Paris 1930. O tanara si frumoasa evreica, nascuta in
Romania, era una dintre cele mai dorite femei din capitala Frantei. Se numea Renee Perle si era modelul creatorului de moda Georges Doeuillet.
Cel care a
iubit-o si i-a aratat frumusetea intregii lumi a fost Jacques Henri Lartigue,
unul dintre cei mai mari fotografi ai secolului 20. Renee l-a intalnit pe
Jacques in timp ce se plimba pe strada, intr-o seara, in Paris. Ea avea 26 de ani,
iar el, cu 10 ani mai mult.
Lartigue rememora acest moment in jurnalul personal:
“Plimbandu-ma pe Rue de la Pompe, vad doua femei stand in umbra unui stalp de
iluminat. Asteapta, oare, pe cineva sau..ceva? Una dintre ele este inalta si
subtire, cealalta, micuta. O umbrela asezata langa o vaza cu flori. Mai tarziu,
in Bois, umbrela e in masina mea, intre mine si flori. Ii privesc profilul: un
gat lung, un nas foarte drept si foarte mic. O suvita stralucitoare, ratacita,
ii mangaie gura. Poarta manusi…Sper sa ii pot vedea mainile. Mainile sunt atat
de importante!” (…)
”E cinci si jumatate, o astept. Am nevoie de un pahar de
whisky pentru ca sunt timid si m-as infuria daca nu apare. Curiozitatea mea ar
fi dezamagita…E cinci si 35. Iat-o. Chiar ea o fi? E ravasitoare, inalta, subtire,
are o gura mica si buze pline si ochi negri de portelan. Isi strange pe corp
haina de plana si raspandeste o boare de parfum cald. (…)Capul ei mic sta pe un
gat lung, iar gura ei ajunge la barbia mea. Cand dansam, gurile noastre aproape
se ating. Parul ei se incurca in trupurile noastre. E delicioasa. Isi scoate
manusile albe si imi spune sunt romanca. Ma cheama Renee Perle si am fost model
la Doeuillet. Are maini lungi si micute, ca o fetita. Ceva in mintea mea incepe
sa danseze la gandul ca intr-o zi ar fi de acord sa ii pictez acele maini…”.
Jacques
inca era casatorit cu Madeleine, alintata Bibi, fata compozitorului Andre
Messager, cu care a avut un fiu, Dani. Cei doi aveau sa divorteze in 1931.
Spirit
latin prin definitie, Renee era exploziva atat vocal, cat si gestual, in contrast
total cu Jacques care era tacut si introvertit: “Imi face mereu scene. O fi
gelozie sau nebunie? O fi nevoia ei de a fi asaltata, de a fi facuta nefericita
si de a plange – toate de dragul unei impacari? Sunt prea cu picioarele pe
pamant pentru a ramane doar spectator si prea slab pentru a juca teatru. Nu pot
intra in capcana pe care mi-o intinde, in jocul acesta pe care si-l doreste”.
Contrariile
se atrag chiar si atunci cand comunicarea se transforma intr-un proces
mistuitor si nu gasesc intotdeauna forta sa ramana impreuna. Jacques era deja
un nume consacrat in arta fotografica, gratie lucrarilor sale cu instantanee din
cadrul curselor auto Coupe Gordon Bennet si Grand Prix, portretelor pionierilor
aviatiei precum Gabriel Voisin, Louis Bleriot, Louis Paulhan, instantaneelor de la
turneele de tenis Roland Garros si prezentarilor modei pariziene.
S-a nascut in 1894, in Courbevoie, in sanul unei familii bogate.
Primul aparat foto l-a primit de la tatal lui cand avea
7 ani si totul a pornit, dintr-o joaca de copil, fotografiind membrii familiei
si prietenii.
Era un model vechi, cu trepied din lemn, cu care :” voi putea face
poze cu orice…cu orice! Stiu bine ca sunt foarte, foarte multe lucruri de
fotografiat si le voi fotografia pe toate”.
Pentru ca fotografia nu avea puterea de a
stoca si amintiri, Jacques a inceput sa scrie intr-un jurnal in care povestea
toate episoadele care ii marcasera viata. Era fascinat de masini, avioane si sport, participa
la cursele de masini, construia zmee, planoare si avioane, ba chiar a practicat
alpinismul escaladand Turnul Eiffel.
Cand i-a vazut chipul ascuns sub o palarie
eleganta si i-a zarit ochii melancolici, Renee i-a cazut draga imediat.
Au
urmat 2 ani de pasiune si arta, caci ochiul lui de artist nu vedea doar tanara
inalta, frumoasa si eleganta, ci misterul si seductia pe care aceasta le
exercita.
Renee a devenit deopotriva muza si iubita de care se indragostise nu numai Jacques, ci
si obiectivul aparatului foto si pensula pictorului portretist. El o alinta
numind-o”umbreluta de soare”.
Era atat de fascinat de frumusetea ei delicata incat, atunci cand nu o fotografia, o picta: “Dimineata
merg in gradina ca sa pictez…Ea e sus, asteptandu-ma in camera ei. Isi face
coafura, se imbraca, isi vopseste genele, mananca dulciuri…Pierde
vremea?...Conteaza prea putin. Tot ce conteaza este ca o stiu acolo, ca ma
asteapta si ca trebuie sa raspund chemarii iubirii mele!Ea! Cine este ea?
Renee. Dincolo de toate, o femeie. O femeie! Probabil prima femeie pe care o
intalnesc(sunt coplesit ca un explorator care descopera intr-o padure virgina,
exemplarul inca in viata al unei specii disparute…)”.
“Sunt toate frumoase, dar
Renee e unica. Parul ei dat cu lac, silueta ei supla, T-shirturile moderne,
mainile pline de bratari si unghiile ca niste ghiare lucitoare o fac
fermecatoare. Alaturi de ea, vad un halo magic! E un inger.”
Din aceasta
relatie au ramas fotografii extraordinare atat din cadrul sedintelor foto, cat
si din concediile pe care cei doi le-au petrecut la Cannes, Juan-les-Pins si
Biarritz, dar si portrete in ulei care surprind acea latura ascunsa si acea
magie pe care o emana Renee.
Muzele lui Lartigue au fost cele 3 sotii: Bibi, adica Madeleine Messager,
Simone,
Florette
si amanta lui, romanca Renee Perle.
Pana la varsta de 92 de ani cand
a inchis ochii, Lartigue a realizat peste 100.000 de fotografii care au fost atent
organizate in 116 albume, donate statului francez, 7000 de pagini de jurnal si peste 500 de tablouri.
%2BPress%2Bimage%2Bl%2BJacques%2BHenri%2BLartigue%2Bl%2BBibi%2Bau%2BPalais%2Bde%2Bla%2BM%C3%A9diterran%C3%A9e%2C%2BNice%2C%2B1929SMALL.jpg)
Un lucru ramane cert: Jacques nu a uitat-o niciodata pe Renee:
“Anumite insecte mor dupa ce fac dragoste. Cu toate astea, ele continua sa faca
dragoste. Fiecare secunda a prezentului conteaza. Am sa ma gandesc la viitor
mai tarziu…ramane insa un gand care ma urmareste:cu cine voi putea vorbi despre
dragoste dupa ce Renee a plecat?”
Bibliografie:
