Gion - Adio, Doamna

Adio, Doamna

E trista toamna si e trist afara, ploua

Din ochii mei din picaturi de calda roua
As vrea o clipa doar la ochii tai de foc sa ma-ncalzesc
Dorul dintr-insii sa-mi poftesc.
In sufletu- mi se frang dureri nebanuite
Si se aprind aceleasi vesnice ispite
Si se rasfrang in simfonii de lacrimi fara de popas
Cantecul durerii fara glas.
Adio, doamna,
In sufletu-mi de-atata plans indoliat
Acum e toamna, adio, doamna
Voi rataci de-acum de dor infrigurat
In trista toamna.
O, vis pierdut, roman trecut
Al vietii drum ce trist e-acum.
Adio, doamna,
In sufletu-mi drapelul negru s-a lasat
Acum e toamna.
Adio, doamna,
In sufletu-mi de-atata plans indoliat
Acum e toamna, adio, doamna,
Voi rataci de-acum de dor infrigurat
In trista toamna.

Va mai amintiti de Gion, celebrul cantaret roman de muzica usoara din perioada de glorie a foxtrot-ului  si a tango-ului romanesc, poet si actor, care a cunoscut un succes fulminant in perioada interbelica? Gheorghe Ionescu a fost mezinul familiei si s-a nascut in 22 februarie 1909 in Bucuresti. Tatal lui, fost sef de vama, poreclit „Ioan Ionescu trei mustati”,  i-a orientat atentia si ambitiile catre Facultatea de Medicina. Fire sensibila, cand a asistat la prima sa autopsie in calitate de student, Gion a lesinat. Cand s-a trezit, a facut stanga-mprejur, s-a dus acasa, a luat cartile de medicina si le-a vandut, iar cu banii obtinuti si-a cumparat un set de tobe si un frac! Evident ca nu si-a anuntat familia de noul mers al lucrurilor in viata lui! Si pe cand canta el mai cu patos in barul de noapte Racanul, intr-o noapte s-a trezit fata in fata cu mama lui, adusa pe sus de catre prieteni sa isi vada feciorul pe post de mare artist! Mama lui a repetat scena lesinului, dar cand s-a trezit, i-a facut acestuia un scandal de toata jena! Trebuie sa stiti ca atunci meseria de artist nu era inclusa pe lista meseriilor onorabile, acest domeniu apartinand exclusiv tiganilor lautari. Cu toate astea, Gion a ramas de neclintit in alegerile lui, iar cativa ani mai tarziu a cunoscut succesul.

O reclama a casei de inregistrari Odeon din anii 1930 postata pe tramvaie si chioscuri de ziare spunea ceva de genul ”cel mai bun Diseur Gion pe cele mai bune placi, Odeon”. Prezenta sa pe scenele localurilor de lux din toata tara garanta sali arhipline de musterii si consum peste masura. A fost solistul bombonieriei Zamfirescu, iar mai apoi a colaborat cu Orchestra compozitorului Elly Roman si cu Orchestra de Jazz Ghinda. A cantat atat in Cazinourile din Sinaia si Carmen Silva din Euforie, dar si in fastuoasele localuri din capitala. Numele lui ajunge sa fie cunoscut in tari precum Germania si Suedia unde  a inregistrat numeroase discuri, transformandu-i cantece precum „Vecina mea de vis-a-vis”

„Verisoara din Timisoara”

 „Inima-i un telefon”

„Iarta-ma”

„Da-mi iarasi gura ta”

 „Adio, doamna”

 

sau "Spune-mi".

in adevarate slagare. Celebrul foxtrot „Vecina mea de vis-a-vis” a fost inspirat de catre frumoasa Marietta cu care s-a si casatorit in anul 1946 si cu care a avut doi copii: Caterina si Mihai. Cand Romania a intrat in razboi, viata lui s-a schimbat, deoarece comunistii l-au considerat „inamic al poporului” si l-au trimis la canal, in lagarul de munca. Acesta a rezistat greu foametei si conditiilor inumane de lucru, dar a supravietuit si la 46 de ani a fost eliberat. Avea 46 de kg, era bolnav si ingrijorat de soarta sotiei si fiica  lui. A continuat sa cante pana prin 1978 prin localuri si in cadrul unor petreceri private. Niciodata discurile care i-au adus succesul inainte nu au mai fost reeditate. In 1979 a emigrat impreuna cu familia lui in America. Avea 70 de ani. Cand a primit vestea ca i s-a aprobat plecarea, de emotie, acesta a facut o comotie cerebrala. Dupa ce s-a recuperat, a parasit Romania impreuna cu nevasta si nu s-a mai intors niciodata. Doi ani mai tarziu, familia i s-a reunit pe pamant american. A murit 1999 la New York, departe de tara, dar liber. Sa mai spuna cineva ca dorul te omoara mai repede decat incatusarea.

Surse

• www.miculparis.ro/personalitati-bucuresti/gion-cel-mai-bun-diseur.html (Autor: Familia Ionescu, NY, 2009)
• Wikipedia