Arquiste - dialog imaginar cu “the architect of desire”

Dragostea, sexul si adevarul din spatele parfumurilor Arquiste imi apartin in egala masura. Eu sunt un arhitect indragostit iremediabil de arome afrodisiace, menite sa invoce amintiri. Numele meu este Carlos Huber si sunt fondatorul Casei Arquiste. Te uiti la mine cu ochii mari si nu poti sa intelegi ca inauntrul meu se afla doua muze rebele: una ridica cetati pe verticala, alta imprastie fum pe orizontala. Caci, in vreme ce arhitectura daruieste perpetuarea, cealalta te momeste cu efemeritatea si-ai crede ca impreuna nu au cum sa ridice o casa impreuna.

Carlos Huber, tanarul si talentatul arhitect mexican, zambeste in coltul gurii si privirea ii joaca pe sub pleoape intr-o scurta si sagalnica ironie. Caci el stie! Stie ca amandoua sunt trasate cu precizie intr-o simetrie ridicata pe fundatia unei culturi. Si gesticuleaza vorbind cu mainile cand nu ii ajung cuvintele, explicand cum ingredientele sunt asemeni materialelor cu care ridici un camin, si nu o casa.

Ambele activitati au la baza un proiect in care te apleci asupra fiecarui aspect. Pentru ca , asemeni unei case, arhitectul gandeste amanuntit conceptul de “acasa”, la fel si parfumierul, creeaza o proiectie a ceea ce suntem fiecare. Evident ca se impune aceeasi dedicare spre fiecare detaliu. Ceea ce mirosi si simti este la fel de important cu ceea ce vezi si traiesti. Arquiste este un cuvant pe care l-am inventat amestecand cuvintele arhitectura, istorie si arhiva pana cand s-a nascut un concept al unui brand.

Tanarul contemplativ isi misca trunchiul intr-o parte, iar un brat se sprijina pe spatarul scaunului asemeni unei aripi frante. Se uita ganditor la un punct inexistent din podea si spune cu glas moale si cuminte: 

Cum sa restaurezi o cladire daca nu te intorci in trecut? Cauti informatii, descoperi povesti si construiesti o imagine care sa transmita stari, amintiri. Eu proiectez stari ascunse in povesti. Unele adevarate, altele inchipuite, dar toate cu happy end. Parfumul e asemeni unei case, vai de cel care nu-i vede sufletul din pricina zidurilor.

Isi trece degetele fine si lungi printr-o suvita imaginara si rebela incercand o ancorare in spatiu si timp.

Pentru mine istoria este sursa de inspiratie, iar arta imi este scut, caci fiecare dintre ele isi trage esenta din iubirea unei femei, iar femeia…femeia este miracolul vietii, caci ea stie sa faca dintr-o casa un camin si dintr-un parfum o amintire sau o stare de bine. Parfumurile se inspira din nostalgia trecutului pastrand vigoarea prezentului. El evoca acel concept de “epoci-multiple”. Pentru ca oamenii iubesc povestile din spatele lucrurilor pe care si le doresc.

Ma uit la el, inocenta si avida de cunoastere, si il provoc:

No 31! isi lasa capul pe spate si rade. Dantura alba sclipeste precum margaritarul.

Imagineaza-ti un tablou: New York, 1943, Peggy Guggenheim intr-o superba rochie albastra este gazda primului show de arta moderna “Art of This Century” dedicat exclusiv femeilor. Este fragila si puternica, este sigura pe sine in toata delicatetea pe care o emana asemeni unei femei parguite.

No 57! plusez eu.

O sala de club care miroase a lemn de stejar, cedru si scortisoara, in care barbatii imbracati in frac beau whiskey si fumeaza trabuc. Se simt bine impreuna, siguri pe sine, sexi, multumiti de ceea ce sunt.

Fleur de Louis! soptesc fascinata, iar el raspunde ganditor:

Ludovic al 14-lea o intalneste pe Infanta Maria de Spania. In salon miroase a flori de portocal si lemn de cedru. Intr-o vaza superba se odihnesc irisi florentini si flori de iasomie. Pluteste in aer o vraja si-o emotie cuminte se infoaie intre faldurile rochiilor infantei. Cei doi isi leaga azi destinele.

Flor y Canto – se lasa pe spate, iar zambetul i se largeste pe toata fata scotand la vedere dantura perfecta.

Suntem in anul 1400, in Tenochtitlan, la cel mai parfumat festival aztec, tobele ridica ritmuri de slava catre zeii adormiti, iar florile se revarsa intr-o mare de culoare pe altarele templelor strabune. Rauri de nori de copal imprastie arome de tuberoze mexicane, magnolii si plumerii. Parfumul e o stare, o emotie sublima.

Infanta en Flor! soptesc fascinata, iar el raspunde ganditor:

Suntem in 1660, pe Insula Fazanilor, in mijlocul raului Bidasoa, pe cel mai exclusivist condominiu din lume, la granita care desparte Franta de Spania, in regiunea Basca. Cu cativa ani inainte pe aceasta insula care nu masoara mai mult de un acru, Ludovic al 13-lea al Frantei si Filip al 4-lea al Spaniei si-au intalnit pentru prima data sotiile. Astazi, un nou mariaj e pe cale sa se infaptuiasca spre a aduce pacea intre cele doua popoare. Un pavilion regal a fost construit din lemn de pin si cedru proaspat taiat. Ludovic al 14 isi face intrarea inocent parfumat cu apa de portocal, intr-o tinuta scrobita, nerabdator sa isi vada pentru prima data mireasa. Astazi o intalneste pe Infanta Maria de Spania care isi face timida intrarea, uitandu-se pe furis la cel ce-i fusese harazit. Regele isi vede pentru prima data logodnica.

L’etrog! zic eu.

Suntem in Calabria medievala si sarbatorim recolta manoasa. In jur sunt frunze de palmier si aerul miroase a ramuri lemnoase, a citrice si vetir. E veselie si prospetime, e bucurie care exulta in caldura noptilor mediteraneene. Un parfum intotdeauna trebuie sa fie prilej de bucurie.

The Architects club! ingan ca o soapta, iar el raspunde ca o parere.

Suntem in 1930, invitati la un cocktail londonez. Barbatii eleganti sunt stransi in fumoarul Mayfair construit in stil Art Deco. Inauntru aromele sunt amestecate razbind miros de lemn, piele si catifea. Din pahare se ridica vapori de Martini, amestecandu-se cu fumul alb de trabuc si vanilie.

Aleksandr – rostesc uitandu-ma in ochii lui.

 O, da, ne intoarcem in gerarul lui 1837, la curtea tarului Alexandr din St Petersburg. Intr-o dupa amiaza geroasa, un domn elegant inainteaza prin troiene raspandind in jur parfum de neroli si violete. Printre cizmele negre si lustruite i se incurca lesele a doua cateluse jucause scoase la plimbare. Se uita ingrijorat la ele de frica sa nu dea peste ele vreo sanie grabita. Copacii isi scutura crengile incarcate de zapada, iar mirosul de brad se revarsa in cascade. Lumina invaluie scena in tonuri de chihlimbar si parca aerul insusi miroase a iarna imperiala.

Boutonniere no 7 –

Ha,ha,ha! E o superba seara de mai din anul 1899. Suntem in foaierul Teatrului de Comedie din Paris, in pauza dintre acte. Tinerii au umplut la refuz sala in cautare de noi flirturi. Mirosurile apelor de colonie plutesc in aer razbatand arome de gardenie, bergamota, mandarina italiana, vetivert si lavanda. E o explozie de virilitate combinata cu eleganta studiata. Toti au in gand domnite imaginare dornice sa fie curtate.

Am sa iti spun un secret! Parfumurile mele capteaza spiritul publicului avangardist, inspirat de mirosul de cocktailuri si parfumuri grele, de vermut rosu si brandy, de trandafir bulgaresc si pruna, de patchuli si licheni. Caci eu vreau ca parfumurile mele sa fie un indelung proces de “recuperare a memoriei”, de restaurare de intamplari si refacere a conexiunilor unor experiente olfactive ratacite in timp si spatiu.  Ca sa ma intelegi mai bine, te-as intreba: ce culoare are dorul? Asa e si cu parfumul…

http://arquiste.com/

Legenda Babei Dochia si-a nastrujnicului ei fiu, Dragobete Iovan Dragomir

A fost odata ca niciodata o baba, Baba Dochia, care avea un fiu, Dragobete Iovan Dragomir. Copil ascultator, si-a trait copilaria pe langa fustele maica-si, iar, cand a crescut mare, degraba ma-sa i-a gasit nevasta pe masura, una cuminte, harnica si frumoasa, tocmai buna pentru flacaul ei. Dragomir era mereu dus cu oile si caprele la munte, iar nevasta-sa ramanea acasa sa o ajute pe baba la treburile din batatura. Dar chiar si-asa, Dochia nu avea ochi buni pentru nora-sa si-o punea sa lucreze cat era ziua de lunga, dandu-i cele mai nastrujnice porunci. Odata a trimis-o la rau sa spele lana alba pana s-o face neagra, iar saraca fata, degeaba a trudit pana nu a mai putut, ca lana tot mai alba se facea. Si s-a pus saraca pe plans pana cand i s-a facut mila lui Dumnezeu si l-a trimis pe pamant pe Sfantul Petru sa-negreasca bunatate de lana. Sfantul a batut cu toiagul in rau si lana toata s-a cernit. Intr-alt an, la sfarsit de Faurar, cand zapada inca nu se topise, numai iaca ce-au trecut-o poftele pe baba si-si chema nora sa se duca iute in padure sa-i aduca fragi proaspeti si parfumati. A plecat tanara fata suparata cu traista pe umeri si lacrimile siroindu-i pe obraji, gandindu-se cum sa faca ea casa buna cu nebuna de baba. Dumnezeu privea din inaltul cerului si-si scarpina norii din barba. Si iute a batut din palme dand rod mladitelor de fragi. Fata a cules pumnul de fragi, l-a pus cu grija bine intr-o ulcica de pamant si s-a intors fericita acasa. Baba Dochia, crezand ca primavara i-a batut deja la usa si n-a apucat sa o pofteasca-n casa, repede si-a chemat fiul sa stranga iute caprele si oile si sa plece impreuna cu ele sus la munte. Dumnezeu lasase soarele sa-si mijeasca razele, dar gerul il pastrase. Batuse norii sa-si umfle obrajii dolofani si-a suflat vant sa-i rareasca in zarea mare. Baba nebuna si-a luat toiagul de dupa usa si-a plecat imbracata asa cum o prinsese vremea, cu toate cele 9 cojoace in spate si cu oile in urma. A doua zi, dis-de-dimineata, in prima zi de Germanar, baba urca pe coasta muntelui cand de- odata s-a pornit un viscol napraznic si-a-nceput cand sa ploua, cand sa ninga, pana i-a udat cojocul de deasupra transformandu-l intr-o adevarata piatra de moara. A urcat baba ce-a urcat si si-a lepadat cojocul, caci greutatea ii rupea salele. A doua zi a mai lepadat inca unul si tot asa, pana le-a lepadat pe toate noua. Gerul se-ntetise atat de tare, incat baba a-nghetat langa fiul ei, transformat in sloi de gheata langa oile si caprele sale.

Credinta populara spune ca Dragobete oficia casatoriile intre nevorbitoare, semnificand venirea primaverii si trezirea naturii la viata. Cuiburile se umpleau cu pui, iar plantele isi ridicau somnoroase tulpinele fragede catre soare. Iar lumea toata se umplea de bunastare. Fetele nemaritate culegeau apa de pe fragi si isi clateau obrajii facandu-le mai frumoase ca niciodata, gata bune de maritat. Se zice ca cele care-si intalnesc iubitul in ziua de Dragobete, dragostea o sa ii tina impreuna tot anul. Cred ca merita sa incercati.

BALADA DOCHIEI - scrisă de Ghe. Asachi în 1838, după călătoria la muntele Pion (Ceahlău)

Între Piatra Detunata

S-al Sahastrului Picior,

Vezi o stânca ce-a fost fata

De un mare domnitor.

Acolo e rea furtuna

E locasul cel cumplit,

Unde vulturul rasuna

Al sau cântec amortit.

Acea doamna e Dochia

Zece oi s-a ei popor

Ea domneaza-n vizunie

Peste turme si pastori.

La frumusete si la minte

Nici-o giuna nu-i samana

Vrednica de-a ei parinte,

De Decebal, ea era.

Dar cum Dacia-au împilat-o

Fiul Romei cel marit,

Pe cel care-ar fi scapat-o

De-a iubi a giuruit.

Traian vede asta zâna

Desi e biruitor,

Frumusetei ei se-nchina

Se subjuga de amor.

Împaratu-n van cata

Pe Dochia a-mblânzi.

Vazând patria ferecata,

Ea se-ndeamna a fugi

Prin a codrului potica

Ea ascunde al ei trai,

Acea doamna tinerica

Turma paste peste plai

A ei haina aurita

O preface în saiag,

Tronu-i iarba înverzita.

Schiptru-i este un toiag.

Traian vine-n asta tara

Si de-a biru-i deprins.

Spre Dochia cea fugara

Acu mâna a întins.

Atunci ea, cu graiu ferbinte

"Zamolxis, o zeu ! striga,

Te giur pe al meu parinte

Astazi, rog nu ma lasa!"

Când întinde a sa mâna

Ca s-o strânga-n brat Traian,

De-al ei zeu scutita zâna

Se preface-n bolovan.

El petroasa ei icoana

Nu-nceteaza a iubi,

Pre ea pune-a sa coroana

Nici se poate desparti.

Acea piatra chiar vioaie

De-aburi copera-a ei sân,

Din a ei plâns naste ploaie,

Tunet din al ei suspin.

O ursit-o privegheaza,

Si Dochia deseori

Preste nouri lumineaza

Ca o stea peste pastori.

https://hbhdeco.wordpress.com/2013/02/23/dragobete-celebrate-love-the-romanian-way/

La Chamade - literatura, parfumul si filmul

Francoise Sagan, tanara romanciera burgheza lansata in lumea literara la varsta de 19 ani cu romanul “Bonjour tristesse”, catalogata de critica literara cu apelativele “sarmantul monstrulet” si “domnisoara Chanel a literaturii”, a facut parte din curentul literar Nouvelle Vague. Rebela anilor ’60 a dus o viata in excese: a risipit bani, a condus cu viteza masini, a suferit accidente, a baut, s-a drogat, a iubit, a avut deceptii, a obtinut victorii, a bifat succese literare. In urma sa au ramas romane, povestiri, piese de teatru, biografii: Bonjour Tristesse, Un certain sourire, Aimez-vous Brahms?, Le lit defait, Dans un mois, dans un an, Toxiques, La Chamade, Des bleus a l’ame, Sarah Bernhardt: le rire incassable. Atentia ei s-a  focusat pe critica vietii superficiale, intr-un amestec de senzualitate contemplativa si indiferenta cinica. “Contrar celor ce s-au spus despre mine, nu am lasat in urma mea averi, dat fiind ca, in mod bizar, nu am avut niciodata vreunele. Nu am lasat decat soldurile modului meu de viata care nu a fost unul de lux, ci de vis: un vis care implica, pentru mine, absenta oricarei preocupari materiale si, in jurul meu, absenta oricarui chip ingrijorat sau indurerat de altceva decat de o mahnire din dragoste”.

Actiunea romanului Le Chamade se petrece in anii ’60 in Paris. Lucille este amanta lui Charles, un tip bogat, trecut de varsta de 40 de ani. Lucille iese la volanul unei masini decapotabile sa se plimbe pe malul Senei, moment in care il intalneste pe Antonine, tanarul frumos si sarac, amantul Dianei, o femeie avuta. Dupa ce se cunosc, cei doi simt atractia dintre ei si sfarsesc prin a se indragosti unul de celalalt. Antoine este gelos pe relatia ei cu Charles si ii cere sa il paraseasca. Insa, la scurt timp dupa aceasta, Lucille se plictiseste de stilul simplu de viata alaturi de Antoine si planuieste sa se intoarca la Charles.  

Lucille se indragosteste in mod diferit de cei doi barbati, dand nastere la pasiuni care fie mocnesc, fie se dezlantuie in focuri de artificii care parjolesc totul inainte sa se stinga. Inclusiv repozitionarea celor doi barbati in relatia cu Lucille cunoaste dansul tacerii prin invaluire, atat in atac, cat si in retragere. Segal scrie cu eleganta, elogiind amorul si taind cu bisturiul in realitati precare prin fraze lungi, justificative unui mod original de gandire. Romanul este mai degraba o oglinda, un prilej de autoanaliza, de introspectie, de masurare si analizare a propriei singuratati. Aceste impulsuri ciudate, private deseori de bucurie, nu sunt ancorate de existente exterioare, ci de sentimentele si trairile sale interioare. 

Personalitatea Lucile-ei avea sa inspire un mare creator de parfumuri, pe Paul Guerlain, sa creeze in 1969 parfumul cu acelasi nume, Chamade. 

Simbolistica merge mai departe in timp, in perioada lui Napoleon, cand generalii comunicau intre ei prin “chamade”, sunetul scos de tamburii care anuntau retragerea trupelor pe campul de lupta. 

Parfumul Chamade este menit sa imita bataile inimii unei persoane indragostite, bataile accelerate, bataile grele care sparg timpanele, care te ametesc, care te ridica in vreme ce te coboara si deopotriva te doboara. 

Parfumul exprima o poveste de dragoste prin amestecul de extracte de zambila si coacaze negre, de trandafir turcesc si ylang-ylang, iasomie si liliac, crin de vale si lemn de santal, bergamota, galbanum, cuisoare, lacramioare, vetiver, mosc, ambra, iris si boabe de tonka. 

In iubire, inimile uneori bat in retragere in ritmul de Chamade, predandu-se, capituland in fata intensitatii si efervescentei emotionale. 

Parfumulul cu accente florale orientale este o oda inchinata dragostei care se instaleaza cu gratie, asemeni unei femei romantice si indraznete care isi accepta cu seninatate emotiile. 

Mirosurile picante simbolizeaza trairi interioare generate de introspectii, de analize atente, de disecari si reinterpretari. 

Parfumul este pastrat intr-o sticla in forma de inima , stranpunsa de o sageata  ca simbol de capitulare in iubire. 

Cei care vreti sa daruiti mai mult decat un parfum, astazi ii puteti adauga si o poveste. 

Acesta este darul meu pentru voi. Ieri, eu am primit un Mitsouko, un parfum pentru o casnicie pe care o scriem impreuna de 29 de ani.

Amouage Perfum sau avataruile lui Tin Hinan

In jurul focului aprins stateau roata stransi mai multi barbati cu tagelmust albastru pe cap, imbracati in tunici la fel de albastre si lungi facute din par de camila vopsit, cu fetele acoperite sub jilbaburi. Toti priveau spre o tanara femeie, invesmantata la fel ca si ei intr-o dupatta albastra, brodata cu margele pe poale, prinsa intr-un nasture de os pe umarul stang si aruncata peste un djuka visiniu. Bratarile gravate cu elemente geometrice si incrustate cu cornaline se loveau unele de altele scotand clinchete care se pierdeau printre dunele de nisip ingemanate la orizont cu oceanul de stele. La gat i se impleteau alte siraguri de coliere grele, tot din argint, cu monturi din smaralede si perle. Fiecare gravura avea o valoare prolifica: una o apara de muscatura serpilor, alta de intepatura veninoasa a scorpionilor sau aveau menirea sa indeparteze privirile rele. Tunica ii matura cizmele din pielea moale, cu tocul plat si jos. Chipul ei frumos cu pielea tuciurie  stralucea din pricina ochilor negri care sfredeleau intunericul. Liniile albastrui trasate cu atentie pe pleoape ii accentuau privirea impetuoasa, la fel cum acelasi contur auster ii desena formele buzelor delicate. Parul lung si sarmos ii incadra fata din toate partile rasfirandu-se in cascade cuminti pe umerii drepti. Vorbea cu tonalitatea joasa si calma, cu voce apasata, desenand ceva cu varful unui jambiya in nisipul din fata sa. Numele ei era Tin Hinan si era Tamenokalt, regina legendara a poporului berber, cea care a fondat tribul tuaregilor, respectata si astazi si unsa pe vecie “mama tuturor”. Toti o venerau caci, dincolo de frumusetea ei legendara, era la fel de priceputa sa –si calareasca desculta camila cum la fel de bine stia sa manuiasca in lupta sabia cu doua taisuri. Femeia aceasta superba era regina twareg-ilor, a celor “abandonati de zei”, a Imashaghenilor, a berberilor obligati sa traiasca in inima desertului, deopotriva in zilele caniculare si noptile reci. Se inchinau zeilor desertului: muntilor, apelor, focului, oazelor si copacilor si sperau ca djenun-ul fiecaruia sa ii apere de relele desertului.

Cine are curajul e obligat sa faca o bucla in timp din secolul 14 in 1983 cand Inaltimea sa, Sayyid Hamad bin Hamoud al Bu Said i-a oferit Sultanului Oman-ului, Qaboos bin Said un dar regal, Casa de parfumuri Amouage, dorind sa arate lumii intregi aromele inegalabile ale trandafirului de roca si tamaiei. In cei 32 de ani de la infiintare, casa Amouage a lansat produse de lux si a devenit una dintre cele mai renumite parfumerii cu brand-uri de nisa. 

Parfumurile se doreau o declaratie olfactiva a spiritului arab, a frumusetii si misterului oriental, o mireasma seducatoare, inconfundabila si de durata care sa te invaluie pana cand simturile sunt bulversate si inrobite pe vecie. Parfumul barbatesc asemeni unui tuareg, fascinatia  virila si misterioasa, in vreme ce parfumul feminin se dorea metafora Fatei Morgana, iluzia perfectiunii dorite, niciodata intalnita.

Inca de la infiintare, casa a avut directori de creatie renumiti care si-au pus amprenta personala in transformarea fiecarui parfum intr-un succes de casa. 

Guy Robert a lansat Amouage Gold Women. Sultanul Omanului i-a oferit buget nelimitat pentru acest parfum in care trebuia sa foloseasca ingrediente pretioase precum tamaia de Dhofar, smirna, labdanum, uleiul de lacramioare.

Amouge Ubar a fost dedicat legendarului oras Ubar, celebru centru al comertului cu frankinscense, o varietate de tamaie parfumata care este un ingredient extrem de scump, depasind chiar pretul aurului. Aromele de lamaie, bergamota, trandafir de damasc, lacramioare, mosc, iasomie si vanilie ii dau o nota de mister specific noptilor orientale, fiind creat special pentru barbatii puternici si seducatori.

Cel care astazi indeplineste functia de director de creatie este Christopher Chong, figura controversata si o prezenta extrem de picanta in aceasta lume extrem de rafinata. S-a nascut in Hong-Kong, a crescut in New York si Londra, cu studii aprofundate in literatura comparata si cursuri de opera, Christopher Chong este creatorul parfumurilor de nisa comparate cu adevarate opere de arta. Insusi creatorul, atunci cand vorbeste despre parfumurile casei, spune:”Amouage is not love at first sight. Amouage is a long courtship but once you fall in love that love is forever. Amouage is not an infatuation. I get a lot of customers who say,”I hate it” and then two years later they say “I cannot live without it!” .”(Amouage nu este dragoste la prima vedere. Amouage este un proces de curtare indelungata, dar, o data indragostit, va fi dragoste pentru totdeauna. Amouage nu este o infatuare. Am o multime de clienti care au spus: “il urasc!” si apoi, cativa ani mai tarziu,”Nu pot trai fara el!” “). 

Christopher Chong se foloseste in procesul de creatie de ceea ce stie el cel mai bine: inventeaza povesti folosindu-se de personajele literare sau din opere celebre, implicate in iubiri si tradari, in bucurii si tristeti, in sperante si disperari, carora le creeaza un parfum care sa li se potriveasca: Honour Woman si Honour Man au fost inspirate de catre Madame Butterfly din opera cu acelasi nume a lui Puccini. Parfumul pentru doamne este realizat din esente de flori albe de lacramioare, tuberoze, iasomie si gardenii, combinate cu arome rasinoase si esente de garoafa, ambra, coriandru si piper. 

Cel pentru domni este un amestec de arome lemnoase si picante, generate de aromele de cedru, mosc, piper negru, nucsoara si fructe rosii. Recipientele sunt realizate din ceramica alba cu intarsii din aur, cristale Swarovski si opal.

The Library Collection este desavarsirea olfactiva ridicata la nivel de arta. 

Acest set este format din opt parfumuri, fiecare avand un cod. Iata cateva dintre ele:

Opus II este un parfum unisex, creat de Michele Saramito, realizat din extract de lavanda, trandafir, iasomie, pelin, ambra, tamaie, piper roz, cardamom, scortisoara, mosc cedru si paciuli.

Opus V are ca note de varf radacina de stanjenel si rom, cele de mijloc – stanjenel, trandafir si iasomie, iar cele de baza oud, zibeta si note lemnoase.

Opus VI este un parfum condimentat realizat din extract de tamaie, dafin indian, piper de Sichuan, ulei Cypriol, paciuli, lemn de santal si ambra.

Opus VII este un parfum cald din care emana arome rasinoase, de santal si oud.

Opus VIII este un parfum extrem de rafinat, realizat din ingrediente pretioase precum: iasomia sambac din India, plorile de portocal din Maroc, ylang-ylang din Insulele Comore, vetiver, dafin,  tamaie, ghimbir si sofran.

Evident, portofoliul de produse este mult mai diversificat si tentatiile sunt nenumarate. 

 Journey

Lyric

Attar

Fate for Men

Fate for Women

Interlude

Amouage Crystal

Parfum in editie limitata

Sticlutele sunt ele insele o tentatie carora cu greu poti sa le rezisti, iar cutiile sunt atent realizate, intr-o sincronizare stilistica perfecta cu produsul. Preturile incep de la 650 ron pe flacon, dar cred ca fiecare dintre noi meritam sa ne rasfatam uneori si sufletul. Daca nu toate, macar cele pe care vi le permiteti.

Dictionar:

tagelmust – turban

jilbaburile - voaluri

dupatta - tunica lunga

djuka – pulovar

jambiya - pumnal berber cu varful inconvoiat

Imashaghen – oameni liberi

djenun – spirit personal

Bibliografie:

http://www.amouage.com/press

http://arabia.style.com/beauty/beautiful-lives/exclusive-interview-christopher-chong-of-amouage