Scriu acest articol incercand sa inteleg nu atat ce s-a intamplat in
perioada tineretii mele cand comunismul atinsese cele mai intunecate tuse, ci
ceea ce se intampla intr-un prezent incert. In materialele trecute,
cu intentie sau nu, am mai amintit de unele aspecte comuniste, dar de data
aceasta intentionez sa vorbesc depre primul dictator roman, Gheorghe
Gheorghiu-Dej. Acesta a fost liderul absolut al Romaniei
comuniste dupa indepartarea de la putere a grupului Ana
Pauker-Vasile Luca din 1952. Istoricii sustin ca el a fost initiatorul
comunismului national, care a reusit sa indeparteze trupele sovietice din
Romania. El s-a nascut intr-o familie de de muncitori din Barlad. Acesta a
absolvit patru clase primare si scoala profesionala. In tinerete ar fi lucrat
ca ucenic, apoi s-ar fi angajat ca electrician la Atelierele CFR din Galati,
ceferist laAtelierele C.F.R. din orasul Dej , iar in 1930 a intrat in randurile
Partidului Comunist Roman, o miscarea de fatada a comunistilor
romani care acoperea actiunile spionajului sovietic. Trei ani mai tarziu,
participand la grevele de la Atelierele Grivita, a fost arestat , condamnat la
11 ani de munca silnica si incarcerat in penitenciarele: Jilava, Vacaresti,
Doftana, Ocnele Mari, Aiud si in final in lagarul de la targul Jiu s.a. In puscarie s-a apropiat de un fost agent sovietic arestat
si incarcerat in aceeasi inchisoare, Pantelimon Bodnarenko, conducatorul
grupului de mai sus, care in 1928, cand a venit in Romania si-a luat
numele de Gheorghe Pintilie, care avea sa devina omul sau de incredere si sa il
sprijine in toate ocaziile si deciziile pe care le-a luat. In 1948 a fost numit
in fruntea Securitatii, fiind cel care l-a anchetat pe Lucretiu Patrascanu. La
sfarsitul anilor 1930, desi nu implinise nici 40 de ani, Gheorghiu-Dej era
considerat un „veteran al inchisorilor”, colegii de inchisoare adresandu-i-se
cu apelativul: „Batrânul”. In 1936, a fost ales membru al CC al PCR, preluand
functia de lider al celor arestati in inchisorile romanesti. Statutul de lider
comunist l-a ajutata sa fie transferat intr-o inchisoare cu un regim mai
permisibil, in lagarul din Targu Jiu. Aici a ramas pana in 1944 cand a evadat
din inchisoare, ajutat fiind de avocatul Ghorghe Maurer , moment in care
a inceput ascensiunea lui politica. In ultima perioada de detentie a fost
coleg de celula cu Nicolae Ceausesc, al carui mentor politic s-a declarat. Un
an mai tarziu a fost ales Secretar
General al Partidului Comunist Român deoarece era singurul
etnic roman din
CC al PCR si provenea din randurile
muncitorilor. Gheorghiu-Dej a intrat din ce in ce mai mult in atentia si
gratiile Kremlin-ului datorita sustinerii pe care acesta o avea de la clasa
muncitoare din Romania. Prezenta sa a jucat un rol important in toate momentele
cheie ale evenimentelor care au condus la instaurarea comunismului. In perioada
in care a fost in fruntea statului, a avut lor epurarea elitei sociale, a intelectualitatii
romanesti, a justitiei, politiei, armatei, inaltilor demnitari ,
falsificarea alegerilor din 1946, abdicarea Regelui Mihai din 1947,
nationalizarea, a frant opozitia taranilor care se impotriveau colectivizarii,
a initiat colectivizarea agriculturii, a demarat represiunile politice asupra
sefilor partidelor istorice, si-a anihilat adversarii, a fost fondatorul
industriei socialiste, a planurilor incinale si a celor mai mari crime din
timpul comunismului romanesc. Au urmat 8 ani in care s-a straduit sa curete
partidul de rusii ramasi in tara si condusi de catre Ana Pauker,
liderul neoficial al partidului care avea sustinerea lui Stalin. Gheorghe
Gheorghiu-Dej ocupat cel mai important post din acele vremuri: de secretar
general al Partidului Comunist Român. A fost un personaj nemilos cu adversarii
sai politici, istoricii afirmand ca Lucretiu Patrascanu ar fi fost executat din
ordinul sau direct, iar Ana Pauker a scapat de aceeasi pedeapsa doar din noroc.
A avut abilitatea de a se indeparta de URSS, dar nu din considerente politice
logice si concrete, ci doar din dorinta de a-si consolida independenta in fata
liderilor sovietici. O data cu desprinderea de URSS, incearca o apropiere de
occident, semnand acorduri cu SUA, a stopat bruierea emisiunilor in limba
romana emise de catre posturile de radio occidentale, a eliberat detinutii
politici. Cu toate astea, in fruntea Romaniei se afla un regim totalitarist.
Si-a eliminat cu o cruzime greu de imaginat toti adversarii din interiorul
partidului, a eradicat anumite categorii sociale, pe altele supunandu-le unor
traume greu de descris. Viclenia cu care isi gandea si punea in
aplicare aceste strategii, el a fost poreclit „Vulpea din Carpati”.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un mare consumator de alcool si un mare
iubitor de femei. Ce-i trebuie prostului ca sa fie fericit: puterea, femeia si
bautura! Pe bulevardele bucurestene aparusera masini aduse din occident,
baruri cu program de striptease, haine elegante aduse din Paris sau Londra,
baruri si localuri deschise pana dimineata. Scriitorul Dan Ciachir,
povestea despre aceasta perioada intr-un interviu: “Lui Dej îi
plăceau restaurantele încă din tinereţe, întocmai cum îi plăceau şi regelui
Carol al II-lea. În ocurenţă cu ei, atât mareşalul Antonescu, cât şi Ceauşescu
nu numai că le evitau, dar le detestau de-a dreptul”. “Bea vin, dar băutura sa preferată era coniacul, Coniac
franţuzesc. Coniacul era şi băutura preferată a lui Carol al II-lea, la care
adăuga – din aceeaşi familie – Armagnac-ul”, spune Ciachir. “ Dej frecventa
restaurantele ‘Pescăruş’ şi ‘Parcul privighetorilor’ din Pădurea Băneasa. Niciodata
nu punea să fie dati afara ceilalti clienti. “În restaurante apăruse Coca Cola
(9 lei cutia), ţigările americane, începuseră să se importe patru tipuri de
Fiat şi multe bunuri de larg consum, de la stofe englezeşti la conicac
franţuzesc Martell sau cacao olandeză Zaan.” “S-a redeschis Continentalul de pe
Calea Victoriei, în 1957, unde era prezent aproape zilnic – până ce va fi
arestat – Păstorel Teodoreanu, implicat în procesul Noica – Pillat din
1958. La Continental, de la orele 21, cântau Maria Tănase şi
acordeonistul Fărâmiţă Lambru. La începutul anilor 1960 cânta la Continental
romanţe Ioana Radu, acompaniată de un pianist şi de un violonist. La Cina cânta
Gigi Marga. La Casa Centrală a Armatei (Cercul Militar) solista se numea Mica
Pariziancă şi interpreta bucăţi din repertoriul solistelor la modă. Trecuse
vremea Dorinei Drăghici, a cărei voce îi plăcea lui Dej, deopotrivă cu glasul
unei tinere basarabence, Angela Moldova, care părăsise Opera pentru muzica
populară. La începutul anilor ‘60, prima solistă de muzică uşoară era Aida
Moga, o femeie de treizeci şi ceva de ani, elegantă şi cu o voce plăcută şi
elevată”.
Dej s-a straduit sa pastreze o
anumita aparenta culturala si a profitat de faptul ca locuia in acelasi
cartier cu George Călinescu ca sa pozeze intr-un om care proteja cultura.
“Dej şi G. Călinescu locuiau, în
acelaşi cartier – Floreasca. Dej, la Vila Lac; Călinescu pe strada Vlădescu, o
stradă strâmtă, străbătută într-un singur sens de tramvaiul 5″, povesteşte Dan
Ciachir. “Când Dej a coborât din Buickul cu care venise, după ce s-a îmbrăţişat
cu gazda, s-a oprit la icoana Sfântului Gheorghe ucigând balaurul, încastrată
în zidul casei. “Ce icoană frumoasă!”, a exclamat şeful partidului. Întrucât
lui Călinescu exclamaţia i-a sunat în urechi mai degrabă a reproş. Dej i-a
spus: “Dle profesor, Sfântul Gheorghe este şi patronul meu!” Atunci Călinescu
s-a liniştit.” “Poate de aceea, aşa cum a scris istoricul literar Cornelia
Ştefănescu, Gheorghiu-Dej îi trimitea în fiece an marelui scriitor câte un coş
de flori de Sfântul Gheorghe şi nu de ziua naşterii. Au răposat amândoi, în martie 1965,
la patru zile unul de altul. Atunci a publicat Arghezi poezia “Lui Gheorghiţă,
mamă”; poezie frumoasă – am recit-o – şi semn că răposatul se purtase bine cu el.
Oricum, pe Ceauşescu nu l-a regretat
niciun artist sau intelectual autentic şi nici nu l-a vizitat pe vreunul.”
Gheorghe Gheorghiu-Dej. a avut o viata amoroasa condimentata de prezente
feminine renumite perioadei, printre iubitele lui numarandu-se actritele romance Elvira
Godeanu, Dina Cocea, dar si actrita franceza Michele Morgan.
Pe vremea aceea, Gheorghe
Gheorghiu-dej era deja un barbat insurat. Sotia sa se numea Maria Alexe si era
fiica unui sifonar din Galati. Impreuna au avut doua fete: Vasilica ( Lica) si
Constantina(Tanti). Cand Ghoerghiu –Dej a fost mutat disciplinar in orasul Dej,
sotia sa l-a parasit inainte sa fie arestat si a fugit cu un jandarm. Amandoua
fiicele au fost atrase de lumea artei si, cata vreme tatal lor a fost la
putere, ele au trait ca mari dive hollywoodiene. In 1938a incercat sa se
recasatoreasca cu o profesoara, Maria Sarbu, desi ei nu se cunoscusera
niciodata, dar autoritatile politice nu le-au permis mariajul. cea
mai disputata relatie a sa a fost cu actrita franceza Michele Morgan. Intr-un
interviu, , Mioara Roman povestea ”Se ştie, el (nr – Gh.Gh.-Dej) avea o amantă
celebră, actriţa Michele Morgan.
Îi trimitea săptămânal un avion de
vănătoare să o aducă în Romănia”, spunea Mioara Roman în acel interviu. Cu
toate astea, iubirea vietii lui a fost actrita Elvira Godeanu. Tot Dan Ciachir
povesteste: “ În timp ce Dej era la închisoare, soţia sa a divorţat”. “Nu
s-a recăsătorit. Însă, la începutul anilor ’50 era colat, cum se spunea pe
vremuri, cu actriţa
Dina Cocea, fiica scriitorului N.D.
Cocea. Ulterior, până la moarte, are o altă legătură: cu actriţa Elvira
Godeanu.
O actriţă mare, o femeie inteligentă
şi totodată plină de feminitate. Mărturie stă ecranizarea din 1954 a “Scrisorii
pierdute”, unde ea deţine rolul lui Zoe.” Dina a fost cea care l-a cizelat pe
acest lider brut si needucat, l-a invatat sa se imbrace, sa se poarte: “Auzeam
în copilărie că ea îl învăţase pe Dej să se îmbrace; stăteau pe el costumele
impecabil. La 60 de ani era corpolent fără să fie gras sau obez şi avea o voce
plăcută de bariton. Mi-l amintesc de la un jurnal de actualităţi, în loja
Teatrului Naţional (sala Odeon), luând parte la premiera piesei Richard al
III-lea, cu George Vraca în rolul principal: într-un costum gris-fer croit
poate de hanganu, ridicat în picioare, aplauda la sfârşitul piesei. Părea mai
degrabă un domn decât un “tovarăş”. Desi nu se afisau in public impreuna,
despre legatura lor amoroasa vorbea toata lumea. Era o moda ca toti necioplitii
comunisti sa aiba macar o amanta de notorietate publica, astfel incat sa ii
spele ignoranta. Insusi ministrul Sanatatii, Voinea Marinescu, dupa ce i se
sinucisese nevasta cu arma de vanatoare a sotului, s-a recasatorit cu actrita
Simona Bondoc.
Dincolo de toate aceste detalii
sordide ale vietii private ale primului dictator roman, trebuie mentionat
faptul ca Dej a avut o slabiciune mare pentru Vasilica, fiica sa mai mare.
Aceasta se visa mare actrita si, desi nu era talentata, datorita pozitiei
tatalui sau a fost distribuita in cateva roluri. Niciunul nu a facut istorie in
cinematografie, dar s-a incetatenit o expresie care ramane si astazi de
actualitate in randul clasei politice: “nu e talentata, dar e tare-n tata”.
Lica , desi a fost casatorita de doua ori, a facut o mare pasiune pentru Gheorghe
Plăcinţeanu, fratele fratele celebrei regizoare Sorana Coroamă-Stanca, care a
fost iubirea vieţii ei. dar tatal ei a avut grija sa il inlature pe amantul
burghez din viata fiicei sale, aranjand sa fie anchetat, arestat si condamnat
la 5 ani de inchisoare, unde a si murit. Lica Gheorghiu a fost o actrita
mediocra, Dar care a jucat in filmele „Erupţia“, „Avalanşa“, „Soldaţi fără
uniforme“, „Tudor Vladimirescu“, „De-aş fi... Harap Alb“. in compania unor nume
mari ale cinematografiei romanesti: George Vraca, Ştefan Ciubotăraşu, Iurie
Darie, Gheorghe Dinică, Colea Răutu, George Motoi, George Calboreanu. Desi a
luat cateva premii, nimeni nu isi aminteste de prestatia actoriceasca a fiicei
lui Ghorghe Gheorghiu – Dej. Inca nu se lasa mostenire puterea din generatie in
generatie. Acum se lasa. Am evoluat!
Celor interesati de subiect le recomand:
