Romania
este din nou sub ape si inca ma uit cu mirare si furie ca in anul 2014 traim ca
in Evul Mediu. Aseara, in timp ce ne uitam la televizor, al meu mi-a zis: “imi
povestea strabunica-miu ca pe vremea Mariei Tereza, tot banateanul care avea
cal si caruta primea cate un lot de pamant langa apa si avea obligatia sa faca
dig, chiar daca nu era pericol de inundatie imediata. Sa te fi pus Cel de Sus
sa nu-l fi ridicat la cat de mari erau amenzile si pedepsele! Si n-au venit
austriecii sa ni le ridice, ci barbatii cu familiile lor cu tot l-au ridicat.”
M-am gandit
atunci cate lucruri bune se datoreaza Mariei Tereza si ca nu exista inca o alta
perioada invocata mai des decat aceea a ocupatiei austro-ungare aici, in Banat.
Pentru ca civilizatia banateana incepe din 1718, o data cu Pacea de la
Pasarowitz cand s-au trasat granitele Banatului, separat de cele ale Ungariei
sau ale Transilvaniei pentru ca in 1779, el sa fie anexat Ungariei, ea insasi
parte din marele imperiu. Aceasta stare a lucrurilor a durat pana in 1849 cand
regiunea a trecut din nou sub directa administrare dictata de la Viena pana in
1860 cand este reanexat Ungariei pana in 1918. Eugeniu de Savoya i-a conferit
statutul de “tara de coroana”, coordonata o buna bucata de vreme direct din
capitala imperiului. Acesta este motivul pentru care Banatul devine unul dintre
cele mai reformate state din Iluminism, pentru ca a fost obligat sa renunte la
toate formele administrative care au functionat in timpul ocupatiei otomane,
impunand reguli noi, reformatoare, dupa modelul celor de la Viena. Prin urmare
nu ar trebui sa mire pe nimeni ca banatenii si astazi considera ca autoritatea
imperiului era exclusiv austriaca, iar Viena era simbolul “bunului imparat”.
Deoarece Europa invatase lectia ocupatiei otomane, incepand din 1767 provincia
a fost militarizata, chemand la arme pe toti barbatii aflati in putere. Banatul
avea doua regimente: unul roman, iar altul sarbo-romano-german, insumand peste
12.000 de ostasi, conduse de catre feldmaresalul banatean, Petru Duca, care
fusese investit cu cea mai inalta demnitate din provincie. Una dintre cele mai
importante masuri adoptate a fost colonizarea provinciei, realizata in 3 valuri
intinse pe toata durata sec 18 si putin din urmatorul. Acestia au fost adusi de
pe Valea Rinului, Elvetia, Alsacia, Lorena, Hessa, Luxenburg, Bavaria si Stiria.
De ce s-au numit svabi de vreme ce numarul celor care veneau din regiunea
Schwaben erau atat de mic? Poate pentru ca multi dintre ei fusesera
imbarcati in orasul svab Ulm pe vasele care i-au adus pe Dunare pana in Banat. Majoritatea
proveneau din familii sarace de tarani, care nu reusisera sa isi faca un rost
in tara lor de bastina. Maria Tereza le dadea tinerilor casatoriti bani ca sa
vina in Banat si sa isi intemeieze o familie, dar si mesterilor, invatatorilor,
doctorilor, tuturor celor care vroiau sa isi dezvolte mici afaceri in
teritoriile nou ocupate. Sate si orase se desenau pe harta regiunii in noi
forme arhitecturale, conform cu tendintele urbanistice ale vremii. Se zice ca
3 generatii au fost sacrificate pana s-au pus pe picioare si le-a fost harazit: “primilor moartea,
urmatorilor saracia, ultimilor painea” (Den Ersten der Tod, den Zweiten die
Not, den Dritten das Brot). O mare parte dintre ei au fost decimati de boli in
primele 3 luni de la debarcare, dar cei ramasi s-au pus pe treaba: au asanat
mlastinile si le-au transformat in terenuri manoase, viitor granar al
imperiului austriac. Au ridicat cai ferate, au dezvoltat industria. Acestora li
s-au promis scutiri de impozite si improprietarirea cu pamant, si- au pus
umarul alaturi de localnici la asanarea mlastinilor, la realizarea de
canalizari, desecari, la construirea de drumuri si cai de comunicatie, la ridicarea
fortificatiilor, a oraselor, la dezvoltarea industriei mai cu seama in Banatul
de Munte. Se ridica o lume noua la care bastinasii nu era doar martori, ci
parte a schimbarii. Evident ca ostilitatile au fost reciproce, iar efortul de
adaptare a impus sacrifici deopotriva si celor care au sosit in Banat si celor
care i-au primit fortat. Satele colonistilor au fost construite sub forma
tablei de sah, avand in mijloc biserica romano-catolica si terenul aferent.
Astfel satele au inceput sa aiba o forma organizata si o structura compacta. Desi
convietuiau in sate diferite, acestia erau obligati sa sa armonizeze impreuna,
cei veniti incercand sa construiasca lumea pe care o lasasera in urma,
bastinasii sa invete si sa se adapteze unor conditii de trai mai bune. Satele
s-au extrins si, desi cooperau, fiecare isi pastrase traditiile, pentru ca viata de
zi cu zi o traiau impreuna, supunandu-se acelorasi legi si avand aceleasi obligatii.
In satele colonistilor se aflau ceasuri pe turlele bisericii, iar oamenii au
invatat sa isi dramuiasca altfel timpul si sa respecte in alti temeni curgerea
lui. Multi dintre cei veniti erau meseriasi intr-un anumit domeniu, iar
calificarea pe meserii a fost reasezata in alte reguli. In aceasta lume in care
se deschideau oportunitati pentru toata lumea au venit mestesugari bulgari,
sarbi, italieni, francezi, spanioli, amestecandu-se si mai tare cu populatia bastinasa.
Tocmai aceasta societate pestrita a permis dezvoltarea benevola a plurilingvismului
si coexistenta mai multor religii in acelasi spatiu geografic. Germana a
devenit limba oficiala a administratiei si comertului, iar cunoasterea ei
oferea posibilitatea bastinasilor sa ocupe functii in administratie sau in
armata. Cand s-au deschis scolile in limba germana, multi romani si-au trimis
copiii sa invete aici, fiind constienti ca nu puteai sa faci cariera in imperiu
daca nu vorbeai limba germana. In timpul Mariei Tereza s-au deschis scolile
rurale, crescand astfel numarul celor care stiau sa scrie si sa citeasca.
Imparateasa
Maria Tereza, fiica Imparatului Carol al VI-lea si sotia Imparatului Francisc
Stefan, s-a nascut in Palatul Hofburg, la scurta vreme dupa moartea fratelui
mai mare, Leopold. Inca din perioada copilariei sale s-a ridicat problema
realizarii unor aliante strategice in vederea casatoriei. Initial a fost
logodita cu Leopold Clement de Loara, insa acesta a murit de variola inainte sa
apuce sa isi intalneasca logodnica la Viena, in locul lui fiind trimis fratele
mai mic, Francis Stephen. Desi acesta a ramas in topul preferintelor, regele a
cochetat cu mai multi urmasi la tron ai curtilor regale europene: Frederic al
Prusiei respins datorita faptului ca era de religie luterana, Carol al Spaniei,
dar abandonat si acesta in urma presiunii exercitate de celelalte curti regale,
ca in final sa o marite cu Francis Stephen de Loara. Impreuna au avut 16 copii,
dintre care 11 fete si 5 baieti, doi dintre acesti urmandu-i la tron: Iosif al
II-lea si Leopold al II-lea. Cum pe vremea aceea nu erau acceptati pe tron
decat urmasi pe linia masculina, tatal Mariei Tereza a adoptat Pragmatica
Sanctiune care ii oferea fiicei sale posibilitatea de a se urca pe tron. Ea a
domnit intre 1740 si 1780 si a fost inobila cu titlurile de Arhiducesa a
Austriei, Regina a Boemiei si Ungariei, Mare Principesa a Transilvaniei.
Deoarece Casa de Habsburg nu a mai avut alti urmasi in linie masculina, tatal
acesteia a lasat posesiunile mostenire fiicei sale. In primii ani de domnie,
drepturile ei de succesiune au fost contestate de catre regele Frederic al
II-lea al Prusiei, Carol Albert al Bavariei, de August al III-lea al Saxoniei
si de catre Filip al V-lea al Spaniei, fapt care a condus la izbucnirea
razboiului de succesiune la tronul Austriei si care avea sa se inchieie prin recunoasterea
de catre toti a Pragmaticii Sanctiuni si dreptul ei ca urmasa desemnata pe tron.
Desi si-a inceput domnia intr-o conjunctura destul de agitata, o data
cu numirea lui Kaunitz drept Cancelar al Austriei, a fost ajutata sa restaureze
imperiul conform tendintelor iluministe: a eliminat regulile etichetei spaniole
de la curte, a implementat sistemul de acordare a audientelor deschise pentru
toti supusii din imperiu, a reorganizat armata si administratia, a introdus Codul Penal (“Constitutio Crimilalis
Theresiana”), a interzis tortura in imperiu, a transformat universitatile in
institutii de stat, a infiintat comisii de stabilire a darilor taranilor catre
stapanii de pamant, a decretat obligativitatea platii impozitelor de catre
nobilime si cler, a limitat puterea nobilimii si a clerului, a introdus perceperea
taxelor vamale, a decretat intrarea exploatarilor subsolului in monopolul
statal, a militat pentru desfiintarea iobagiei – masura intrata in vigoare abia
in timpul domniei fiului ei, a promovat reforma scolara (“Relatio Educationis”)
prin intemeierea invatamantului de stat, a inlaturat monopolul bisericesc din
educatie, a incurajat artele si arhitectura. Prin setul de reforme pe care le-a
aplicat, ea si-a castigat aprecierea in randul maselor de pe intreg cuprinsul
imperiului. Imparateasa a acordat comunitatii din Banat dreptul de a-si ridica
biserici, a facut donatii pentru orfelinate si fundatii caritabile, a infiintat
scoli, a incurajat arta si cultura. In timpul domniei sale drumurile au fost
pietruite si s-au montat indicatoare pentru orientarea sensurilor de mers si
marcarea distantelor. Tot in timpul domniei ei, in 1758, a decretat asimilarea
tiganilor din Banat, fapt care nu s-a armonizat cu vechile traditii nomade. Ei au
avut obligatia sa plateasca impozite la fel ca si ceilalti slujitori din
imperiu, le-a fost interzisa folosirea limbii tiganesti, iar cei care erau
prinsi ca incalca legea erau pedepsiti cu 25 de lovituri de bata. Nu le-a mai
fost permis sa isi poarte vesmintele traditionale si sa isi exercite ocupatiile
de baza. Inclusiv termenul de tigan era interzis, ei fiind denumiti “neubauer”,
adica taranul nou, disparand astfel jurisdictia voievodului tiganilor. Tinerii
care implinisera varsta de 16 ani aveau obligatia sa isi satisfaca serviciul
militar. Programul de reformare a imperiului initiat de ea a fost cunoscut sub
numele de “Reforma tereziana de stat”. In 1780 , ea a cedat tronul fiului ei,
Iosif II-lea care a continuat reformele implementate de mama sa. Acesta a
continuat reforma de asimilare a tiganilor, interzicandu-le sa mai locuiasca in
corturi, sa creasca si sa detina cai. Imparatul decisese ca toti tiganii sa se
ocupe de agricultura, iar nerespectarea legii sa fie pedepsita cu 25 de
lovituri de bata. Copiii de tigani erau obligati sa mearga la scoala, iar de
dans si de muzica sa se ocupe doar cand au terminat de muncit. La camp. Folclorul
oral mentioneaza unele aspecte exagerate cu privire la inclinatiile sexuale ale
Mariei Tereza si pasiunea acesteia pentru cabaline, care ar fi depasit limitele
normalitatii. Unele barfe au sustinut ipoteza cum aceasta si-ar fi gasit
sfarsitul in 1780 intr-unul din grajdurile imperiale, sub copitele unui armasar,
dar inscrisurile istorice mentioneaza faptul ca a murit in patul ei din pricina
unei hemoragii cerebrale. Istorici renumiti care s-au ocupat cu studiul acestei
perioade istorice demonteaza aceste ipoteze, sustinand faptul ca Imparateaza
isi iubea foarte mult caii, dar fara sa fie implicata in relatii de alta natura
decat pur afectiva. Si nici vorba sa fi
fost o nimfomana prin patul careia ar fi trecut regimente de ostasi. Maria
Tereza era complexata de faptul ca era stapana unuia dintre cele mai mari
imperii din Europa si obligata sa negocieze cu cei mai puternici barbati ai
momentului. Intotdeauna s-a stradut sa isi ascunda sentimentele de
inferioritate prin imbunatatirea performantelor la trasul cu arma, aprofundarea
termenilor economici, a artei si stiintei, stapanirea tehnicilor de echitatie –
desi calarea ca o amazoana. Se pare ca tocmai aceasta pasiune pentru calarit a
generat fel si fel de barfe intretinute de catre slujitorii de la curte. Spre
dezamagirea unora, moartea Imparatesei nu avea nimic in comun cu fabrica de
zvonuri si glume fara pardon. Moartea ei a fost resimtita de catre supusi ca o
mare pierdere si pe tot cuprinsul Banatului s-au oficiat slujbe de pomenire.
Dinastia de Habsburg a domnit timp de 650 de ani, iar Maria Tereza a fost
singura femeie suveran. Cu toate acestea, ea s-a dovedit un monarh inteligent,
corect, atenta la binele supusilor sai. In plan familial, a fost o mama grijulie si afectuoasa, plina de pasiune si energie.
Cand a fost
introdus codul penal, in Banat lucrurile nu stateau tocmai bine. Imaginati-va
cum arata regiunea dupa 164 de ani de ocupatie turceasca si cam care era
nivelul faradelegilor comise aici. Daca mai punem la socoteala faptul ca
Timisoara era asezata pe un teren mlastinos, care era un adevarat focar de
boli, in care regulile de igiena nici macar nu erau cunoscute, dar mai sa fie
respectate, de vreme ce apa de baut si de spalat era adusa din Bega, unde se
deversau totodata toate gunoaiele si resturile menajere ale locuitorilor. Orasul
era impartit in 4 districte si 10 mahalale, iar casele erau facute din lut si
acoperite cu tigle din lemn. Inclsusiv strazile erau pavate cu scanduri de
lemn. In Timisoara a fost folosit la judecata Codul Terezian din 1769 intr-o
cladire situata in Piata Libertatii de astazi si in vechea casa a generalului
Mercy (vis-à-vis de magazinul Bega de astazi) unde in 1745 a functionat
Tribunalul Provincial si inchisoarea cu deja renumita camera de tortura. Se
zice ca oamenii erau asa de speriati de regulile impuse de Codul Penal incat toti
trecatorii treceau pe partea cealalta a trotuarului de frica inchisorii. Putini
erau aceia care intrau si aveau norocul sa mai iasa vreodata. In cartea “Vechea
noastra Timisoara” scrisa de Bela Schff, scriitorul relateaza doua cazuri in
care oamenii au fost condamnati dupa ce au fost torturati. Unul dintre ele are
la baza o poveste romantica, Gyura Mutavicia, om cu nevasta gravida acasa, avea
o iubita, pe Suzana, femeie si ea maritata. Intr-o zi a fost saltat de soldati,
dus la judecata si acuzat de dublu omor. Acesta a recunoscut ca si-a ucis
nevasta gravida si pe sotul amantei sale inainte sa fie torturat. La
proces insa, de frica torturii, acesta a schimbat declaratia si-a zis ca amanta
l-ar fi pus sa ii omoare barbatul, iar judecatorul a decis ca tanara sa fie
adusa in sala de tortura si sa depuna marturie. Fata a negat ca si-ar fi instigat amantul la omor,
iar atunci i-a fost pus surubul si i-ar fi strivit degetele a recunoscut ca ar fi fost partasa la crima, dar cand a fost
eliberata a negat iarasi ca si-ar fi pus amantul sa-i omoare barbatul.
Judecatorul a cerut atunci sa fie incaltata cu cizma spaniola, care i-a zdrobit
glezna, gamba si tendoanele, pana cand tanara a recunoscut iarasi fapta pe care
nici astazi nu se stie sigur daca ar fi comandat-o sau nu. Cert este ca Gyura a
fost tras pe roata, iar Suzanei i s-a taiat capul. Mijloacele de tortura erau
multiple si diverse, de exemplu smulgerea unor bucati de carne, sau a sanilor in
cazul femeilor, cu clestele inrosit in foc, arderea cu smoala fierbinte a
zonelor cu piele sensibila, legarea mainilor la spate si atarnarea de grinda si
multe altele la fel de monstruoase. Cu toate astea trebuie spus ca in Banat
regulile nu au fost atat de dure ca in alte provincii, ba mai mult, chiar a
beneficiat de mai multe privilegii care au dus la dezvoltarea rapida a zonei
din punct de vedere economic. Desi Maria Tereza nu a venit niciodata in Banat,
sotul ei, Francisc Stefan a venit in calitate de ofiter la garnizoana, iar fiul
ei, Iosif al II-lea, in calitate de
Imparat.
O intrebare
se impune la final: n-am avea noi nevoie astazi de un nou Cod Penal Terezian???
