O dată cu intrarea în Franța, am început maratonul pe traseul deja stabilit având ca punct terminus regiunea Bretania cu tot ce are ea mai frumos.
Am petrecut doar două zile în Strasbourg. Vremea nu a fost tocmai prietenoasă, a ploua mult, picioarele ne-au scârțâit din toate balamalele, șalele ne-au durut până am crezut că ne rup în bucățele, anii strânși grămandă au urlat în disperare, condiția fizică de anul trecut când am urcat și coborât dealurile Portugaliei s-a dus dracului pe pustii. Telefoanele ne arătau cum depășeam lejer 20.000 de pași pe zi. Asta mi-a amintit de un circuit făcut acum vreo 10 ani prin Europa când, în grupul nostru de turiști, se afla o doamnă trecută binișor de 80 de ani care, atunci când trebuia să urce scările, le spunea autoritar celor aflați în jurul dumneaei "împinge-mă de cur în sus!"
Inchiriasem un superb apartament în imediata apropiere a centrului istoric care ne permitea accesul la toate obiectivele turistice pe care ne propusesem să le vizităm.
Imediat ce ne-am cazat, am plecat să descoperim orașul. Un bijutier priceput se jucase cu spațiul și volumele și crease o minunăție de oraș. Cerul plângea încă de dimineață, dar obiectivul aparatului meu râdea de bucurie, iar curca plouată de mine s-a simțit lebada! Mută de fericire.
Am descoperit un oraș de basm, cu străduțe strâmte și pietruite, cu case vechi înghesuite și atât de frumos aranjate, cu ferestre încărcate de flori de toate felurile și culorile. Aici am văzut casele tradiționale alsaciene construite din piatră și lemn, canalele pitorești ale cartierelor vechi pe Grande-Ile ale vechii cetăți de odinioara. Ridicat la intersecția unor importante rute de trafic și comerț de pe râul Rin, Strasbourg-ul a prosperat pe tot parcursul a celor 2000 de ani. In secolul 13, era deja cel mai bogat oraș din Sfântul Imperiu Roman, locul in care arta și cultura au înflorit, devenind astăzi un important lăcaș de cultură care se mândrește cu multe muzee de artă, arheologie și meșteșuguri tradiționale alsaciene.
Cel mai impunator monument este Catedrala Notre-Dame, construită din gresie roșie de Vosges, care reprezintă chintesența mai multor stiluri arhitecturale care au marcat perioada dintre secolele 10 și 15. Exteriorul reprezintă o galerie de scene biblice.
Până în secolul 19, turnul de 142 de metri era cel mai înalt din lumea creștină. Impresionante sunt arhitectura catedralei, vitraliile cu trandafiri, tapițeria "Coronarea Fecioarei" și ceasul astronomic renascentist care, în fiecare zi la ora 12.30, prezintă parada apostolilor.
Aproape de catedrala se afla una dintre clădirile reprezentative ale orașului, Maison Kammerzell, acum transformată într-un restaurant renumit care reprezintă una dintre cele mai bine conservate clădiri medievale din arhitectura gotică târzie. Cea mai veche casă burgheză din oraș are un parter construit din piatră și etaj din lemn, cu ferestre tradiționale bogat sculptate și ornamentate.
O altă clădire interesantă situată în Place du Cathedrale este Pharmacie du Cerf, ridicată în anul 1567.
Mie personal mi-a placut cel mai mult Quartier des Tanneurs (La Petit France), o insulă înconjurată de râul Ile, un labirint de canale și străzi înguste, aliniate de casele tradiționale vechi cu schelet din lemn și pereți din lut.
Cea mai renumită casă din cartier este Maison des Tanneurs care a fost transformată în restaurant. Râul și-a desfășurat cele patru brațe formând trei insule legate între ele prin coupe-ul Pont, un pod care odată a fost acoperit și protejat, dar al cărui acoperiș a fost distrus.
Chiar în fața podului se află barajul Vauban deasupra căruia a fost ridicată o terasă panoramică de unde poate fi admirat întregul Petite France. In secolul 17, cartierul a fost locuit de către pescari și tanneri (lucrători în bronz). Plimbarea pe strada pietruită Rue -aux-Plantes oferă șansa de a admira arhitectura caselor vechi cu balcoane încarcate cu flori.
Patru dintre turnurile medievale de apărare ale orașului se află pe podul care leagă insula de restul orașului, în imediata apropiere a Grande Ecluse.
Inainte să părăsim Strasbourg-ul aveam să descoperim cartierul cu construcții moderne, dar timpul ne-a presat atât de tare încât nu am reușit decât să aruncăm scurt o privire și să mergem mai departe. Am ratat bogația de muzee si plimbarea cu barca pe canale. A doua zi aveam de ales să vizităm muzeele sau să mergem pe ruta vinurilor alsaciene și să vizităm două asezări de vis: Colmar și Riquewihr. Noi am ales a doua variantă și nu ne-a părut rău.
Dragilor, nu ne-am auzit de foarte mult timp si este timpul sa va spun pe unde am hoinarit in vara asta. A fost un concediu lung (de 17 zile) , timp in care am vizitat Franta (cate o bucatica din Alsacia, Normandia si Bretania), Elvetia si un strop de Germanie. Am plecat in 15 august din Timisoara, cu masina si prima oprire a fost in Stuttgart, un superb oras asezat pe valea raului Neckar si care este cea de-a treia mare zona metropolitata din Germania. Asezarea este inconjurata de dealuri incarcate de plantatiile cu vita de vie care dau cea mai mare productie de vin din tara,iar economia infloreste datorita productiei de automobile. Zona centrala este plina de parcuri linistite si frumos intretinute.
Inainte sa ne cazam, am facut o scurta oprire in Mwetzinqen Outletcity, un orasel situat la 20 de km de Stuttgart, un fel de Pandorf Outlet, plin si acesta de magazine nasoale, cu nume ciudate: Hugo Boss, Prada, Ferragamo, Hogan si alti necunoscuti .
N-am cumparat nimic pentru ca nu ne-a placut, niste tarani, ce sa mai vorbim. Eu, femeie simpla din Giroc, ma gandisem sa imi iau o pereche de chiloti tetra cu manecute pentru munca in gradina, dar toate modelele erau cu flori, nu mi-au placut, astia de la Prada te praduiau, vindeau florile de pe ei la bucata!
Imi iesea perechea la 185 de euro bucata. Niste hoti, ce sa mai o dam la intors, mai ceva ca la noi! Am reusit performanta sa ne si ratacim printre atatea magazine si n-am mai gasit parcarea (era imensa, impartita in n-spe mii de locuri).Am acostat un nene care nu vorbea strop de engleza, dar se descurca al naibii de bine in germana (sac!) si am vorbit fiecare in limba lui ajutandu-ne din plin de maini ca sa ducem conversatia la "next level", nu ca n-am fi putut sa ne intelegem la fel de bine si fara ele. Sa fie al naibii de mesaj daca s-a distorsionat pe canalul de comunicare asa cum se intampla la noi intotdeauna. Am ajuns tocmai unde trebuia.
Am dormit intr-un orasel langa Stuttgart, Ludwigsburg, pentru ca am gasit preturi mai bune, dar si pentru ca stiam ca acolo se afla un palat deosebit construit in stil baroc, cunoscut sub numele de Versailles de Swabia".
Palatul ridicat in anul 1704 refugiu pentru vanatoare la comanda Ducelui Eberhard Ludwig, este format din 18 cladiri ( cladirea centrala, pavilioane de vanatoare, camere de jocuri, bucatarii, capele, teatru, cabinete, apartamente, imense holuri cu oglinzi, galerii de arta etc) cu peste 452 de camere luxos mobilate. Suprafata lui totala (constructii si gradini) este de 32 de hectare, fiind cotat cel mai mare palat din Germania.
Astazi, constructia reprezinta trei stiluri arhitecturale diferite: baroc, roccocco si empire. Interiorul palatului adaposteste trei muzee: Galeria Baroca formata din picturi reprezentative acestui stil din pictura germana si italiana, Muzeul de Portelan cu miile sale de obiecte pretioase realizate de marii producatori de portelanuri celebre de la Meissen, Berlin, Viena, Ludwigsburg si Nymphenburg si Baroc Fashion Museum cu o galerie de haine prezentand trei selocle de moda din perioada 1750 - 1820, dar mai ales costumele regalitatii din secolul 18.
Gradinile Bluhendes Barock care inconjoara palatul pe o suprafata de 37 de hectare sunt incredibil de bine armonizate in care stilurile vechi si modernist se armonizeaza perfect.
Bogatia de flori, statui si fantani este in acord deplin cu statuile din nisip care infatiseaza personaje din povesti celebre si care reprezinta motiv de bucurie pentru toti copiii care le vad.
In partea de nord a domeniului se afla Jagdschloss Favorite, o mica resedinta estivala si cabana de vanatoare a ducilor de Wurttemberg. Dupa ce am petrecut mai bine de jumatate de zi in Ludwigsburg, ne-am urcat in masina si am pornit spre Stuttgart unde am facut prima escala la Mercedes Bands Museum.
Indiferent daca sunteti pasionati sau nu de automobile, acest muzeu nu trebuie ratat atat pentru cei 130 de ani de istorie prezentati in etape de evolutie a automobilului, cat si pentru cele peste 1500 de exponate.
Cladirea este imensa si reprezinta o marturie vizuala a dezvoltarii industriei automobilelor de la aparitia lor pana in viitorul nu foarte indepartat. Muzeul celebreaza automobilul inventat de catre Carl Benz in 1886, relatandu-i intregul parcurs tehnologic si spunand povestea fiecarui model in parte, atat a modelelor care au facut deja istorie, pana la vehicolele destinate scopului turistic.
Ca si concluzie, va spun doar atat: bucurati-va de volane, in cativa ani vor fi inlocuite de manete. Nu, nu vor decola, inca vor merge pe roti. Aici veti vedea masina mileniului, masina cu hydrogen.
Sa vedeti ce console au noile prototipuri in interior si ce display generos in locul volanului. Muzeul este imens , ridicat pe 9 etaje, organizate in 12 camere de expozitie care insumeaza o suprafata de 16.500 de metri patrati, si merita sa ii alocati cateva ore bune daca tot ajungeti aici.
Seara, ne-am retras la o terasa amplasata pe una dintre podgoriile de la marginea orasului. Berea este foarte buna, dar nici vinul nu se lasa mai prejos. A doua zi plecam spre Franta. Incepeam alta poveste. Pe curand.
