In
vremurile de demult, doar cerul era stapan peste universul nesfarsit si tare se
mai plictisea numarandu-si anii fara de-nceput si fara de sfarsit. Intr-una
dintre vesnicii, o idee i-a trecut prin cap: sa isi construiasca jucarii. A
luat pulbere de stele si a mesterit doua mingi: una de foc, calda si
stralucitoare, alta palida, sidefie si plina de mister. Dar jocul in 3 nu i-a
adus bucuria eterna si, intr-o zi, stand la taifas pe-o margine de lume, i-a
trecut prin minte sa mai plamadeasca o minge verde pe care a aruncat-o in inaltul
abisului. Cerul si-a trecut degetele prin barba si-a aruncat, artistic, niste norisori dolofani in
jur, soarele, intr-un delir al bucuriei, a imbratisat-o in cununi de raze, iar luna mai sfioasa a stropit-o cu lacrimi
de bucurie. Si ce sa vezi minune? Pe mingea verde au inceput sa creasca flori, sa
se inalte copaci, sa curga paraie la vale, si nici nu s-au scarpinat bine dupa
ureche cand pamantul misuna se viata. Ce nebunie, a ras cerul batandu-se pe
burta! Soarelui ii straluceau ochii si sarea de pe-o parte pe alta a mingei
care isi schimba acum culorile. Ba mai mult, mingea nebuna devenea tot mai zgomotoasa si
nesfarsite glasuri razbateau in eter in hori de triluri. Luna privea duios la
tot freamatul lumii si se gandea: ce bucurie sa vezi cum lumea se schimba, se
naste, creste si moare lasand loc altor generatii trecatoare. Ce bine traiesc
impreuna si ce frenezie se simte in aer. Cerul a razboit norii si le-a daruit
ploaia, iar mai apoi zapada. Soarele le-a dat lumina, caldura, rasariturile si
apusurile sale, iar luna le-a daruit tihna si somnul scufundate in intunericul
luminat de opaite stelare. Nu se stie cat au vegheat toti trei asupra lumii
care se schimba de la o zi la alta, cert este ca nici cerul, acaparat de dirijatul
norilor, planificatul ploilor si cernitul fulgilor, nici soarele prins sa
aduca lumina si sa imprastie caldura nu si-au dat seama ca viata pe mingea
plina de viata o luase pe o cale gresita. Luna isi accentua paloarea si isi
ascundea fata dupa nori plangand in pumni de ceata. Caci vedea suferintele si
rautatea oamenilor si nu se mai putea opri din plans. Lacrimile care ajungeau
pe pamant se transformau in roua, iar cele care inmulteau apa se transformau in
perle. Scoicile priveau din adancul apelor fata trista selenara si prindeau in
cochilii lacrimile lunii incercand sa aiba grija de ele. Cand luna se oprea din
plans si nu-si mai ascundea fata dupa nori, scoicile ieseau la suprafata apei
si-si desfaceau jumatatile aratandu-i margaritarele. Luna le mangaia in
raze si le daruia stralucire si putere sa creasca mai mari si mai frumoase cu gand sa le daruiasca tot oamenilor, sa-i mai imblanzeasca.
Persanii, necunoscand povestea, au crezut ca sunt lacrimile zeilor, egiptenii
le-au considerat daruri ale zeitei Isis, romanii aveau credinta ca zeita Venus
le oferea margele sclipitoare care sa le creasca feritilitatea. Pasiunea pentru margaritare a
imbracat forme ciudate: Pompei a cerut sa i se execute un portret din gingase margele sidefate,
Nero facea amor in asternutul acoperit cu perle, Lollia Paulina, sotia lui
Caligula, purta un superb colier si bratara de margaritare rare, iar calul lui
Caligula, Incitatus, avea in jurul grumazului un sirag urias de perle. Claudiu dizolva in cupele cu vin
cate o boaba rara crezand ca licoarea ii da forta si putere, iar Cezar avea
obiceiul sa le daruiasca femeilor de care se indragostea. Insasi Cleopatra,
frumoasa regina a Egiptului, purta doua perle de o frumusete rara. De numele ei
este legat pariul pe care l-a facut cu Marc Antoniu, dizolvand una
dintre cele doua intr-o cupa cu vin, din dorinta de a-i demonstra
razboinicului roman cum poate devora bogatia unui regat intr-o singura cupa cu
vin. Acest fapt a intrat in istoria lumii ca fiind cel mai scump dineu cunoscut vreodata. Cei mai
aproape de adevar au fost grecii care stiau ei din mosi stramosi ca stridiile
erau cele care aduceau perlele tocmai de pe luna, coborate pe scari invizibile, ramase
agatate de coltul lunii inca de la facerea lumii. Aveau ei credinta ca insasi
Afrodita venise pe pamant sa daruiasca dragostea oamenilor,
calatorind spre Insula Creta intr-o scoica cu perla.
Perlele au fost primele bijuterii ale omenirii si au fost consemnate in vechile carti de religii: Vechiul Testament, Talmud si Coran. Profetii de la Mecca erau de parere ca gingasa margea poarta in sine simbolul umilintei si al credintei. Au trecut cateva secole pana cand liderii arabi, indieni si persani si-au disputat Golful Mannar, recunoscut pentru abundenta si frumusetea margaritarelor sale. Biblia insasi consemneaza faptul ca Avraam, indragostit peste poate de sclava lui si a sotiei sale, Agar, i-a impodobit lobul urechii cu perle pretioase, fapt care a starnit gelozia Sarei, care si-a gonit roaba impreuna cu pruncul zamislit din pacat in desert. Crestinismul a venit cu propria interpretare si a asociat margaritarele cu lacrimile Evei, izgonita din Paradis ca urmare a savarsirii pacatului originar. Perele au fermecat personalitatile ilustre ale istoriei: Solomon, regele intelept al Canaanului (vechiul regat al Israelului) era fascinat de frumusetea lor, impodobindu-si fruntea lui si pe-a sotiei sale preferate, Balkis, cu frumoasele nestemate. Vasele sale cutreierau marile si aduceau perlele pretioase tocmai din tinutul Ofir.
Perlele au fost primele bijuterii ale omenirii si au fost consemnate in vechile carti de religii: Vechiul Testament, Talmud si Coran. Profetii de la Mecca erau de parere ca gingasa margea poarta in sine simbolul umilintei si al credintei. Au trecut cateva secole pana cand liderii arabi, indieni si persani si-au disputat Golful Mannar, recunoscut pentru abundenta si frumusetea margaritarelor sale. Biblia insasi consemneaza faptul ca Avraam, indragostit peste poate de sclava lui si a sotiei sale, Agar, i-a impodobit lobul urechii cu perle pretioase, fapt care a starnit gelozia Sarei, care si-a gonit roaba impreuna cu pruncul zamislit din pacat in desert. Crestinismul a venit cu propria interpretare si a asociat margaritarele cu lacrimile Evei, izgonita din Paradis ca urmare a savarsirii pacatului originar. Perele au fermecat personalitatile ilustre ale istoriei: Solomon, regele intelept al Canaanului (vechiul regat al Israelului) era fascinat de frumusetea lor, impodobindu-si fruntea lui si pe-a sotiei sale preferate, Balkis, cu frumoasele nestemate. Vasele sale cutreierau marile si aduceau perlele pretioase tocmai din tinutul Ofir.
Regina din Saba, suveranul babilonian,
Nabucodonosor, regele Asiriei, Sennacherib, purtau coroane incrustate cu
minunate perle. Ele sunt simbolul lacrimilor tuturor celor care au trecut
prin umilinte si griji: cele albe sunt asociate femeilor, cele roz, copiilor,
cele gri si negre, barbatilor. Chinezii au fost primii care au avut ideea de a
introduce in cochiliile scoicilor mici figurile ale lui Budda pe care le
recuperau cativa ani mai tarziu, cand miracolul apelor le imbraca in straturi
de sidef. Procedeul ar fi apartinut lui Ye Jin Yang care a trait in secolul 13
si a fost inventatorul unei practici care se foloseste si astazi. Tot chinezii
au introdus plata taxelor si impozitelor in perle. Sa mai zica cineva ca nu
curg lacrimi de durere cand esti obligat sa platesti darile! In India, zeita
Krischana a fost aceea care ar fi scos margaritarele din adancurile oceanului ca sa
isi impodobeasca fiica in ziua nuntii. De atunci, fetele de vita nobila isi
innobileaza straiele in ziua nuntii cu perle de toate marimile si culorile.
Nestematele marii infrumusetau straiele, siraguri de perle se incolaceau la gaturile, bratele
si gleznele lor. Parul si-l impodobeau in impletituri cu siraguri nesfarsite. Cartile
sacre hinduse mentioneaza faptul ca regele Krishana a daruit prima perla fiicei
sale, Pandaia, in ziua nuntii. Sa fie acesta motivul pentru care perla
reprezinta simbolul puritatii si fragilitatii? Chinezii aveau credinta ca
perlele erau lacrimi de sirena. In 1890, in Japonia, Kokichi Mikimoto , un
pasionat inrait de margaritare rare, a dat nastere unei industrii: aceea a perlelor de
cultura.
Europa a cunoscut mirajul perlelor cand Alexandru cel Mare a unificat Orientul cu Occidentul, iar in anul
1900 perla avea deja Europa la picioarele sale. Regina Alexandra isi acoperea o
cicatrice vizibila la gat purtand un superb colier, iar Regina Elisabeta a
Angliei purta 7 siraguri si avea in garderoba o rochie impodobita cu alte
3000 de perle.
In 1916, celebrul bijutier francez Jacques Cartier si-a deschis
renumita locatie pe Fifth Avenue in New York cu 2 siraguri de perle naturale. Ce a urmat, stim cu totii astazi.
Coco Chanel avea sa marcheze sec 20 prin
tinutele sale revolutionare puse in evidenta prin siragurile de pietre rare, impunand
un cod al rafinamentului care rezista chiar si dupa trecerea ei in nefiinta. Datorita
pretului foarte ridicat al perlelor naturale, multi s-au orientat catre perlele
de cultura, mult mai accesibile ca pret. Iar industria si-a perfectionat
tehnicile, astfel incat, astazi, este greu sa deosebesti cu ochiul liber perla
naturala de cea de cultura.
Specialistii stiu care sunt criteriile de evaluare:
luciul – cel mai important factor de evaluare a calitatii, culoarea, forma si
diametrul perlei. O perla naturala va avea o stralucire parte, rezultata de
straturile suprapuse de sidef, nu culoarea laptoasa a perlelor de cultura. Culorile
sunt si ele diferite: alb, roz, auriu, argintiu, tonuri de gri, verde-paun si
chiar albastru.
Formele
lor sunt diferite: in forma de para, de lacrima, ovala sau baroca
(neregulata). Desi cele mai cautate si apreciate sunt cele cu forma perfect
rotunda, cele asimetrice s-au dovedit in timp a fi cele mai pretioase. Perlele
naturale sau de cultura pot fi de apa dulce sau de apa sarata. Sarea, se pare,
le garanteaza o calitate superioara, cele de apa dulce prezentand forme cu
neregularitati. Fiecare continent si-a consemnat durerea in forme de sidef inegalabile ca frumusete: perlele australiene sunt extrase din marile Sudului si sunt considerate a fi cele mai rare si, implicit, cele mai scumpe. Ele nu necesita slefuire, curatare speciala sau lustruire. Sunt pure si nealterate si pot avea nuante de alb, roz, cenusiu, albastru, negru, auriu si verde-paun.
Perlele Tahitiene au fost oferite oamenilor de catre zeul polinezian, Oro, coborat pe pamant pe coasta unui curcubeu. Nu stim cat de lina i-a fost caderea, dar culoarea perlei negre reprezinta o reala tentatie pe piata bijuterierilor. Oro ar fi oferit superba perla neagra printesei Bora-Bora ca semn de inalta pretuire si adanca afectiune. Nu sunt consemnate reactiile distinsei printese, dar stim ca stridiile cu buza neagra inca ofera oamenilor bucuria perlelor negre pana in zilele noastre. Ele sunt pretioase tocmai pentru ca numai una dintre 10.000 de stridii produce o perla. Perlele tahitiene pot avea nuante de la negru la gri, negru-roz, negru-bleu, negru verde, negru-argintiu, negru-albastru sau negru-violet. Cea mai renumita este negru-curcubeu (nuanta penelor de strut). Japonia se lauda si ea cu perlele din sud-vestul tarii: perlele Akoya (naturale, de culoare alba, roz, crem, galbena, piersica, lavanda, albastru-argintiu, cu cel mai mare luciu si cea mai mare finete), perlele Mabe recoltate din regiunea Okinawa, semisferice cu irizatii multicolore, perlele (albe si rozalii) de cultura Keshi si Kasumiga, de culoare roz pana la roz intens. Perlele naturale sunt folosite individual ca piese centrale in bijuterii unicat.
Mikimoto a lansat in anii 1800 perlele de cultura de cea mai buna calitate din intreaga lume.
Producatorul si-a deschis propria afacere in jurul orasului natal, Ise-Shima, initiind un proces de cercetare privind viata stridiilor si procesul de cultivare a perlelor. In 1893, intr-o zi de inceput de iulie, in vreme ce desfacea cochiliile dintr-un cos de bambus impreuna cu sotia lui, Ume, a descoperit prima perla stralucitoare realizata de catre om, revolutionand o industrie si subjugand sufletele a milioane de femei din lumea intreaga.
In 1906, el si-a deschis primul magazin din lume, specializat in comercializarea bijuteriilor cu perle, in Tokyo. Intrigat de misteriaosele margaritarele tahitiene, el a brevetat cultura perlelor negre in 1914.
Daca nu dispuneti de atat de multi bani, iata ce va recomand: Mallorca este renumita pentru productia de perle de imitatie si sunt, din acest motiv, cele mai ieftine.
Perlele sunt organisme vii, drept urmare necesita o ingrijire adecvata si multa atentie. Ele sunt sensibile la lovituri si umiditate, motiv pentru care se curata cu o carpa moale imbibata cu apa calda deoarece au nevoie de hidratare.
Perlele (sub forma de sirag, bratara, cercei, inel montate in aur, argint sau platina – singure sau combinate) se asorteaza, in general, tinutelor clasice: o rochie de dantela, un doeux pieces sau chiar o rochie de mireasa. Totul este sa nu exagerezi! Un singur inel, cu cercei si un sirag de margele pot transforma tinuta intr-una extrem de eleganta. Uneori, un singur colier sau inel spectaculos este mai mult decat suficient pentru a fi fermecatoare. Iar, daca vrei sa fii sexi, nimic nu te poate ajuta mai mult decat un sirag de perle. Poate un diamant? Dar despre asta vom vorbi altadata. Pana una-alta, cumparati-va bijuterii cu perle. Sa fiti sexi, misterioase, frumoase, dar mai cu seama iubite!
Imaginile
sunt preluate de pe site-urile unor mari producatori internationali de bijuterii.
Bibliografie:
Neil H.
Landman – Pearls: A Natural History
Elisabeth
Strak – Pearls
https://www.mikimotoamerica.com/