In ultima
zi de concediu, soarele isi propusese sa ne scoata ochii. Cand s-a crapat de
ziua si si-a intins razele, pur si simplu ni le-a bagat in ochi. Ce-i drept,
vremea se cam razbunase pe noi, iar zilele senine isi recastigasera drepturile
cand noi ne pregateam sa ne strangem bagajele si sa plecam la drum. Dezbatusem
prelung programul acestei vizite pentru ca a doua zi de dimineata aveam de
parcurs vreo 350 de km pana la Viena, cu nenumarate alte statii pe drum. Al meu
dorea sa se odihneasca inainte de plecare, prin urmare, aveam o dimineata
la dispozitie sa aleg o ultima destinatie: Mondsee sau Lacul Lunii.
Mondsee
este cel mai cald dintre toate lacurile regiunii, fiind renumit datorita scolii
de navigatie pentru toti vorbitorii de limbi germanice. Aici se practica: schi
nautic, canotaj, windsurfing, scuba diving, canoe, inot, tras la vasle. El este
deopotriva frecventat de catre iubitorii de sporturi nautice, dar si de
alpinistii care prefera traseele montane pe formatiunile muntoase din jur.
Totodata este locul ideal pentru biciclisti, pescari sau jucatori de tenis
si golf.
Asezat pe malul lacului cu
acelasi nume, orasul este o bijuterie scaldata de ape care se intind pe o
suprafata de vreo 14 kmp. Aveam sa aflu mai tarziu ca in anul 2008 Mondsee a
fost scos la vanzare si este unul dintre ultimele lacuri private din Austria,
marea lor majoritate fiind preluate de catre administratiile regionale.
Lacul
se afla la poalele Peretelui Dragonului (Drachenwand) la vreo 24 km de
Salzburg. Pe malul lacului se afla parcul Groff-ului Rudolph si-am sotiei sale Micheline Almeida, descendenti ai familiei imperiale.
In acea dimineata corturile erau montate, mesele lungi si baltile aranjate si lumea petrecea.
Nu exista
sfarsit de saptamana fara un chef in corturi cu mancare traditionala si sfanta
bere de productie regionala. Sa fie clar, nu cea care se gaseste in toate
supermarket-urile.
Pe marginea lacului, lumea facea deja plaja, altii baie sau
plimbari cu vaporasele de croaziera, barci cu iole, barcute cu motor si cate
alte nebunii de acest fel. O plimbare cu vaporasul – 6 euro/persoana. Nu e
mult, in altele costa si mai mult.
Terasele erau full inca de la primele ore ale diminetii,
iar coloane intregi de turisti se indreptau catre corturile amenajate in parcul
de langa lac. Aici s-a nascut Wolfgang Amadeus Mozart, dar casa memoriala se
afla la periferia orasului, prin urmare nu am ajuns pana acolo.
La kilometrul
zero se afla o biserica renumita, Basilica Sf Mihai, in interiorul careia s-a
filmat celebra scena a casatoriei sotilor Von Trapp din filmul “Sunetul muzicii”.
Impunatoare pe exterior, adorabila pe interior.
Piesele de mobilier sunt de
culoare neagra cu decoratiuni aurii confectionate de catre pictorul si
sculptorul Meinrad Guggenbichler, mangaiate de lumina care se strecoara prin
vitraliile de-o frumusete neasemuita. Biserica a fost ridicata in anul 748 de
catre ducele bavarez Odilo de Bavaria.
In anul 788, regiunea a fost alaturata
Regatului Franc, iar Mondsee a devenit abatie imperiala. Abatia si-a castigat
independenta in 1142. In 1748 a fost renovata, fiindu-i atasate anexele, iar in
1791 a fost dizolvata din ordinum imparatului Leopold al II-lea. Prin 1810,
feldmaresalul bavarez Prince Karl Philipp von Wrede a folosit-o ca si castel
nobiliar, dezvoltand localitatea, construind drumuri, infiintand fabrici de
branzeturi si ajutand comunitatea sa prospere. In 1905, urmasa lui, printesa
Ignazia von Werde a vandut proprietatea contilor de Almeida care au revandut-o
80 de ani mai tarziu companiei Asames & Hufnagl. Astazi, in vechea
manastire functioneaza un hotel, un restaurant si un centru cultural care pune
la dispozitie sali pentru evenimentele comunitatii: spectacole, concerte,
expozitii, seminarii, spectacole de teatru sau festivalul “Mondsee Music
Days”. In orasul erau si cateva muzee:
Heritage Museum, Smokehouse si Muzeul trenurilor, dar si brand-uri de succes:
branza Mondsee preparata dupa o veche reteta benedictina si celebrele vinuri cu
acelasi nume care sunt castigatoarele multor premii internationale.
Cei carora
le plac plimbarile lungi, orasul Mondsee este ideal ca amplasare si ca
frumusete.
Cand am epuizat tot ce se putea vedea, am stiut ca nu mai aveam
scapare! Stiam ca sunt infranta de timp, de vreme, de locuri. cale inainte nu
mai era, ci doar de-ntors. Ne-am urcat in masina si dai bataie spre Hallstatt. Prima data cand nu-mi doream sa mai
ajungem, sa mearga Opelul ca melcul, doi inainte si sapte inapoi. Degeaba,
insa, inevitabilul s-a produs. Aveam bagaje de facut, locuri de luat ramas bun,
maine urma sa ne reintoarcem pe Romantic Road. Renuntasem la Transalpina, la
popasul de pe varful Hochtor, la Basilica Mariazell. Opelul nostru puturos
gafaia din toate suruburile cand trebuia sa urce pantele. Dar a naibii masina
ce viteza prindea cand trebuia sa stea! Ne intorceam la castele si palate. Dar
mai aveti putina rabdare. Vrand-nevrand, ma apropii de sfarsit. V-am dat o idee
de vacanta. Cel putin asa sper. Daca sunteti cuminti, va dau si planul muncit
la greu!
