In sfarsit
am terminat cartea de citit! Dar nu si legaturile cu ea, sute de adnotari,
cautari de informatii suplimentare, romane, articole ma obliga sa recitesc
capitole intregi, sa o port dupa mine prin toata casa. Pentru ca autoarea nu
trateaza cronologic faptele personajelor, si in functie de sferele de
influenta, de mainera in care au influentat istoria sau destinele, le aduce in
prim plan, le despoaie de cuvinte si stari, le trimite la culcare sau la colt, ca mai apoi,
dupa alte secole si domnii, sa isi aminteasca iarasi de ele si sa le mai zgaltaie putin. Lasi
cartea asta, cauti alta sa te lamuresti cum stau faptele aranjate frumos in
etape istorice mentionate in cronici si in romane.
Ludovic al 15 a fost o mare figura! Ca ii spuneau “Bien Aime”, ca era atat de
iubit sau nu, cine poate sa mai stie? Dar a avut asta la amante, incat eu chiar
cred ca atunci a fost inventat postul de secretara! Sa faca ordine intre ele.
Poate de-aia i se spunea “Louis Le Grand” ! V-am spus ca a fost casatorit la 15
ani cu Maria Leszczynska, fiica fostului rege al Poloniei, Stanislaw
Leszczynski, care avea 21 de ani, si ca au avut impreuna multi copii. Despre
regina nu se stie mai nimic, dar despre amante, tine-te gura sloboda! Dar a
avut si mai multi bastarzi pentru ca a avut un harem de amante, in mare
majoritate tinere si fragede! Se zice ca era atat de plin de el, incat se scalda in sange proaspat de fecioare. Ludovic al XV-lea avea doar 1.62m, de-aceea apare
in tablouri incaltat in pantofi cu toc! In afara perucii bogate in bucle
rasucite, nu prea stim daca era sau nu un barbat frumos dupa canoanele timpurilor, dar avea alte calitati
pentru care era apreciat: in primul rand era rege – avea putere, avere si
pozitie sociala! Avea prestanta, cutezanta, farmec, inteligenta. Era prietenos
si galant cu femeile, avea memoria unui elefant si un autocontrol de invidiat.
La fel ca si regina, iubea pietrele pretioase, mai cu seama diamantele si
perlele, si-a avut cea mai frumoasa coroana care a existat vreodata, formata
din 8 diamante mari, renumite si astazi, impreuna cu alte 15 mai mici. Nici coroana consoartei nu era mai prejos,
avant montate 138 de diamante, 40 de rubine, safire, topaze si smaralde, unite
prin salbe sau manunchiuri de perle minunate. Ca un mare iubitor de frumos, el
daruia bijuterii pretioase amantelor, cele mai renumite fiind Madame
Pompadour si Madame Du Barry – ultima – mare amatoare de giuvaericale.Contesa Du Barry i-a
cerut atat de multe bijuterii regelui, incatpana si hotii aflasera de valoarea imensa a bijuteriilor sale si-au pradat-o, lasand-o cu ochii in soare. Paguba a fost inventariata si estimata la 140 diamante mari,
700 diamante mici, 300 de perle, 7 smaralde si alte pietre pretioase. Cea care
a dat un sens nou cuvantului amanta a fost fara doar si poate Madam de
Pompadour despre care am vorbit deja. Probabil ca a fost singura amanta care a
ramas in istorie prin faptele sale bune care au schimbat fata istoriei, dar care a repozitionat aceasta titulatura in ierarhia sociala. Madame de Pompadour si-a mentinut titlul de amanta
oficiala a regelui datorita inteligentei, elegantei cu care intretinea
conversatia, a bunului gust si rafinamentului ei. Asta nu inseamna ca nu
a avut concurente de care s-a temut.
Una dintre ele a fost Marie Anne de
Mailly, ducesa de Chateauroux. Anne a fost cea mai mica si cea mai frumoasa dintre cele cinci surori
de Nesle, patru dintre ele devenind amantele regelui. Prima care a devenit amanta regelui Ludovic
al XV-lea a fost sora cea mare, Madame de Mailly. Aceasta a facut imprudenta de
a ceda insistentelor surorii ei, Pauline – Felicite, care a insistat sa fie
prezentata la Curte si care l-a sedus imediat pe suveran, eliminandu-si sora
mai mare. Regele si-a maritat noua cucerire cu Marchizul de Vintimille, dandu-i o
aparenta decenta si un statut social la Curte, dar si Castelul Choisy-le-Roi ca dar
de nunta. Avea sa moara la nastere, iar lesul ei a fost mutilat de catre multimea numultumita si saracita.
Cardinalul Richelieu i-a cautat imediat o amanta inlocuitoare, prezentand-o
la un dineu pe nimeni alta decat pe mezina familiei, Marie Anne, vaduva
Marchizului de La Tournelle, care deja era angajata intr-o relatie de amor cu
tanarul si frumosul Duce d’Agenois, nepotul cardinalului.
Aceasta era de o frumusete extraordinara,
astfel incat multi pariau in secret ca o va detrona pe metresa oficiala. Si cum nu manifesta nici un fel de interes fata de rege, cardinal si-a trmis nepotul pe front si a platit o dama de companie sa il seduca.
Atunci cand Marie Anne a descoperit corespondenta dintre cei doi,
atentia ei s-a canalizat catre rege, dar l-a obligat sa renunte la
serviciile surorii sale mai mari si sa fie declarata metresa oficiala.
Regele
nu numai ca i-a indeplinit cerinta, dar i-a acordat inclusiv titlul de ducesa de Chateauroux, acordandu-i si un venit de 80.000 de livre, un venit
demn de pozitia ei de amanta oficiala. Aceasta l-a insotit pe rege in vreme de
razboi, fiind insotita de sora ei, Madame de Lauraguais. Cand ducesa a murit
subit, Ludovic s-a consolat cu sora ei, pe care a inlocuit-o dupa o scurta
perioada cu Madame de Pompadour.
In 1768,
regele isi pierduse deja doi copii si amanta favorita, pe Madame de Pompadour,
astfel ca i-a fost prezentata o tanara de 25 de ani, “incantatoare si plina de
viata”, Jeanne Becu.
Aceasta era rodul dragostei dintre o croitoreasa si un
calugar extrem de curtat si popular. Bunicul din partea tatalui fusese si el un
barbat frumos care, desi era doar un umil servitor, s-a insurat cu o contesa.
Nici mama ei nu era usa de biserica deoarece si aceasta fusese amanta unui bogatas.
Tatal, natural sau adoptiv, ca nu se stie sigur nici pana azi, ar fi dus
copilul uneia dintre amante, sa o creasca
asa cum se cuvine! (oare cum o fi ajuns la o astfel de concluzie? Ai crede ca toti ne tragem din amante – doar nu va imaginati ca domnitorii nostri au
fost usa de biserica!!!). Aceasta, de teama ca sa nu ii faca niscaiva
concurenta, i-a facut branci direct in strada! La 16 ani, era deja amanta unui
coafor celebru pe care l-a schimbat cu-n creator de moda, pana cand a trecut in
protectia unui proprietar de cazino – Jean-Baptiste du Barry, pe care lumea
mondena il dezmierda cu porecla “Dezmatatul”. Acesta i-a adus clienti unul si
unul: maresali si inalte fete bisericesti, demnitari si nobili de la curte.
Cand
regele a cunoscut-o , acesta a ordonat sa ii fie “spalata” reputatia, astfel
incat urgent au maritat-o, formal, cu fratele “tutorelui” ei, nimeni altul
decat Contele du Barry. Proaspata contesa a fost instalata intr-unul dintre
apartamentele de la Versailles, i s-a pus la dispozitie buget de cheltuieli si
acces direct la dormitorul regal. Tanara amoreza era mare cheltuitoare, caci, vorba
aia: “obrazul subtire cu cheltuiala se tine”! Desi se zice ca nu ar fi fost
interesata de politica si putere, Madame du Barry a fost n esenta o mare risipitoare.
Dupa moartea regelui, noul rege a trimis-o la manastire unde a stat inchisa timp de 2
ani. Dupa ce a iesit, s-a retras la unul dintre domeniile sale de la tara unde a
trait in liniste impreuna cu noul ei amant, Ducele de Brissac.
Cand a inceput
revolutia, desi avea 50 de ani, Jeanne a fost arestata, violata si incarcerata,dar a avut satisfactia sa vada cu ochii ei executia Mariei Antoaneta, cea care o fortase sa se
calugareasca imediat ce a urcat pe tron. In 1793, un tribunal revolutionar a condamnat-o la moarte pentru
tradare si a fost ghilotinata. Dupa moartea ei, autoritatile aveau sa ajunga la concluzia ca nu-si tradase tara, ci doar ii cheltuise banii. Madame de Pompadour si Madame du Barry au fost cele doua amante
regale care, chiar daca nu au depasit renumele regelui care le-a propulsat in
atentia istoriei, in mod cert l-a egalat. Cine crede ca e usor sa fii amanta, poate ar trebui sa regandeasca, macar si ipotetic, aceasta situatie! Eu mi-am schimbat parerea.
