In dimineata de 22 august ne-a fost dat sa vedem un oras minune al carui nume este Saint-Malo. Stiti cum arata un oras fantastic? Exact ca Saint-Malo. Se zice ca acesta fortareata a fost ridicata in locul in care Marea Manecii se intalneste cu Oceanul Atlantic si a devenit renumit datorita corsarilor care atacau vasele comerciale apartinand negustorilor olandezi, portughezi sau englezi care traversau Canalul Manecii.
Corsarii din Saint Malo percepeau taxe mari ca sa lase vasele sa isi urmeze cursul, iar banii intrau in visteria regelilor francezi care au castigat averi fabuloase de pe urma pirateriei.
Saint Malo este o fortareata care pastreaza intacte toate turnurile de observare legate intre ele prin zidurile groase de aparare si despre care Gustave Flaubert scria ca sunt "o coroana de piatra deasupra valurilor" care strang in mijlocul lor frumoasa asezare medievala.
Dincolo de ziduri se afla plaja scaldata de apa oceanului, portul, bastioanele, insulele de aparare si orasul nou.
In port se clatina puturoasa o nava veche, Etoile Roy, replica unei fregate cu trei catarge folosita cu precadere de catre corsari si special plantata pe valuri ca sa ne aminteasca de piratii care maturau marile si praduiau in calea lor toate vasele intalnite. Ea este ancorata vis-a-vis de Oficiul de Turism, in imediata apropiere a portii de intrare in cetate, special ca sa fie vazuta de fiecare turist in parte.
Din acest loc a plecat in secolul 16, mai exact pe 20 aprilie 1534, Jaques Cartier in lumea larga cu scopul de a recladi o Noua Franta pe pamanturile Lumii Noi, descoperind astfel Canada. El a ancorat in nordul continentului american in zona provinciei Quebec, fiind fondatorul orasului Mont Royal, Montreal-ul de astazi .
Cel mai renumit cartier din oras este Intra Muros, altfel spus, orasul dintre ziduri. Majoritatea cladirilor inalte sunt construite din granit care astazi gazduiesc restaurante, hoteluri si multe magazine. Fundatia asezarii dateaza din secolul 6, fiind botezata dupa numele unui calugar celt, Maclovius. Locuitorii asezamantului se numesc si astazi malouins, de unde si motto-ul "Not French, not Breton, but Malouin" care dateaza din perioada in care Saint-Malo si-a declarat independenta intre 1590 si 1593. Catedrala este inconjurata de casele inalte ale fostilor proprietari de corabii, ridicate in perioada secolelor 17 si 18. Place Chateaubriand este zona in care se afla cele mai multe cafenele gazduite in vile de piatra. In imediata apropiere se afla Maison de la Duchesse Anne si foisoarele sale. Catedrala Saint Vicente merita si ea vizitata pentru ca e deosebit de frumoasa.
Castelul Regal gazduieste Muzeul Orasului oferind totodata si privelisti deosebite pe linia tarmului.
Nu foarte departe de coasta se afla alte doua insule pe care au fost ridicate doua forturi: Grand Be unde se afla cavoul scriitorului Chateaubriand, nascut in 1768 in Saint-Malo, si Fort National care nu sunt accesibile decat la reflux. De aici se zareste foarte bine in zilele senine Mont Saint-Michel, aflat la o distanta de 50 de km departare.
Din port se poate lua bus de mer (autobuzul marin) cu care puteti ajunge in 10 minute la Dinard. Noi venisem cu masina, asa ca ne-am uitat cu jind la el. Dinard este o fosta asezare pescareasca unde se ajunge in cel mult 20 de minute cu autoturismul.
Orasul este ridicat pe coline si se intinde serpuitor de-a lungul unor golfulete mici. Localitatea este paradisul oamenilor trecuti de 50 de ani, distractiile sunt in general cuminti si preturile cam piperate.
Cladirile amplasate de-a lungul litoralului fie aduc cu stilul victorian, fie cu cel La Belle Epoque, iar plaja deste destul de lejera. Ne impiedicam fara sa stim la inceput de ce de statuia lui Alfred Hitchcock care tine pe fiecare umar cate o pasare.
Statuia amplasata pe un ou urias comemoreaza de fapt festivalul anual dedicat filmelor englezesti. Pe panourile amplasate pe plaja sunt reproduceri ale picturilor lui Pablo Picasso pe care acesta le-a pictat aici, in jurul anului 1920.
In drum spre pensiune ne-am oprit pret de o ora si in Saint-Lunaire, dar atmosfera parea si mai linistita decat in Dinard.
Am tras o privire spre plaja cu ambarcatiunile esuate in asteptarea fluxului si ne-am vazut de drum. A doua zi de dimineata continuam drumul spre Vannes, ultima cazare bretana pentru alte 3 nopti.
