Colindul meu de Anul Nou.

Stimate Doamne si stimati Domni, va doresc un An Nou fericit! Sper sa ne aduca multa sanatate, fericire, sa ne ajute sa muncim (eu imi doresc pe branci!) ca sa avem ce cheltui. Sa ne indeplineasca toate visele pe care nu ne-a fost dat inca sa ni le implinim. Sa ne fie cei dragi aproape si sa mai uitam din griji. Cine a fost singur sa-si gaseasca tovaras de drum, cine il are sa si-l pastreze cum poate mai bine. Cine a fost trist sa cunoasca si bucuria fara de margini, cine a fost bolnav sa fie sanatos, cine a fost sarac sa primeasca macar ceea ce ii este necesar. Cine n-a cununat sa puna mana sa o faca, cine n-a botezat sa incurajeze natalitatea, cine n-a inflorit la tinerete sa se vestejeasca frumos si lin. :)) V-as dori si tinerete fara batranete si viata fara de moarte, dar ar cam fi prea mult, chiar si pentru o optimista ca mine. La multi ani.

Nasterea in umbra istoriei

“Seriozitatea fara suras este ca un cer nocturn vaduvit de stele” – Henri Wald

O legenda mentionata in Kabbala povesteste cum Adam a fost creat din lut, iar Dumnezeu, in marea sa marinimie, i-a daruit-o pe Lilith. Cei doi au trait impreuna pana cand o cearta conjugala a determinat-o pe aceasta sa-si paraseasca barbatul si implicit Gradina Raiului si sa se uneasca cu diavolul. Lilith n-avusese intentia de a-si insela barbatul, ci ne putem imagina ca traia intr-o maniera mult prea tumultoasa si navalnica, asta ca sa nu spunem patimas, aceasta experienta cognitiva cu care Dumnezeu o inzestrase, iar Adam nu reusise sa se ridice la inaltimea impetuozitatii ei.  Adam s–a simtit singur si Creatorul a decis sa il adoarma pana cand i-a daruit-o pe Eva. El a creat-o din coasta lui Adam pentru ca femeia sa fie supusa barbatului. Se zice ca Lilith ar fi adementit-o pe Eva cu fructul cunoasterii, razbunandu-se astfel pe amandoi. O data cu izgonirea Evei din Rai ar incepe misterioasa si fascinanta istorie a nasterii, trecand prin etapele firesti ale descoperirii esteticii anatomiei umane si importanta religiei in viata de cuplu, religia fiind reprezentata in plan social de clerul format din barbati celibatari. Nasterea a fost pedeapsa data de Dumnezeu Evei pentru a-i sanctiona atitudinea oscilanta din Edenul biblic. Ea a fost sortita sa poarte samanta pacatului vreme de noua luni si sa nasca prin durerile facerii. Imaginea femeii era net inferioara barbatului, atat din punct de vedere moral, social, fizic sau spiritual. Singura ei virtute era virginitatea. Femeile aristocratice se maritau pentru ca dispuneau de o zestre substantiala, in vreme ce tinerele de rang social inferior se calugareau in cazul cel mai bun sau intrau slujnice la stapan. In caz de boala, fiecare dintre ele era tratata dupa rangul si pozitia sociala. Personalul medical era atunci format din calugari de ambele sexe, preoti si servitori, iar cunostintele lor proveneau din informatiile preluate de la medicii greci, latini si arabi. Doctorii erau putini si acestia erau obligati sa trateze bolnavele la domiciliu. In familiile nobiliare, doctorul era chemat la stapana casei ori de cate ori aceasta cadea la pat. Accesul doctorului in camera bolnavei se facea intotdeauna in prezenta rudelor, chiar si atunci cand era gravida. Medicul urmarea evolutia sarcinei in timpul vizitelor la domiciliu, dar nasterea propriu –zisa era asistata de moase. Ele aveau pregatire practica, dar acestea nu faceau fata nasterilor cu complicatii, astfel incat rata mortalitatii atat a fatului, cat si a mamei, era destul de ridicata. In plus, rolul femeii in societate era sa procreeze, sa asigure urmasi, motiv pentru care multe dintre ele nasteau in medie 5-6 copii intr-o viata, unele dintre ele avand chiar si 11-12 copii. Existau femei care nasteau si pentru a 15-16 oara, chiar daca nu toti nou-nascutii supravietuiau. Multe dintre ele suportau avorturi, erau predispuse la infectii bacteriene, hemoragii care si acestea conduceau deseori la decese de vreme ce inca nu se inventase antibioticul. Multi barbati aveau din aceasta cauza mai multe neveste. Acesta trebuie sa fi fost motivul pentru care femeile din lumea buna nu incurajau actul sexual, protejandu-se de sarcinile in care isi puteau gasi sfarsitul. Dar asta nu excludea relatiile sexuale dintre stapan si slujnicele cele tinere care munceau pe mosie. Doctorul era chemat la domiciliu de fiecare data cand stapanii se imbolnaveau. Personalul auxiliar care muncea la conac era consultat si tratat in afara resedintei, special ca bolile sa nu fie transmise catre stapani sau ca acestia sa fie deranjati. Asa au aparut primele spitale, din dorinta de a externaliza serviciile medicale dedicate bolnavilor de rang inferior. Primele case de nasteri au aparut din aceleasi considerente, stapanele nedorind sa fie deranjate de slujnicele aflate in travaliu si care nasteau bastarzii propriului barbat. Ele erau duse la spital si mosite de catre personalul medical, predispuse la infectii deoarece nu existau saloane de tratament pentru fiecare specialitate medicala. Desi rata de mortalitate era destul de mare in spitalele din Evul Mediu, a existat si o latura benefica: pana la aparitia lor, doctorii nu aprofundasera anatomia si fiziologia femeii decat la nivel teoretic. Cand au realizat cat de utila este prezenta femeii in spitale si ce castig enorm este pentru medicina sa o aiba ca subiect de studiu fara sa fie deranjati de catre sot si rude, medicii au introdus primele elemente birocratice, menite sa restranga si apoi sa limiteze accesul apartinatorilor langa patul bolnavei. Pana atunci, nasterea nu a fost privita sau tratata ca o boala. Dar prezenta pe masa de nasteri a femeii, indiferent de rang social, deschidea intregului personal medical posibilitatea cercetarii anatomiei sexului slab aflat in cele mai diverse ipostaze. Se zice ca atunci cand o aristocrata era adusa in travaliu la spital, sotul era obligat sa completeze atat de multe formulare care ii luau vreo 3 ore de scris, exact timpul necesar unei gravide sa nasca normal in cele mai multe cazuri. Cand sotului i se permitea sa mearga in salon, aceasta deja nascuse. In plus, in spitale exista un numar considerabil de doctori care se puteau consulta si ajuta in caz de urgente medicale extreme. Astfel li s-a inoculat inclusiv bolnavelor care faceau parte din patura aristocratiei ca este recomandabil sa fii tratat in spital si nu la domiciliu, deoarece aici se aflau mai multi specialisti, un instrumentar complet si medicamentatia adecvata in functie de natura problemei medicale. Tot asa au aparut saloanele in care erau spitalizati bolnavi cu aceleasi afectiuni si care faceau parte din aceeasi patura sociala. Trebuie spus ca rata mortalitatii in cazul bolnavelor la domiciliu era mult mai mica comparativ cu cea din spitalele sociale, deoarece acestea erau protejate tocmai de mediul in care traiau, neintrand in contact cu microbii care populau spitalele. Cu toate astea, stiinta acumula informatii si progresele pe care medicina le bifa erau extrem de importante pentru omenire. Femeile din paturile instarite au reactionat atunci cand au fost obligate sa nasca in spitalele sociale unde erau tratati toti bolnavii, indiferent de afectiunile medicale. Ele doreau un mediu protejat de molimele care bantuiau spitalele, si asa au aparut casele de nasteri. Medicina femeii, adica giniatria, alcatuita din obstretica si ginecologie, a derivat tocmai din procesul de asistare a gravidei la nastere si a abordat intregul proces de reproducere umana. Usor-usor, practicile empirice ale primelor moase, traversand ritualurile vrajitoresti cu leacuri si potiuni, au facilitat evolutia catre practicile stiintifice uzitate in zilele noastre. Dar a fost nevoie de secole de practica si cercetare medicala. 

Ceea ce v-am povestit aici este doar un capitol din cartea “Discrimination by Design- A Feminist Critique of the Man-Made Environment” scrisa de catre Leslie Kanes Weisman care ofera o perspectiva asupra proceselor sociale complexe, asupra luptelor de putere prin care stiinta a evoluat, atacand problematici de gen, rasa si clasa sociala. Ea dezbate rolul femeii in societate si ridica la fileu intrebari importante cu privire la maternitate, familie si societate. Autoarea prezinta oamenii intr-un context social, politic si economic in incercarea de a intelege problemele care macina societatea actuala, din dorinta de a explica faptul ca mediul modeleaza experiente in viata noastra de zi cu zi. Iar trecutul, prezentul si viitorul sunt victimele acestor influente exercitate de mediu. Ca nu exista doar fapte bune si ca tocmai aceasta dualitate genereaza progresul uman.

Hristos s-a nascut!  

Poeme de Lancome

Astazi este Sfantul Nicolae. S-ar zice ca ghetele ar fi fost lustruite si puse langa usa, cuminti, in asteptarea cadourilor. Anul acesta ne-a ocolit mosul, nu pentru ca n-am fi fost ascultatori, ci doar excesiv de risipitori. Insa povestea trebuie sa fie spusa, ca o recompensa afectuoasa adresata tuturor celor care ma cititi.

Intr-o seara fierbinte, pe o banca intr-o gradina, o tanara statea si asteapta. Bruneta, cu fata prelunga si ochi mari si negri, umbriti de gene lungi, femeia era mica de statura, dar cu o atitudine ferma si plina de personalitate. Era imbracata in haine barbatesti si incaltata in cizme, iar trecatorii, barbati si femei deopotriva, se uitau la ea scandalizati. Nimeni nu banuia faptul ca strabunicul ei fusese Maresalul de Saxa, ca stia sa cante la pian si la harpa, iar maicutele ii oferisera o educatie completa, conform standardelor si pozitiei in societate. Stia sa calareasca si sa vaneze cu precizia si eleganta unui adevarat gentilom. Aceasta nonconformista nu era nimeni alta decat George Sand, pe numele ei real, Amantine Lucille Aurore Dupin de Francneil, viitoare baroana Dudevant prin mariajul cu baronul Casimir Dudevant. Cei doi s-au casatorit cand ea avea 18 ani si era inca o blanda si delicata pretendenta la rolul de nevasta cuminte si devotata. Se indragostise de acest sublocotenent prezentabil, fara sa stie ca-i placea sa frecventeze tavernele si femeile usoare din Cartierul Latin. In noaptea nuntii, barbatul pe care il iubea s-a dovedit a fi o bruta, iar tanara a trecut prin toate starile, de la spaima la dezgust, caci el nu stia sa trateze femeia decat ca pe-o desfranata. Cei doi au avut impreuna doi copii. Firea delicata avea sa se transforme intr-o femeie puternica si independenta, decisa sa lupte pentru emanciparea femeii in societate si pregatita sa isi castige singura existenta, asumandu-si propria libertate. Dupa divortul lor, George Sand s-a stabilit la Paris unde debutul ei literar a fost marcat de un succes rasunator. Fusese amanta lui Jules Sandeau, cel care avea sa ii inspire pseudonimul literar sub care ii este astazi cunoscuta opera in intreaga lume. Obiceiurile sale, considerate mult prea masculine, au scandalizat societatea pariziana atat prin faptul ca fuma trabuc si pipa, cat mai cu seama prin nenumaratele sale aventurile amoroase cu Prosper Merimee, Alfred de Musset, Alexandre Manceau si Frederic Chopen.  A fost apreciata de Balzac, Alfred de Vigny, Sainte-Beuve, Stendhal, Flaubert si Theophile Gautier. 

Intr-o seara a fost invitata intr-un mic restaurant, iar la capatul mesei la care prietenii se stransesera gramada a remarcat un tanar plin de sine, constient de frumusetea si eleganta lui. Acesta era Alfred de Musset. Relatia lor avea sa devina una dintre cele mai celebre povesti de amor, dar si una care i-a adus multa tristete, deoarece familia acestuia nu a agreat niciodata legatura dintre cei doi. 

Desi l-a inselat de cateva ori, avea sa il paraseasca pentru nu mai putin celebrul pianist polonez, Frederic Chopen, pe care l-a curtat indelung. Tanarul compozitor era mai degraba timid. Inalt, blond si rezervat, abia scotea cate un cuvant la avalansa de intrebari cu care il asalta de fiecare data. Uneori parea absent, tusea mult si deseori era febril, fapt care ii dadea aparenta unei oarecare fragilitati. Acesta considera ca femeia care il exaspera “are ceva care imi provoaca repulsie”. In plus, era logodit cu Maria Wodzinska, iar George Sand u parea genul de femeie care sa se lase cucerita. Il speria determinarea cu care il asalta considerandu-l o reduta. Insa a fost atras de forta si exuberanta ei, in vreme ce ea ii aprecia talentul si firea boema. Cei doi s-au cunoscut in salonul Contesei Marie d’Agoult, amanta compozitorului Franz Liszt. Relatia lor a durat 8 ani si, pe masura ce sanatatea lui Chopen s-a deteriorat, relatia dintre cei doi s-a consumat fiind acaparata de certuri si tensiuni generate de multiplele scene de gelozie, dar si ajutata oarecum de fiica ei care il vroia afara din viata mamei sale.

Muzica razbatea printre ramurile inverzite pana in inima gradinii coplesita de miresme florale. George Sand se ridicase usor de pe banca umeda in vreme ce o carte isi rasfirase paginile ca niste petale in iarba. Pasii ei nu se auzeau pe caldaram, caci parca plutea suava ca o amintire si usoara ca o zbatere de aripi. Cunostea acum dimensiunea singuratatii si purta pe umeri povara acestei apasari. 

Viata ei controversata a fost menita sa intrupeze definitia romantismului exprimat de nu mai putin renumitul parfum pe care l-a inspirat, "Poeme". Jaques Cavallier, creatorul parfumului "Poeme", a marturisit la lansarea parfumului din 1995 ca George Sand a fost muza lui. El a fost atras de firea ei extravaganta, de manifestarea plenara a propriei libertati si identitati, de lipsa de prejudecati, de bogatia sentimentelor si senzualitatea ei nestapanita. "Poeme" este metafora olfactiva a acestui “menage a trois”, delicat in lirismul si fragilitatea lui. Povestea spune ca George Sand l-ar fi parasit pe poet de dragul compozitorului, dupa nenumarate certuri secondate de pasionante impacari, parasindu-l apoi pe Chopen ca sa se arunce iarasi in bratele lui de Musset.

Parfumul "Poeme" al casei Lancome debuteaza cu note de varf de-a dreptul ravasitoare ale florilor de datura, urmate de acordurile delicate ale macilor albastri himalaieni, ale narciselor si bergamotelor, completate de aromele cuminti si fructate de coacaze negre, mandarine, prune si piersici. Urmeaza hora notelor de mijloc in care sunt prinse laolalta flori de portocal, frezii si iasomie, tuberoze si flori de vanilie, trandafiri si ylang-ylang. Ca un ultim acord de vioara, notele de baza imprastie miros ambra, mosc, cedru si boabe de tonka. 

Imaginea acestui parfum a fost actrita franceza Juliette Binoche. O intrupare a fragilitatii si feminitatii, a seductiei si frumusetii.

Daca Mos Nicolae n-a fost darnic sau inspirat, scrieti repede o scrisoare. In curand vine Mos Craciun. Cine stie ce aduce? Pana atunci eu va doresc sa va fie viata un adevarat "Poeme". De la Lancome.

Bamberg sau Venetia in stil bavarez

Uneori e tare greu sa fii un visator incurabil. Mie mi se-ntampla mai cu seama in sezonul rece, cand frigul ma tine in casa. Al meu zice ca, intr-o alta viata, cu siguranta am fost urs: iarna hibernam cu tupeu, iar vara o rupeam cu elan pe poteci neumblate in cautare de minuni. Ce sa zic? Sunt rea la frig. Dar dorul de a umbla lele ma macina mai tare acum decat in orice alt sezon. Cred ca v-am mai spus ca mie imi place de mor Germania pe care am descoperit-o in urma cu vreo cativa ani. Orasele sale medievale sunt adevarate bijuterii si sunt atat de multe, incat este aproape imposibil sa le vezi pe toate. Seara trecuta am realizat ca am ramas fara tona de poze facute pe Romantic Road. O pana de curent mi-a ars primavara trecuta hard-ul si toate amintirile mele s-au spulberat in neantul virtual. Al meu mi-a zis: ai facut-o intentionat, ca sa mai mergi inca o data. Ar fi cam greu, caci anumite emotii si stari n-ai cum sa le traiesti la indigou, prin repetari succesive, dar de atunci ma gandesc parca mai cu foc la tara asta minunata. 

Daca ar fi sa plec acum, m-as duce la Bamberg, orasul din centrul Bavariei, construit pe cele 7 coline, strabatut de raul Regnitz in apropierea confluentei cu raul Main. Regnitz imparte localitatea in doua: orasul eclesiastic al printului episcop si cel al cetatenilor de rand.  

Barbatii il cunosc drept orasul celor 9 fabrici de bere care produc peste 50 de sortimente, cea mai renumita fiind berea neagra afumata. In mod cert fiecare si-ar dori o incursiune la Muzeul Berii.

Femeile, romantice din fire, apreciaza mixul de arhitectura gotica, renascentista si baroca, strazile inguste si pietruite, podetele din lemn si piatra, casele cochete rasarite parca din ape si ar cerceta minutios Drumul Castelelor. Orasul vechi este situat pe insula dintre apele raului si denumit de localnici “mica Venetie bavareza”. 

Daca ar fi sa il privesti de pe cea mai inalta colina, ti-ar intra in ochi turnurile semete ale Domului Domul situat in centrul episcopiei orasului, construit in mijlocul altor patru biserici care formeaza impreuna o cruce elena. Catedrala Imperiala a Sfintilor Petru si Gheorghe se afla in centrul spiritual al orasului si a fost unul dintre legatele Imparatului Heinrich al II-lea. Constructia ei a inceput in anul 1002 la comanda Episcopului Eberhard I dupa indicatiile Imparatesei Kunigunde si finalizata dupa 10 ani.

Aici au fost inmormantati cuplul imperial, Kunigunde si Heinrich al II-lea, si Papa Clemens al II-lea. 

Cocotat pe cea mai inalta colina se afla Castelul Altenburg, dezvaluind cea mai frumoasa priveliste a orasului. In sec 14 si 15 castelul a servit drept resedinta episcopilor de Bamberg si a fost distrus aproape complet in 1553 de catre Margrave Alfred von Brandenburg in cel de-al doilea razboi care-i poarta numele. Inca se poate vedea cosul de fier care era folosit pentru a trimite semnale fumigene satelor din imprejurimi de pana la 20 de km distanta. 

Castelul a fost reconstruit de catre E.T.A Hoffmann in anul 1812. Castelul gazduieste o superba colectie de mobilier vechi. 

Gradina cu trandafiri se afla in curtea interioara a castelului, dezvaluind o priveliste superba spre Michaelsberg si Vechiul Turn. 

Gradina baroca a fost proiectata de catre Balthasar Newmann special pentru Printul-episcop Friedrich Karl von Schonborn. 

Acesta a plantat aici aproximativ 4500 de trandafiri. Printre florile parfumate au fost amplasate statui apartinand sculptorului Ferdinand Tietz.

Sus pe una dintre cele 7 coline, cu vedere spre oras, se afla Michaelskirche, lacas de cult in stil romantic, care a fost fondat de catre primul episcop de Bamberg, Eberhard. 

In timpul episcopului Otto de Bamberg, in sec 12, abatia a atins apogeul dezvoltarii sale, dar a traversat inclusiv vremuri grele in timpul razboaielor din anul 1525. 

Biserica a apartinut unei manastiri benedictine pana cand a fost secularizata in anul 1803, cand episcopii au pierdut puterea politica, iar manastirea a fost cedata administratiei orasului. Astazi, in vechile locuinte ale calugarilor, functioneaza un azil de batrani. Drumul pana sus este vechi si pietruit, cadrat de case la fel de vechi si pitoresti. Dincolo de biserica se desfasoara roata campurile si padurile. O data ce ati plecat pe Drumul Castelelor, alte minuni incep sa se astearna in cale. 

Primul este Castelul Neue Residenz care adaposteste pretioase piese de mobilier  care dateaza din sec 17-18 si reprezinta reflectarea impresionanta a vietii Printilor-episcopi de Bamberg. Tot aici se afla o colectie de pictura veche si alta de covoare din sec 17 si 18. 

Cele 40 de camere sunt decorate cu tavane cu stucaturi, cele mai apreciate fiind Sala Imperiala pictata de Melchior Steidl si apartamentele episcopale. 

Alte Hofhaltung sau Curtea Veche se afla intre Dom si Castelul Neue Residenz, numarandu-se printre cele mai impresionante si frumoase creatii ale Renasterii germane. 

Aici a fost odinioara Palatul Imparatului Heinrich al II-lea, ridicat pe ruinele fostului castru Babenberg. 

Construit ca Palat Episcopal in 1576, adaposteste acum Muzeul de Istorie al orasului, in salile sale putand fi admirate colectii de arta aplicata si decorativa.

Nu trebuie ratata “Beautiful Gateway”, o capodopera a sculptorului Pankras Wagner datand din anul 1573.

Acesta a realizat basoreliefuri ale Maicii Domnului, flancata de cuplul imperial Kunigunde si Heinrich al II-lea, Sf. Petru, Sf. Gheorghe, cei doi episcopi Kilian si Otto cel Sfant, cat si cele doua personificari ale raurilor Main si Regnitz. 

De aici se poate admira curtea interioara cu vadite accente romantice unde sunt organizate numeroase concerte in aer liber. Atmosfera romantica este sporita de cladirile din lemn care cadreaza, roata, piata. 

In imediata apropiere se afla Muzeul de Istorie si Capela Sf. Katherine unde sunt oficiate casatoriile religioase. 

Cea mai populara zona este orasul vechi, construit pe insula scaldata de apele raului Regnitz. Aici este sufletul orasului si zona turistica de interes major.

Stradutele inguste si pietruite, strajuite de magazine cochete sunt luate cu asalt de catre turistii veniti din toata lumea.

Cladirile vechi adapostesc nebanuite tentatii si nepretuite comori. Barcile aluneca pe canale, vaporasele turistice isi ademenesc musafirii.

Cele mai vizitate obiective sunt Old Town Hall, amplasat in mijlocul raului Regnitz, traversat de-o parte si de alta de podurile de piatra, si cladirile fostilor pescari care alcatuiesc “mica Venetie”. 

Old Town Hall sau Primaria a fost ridicata de catre burghezii din Bamberg special ca sa evite plata taxelor episcopale. 

 

Ea are fatadele decorate cu detalii arhitecturale si fresce alegorice realizate de catre Johann Anwander. Pe una dintre fatade, un picior de heruvin (un detaliu arhitectural reusit)  iese din zid spre marele amuzament al turistilor. 

Legenda spune ca Episcopul de Bamberg nu a vrut sa aloce un teren pentru construirea Primariei, fapt care i-a obligat pe cetateni sa ridice aceasta insula artificiala. Cladirea a fost proiectata de catre Johann Jakob Michael Kuchel in anul 1744 in stilurile baroc si rococo. 

Primaria marcheaza de fapt hotarul dintre orasul episcopal si cel al burgheziei de odinioara. In interior sunt expuse colectii de portelan de Meissen, faianta de Strassbourg, piese rare Haguenau si colectia Ludwig. De neratat este Sala Rococo. 

Tot aici se afla Biserica Sf. Martin, construita in stil baroc de catre fratii Dietzenhofer chiar in inima insulei. Aici a functionat Colegiul si Universitatea iezuite. 

Cea mai frumoasa cladire din orasul vechi este Casa Bottinger, construita la cererea lui Johann Ignaz Tobiaz Bottinger care si-a dorit un asezamant care sa intreaca in frumusete tot ceea ce se construise pana atunci. Proiectantul este necunoscut, dar cladirea este atat de renumita incat nu poate fi ignorata de nici un turist. Ceea ce este uimitor este faptul ca insusi episcopul din acea perioada a pus gratuit la dispozitia constructorilor toate materialele necesare deoarece dorea sa sporeasca prestigiul capitalei regale prin edificii cat mai surprinzatoare. Bottinger a avut 12 copii, iar casa, comandata la varsta de 21 de ani, s-a dovedit a nu fi tocmai una perfecta pentru o familie atat de numeroasa. 

V-as sfatui sa nu plecati de aici pana nu vizitati si fosta resedinta de vara a Printului-episcop de Bamberg, Palatul Seehof, aflat la periferia orasului. Acesta a fost construit in 1686 dupa proiectul lui Antonio Petrini. Sala Alba a palatului are plafonul pictat de catre Giuseppe Appiani. 

Seehof detine o superba gradina realizata in stil rococo, cu cascade, fantani si statui realizate din gresie care apartin lui Ferdinand Tietz.  Daca va incumetati sa mergeti pe jos si sa explorati acest loc veti avea surpriza sa descoperiti detaliile care fac diferenta intre aceste superbe burg-uri germane.Stiu ca nu e frumos sa mergeti pe jos in vreme ce sa uitati dupa cai verzi pe pereti, dar numai asa puteti vedea acele detalii care va vor surprinde prin frumusetea lor.

Bamberg are foarte multe cladiri cu superbe dantelarii care alcatuiesc impreuna peisaje pe care cu greu ni le putem imagina. 

Acum, ce sa zic, mi-o fie mie dor de duca, dar parca tot vara e cel mai bine de mers in vacanta. Daca inca nu v-ati facut planuri de sarbatori, iata o idee. Ar fi bine sa includeti aceasta destinatie in vacanta tematica Romantische Strasse, daca e sa o amanati pana la vara. Voi ce ziceti? Iata si cateva harti in caz ca aveti nevoie: una a Bavariei, 

alta a orasului Bamberg cu ale sale obiective turistice.

Daca ajungeti pe-acolo, faceti-mi si mie un potop de bine: puneti-mi si mie poze, sa mor de ciuda. Nu de alta, dar noi anul asta spunem pass vacantelor. Ne pregatim de nunta si repetam rolul de socrii mici. Cheltuiala mare, remuneratie dupa posibilitati. :)))

Pozele nu imi apartin. Ele sunt luate de pe net.