Astazi este Sfanta Maria si
nimic nu merge mai bine in ceas de sarbatoare decat o cupa de sampanie. Probabil ca multi dintre voi o savureaza cu
placere si va aminteste doar de momentele dragi. Dar cati dintre voi ii
stiu povestea? Englezii si francezii inca isi disputa intaietatea retetei
vinului spumant si inca nu au cazut la pace. Deci verdictul sta in asteptare.
Dar gurile rele barfesc pe la colturi ca nici unii, nici ceilalti nu au merit
si motive de patentare. Se pare ca vinul cu pricina a fost fabricat prima oara
in 1531, in Blanquette de Limoux de catre calugarii benedictini din Abatia
Saint Hilaire. Meritul Angliei ar fi fost acela ca doar s-a implicat in
dezvoltarea procesului de fabricatie a vinurilor spumante din Champagne. Cand Christopher
Merret a adaugat zahar in vinul fermentat si l-a supus a doua oara aceluiasi proces, el a inventat de
fapt metoda champenoise. Asta se intampla inainte cu vreo 6 ani ca Dom Perignon
sa ajunga in Abatia de Hautvillers si cu 40 de ani inainte de data la care se
presupune ca acesta a inventat sampania. Daca ar fi sa plecam de la povestea acestuia, Pierre
Perignon, cel care a dat numele deja celebrului brand frantuzesc si care se
ocupa de cramele Abatiei de Hautvillers din regiunea
Champagne, ar trebui spus ca acesta a murit incercand sa inventeze un vin de o
calitate superioara care sa conduca spre extazul papilelor gustative.
Sampania inventata de acesta si devenita astazi celebra nu a fost pe gustul lui
si a considerat-o un vin inferior. Toata
stradania de a obtine o licoare cu mai
multe bule a dus la rezvoltarea
procedeului de fabricatie a celebrei bauturi. Pe vremea aceea, sticlele aveau
peretii subtiri si deseori se intampla ca ele sa explodeze in pivnitele
monahale din pricina fermentatiei. Calugarii ingroziti au numit bautura „vinul diavolului”, iar mai tarziu altii aveau sa-i spuna „licoarea regilor. Tot el s-a
gandit la sticla groasa astupata cu dopuri rezistente care sa reziste
presiunii. Cel care a transformat cramele monahale intr-o vinarie de renume a
fost Claude Moet, in anul 1743. Tot el a fost initiatorul primului transport de
sampanie catre America in 1787. Englezii
au fost aceia care au descoperit primii sticla de culoare inchisa si au inceput sa imbutelieze vinul fermentat in
recipiente cu peretii grosi si inchisi la culoare. Tot ei au adus din
Portugalia dopul de pluta uitat din perioada romana si l-au folosit la
sticlele cu vin pus la fermentat. In 1844, tot ei au inventat colierul metalic
care imbraca dopul de pluta oferind o marja de siguranta suplimentara. Acesta a
fost momentul in care au aparut producatorii de vinuri spumante care astazi
reprezinta branduri celebre in industria mondiala de sampanie: Bollinger in
1829, Krug in 1843 si Pommery in 1858. Daca pana in acel moment vinurile
spumoase erau dulci, incepand cu 1876, Perrier Jouet a creat varianta brut care
s-a pastrat pana azi drept cel mai popular si solicitat sortiment de sampanie. Regii francezi considerau ca sampania are valoare
terapeutica, folosind-o in combaterea melancoliei. Richelieu a lasat in
memoriile sale insemnari cu privire la Regele Ludovic al 15-lea care iubea atat
de mult sampania incat a comandat 2 tablouri in care sa fie imortalizat
momentul exploziei dopului deasupra capetelor aristocrate. Si daca tot i-am
pomenit numele, sa vorbim putin si de amanta lui, nimeni alta decat
faimoasa Madame de Pompadour, o veritabila ambasadoare care descria sampania: “singurul
vin care lasa o femeie frumoasa dupa ce bea”. Poate tocmai aceasta convingere o determinase
sa isi comande un pandantiv din cristal in care pastra cateva guri de sampanie.
De numele acestei case este legat si Claude Moet, cel care a facut din acest
sortiment un brand respectat pana in zilele noastre. El a fost fondatorul La
Maison Moet si a fost cel care aproviziona cu sampanie Curtea Regala a Frantei.
Insusi Napoleon Bonaparte a fost unul
dintre cei mai dedicati promotori. Acesta
era prieten cu nepotul fondatorului Casei Moet si mergea deseori la Epernay sa
bea sampanie. Se pare ca Brut Imperial este sortimentul dedicat special lui Napoleon.
Dar Casa Moet se poate lauda cu multi consumatori renumiti, printre care:
Imparatul Austriei, Franz II Joseph, Regina Victoria a Marii Britanii, Alexandru
I al Rusiei si multi altii. Cand frumoasa Adelaide Moet s-a casatorit cu
urmasul unei alte case de vinuri renumita, Pierre Gabriel Chandon, avea sa se
nasca un gigant in lumea sampaniei mondiale, iar locul sau este respectat si
astazi de catre cei in domeniu.
Renumita Casa de sampanie Moet&Chandon a
apelat la un artist ceh in mare voga in Paris pe numele sau Alphonse Mucha,
solicitandu-i doua postere de promovare pentru sortimentele Cremant Imperial si Champagne
White Star.
Cehul se afla atunci in apogeul carierei sale artistice prin
alta lucrare pe care o realizase pentru promovarea piesei de teatru “Gismonda” in
care rolul principal apartinea actritei Sarah Bernhardt.
Imaginile sepia cu alura lor
vintage, transforma produsul intr-o icoana a luxului, intr-un instrument de
seductie.
De fapt, daca ne uitam mai in
urma, la toate campaniile de promovare care le-au avut in fata obiectivului pe
Marylin Monroe
Krug Grand Cuvee care se vinde la 300 de dolari.
sau pe Audrey Hepburn, toate, dar absolut toate transmit acelasi mesaj.
Nu am sa insist asupra legendarei Marylin
Monroe care se zice ca adora sampania pe care ar fi baut-o indiferent de
momentul zilei si eveniment. Si nici despre faptul ca ar fi facut baie in
sampania din 350 de sticle. Cand Churchil s-a decis sa elibereze Franta de sub
ocupatia nazista le spunea celor din staff:
” Amintiti-va, domnilor, nu
luptam doar pentru Franta, ci si pentru Champagne!”
Daca ne apropiem de zilele noastre,
sampania este promovata prin multiple forme si mijloace. De exemplu, unul
dintre producatorii de sampanie nu uita sa mentioneze informatia potrivit
careia sampania servita pe vasul Titanic apartinea companiei Heidsieck&Co, ca unele sticle ar fi rezistat naufragiului si ca oceanul le-ar fi adus la
suprafata, iar gustul era la fel de bun. Cine ar putea sa ii contrazica? A gustat-o vreunul dintre noi???
De
asemenea, in renumitul serial James Bond, interpretul personajului principal,
Ian Fleming, este prezentat ca un barbat charmant si mare consumator de
sampanie. Dar cheia promovarii acestui produs ramane intotdeauna femeia. Mereu frumoasa,
atragatoare, senzuala, misterioasa. Indiferent ca este in ipostaza business, ca
iti insufla spiritul de aventura, fie te asteapta sa te imbratiseze enigmatica
si cuminte in spatiul domestic, femeia si sampania sunt nedespartite. Atat ca
mesaj, cat si ca tentatie. Si de ce nu, si in tendinte. Sa vedem barbatul care le rezista.
Sampania
nu a fost niciodata asociata cu un produs sub standardul ei, pentru ca ea
denota clasa, stil si eleganta.
Iar preturile sunt pe masura calitatii. Sunt
sampanii pe care nu le vom degusta niciodata, sunt altele la care doar visam
sub impulsul receptarii mesajelor de promovare. Poate nu atat la aroma cu bule
din pahar, ci tanjind in taina la atmosfera creata in jurul ei. Barbatii isi
imagineaza femeia, iar biata de ea isi imagineaza pasiunea, atmosfera,
placerea. Toate visele lor sunt sorbite intr-o mie de senzatii.
Si pentru ca
tot am vorbit despre sampania care se gasea pe vasul de croaziera Titanic, Piper
Heidsieck 1907 este cea mai scumpa sampanie din lume. Ea are o istorie frumoasa
pe care si-a construit atat renumele, dar mai cu seama pretul. O poveste buna
vinde intotdeauna produsul bine. Se zice ca la 2 ani dupa terminarea Primului
Razboi Mondial o nava finlandeza care transporta vinuri si sampanie Tarului
Nicolae al Rusiei a fost torpilata de un submarin german. Dupa 80 de ani de la
naufragiu, cele 2000 de sticle de sampanie au fost aduse la suprafata si lotul
a fost licitat la incredibila suma de 275.000 de dolari pe sticla.
Brandul Kurg
inregistreaza mai multe succese la purtator: primul se numeste Krug 1928, dupa
anul in care se pare ca Franta a inregistrat o calitate extraordinara la
productia de struguri. Se zice o sticla de sampanie marca Krug 1928 s-a vandut
la pretul de 21.000 de dolari. Chiar daca celelalte doua sortimente puse in
vanzare de acelasi brand nu au inregistrat aceleasi preturi piperate, ele
trebuiesc amintite ca fanad parte din topul celor mai bune sampanii din lume:
Krug Clos d’Ámbonnay 1995 la 3500 de dolari sticla si
Krug Grand Cuvee care se vinde la 300 de dolari.
Revenind la celelate branduri renumite nu pot sa nu
amintesc Perrier- Jouet care se
comercializeaza in seturi de colectie in editie limitata formate din cate 12
bucati la pretul de 6500 de dolari si nici brandurile deja amintite mai
sus!
Dom Perignon Rose, considerata una dintre cele mai bune sampanii din lume,
este licitata la scorul de 40.000 sticla!
Dom Perignon 1966 este o sampanie
vintage in editie limitata, pastrata cu grija in pivnitele private ale unei
case belgiene, care a fost si ea ofertata la pretul de 1965 de dolari.
Sampania
Bollinger Blanc de Noirs Vieilles Vignes Francais nici macar nu are o cotatie
de pret, gurile rele si provocatoare mentionand sume alcatuite din 5 cifre.
De
asemenea trebuie mentionata sampania Salon 1995, produsa in numar de 1333 de
sticle, disponibila doar in America. Nu se cunoaste pretul de vreme ce toata
lumea vorbeste doar de aroma ei inconfundabila. Ziceti ca le-ati baut si gata.
La preturile astea, mie mi-a pierit si cheful, si curiozitatea! Se pare ca pretul sampaniei este
influentat de mai multi factori: de anul de recoltare a strugurilor, apoi anul
de imbuteliere, de renumele podgoriei. Desi acum cativa ani erau la moda cupele cu deschidere larga,
astazi se recomanda servirea in cupe inguste si lungi. Intotdeauna cu picior! Vechile
cupe aveau o istorie frumoasa, care se tragea din perioada reginei Maria
Antoaneta. Se zice ca primele cupe de sampanie au avut ca mulaj sanii regali. Deci
beti sampanie si imaginati-va fiecare ce vreti.
Este zi de sarbatoare, astazi vi se permite orice. Dar fiti cuminti!