Sanzienele - Cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le raspunde

In 24 iunie, romanii sarbatoresc Sanzienele sau Dragaica, cea mai spectaculoasa sarbatoare pagana a anului, cand ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul  anunta Solstitiul estival. Conform traditiei, este noaptea in care se deschid cerurile si se contopesc energiile astrale, dar numai celor cu inima curata le este permis accesul la tainele universului caci doar ei stiu sa priveasca dincolo de realitatea prezentului si au puterea sa vada altfel decat cei “cu mintea-ntreaga”. Cand portile cerului se deschid, sufletele stramosilor se coboara pe pamant, iar cei vii isi pomenesc mortii, celebrand asa zisii “mosi de sanziene”. Batranii impodobesc mormintele si dau pomana pentru sufletele celor dusi. In aceasta zi de sarbatoare, casele sunt impodobite cu ramuri verzi si flori galbene si fiecare scoate din lada straiele mirosind a levantica. Sanzienele sunt zanele bune care umbla pe pamant, cantand si dansand, sortind la rod holdele si femeile tinere, tamaduind bolile si sufletele indurerate ale oamenilor, umpland de leac si miresme florile si plantele pamantului. In aceasta zi soarele ajunge la apogeu vestind plenitudinea verii, motiv pentru care ziua se numeste si “Cap de vara”. Linistea cuprinde pamanturile, iar animalele capata darul vorbirii si se pun laolalta la sfat. Zanele pamantului, frumoase, harnice si bune, care s-au preschimbat in flori aurii, ies din paduri sa petreaca si sa-mprastie rod in casele si ogoarele oamenilor. Tinerele se scoala dis de dimineata, isi scot zestrea si hainele afara sa le mangaie soarele si sa alunge moliile, dupa care se aduna impreuna din toate satele invecinate si pleaca la cules de flori chiar cand zorii dau din gene. Apoi se pun pe impletit cununi si isi aleg cea mai mandra fata dintre ele si-i dau numele pentru o zi de Dragaica. Fiecare isi doreste sa fie zana pret de-o zi, chiar daca traditia graieste ca Dragaica nu se va marita in urmatorii 3 ani. Toate se imbraca in ii si fote de sarbatoare, isi incing mijlocul cu braie de care agata flori galbene si frumos mirositoare, acoperindu-si capul cu marame peste care isi asaza cununa de sanziene. Poarta in brate spice de grau si seceri si pornesc cu alaiul din sat in sat  si pe ogoare la colindat in alai de sarbatoare.

Fetele-si gatesc surata cu cununa impletita din flori de sanziene si spice de grau, ii agata de brate cheile de la jitnite intr-un ritual prin care celebreaza soarele si muncile agricole specifice verii. Cununile sunt purtate ziua, dupa care sunt puse la uscat in case, agatate de icoane si folosite ca leac pentru boli si protectie pentru familie. Flacaii isi construiesc din manunchiuri de flori si spice de grau cruci si le aduc in biserici pentru a fi sfintite si pastrate de-a doua zi in case ca sa alunge relele si sa previna bolile. Sanzienele sau Dragaicele sunt personaje nocturne, dar, spre deosebire de iele, sunt binevoitoare cu oamenii si-i ajuta sa fie sanatosi si vigurosi, sa le rodeasca pomii, plantele si pamanturile si sa le fie fertile soatele si animalele. Cand alaiul fetelor e gata, acestea joaca dansul Dragaicei, dans ritualic pentru belsug si protectie, una dintre ele purtand steagul Dragaicei, o prajina inalta de 3 m care are in varf o cruce impodobita cu batice colorate, flori de sanziene, frunze de pelin, capatani de usturoi si spice de grau ca simbol al cercului solar. Tot in aceasta zi se “intrusteaza boul”, adica se impodobeste cu flori si se plimba prin sate. Practicile premaritale abunda in ziua magica, fetele mari avand obiceiul sa arunce cununa de sanziene pe acoperisul casei. Coronitele agatate pe acoperis erau semn de maritis, iar cele grabite, repetau aruncarile ca sa stie cati ani mai au de asteptat. Cele curajoase, aruncau cununa in coltul casei, iar a doua zi, in zori, o duceau in grajd cu ochii inchisi incercand sa dibuiasca cea mai frumoasa juninca din ocol. Cum arata vita, asa avea sa fie si cel ce-i era sortit: tanara si viguroasa sau o gloaba batrana si obosita. Fetele nemaritate isi puneau sub perna flori de sanziene ca sa isi viseze ursitul, iar cele proaspat maritate se inchingeau cu braie de flori sa le rodeasca pantecele copii sanatosi si sa le protejeze de dureri de mijloc la muncile campului.  Daca in coronita agatata-n casa paianjenii isi faceau plasa, era semn ca fata se marita cu-n flacau avut, daca nu, cu unul sarac. Fiecare om isi arunca pe case coronitele intreband sanzienele: tinerii despre iubiti, mamele despre copii si casa, barbatii despre vite si ogoare, batranii despre sanatate, in vreme ce doar copiii nu-si gaseau intrebarile, caci jocul era singura lor grija. Daca suava coronita pica de pe casa era semn ca dorinta se-mplineste, daca nu, gaseai motiv de consolare pana–n anul care vine si speranta ca ursita are timp sa ti se schimbe-n bine. Tinerele mame pregateau albiile de scaldat, parfumand apa cu flori de sanziene, in care isi scaldau copiii intarindu-le astfel sanatatea. Se zice ca roua cazuta pe flori in noaptea de Sanziene vindeca bolile de ochi si de piele, iar babele, umbland pe carari neumblate,  strangeau roua din zori intr-o carpa alba noua, pe care o storceau acasa intr-o oala neinceputa ca sa se spele pe fata tinerele fecioare sau maritate cu speranta ca roua le va face mai frumoase si le va tine tineretea mai multa vreme. Ritualul spune ca batranele n-aveau voie sa vorbeasca si sa se intalneasca cu cineva pe drum, astfel incat vraja sa nu se rupa si sa-si pastreze puterea. Batranele satului supuneau fetele descantecelor de intors inima celor indragostiti ca sa le creasca puterea. Flacaii purtau faclii aprinse pe care le roteau in cercuri solare, aprinzand focul capitelor ridicate pe dealuri ca simbol de protectie si purificare. Crucile atent impletite le prindeau la usi, porti si icoanele agatate pe pereti in casa.  Alaiul de flacai canta in apus:

“Du-te soare, vino luna,

Sanzienele de-mbuna

Sa le creasca floarea-floare,

Galbena, mirositoare,

Fetele sa o adune

sa le-aseze in cunune,

Sa le prinda-n palarie,

struturi pentru cununie,

Babele sa le rasteasca,

pan’la toamna sa nunteasca.”

La lasarea intunericului, dealurile erau cuprinse de flacari, caci noaptea trebuia luminata si spiritele ghidate dupa rituri si traditii:

“Du-te luna, vino, soare

ca tragem la-nsuratoare

Cununile neursite

zac pe hornuri azvarlite,

Hai, frumoaselor, ce stati,

zane sa nu ramaneti!

Ca venim dupa petit

pana nu v-ati razgandit”

In preajma caselor unde locuiesc fetele care nu sunt pe placul niciunuia dintre ei, acestia cantau:

“Toate slutele-s grabite,

Toate vor sa se marite,

Cu-alde unii dintre noi,

Feciori mandri, vai de noi,

Ca la nunta stim hori,

La praznice stim pranzi

Si la dragosti si mai si…”

Cand zorii mijesc spre ziua, facliile sunt infipte in curtile caselor si pamantul ogoarelor si lasate sa se stinga cand noaptea se ingana cu ziua si cerul plange in stropi de roua.

Ziua de 24 iunie mai este denumita si “amutitul cucului”, caci pasarea incepe sa cante o data cu sarbatoarea Bunei Vestiri si se opreste in ziua de Sanziene. Credinta populara mentioneaza ca doar cucul poate vesti oamenilor cat mai au de trait pe pamant si, cum numai Dumnezeu stie cat ii este sortit fiecaruia sa faca umbra pamantului, sanzienele ii iau glasul si il lasa mut. Batranii spun ca, daca se opreste cucul din cantat mai devreme, vara va fi secetoasa. In aceasta noapte magica, tinerii cauta comori ascunse si in iarmaroace incingeau hora, caci petrecerea era prilej de intalnire a tuturor flacailor si tinerelor tocmai bune de maritat in vederea incheierii viitoarelor casatorii. Astazi, inca se mai pastreaza vechiul obicei al organizarii targurilor de fete, cel mai renumit fiind cel de pe Muntele Gaina.

In satele romanesti nimeni nu se-ncumeta sa nu sarbatoreasca aceasta zi, caci pedeapsa Sanzienelor e apriga: femeilor le se pocesc gurile, iar barbatilor care au jurat stramb le iau mintile, caci Sanzienele sunt mari iubitoare de dreptate. Nimeni nu-ndrazneste sa se apropie de ele, caci asta inseamna sa te condamni singur la moarte. In mod firesc sunt invizibile, dar in noaptea focului viu capata trup si se razbuna daca nu sunt celebrate. Beau ape din fantani si se scalda in lacuri ascunse in paduri, iar cine isi potoleste setea dupa ele ori ramane pocit pe viata, ori isi pierde mintile. De-aceea in noaptea de Sanziene, taranii nu lasa nici un vas descoperit, caci cine bea apa dupa ele, fie ramane mut, fie e lovit de uitare. Unii le-ar fi zarit dansand prin paduri, la raspantii de drum, pe maluri de apa sau in locuri uitate de Dumnezeu. Locul in care acestea danseaza noaptea ramane parjolit de foc si iarba nu mai creste multa vreme. In locul batatorit cresc ciuperci carora taranii le-au spus „lingura zanei“,  iar cand iarba rasare la loc, culoarea este verde intunecat si nu e pascuta de nici un animal. Sanzienele danzeaza ca nebunele rotindu-se in hore, goale sau invelite in voaluri albe, imprastiind in jur ceata alba parfumata si mangaiate de lumina lunii. Preotesele soarelui  sunt tributare deopotriva focului, celebrat de flacai prin tortele cu care umplu dealurile rotindu-le in cercuri solare, cat si apei, motiv de scalda in stropi de roua pentru tinerele fete.  Daca oamenii runt rai, provoaca seceta, pe femei le lasa sterpe, florilor le iau mirosul si ogoarelor rodul. Tot de aceasta zi este legata si legenda ierbii fiarelor care se zice ca descuie orice incuietoare, indiferent cat de mestesugita ar fi fost facuta. Iarba fiarelor straluceste ca aurul in intuneric, iar la rasarit picura sange si lasa urme ca de rugina pe pamant. Cine a vazut-o zice ca ar avea chip de om si, in loc de frunza, are aripi. N-are radacina, caci, cum altfel ar putea sa-si schimbe locul? In restul anului e simpla buruiana, dar si atunci puterea ei ascunsa fie rupe coasa, fie lama de la plug sau smulge potcoava calului pe drum.  Flacaii legau lacatele cu sfoara si le trageau prin iarba si mare era mirarea cand lacatul se deschidea fara cheie, semn ca incuietoarea era desferecata de iarba fiarelor padurii. Tot in aceasta zi vrajitoarele culeg “neburanita”, planta din care isi fac potiunea ce le ajuta sa zboare.  Cine vrea sa fie dragastoasa tot anul sa-si prinda florile sanziene in par sau sa le strecoare - n san si sa-ti zica-n tainic gand:

“Sanziana, Sanziana,

Floare esti sau buruiana?

Buruiana dorului

sau floarea norocului?

Buruiana de iubit

sau floare de lecuit

vise limpezi de fecioare

ce mai cred in ursitoare?”

Bibliografie:

Victor Kernbach – Dictionar de mitologie generala;

Mircea Eliade- De la Zamolxes la Ghenghis Han;

Dragaica sau sanzienele – CrestinOrtodix.ro

Sanzienele. Obiceiuri si traditii de Dragaica, Gandul;

Sanzienele – Mica enciclopedie AS.