Citeam
aseara intr-un articol ca prin 2012, in plina criza financiara, Romania refuza
o donatie de 30 mil de euro pe care Mica Ertegun dorea sa ii directioneze
catre Complexul Monumental Brancusi de la Targu Jiu. Presa romaneasca specula atunci ca de fapt nu
era vorba despre o donatie, ci doar o investitie mascata. Autoritatile romane ar fi
refuzat oferta tocmai pentru ca propunerea venea insotita de niste clauze
favorabile donatoarei, precum detinerea drepturilor de exploatare a
investitiei turistice. Protocolul impunea construirea unui "Centru de Interpretare
Brancusi", pe o suprafata de teren de 1430mp, centru care avea sa stranga
laolalta magazine, cafenele, birouri, sali de conferinta etc. In urma refuzului autoritatilor romane, banii au fost donati Universitatii
Oxford.
Cea care s-a implicat in aceasta actiune a fost Mica Ertegun, sotia
magnatului Ahmed Ertegun. Ceea ce nu foarte multi stiu este ca Mica Ertegun s-a
nascut in Romania sub numele de Ioana Maria Banu. Tatal ei, George Banu, a fost
de profesie medic si un apropiat al familiei regale din Romania, iar mama ei se
tragea dintr-o familie de mosieri bogati din inima Baraganului, de langa Ciulnita. Dupa ce comunistii au
preluat puterea in Romania, tatal ei a fost de acord sa fie inchis in schimbul
libertatii familiei fiicei lui. Nevasta si restul rudelor au ramas in tara. Mica
se casatorise la 16 ani cu boierul Stefan Greciani care avea 31 de ani. Cand Regele Mihai impreuna cu Regina
Elisabeta au parasit Romania in 1948, Mica se afla in cel de-al doilea tren,
alaturi de surorile si matusile regelui. Dupa un popas de un an si jumatate in
Elvetia, Mica a ajuns la Paris si a lucrat o scurta perioada ca fotomodel
pentru Casa Dior si Casa Bruyere. In 1952, cand au ajuns in Canada, sotul
ei a cumparat o ferma cu gaini, asezata pe malul lacului Ontario. Si cum nu se pricepeau
la muncile fermei, acestia au angajat oameni din localitatile din jur care sa
se ingrijeasca de oratanii si sa stranga de trei ori pe zi sutele de oua stivuite apoi in cofraje si trimise la vanzare. Atunci incepuse nebunia rock
& roll-ului, iar tineretul asculta muzica lui Elvis Presley. Micai nu-i placea
genul acesta de muzica pe care o considera vulgara, dar viata avea sa o arunce
chiar in valtoarea industriei muzicale. In 1960 a plecat la New York cu
gand sa obtina suport politic si sa isi elibereze tatal din inchisorile comuniste
din tara. Nu a reusit sa isi duca planurile pana la capat, caci George Banu
avea sa moara in inchisoare in acelasi an si sa nu isi mai revada fiica
niciodata. Aceasta s-a reintors in Romania sa-si viziteze mama in fiecare an, incepand din
1962, cand legile autohtone le-a permis refugiatilor sa vina acasa.
In America,
tot in 1960, l-a intalnit pe Ahmet
Ertegun, fiul ambasadorului Turciei la Washington, de care s-a indragostit si
cu care s-a maritat un an mai tarziu.
Ahmet infiintase in 1947 Atlantic
Records, casa de discuri care a lansat multe nume de referinta din lumea
muzicii internationale: Otis Redding, Ben King, Solomon Burke, Aretha Franklin, Wilson
Pickett, Percy Sledge, Led Zeppelin, The Rolling Stones, Eric Clapton si Phil
Collins.
Dupa ce a urmat cursurile de design interior, Mica si-a deschis
impreuna cu amica ei, Chessy Rainer, o companie de decoratiuni, denumita Mac II. In America, Mica s-a
inconjurat de personalitati precum: designerul Bill Blass, Diana Vrieland –
redactor la revista Vogue, designerul Oscar de la Renta, decoratorul Billy
Baldwin s.a.
Firma de design interior a avut succes, iar America a fost mandra
sa se laude cu aceasta creatoare de interioare care promova simplitatea,
eleganta si naturaletea. Firma ei a decorat casele unor celebritati precum:
chitaristul de la The Rolling Stones - Keith Richards, actrita Patti Hansen, cantareata si compozitoarea Carly Simon s.a.
Promova stilul simplu bazat pe cateva reguli
de la care nu se abatea niciodata: camera sa fie vopsita intr-o singura culoare, de preferinta in tonuri calde,
fara modele, dar pusa in valoare prin cateva obiecte de arta;
sa fie iluminata
corespunzator atat pentru confortul obisnuit, cat si pentru lectura;
tesaturile
sa fie realizate in maxim 3 culori care sa se asorteze intre ele;
in fiecare
camera sa existe unul sau cel mult doua obiecte deosebite precum un tablou de
valoare sau o oglinda venetiana;
sa dai casei ceva din personalitatea celor
care o detin, facand legatura dintre camin si traditiile lor culturale. America de astazi inca mai pastreaza amintirea elegantei de interior impusa si promovata de catre compania Mac II.
Banii
care initial luasera calea Romaniei au ajuns la Universitatea Oxford. Mica avea
sa declare: “Pentru Ahmet, dar si pentru mine, una dintre cele mai mari placeri
ale vietii a fost sa studiem istoria, muzica, limbile straine, literatura si
arheologia.Nu am vizitat Oxford-ul niciodata in perioada in care Ahmet era inca
in viata, insa cand am venit aici pentru prima data, mi s-a parut absolut
magic. Binenteles, New York-ul are banii, dar Oxford-ul are cultura”.
Iar
Romania, buzunarele goale. Dar e plina de orgolii.
