Stefan Andrei si Ceausescu
Nu
stiu cati dintre voi s-au uitat aseara la misiunea lui Ion Cristoiu in care l-a
avut ca invitat pe Stefan Andrei, fostul ministru de externe de pe vremea lui
Ceausescu. Doua lucruri m-au socat: primul a fost cand Cristoiu l-a intrebat
daca regreta ca a lucrat pentru Ceausescu, iar raspunsul a venit spontan, fara
sa-si acorde timp de reflectie: nu! Si a si justificat acest lucru: l-a adus
din mediul rural, l-a ajutat sa promoveze, a avut foarte multe de invatat
tocmai datorita pozitiilor pe care le-a ocupat si a ajuns sa cunoasca
oameni influenti de pe tot mapamondul. Nimic de condamnat pana aici. Si nici nu
stiu daca am eu puterea de a condamna ceva.
Asa aratau casele din
satele din Baragan in comunism, cam asa arata si astazi
Dar
a continuat dand exemple din perioada in care la sat, la inceputul instalarii
comunismului, se manca paine doar o data pe saptamana, iar in restul zilelor,
mamaliga era sfanta. Cum au fost adusi taranii de la sate si s-a pus industria
pe picioare.
Ceausescu, agronomul tarii
Cum
agricultura avea productii record, se faceau exporturi masive, iar valuta intra
in tara fara probleme. Nici pana aici nu as avea foarte multe de comentat, daca
nu adauga faptul ca, tocmai datorita faptului ca valuta intra in tara, fie din
exporturi, fie din taxele incasate de la studentii straini care veneau in
masa in Romania, Ceausescu s-a gandit ca ar trebui sa faca si
putin marketing social (iarta-l, Doamne, ca nu stia ce face!). Adica sa trimita
taranii "in concedii" in statiuni, sa se bucure si ei de beneficiile
unui tratament si al unei vacante bine meritate. Fara sa vreau, mi-am amintit
atunci de copilaria pe care o traisem la matusile mele la sat, in Baragan, care
se sculau la 4 dimineata sa dea de mancare la putinele animale pe care le
aveau, sa fiarba in tuci, in repezeala, un orez cu lapte pe care il lasau pe
masa pentru noi, copii, iar la 5 erau deja suiti in remorci si dusi la sapa sau
la cules de tutun sau porumb, ca sa sa se-ntoarca rupti de oboseala seara la 9
acasa. Atunci trebuiau sa repete ritualul diminetii cu ingrijitul animalelor,
pregatit cina si alte activitati casnice obligatorii, dupa care se culcau,
pentru ca dimineata sa o ia de la capat.
Din stima pentru taranul
roman, asa arata remorca cu care se transportau oamenii la camp
Ei
erau ceapistii. Cand m-am maritat si am venit in Banat, de la rudele sotului
meu, am aflat despre calvarul deportarilor masive in acelasi Baragan, un fel de
Siberie romaneasca, doar pentru ca avusesera aici pamant, il lucrasera cu
sudoare, dar erau chiaburi.
Ciulinii Baraganului
Marketing-ul
social la care faceam referire, implementat sub impulsul momentului, dar
fara sa fie gandit in perspectiva istorica, a dus la migratia populatiei de la
sat, a atenuat sentimentul apartenentei de pamant si i-a aruncat pe
tinerii tarani intr-o viata citadina in care au invatati fortat sa fie
oraseni. Deciziile lor de atunci au efecte in prezent: parintii lor, in
putere atunci, sunt batranii de azi, care s-au trezit cu pamant retrocedat, dar
pe care nu mai au puterea si nici mijloacele financiare sa il lucreze. Iar
intoarcerea copiilor de la oras catre sat este aproape imposibila.
Tarani la sapa
Deja
au rostul lor aici si au invatat sa faca altceva. Istoria ne rupe in
doua. In lumea lui imaginara, chiar se gandea Ceausescu la faptul ca bietul
taran, istovit de munca, va pleca iarna in statiuni? Cand sa-si vada copiii
crescand? Cand sa teasa la razboi? Cand sa dea cu lopata zapada din ograda?
Cine sa dea hrana la animale? Ca din vara pana tarziu in toamna muncea mai
bine de jumatate de zi. Dar s-a gandit vreo clipa la statiunile pe care, din
dorinta de a ne supune unui "pat al lui Procust"incercand sa
ne faca pe toti dupa chipul si asemanarea sa, le-a transformat din
statiuni europene , cu renume , in banale locuri de tratament muncitoresc?
Buzias-ul in perioada interbelica
Asa
a fost omorat un brand banatean: statiunea Buzias, de exemplu. Dar si
Caciulata, Vatra Dornei , Neptun, Saturn si multe altele.
Hotel Timis, in poza
arata excelent, in realitate.. aproape gol
Imagine din statiunea de
astazi
Socrii
mei povestesc cum generatiile de azi au uitat sa se bucure si sa se distreze,
ca alearga mereu sa faca bani. Dar tot ei povestesc cum plecau de 1 Mai,
urcati in deja laitmotivul acestei generatii, in remorci, si veneau la oras sa
manace mici si sa bea bere sau cum petreceau de Ruga, cum dansau pana picau de
oboseala, iar dimineata o luau de la-nceput cu munca.
Ruga banateana
Oare
de cate ori e Ruga intr-un sat si de cate ori este 1 Mai intr-un an
calendaristic? Nici ei nu stiu decat teoretic ce inseamna un concediu: cand ai
zeci de animale in ograda, sute de pasari, gradina de lucrat, cand sa mergi in
concediu? Iar acum, cu pamantul retrocedat, cu pensii mici, si un cal e un lux.
Al doilea lucru care m-a socat a fost afirmatia lui Stefan Andrei din finalul
emisiunii: "Nu stiam ca putem sa distrugem tara asa de usor!" Da,
foarte adevarat! Nici noua, celor normali, nu ne vine sa credem cum, acum, ca
si atunci, cei care detin puterea au distrus si distrug in continuare Romania
atat de usor!
Dar
nu au distrus-o nici atunci, nici acum, oamenii de rand, ci tot cei care,
ajutati de imprejurarile caderii unui regim si instalarea altuia, s-au cocotat
la putere. Si, fara sa vreau, mi-a
trecut un gand prin minte: peste 20 de ani, dupa ce nu va mai ramane nimic de
vandut din industria construita de Ceausescu, in manualele de istorie, va
aparea un nou personaj care va fi la fel de laudat ca Stefan cel Mare: Nicolae
Ceausescu. Vom fi prea batrani atunci, noi, cei de azi, care am trait in
comunism, sa fim credibili povestind cat de nefast a fost comunismul pentru
Romania. Pentru ca, traind experienta post revolutionara, vom fi , probabil, la
fel de ocupati ca tinerii de azi, sa blamam puterea actuala. Tinerii de atunci
vor sti doar un singur lucru: cum am fost martorii distrugerii industriei si
agriculturii romanesti din vremea comunista si nu am facut nimic. La fel cum si
noi am gandit cum parintii nostri au asistat pasivi la distrugerea valorilor
interbelice si instaurarea comunismului. Si atunci, nu imi vine in minte decat
un sigur citat: Ün popor care isi uita trecutul are toate sansele sa il
repete!". La nesfarsit, spun eu!
