In secolul
9, in plina perioada a Evului Mediu, Vaticanul ar fi fost condus vreme de doi
ani de catre o femeie, cunoscuta sub numele de Papesa Ioana care ar fi fost
mentionata in anale drept Papa Ioan al VIII-lea. Desi pare sa fie mai degraba o
legenda catolica urbana, Martin de Oprava consemna in “Chronicon Pontificum
et Imperatorul” ca aceasta a existat, descriind-o ca o femeie talentata
si invatata, in vreme ce preotul dominican Jean de Mailly nota in “Chronica
Universalis Mettensis” ca “unul dintre Papi nu este inclus in lista oficiala a
Suveranilor Pontifi. A fost o femeie care s-a deghizat in barbat si a reusit sa
devina cardinal, apoi Papa. Intr-o zi, in timp ce se afla calare pe un cal, a
nascut un copil. Imediat, potrivit legii romane, a fost legata de coada calului
si tarata si ucisa cu pietre. In locul in care a fost ingropata scrie :”Petre,
Pater Patrum, Papisse Prodito Partum” (O, Petru, condamna nasterea femeii
Papa). Tot atunci a fost decis un post de 4 zile, numit “postul femeii Papa”. ”
Unul dintre carturarii Vaticanului, Bartolomeo Platina, scria in lucrarea “Vitae
Pontificum Platinae historici liber de vita Christi ac omnium pontificum qui
hactenus diceti fuere et XX” ca Papa
Ioan al VIII-lea “s-a nascut la Mentz si a ajuns papa printr-o arta malefica;
s-a deghizat in barbat, ea fiind femeie”. Dar aceasta mentiune apare ca o
notificare de subsol, neacordandu-i-se un spatiu adecvat importantei titlului
papal. Daca aceasta este o poveste sau nu, eu una nu stiu sa raspund, pentru ca
sunt peste 500 de mentiuni cu privire la acest personaj care se contrazic in
mod flagrant unele cu celelalte.
Papesa Ioana s-ar
fi nascut in anul 818 intr-o familie de misionari englezi care traia in orasul
Mainz, din Germania. Tatal ei era cleric si de la el a invatat predicile in
limbile greaca, latina si engleza. Cand parintele a murit, ea s-ar si dus la
manastirea de maici din Mosbach unde si-a continuat educatia religioasa. Alte
surse mentioneaza faptul ca aceasta ar fi fost fiica unui preot de tara care
isi teroriza familia prin acte de violenta. Ioana ar fi fost initiata in
filozofie de catre invatatul grec Aeskulapius, invatand de la acesta limbile
greaca si latina. La un anumit moment dat, tatal ar fi decis sa o marite, iar
tanara a fost ajutata de catre mama ei sa fuga intr-o manastire din Fulda unde
accesul fetelor era strict interzis. Ioana s-ar fi deghizat in barbat si si-ar fi dedicat timpul lecturarii manuscriselor din biblioteca. Intr-o zi, ea a fost pusa sa copieze “Epistolele
Sf Pavel” si asa l-ar fi cunoscut pe Fromentin, un tanar calugar de care s-ar fi indragostit.
Cei doi au decis sa fuga si sa se adaposteasca intr-o manastire de calugari
benedictini unde el locuise o vreme. Ea si-a luat numele de Ioan
Anglicus si a stat in aceeasi chilie cu iubitul ei.
Dupa vreo doi ani, calugarii au descoperit minciuna, iar cei doi au
fugit in pelerinaj prin Europa, cu gand sa ajunga in Tara Sfanta, incercand
astfel sa se sustraga pedeapsei bisericesti. Doar ca planurile calugarului s-au
schimbat, iar, la Atena, acesta a disparut in noapte si dus a fost. Ioana a
decis sa isi continue singura drumul spre Roma unde, sub aceeasi falsa
infatisare, a ocupat diferite posturi care i-au permis sa se intretina singura.
La inceput s-ar fi angajat ca notar, iar mai apoi ca dascal, fiind recompensata
de catre studenti, filozofi si cardinali cu nenumarate laude. Cunostintele ei erau din ce in ce mai vaste si in scurta vreme a devenit un
medic apreciat al Papei Leon al IV-lea care, impresionat de bogata ei cultura, a
numit-o secretar. Informatiile referitoare la persoana ei confirma faptul ca
era o femeie frumoasa si cu o inteligenta iesita din comun. Seriozitatea si inteligenta au ajutat-o sa se
remarce si sa castige notorietate. Cardinali ii apreciau cunostintele teologice
aprofundate si o indrageau pentru firea generoasa si buna, iar pana la ocuparea
postului de cardinal a mai fost nevoie doar de timp. Cand Papa Leon al IV-lea a
murit, aceasta a fost aleasa succesor si numita Papa Ioan al VIII-lea. Europa
era zguduita de cutremure de pamant, in Brescia plouase cu sange vreme de 3
zile, iar Roma fusese invadata de roiuri de lacuste cu 6 aripi. Toti se temeau
ca se apropia sfarsitul lumii, iar populatia Romei isi pusese toate sperantele
in noul papa. Ioana si-a pastrat secretul fata de clerul papal, dar s-a dat de gol
fata de valetul ei personal care ii
devenise amant. Din relatia celor doi a rezultat o sarcina. Intr-una din zile,
dupa ce se implinisera 2 ani, 7 luni si 4 zile de pontificat, Ioana a pornit
intr-o procesiune de la Basilica Sfantul Petru catre palatul rezidential din
Lateran pe Via Sacra. Strazile erau pline de oamenii care o ovationau si nimic
nu prevestea tragedia care avea sa urmeze. Cand grupul papal a ajuns intre Colosseum si
biserica Sfantul Clement, Papa s-a clatinat si s-a prabusit de pe cal direct pe
pamant, sub privirile norodului incremenit de mirare. Intrase in travaliu
si in cateva momente a dat nastere unui nou-nascut, dezvaluindu-si astfel
sexul.
Se zice ca valuri de manie au zguduit Roma, iar multimea furioasa,
simtindu-se tradata, ar fi omorat-o atat pe ea cat si pe copil cu pietre, dupa care i-a legat de cozile cailor si i-au tarat pe caldaram pana dincolo de portile orasului. Dupa uciderea ei, vreme de o
luna Roma n-ar fi avut papa, dupa care cardinalii l-au ales pe Benedict al
III-lea si, ca sa acopere rusinea, au stabilit ca data a numirii lui anul 855,
anul in care Ioana fusese aleasa in fruntea Vaticanului, iar 15 ani mai tarziu,
cand un alt papa a fost ales, acesta a primit numele tot de Papa Ioan al
VIII-lea. Se zice ca intre Colosseum si biserica Sf Clement ar fi fost
ridicata statuia unei femei care tinea in brate un copil, chiar in locul in
care se oprise procesiunea si Ioana ar fi nascut o fetita, iar statuia ar fi fost
aruncata in Tibru de catre Papa Sixtus V. Toate procesiunile ulterioare au
ocolit acest loc, tocmai pentru ca le amintea de rusinea pe care o suportase
Vaticanul. Mai exista o versiune a legendei care afirma faptul ca Ioana ar fi
fost intemnitata dupa ce ar fi dat nastere unui fiu care a ajuns cardinal de
Ostia si care ar fi dispus ingroparea ramasitelor lumesti ale mamei in catedrala San
Pietro. Alti istorici sustin ca in Catedrala din Siena s-ar fi aflat printre
busturile papale si unul denumit “Papa Ioan al VIII-lea, femeia din Anglia” si
ca ar fi fost inlaturat de catre Papa Clement al VIII-lea in urma protestelor
din anul 1600, cu toate ca sunt voci care sustin ca tot el l-ar fi rebotezat cu
numele de Papa Zacharias. Sa fie acestea dovezi suficiente pentru a demonstra
existenta acestei femei papesa? Tot istoricii invoca existenta unui scaun realizat
din marmura care era gaurit in sezut, Sella Stercoraria, care a fost gasit in
basilica Sf Ioan din Lateren si ar fi fost folosit la ceremonia de investitura
papala in care viitorul Papa era obligat sa se aseze, iar un vicar desemnat sa
il caute de testicule, declarand: “Duoa
habet et bene pendentes” (are doua si atarna cum trebuie). Doua astfel de
scaune sunt expuse in muzeele Luvru din Paris si cel al Vaticanului. Scriitorii
catolici contemporani neaga existenta Papesei Ioana, sustinand ca intre cele
doua pontificate ale lui Leon al IV-lea si Benedict al III-lea a existat o
perioada doar de doua saptamani in care scaunul papal nu a fost ocupat si in
nici un caz una de 2 ani! Ca legenda Ioanei si-ar gasi explicatia in numarul
mare de amante pe care Papa Ioan al VIII-lea le-ar fi avut, una dintre ele
avand numele de Ioana si care a avut o mare influenta asupra batranului pontif,
cunoscut in istorie sub porecla “papa cu multe amante”. Se zice ca acesta isi
iubea atat de mult tanara amanta incat ii oferise autoritate sporita in
treburile administrative ale Sfantului Scaun, iar cardinalii o poreclisera
Papesa Ioana. Sa fie adevar sau minciuna? Mie mi se pare un subiect interesant
pentru un roman sau pentru un scenariu de film. Motor, zic!
Bibliografie:
