Noaptea de Sanziene, intre magie, mit si poezie

„Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile, si cerurile cu stele si vanturile", scria Mihail Sadoveanu in romanul sau "Noptile de Sanziene", descriind vremea de raspantie a vrajilor si descantecelor de dragoste. Cica in florile de Sanziene, cu parfumul lor afrodisiac, s-ar putea ghici ursitul si belsugul, s-ar lega si dezlega destine. Ele sunt galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen care miroase puternic a fan si a miere. Daca le atingi, oricat de delicat, din ele se scutura o spuza de aur. Viata lor este scurta si dureaza doar cat soarele isi arata puterea. Ele au fost numite Doamnele Florilor, Sant-zianele, in traducere libera insemnand Sfintele zeite sau zane. Le gasim oriunde: pe marginea drumului, prin livezi si poienite, pe campuri si prin pasuni, la margini de paduri. Si nu au puteri magice decat intr-o singura zi, in 24 iunie, de Sanziene.

Fetele de maritat asteapta sa se spele pe fata cu roua diminetii. Caci in noaptea de 24 isi vor visa ursita, atunci cand portile lumii se deschid larg larg catre duhuri si le lasa sa-si priveasca, in somn, viitorul. Cele cu pretentii de vrajitoare, vor spune ca in noaptea magica e timp de adunat ierburi de leac si de legat in farmece iubirea. Sanzienele investesc florile ce le poarta numele cu proprietati magice pentru a veni in ajutorul celor care isi doresc sa isi gaseasca perechea. Si, daca florile de Sanziene sunt folosite sa deschida portile lumii de dincolo de viata, magia imprumuta puteri miraculoase si altor plante tamaduitoare culese la ceas de noapte: cicoarea prinsa-n sold e datatoare de putere si spor la secerat. Maselarita alunga durerile de dinti muritorilor, dar le facilita zborul pe matura. Iarba sarpelui, care infloreste la miezul noptii de Sanziene si dispare a doua zi dimineata , odata cu cantatul cocosilor, e aprig folosita pentru vraji si farmece de amor. Desi pazita de duhuri rele, ea aduce noroc celor care o culeg, inlesnind cunoasterea gandurilor celor din jurul lui. Daca ai curajul sa o inghititi, atunci poti citi ca in carte soarta celor pe care pui mana. Verbina este folosita in descantecele de dragoste, la fel ca zarna – iarba dragostei. Oamenii isi impletesc cununi din ele  si le-arunca peste gard sau le atarna de poti, de icoane ca sa tina ielele la distanta. Dar ce inseamna noapte magica fara descantecul de Sanziene:

"Eu voi întoarce ulcica asta,
Si ulcica întoarce vatra,
Si vatra întoarce soba,
Si soba întoarce grinzile cu horna.
Si grinzile întorc podelele, Leaturile si sindilele,
Sindilele intorc crangurile,
Si crangurile întorc pe Sfantul Spiridon
Si pe Sanziene.
Si Maica Domnului
Sa intoarcă inimile celor împricinati
Unul asupra altuia.
Cu cugetele
Si cu dragostea
Sa se împaciuiasca !"

Si totusi, cine sunt Sanzienele? Etimologia cuvantului este asociata cu "Sancta Diana", o zeitate pagana, iar "Dragaica" este un termen de provenienta slava. Sarbatoarea Sanzienelor este la origine una pagana, fiind celebrata intotdeauna in data de 24 iunie. Nu intamplator este cea mai lunga zi a anului, de vreme ce noaptea este chintesenta magiei ielelor. Daca pana atunci zilele s-au aflat sub stapanirea zanelor rele, adica a Rusaliilor, care au marcat incheierea ciclului agricol, in aceasta noapte zanele rele fac jonctiunea cu suratele lor, Sanzienele, care marcheaza solstitiul de vara dand astfel frau liber iubirii si fertilitatii.

Sanzienele sunt ielele padurilor, fecioare frumoase si voluptoase, neiertator de seducatoare, pline de viata si jucause, ascunse in pesterile din munti sau in iazuri si lacuri adanci, descrise ca niste fecioare nebune, inzestrate cu puteri magice si de seductie. Ele apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora lor nebuna, dansand goale, cu parul despletit in vant si cu clopotei atarnati la gleznele picioarelor si cantand:
"Hai, de n-ai fi in lumea asta
Leustean si hodolean,
Avrameasa, cartineasa,
Usturoi de saramura
Toata lumea ar fi a noastra".
Marcel Olinescu descrie in "Mitologia Romaneasca" dansul lor smintit precum "se-msira in rand si dupa aceea se invartesc in fel si fel de forme, invartituri, jocuri, de-ti incanta ochii. Cand sa se desparta se-nvartesc roata si asa de iute, incat pare ca se vede ca un cerc luminos de foc, asa ca si cum ar lua cineva o faclie aprinsa si s-ar invarti repede-repede, iar cel din mijlocul cercului ramane zapacit, habauc si cu mintea sarita din loc." Datina strabuna spune ca acolo unde danseaza ielele, locul ramane ars ca de foc pana in primavara urmatoare cand iarba rasare din nou, iar locul devine sera ciupercilor "lingura zinei". Pentru ca ielele nu sunt fiinte pasnice, cei care au ghinionul sa le-ntalneasca raman pociti pe viata. Oamenii stau incuiati in case, ingrijindu-se fiecare sa nu-l prinda noaptea pe drum si oricat de cald ar fi-n odaie, nimeni nu doarme afara. Vorba din batrani spune ca nimeni in aceasta zi nu se-ncumeta la drum si nimeni nu munceste. In aceasta zi veti auzi cucul pentru prima oara in an cantand, dand buna vestire chiar ... in "ziua cucului". Oare de aici este vorba aia batraneasca: "Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul"? In aceasta zi fetele nemaritate impreuna cu tinerele neveste merg pe camp, la cules de Sanziene, florile galbene sau albe. Daca inainte erau folosite in prepararea leacurilor sau in decorarea altarurilor ritualice, astazi ele impodobesc cu delicate coronite icoanele, usile si portile ca sa alunge spiritele rele, bolile si blestemele si sa aduca prosperitate si noroc in toate.

Ochiul omenesc n-are voie sa vada ielele caci, fiind de-o frumusete rapitoare, le ia mintile oamenilor. Acestia se tem in noaptea de 23 iunie sa umble pe cararile neumblate, caci cei batrani spun ca aceia care le-au vazut goale, dansand in poiene, le-au luat duhurile mintile. Romulus Vulcanescu a cules si un descantec, inclus in lucrarea "Mitologie romaneasca, care descrie un astfel de moment:

Nemilostivelor,
Relelor,
Apucatelor,
Zănatecelor,
Bătrânelor,
Urâtelor,
Răşchiratelor,
Ţâfnoaselor,
Scârboaselor,
Ce v-a făcut
de nu v-a plăcut?
De ce l-aţi pocit şi nenorocit?
pe omul iubit?
De ce i-aţi luat
glasul de bărbat?
şi glas de femeie i-aţi dat?
De ce i-aţi luat bărăbţia?
De ce i-aţi luat mândria?
De ce l-aţi nenorocit
în câmp înverzit?
Daţi-i înapoi,
tot ce i-aţi luat,
glasul,
bărbăţia
şi mândria,
c-am să vă bat,
cu vergeaua de alun înodurat,
în pădure,
în câmp înflorit
şi-am să vă toc,
cu melitorul,
cu toporul,
cu securea până aţi pieri,
şi zâne n-aţi mai fi.
Fireaţi voi să fiţi,
de fete bătrâne,
urâte şi spâne,
de zâne spurcate,
de babe-nţărcate,
de destrăbălate”...

Ielele se razbuna doar atunci cand sunt provocate. Romanii le-au numit in fel si chip, dupa zonele in care ele au diferite nume:  Dragaica, Nemilostiva,  Soimanele, Domnitele, Sanziana, Iana, Mireasa, Doamna zanelor, a calusarilor sau a holdelor, Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase, Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, Stapana surorilor, Rusaliile. Cei care celebreaza sarbatoarea vor avea parte de recolte manoase de grau, de leacuri pentru boli si molimele, cu totii vom avea sufletul usor. Femeile vor avea pantec roditor si fetele de maritat, ursita de asteptat. N-aveti voie sa coaseti, sa spalati sau sa maturati caci exista riscul sa fiti fulgerati. Atentie mare, caci farmecele se prind in Noaptea Ursitelor.

Ca sa ramana tinere si frumoase, fetele aduna roua de pe florile de Sanziene si se spala pe fata si pe trup cu ea. Roua din noaptea de Sanziene are insusiri deosebite, crezandu-se ca daca te stropesti cu apa de stele pe trup, el va deveni frumos si suplu, iar daca te speli pe fata, te vei face si mai frumoasa. In popor, Sanzienei i se mai spune „iarba ce alunga diavolii si duhurile necurate". De aceea cand este agatata la fereastra, indeparteaza strigoii de casa si pe toti cei purtatori de ganduri rele. Credinta populara spune ca roua arsa, alunga spiritele si diavolii din casa. A doua zi de dimineata, tulbura apa din fantana inainte sa bei, ca sa nu vezi chipul ielelor in oglinda apei. Batranii povesteau ca ielele nu sunt alcatuite din carne si oase, ci sunt naluci luminoase care danseaza goale sau invaluite in voaluri. In noaptea Ielelor sa nu te orientezi dupa stele caci deseori pot fi inselatoare, sa nu te uiti la ceas caci timpu-i iluzoriu. 

Cei care se iubesc si fac baie impreuna intr-un lac sau o apa curgatoare, in noaptea de 23 spre 24 iunie, vor ramane toata viata impreuna. Tot in noaptea de Sanziene, stramosii sunt pomeniti cu daruri vegetale, in munti de fructe si legume. Daca pamantenii isi intorc fata de la cele crestinesti, Sanzienele pot face farmece intoarse blestemand pamantul sa fie neroditor si secetos, iar femeile sa devina sterpe. Cele care vreti sa va vedeti in somn ursitul aveti ceva treaba de facut: trebuie sa culegeti flori de sanziene, proaspat taiate cu cutitul si puse inainte de culcare sub perna sau sa le impletiti in coronite si sa le asezati in locuri tainice si curate in gradina asteptand sa fie scaldate cu roua. Daca vreti ca ritualul sa fie la vedere, mergeti dis de dimineata, cand roua le spala pe fata, la cules de sanziene si puneti-va pe impletit cununi ce trebuie aruncate sus pe casa. Daca raman agatate pe acoperis, exista sansa sa va maritati in acest an, daca va treziti cu ele-n cap, e clar ca ursitul mai intarzie sa apara cel putin inca un an. Abtineti-va cele maritate, nu luat soarta peste picior caci ielele sunt suparacioase. Acum e vremea cand glasurile fetelor rasuna pe ulitele framantate de pasi nerabdatori:

“Du-te, Soare, vino,
Lună Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea - floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească.Du-te, Lună, vino, Soare,
Că tragem la-nsurătoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvârlite.Hai frumoaselor ce stati,
Zane vreti sa ramaneti,
Ca venim dupa petit,
Pana nu v-ati razgandit."

striga feciorii neinsurati care umbla cu florile cazute de pe hornuri si prinse apoi la palarie. Ca striga de necaz ca mandrele lor dragi n-au avut indemanarea de a atrage ursita, ca striga de bucurie ca mai haladuiesc inca un an, n-are cine ce sa stie. Dar varianta satirica a primei poezii ma indeamna sa cred ca si feciorii ar fi vrut sa isi gaseasca mai repede perechea:

„Toate slutele-s grabite,
Toate vor sa se marite,
Cu-alde unii dintre noi,
Feciori mandri, vai de noi,
Ca la nunta stim hori,
La praznice stim pranzi,
Si la dragosti si mai si..."

La sat inca sunt pastrate coronitele de Sanziene tot anul, ca fecioarele din casa sa fie iubite de flacai vrednici si gospodari, sa fie ferite atat de blesteme, farmece si vraji, cat si de sagalnicii si nevolnicii de zburatori. Fetele ce se doreau a deveni si mai chipese se scaldau in apele curgatoare in ziua de Dragaica, "facandu-le frumoase si curate ca apa neinceputa".

Daca este sa dam crezare site-ului superstitii.ro, iata care ar fi leacul pentru tinerete fara batranete: “Spălatul cu rouă este foarte important de Sânziene. Nu doar fetele nemăritate au dreptul să simtă efectele sale benefice, ci şi nevestele care îşi pot reînnoi astfel frumuseţea. Babele din sat trebuie sa meargă în zori de zi prin locuri necălcate, unde strâng roua Sânzienelor într-o pânză albă, nouă, iar apoi o storc într-o oală nouă; pe drumul de întors spre casă ele nu trebuie să vorbească deloc şi nu trebuie să întalnească pe nimeni în calea lor, iar roua astfel păstrată se oferă fetelor şi femeilor care au nevoie de ea". Fecioarele care purtau flori de Sanziene la san deveau atat de frumoase incat furau de indata inima flacailor. Nevestele tinere purtau florile in snopuri mici prinse la brau ca sa le faca fertile, iubarete si apte pentru seceris. In unele zone ale tarii inca se mai practica Dansul Dragaicei, in vreme ce in altele tinerii alearga o Dragaica mireasa ca sa aduca rod bogat peste sate si ogoare. In multe localitati, in ziua de Sanziene, flacaii isi asteapta draga in poarta casei ca sa o stropeasca , ca pe o floare aleasa, cu apa din belsug, sa creasca mare si frumoasa si sa infloreasca. Dupa cum lesne reiese din context, Noaptea de Sanziene este una erotica inainte de toate, un fel de ritual al imperecherii sufletelor.

Probabil de aceea in unele zone s-a pastrat traditia "boului de Sanziene" alergat de flacaii din sat, care intruchipeaza pe insusi Dionysos, zeul fertilitatii. Boul este frumos impodobit cu buchete de flori, margele, panglici si clopotei prinse de coarne, cununi de flori trase pe grumaz, cu covoare tesute aruncate pe spinare si plimbat pe toate ulitele satului. Boul este insotit de alaiul de flacai marcati ca niste draci si o "cuva", un flacau costumat in femeie ce simuleaza ritualul imperecherii cu toata hoarda de draci.

Dupa ce boul este plimbat si dus acasa, flacaii se scalda in apa curgatoare de toate relele si se pun pe petrecut. Sarbatoarea de Sanziene apare mentionata in multe opere literare romanesti, incepand cu Dimitrie Cantemir si terminand cu romanele lui Mihail Sadoveanu sau Mircea Eliade. Toti insa vorbesc despre ea ca despre o sarbatoare aflata sub semnele magiei, o sarbatoare de celebrare a iubirii , o incercare de aflare a celui ursit. In "Descriptio Moldaviae", Dimitrie Cantemir numea ielele "nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi". Sadoveanu, in romanul deja amintit, descrie noaptea sfanta din poiana codrului Paraclis : "În noaptea aceea a Sfântului Ion de vară, se schimbă crângul cerului după porunca cea prea înaltă și soarele începe să deie îndărăt. De aceea în zodie e zugrăvit la vremea asta semnul racului. La miezul nopții a rânduit Dumnezeu un răstimp de liniște, când stau în cumpănă toate stihiile, și cerurile cu stele și vânturile, după care dintrodată toate purced în scădere. Iarna începe a-și pregăti harmasarii în grajdurile ei din miazănoapte. În acel ceas al cumpenei, Dumnezeu a orânduit pace între toate animalele, jigăniile și paserile. Le dă și lumina înțelegerii pentru acel răstimp, ca să grăiască întocmai așa cum grăiesc oamenii. Oriunde s-ar afla, toate se strâng în sobor și stau la sfat." Nici Mircea Eliade nu a scapat de vraja acestei nopti pe care a descris-o atat de subtil in romanul Noaptea de Sânziene prin vocea personajului Stefan Viziru: „Unii spun că noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească..."

Daca veti avea curiozitatea sa cititi aceste lucrari, veti constata ca folclorul si-a pus din plin amprenta asupra lor, afirmand o serie de superstitii ridicate la rang de lege populara:

• cel ce culegete floare alba de feriga in noaptea de Sanziene va avea noroc tot anul;
• daca ai cules in aceasta zi frunze de artar, ele vor vindeca ranile si durerile de cap;
• daca inconjurati casa si acareturile cu faclii aprinse in noaptea de Sanziene, veti avea parte de un an bogat;
• daca vrei sa iti fortezi ursita, arunca buchetul de sanziene pe fereasta sau prin usa deschisa. Daca nu trece dincolo de pervaz sau de prag, mai ai de asteptat pana sa te imbraci mireasa;
• daca vrei sa auzi anumalele stand la divan, aceasta este noaptea in care le poti auzi;
• de vrei sa fii sanatos, fa-ti turte din aluat cu flori de soc.

Eu nu cred in superstitii, dar imi place sa le caut si le povestesc mai departe. Cred ca traditia are la originea sa o minte de femeie care si-a dorit ca macar o zi din an sa isi tina la distanta barbatul. Sa blesteme si afuriseasca, dar sa-si tina barbatii la distanta, sa fie seducatoare, senzuala, pasionala, dar vremelnic interzisa oricarei atingeri, sa fie dorita, dar inaccesibila, sa fie frumoasa pentru altii, dar libera pentru sine. Si cum numai maine nu-i poimaine, va spun de pe acum: aveti grija de Sanziene!

Bibliografie:

Tudor Pamfile – Sarbatorile la romani
Ovidiu Barlea –Foclorul romanesc
Romulus Vulcanesu – Mitologie romaneasca
Ion Ghinoiu – Sarbatori si obiceiuri romanesti
Mihail Sadoveanu - Nopţi de sânzâiene. Dimitrie Cantemir - Descriptio Moldaviae
Romulus Vulcănescu - Mitologie română
T. Rudică si D. Costea - Aspecte psihologice în mituri, legende şi credinţe populare
Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca