In ziua de 16 decembrie a anului 1881 se nastea la
Timisoara arhitectul Kos Karoly, artist, grafician, scriitor, profesor,
etnograf, istoric, politician si mare patriot ardelean. Pe tatal lui il chemase
John Kosck, iar pe mama lui, Sidonia. Din cauza faptului ca tatal a fost
relocat, tanarul Karoly s-a mutat la Sibiu unde a urmat cursurile Colegiului Protestant;
a fost atras de istoria si cultura transilvaneana si a dovedit reale inclinatii
catre artele vizuale. Cu toate astea, parintii au decis ca el sa urmeze cursurile
universitare in domeniul ingineriei. Desi initial a studiat ingineria vreme de
un an la Universitatea Tehnica din Budapesta, el si-a gasit adevarata vocatie
atunci cand s-a transferat din anul doi la sectia de arhitectura. Si-a
construit o prodigioasa cariera si a fost numit “Gaudi al arhitecturii
traditionale taranesti transilvanene”. In acest scop, el a facut mai multe
calatorii in Tinutul Secuiesc, studiind cu atentie zona folclorica de tip
Kalotaszeg pe cursul raului Calata. Ca arhitect, a lucrat alaturi de alte nume
reprezentative in domeniu precum Moric Pogany, Denes Gyorgy si Geza Maroti.
Activitatea sa ca om de cultura a fost canalizata in trei directii: cautarea
identitatii nationale, lupta pentru independenta si procesul de reforma sociala
si modernizare a societatii. A fost o figura marcanta a miscarii “Fiatalok”,
fondata in anul 1906, care avea ca scop crearea unei arhitecturi cu influente
maghiare traditionale contemporane. Grupul a imbratisat ideile “Art and Crafts”
si modelul miscarii nationale romantice finlandeze, Ardealul devenind sursa de
inspiratie pentru “noul stil national traditional”. Kos si-a creat propriul
stil bazat pe studiul arhitecturii medievale si populare maghiare, impletit cu
tehnicile si elementele moderne de Art Nouveau. Pana la 30 de ani, el a
finalizat lucrarile:
Biserica Romano-Catolica din Zebegeny,
Pavilioanele
Gradinii Zoologice din Budapesta, Scoala Primara si Gradinita din Budapesta de
pe strada Varosmajor,
Muzeul National Secuiesc din Sfantu Gheorghe si
Biserica
Calvina din Cluj. In 1908, Kos a fost inclus in grupul arhitectilor care au
reprezentat Ungaria la Expozitia Internationala de Arhitectura de la Viena. In
1910, a cumparat un teren in satul Stana, comuna Almasu din judetul Salaj si a
demarat lucrarile la construirea casei sale de vacanta care, din anul 1914, a
devenit locuinta permanenta a familiei.
Intre timp o cunoscuse pe fata
preotului reformat Turek din Stana, Balasz Ida, cu care s-a insurat si nu a mai
parasit niciodata aceste meleaguri.
Casa,
ridicata intr-un stil unic, a fost denumita Varjuvar sau Castelul Ciorii. Aceasta
cladire este considerata una dintre cele mai ciudate case din tara, avand
aspectul unui castel construit din piatra intr-un loc izolat, ascunsa intr-un
palc de copaci, la care nu se poate ajunge decat cu masina.
Cladirea a fost proiectata
initial ca atelier de lucru. Dupa ce s-a mutat in noua sa locuinta, a renuntat
sa se mai angajeze in alte proiecte in Budapesta si s-a axat pe lucrari in zona
Ardealului. In anul 1914 a fost trimis pe front, dar a fost eliberat in scurt
timp la cererea Ministerului Culturii. Din aceasta cauza, Spitalul din Sfantu
Gheorghe si Casa Regala de Vanatoare au ramas in faza de proiect.
Alte lucrari
de referinta proiectate de el au fost Gradina Publica Wekerle unde Kos a
proiectat o parte din cladirile care alcatuiesc scuarul central si
Biserica
reformata din Obuda. Intre 1917 si 1918, a fost trimis la studii in Istanbul la
Universitatea Turco-Maghiara unde a studiat stilul bizantin si a publicat
monografia “Istanbul-istoria arhitecturii”, la finalul carora i s-a oferit
postul de profesor la Facultatea de Arte din Budapesta, post pe care l-a
refuzat, alegand sa se intoarca in tara si motivand ca “eu cred ca Transilvania
are mai multa nevoie de mine”. Kos a fost un militant al drepturilor cetatenesti
din Ardeal. Dupa 1 Decembrie 1918, cei 40.000 de maghiarii din Tara Calatei erau oarecum
debusolati, simteau ca isi pierdusera identitatea si traditiile culturale. In
plus, de problemele locuitorilor se ocupa Consiliul Dirigent de la Sibiu, un
fel de guvern interimar al Transilvaniei care a functionat intre anii 1918 si 1920, iar
indiferenta guvernului de la Bucuresti fata de populatia din zona starnea si mai
tare nemultumirea maghiarimii transilvanene. El a decis sa resusciteze
maghiarimea din tara Calatei si a conceput un plan detaliat pentru constituirea
si proclamarea unei republici independente a maghiarilor din Transilvania, sub denumirea
de "Republica Catala". El afirmase ca “puterea noastra este neprihanirea noastra!”,
iar cei 40.000 de maghiari rezonau in acelasi spirit. Satul Calata se afla la 10 km de
Huedin si pe aici trecea unul dintre cele mai importante drumuri comerciale care
lega Transilvania de Tara Crisurilor si orasele Oradea si Cluj. Este greu de
crezut ca un om cu inteligenta lui Kos n-a realizat faptul ca acest proiect era
o utopie de vreme ce singur recunostea ca “poate ca voi fi vocea celui ce
striga in pustiu”, dar asta nu l-a impiedicat sa conceapa un statut, sa
realizeze grafica unei monede de schimb, a unui drapel si sa lucreze impreuna cu alti aderanti la miscare la compunerea unui imn. El si-a
prezentat planul la Sibiu in fata Consiliului Dirigent, dar acestia au respins cererea de obtinere a autonomiei pentru Republica Calata.
Documentele prezumtivei republici sunt pastrate astazi in Arhivele din
Budapesta, inclusiv modelul de moneda si drapel concepute de Kos. Dar Tara
Calatei avea sa ramana in sufletul lui un reper, caci aici el s-a simtit acasa. La intoarcerea in tara a proiectat mai
multe biserici romanesti in zona Calata, din localitatile Stana, Babiu,
Tetisu,
Petrinzel,
Ardeova,
Feiurdeni si
Biserica cu cocos din Cluj. El a publicat un studiu de
arhitectura intitulat “Vechea Calata”, considerat manifestul sau arhitectural.
A restaurat un edificiu medieval la Feleac si a proiectat un turn de aparare.
El a acordat o atentie sporita patrimoniului cultural regional, bazandu-se pe
logica functionala si structurala a caselor taranesti din zona Ardealului. A militat constant pentru recunoasterea si salvarea valorilor etnografice
transilvanene, afirmand ca :”Fara a cunoaste vechea arhitectura a vecinilor
nostri este imposibil sa caracterizam propria noastra arhitectura”. In 1921, a fondat "Partidul Popular
Transilvanean", devenit ulterior "Partidul Popular Ungar", iar 3 ani mai tarziu a
format impreuna cu alti oameni de cultura importanti "Breasla Artistica
Transilvaneana". A trait o buna parte din viata la Cluj unde a ocupat postul de
decan la Facultatea de Agricultura si a fost membru in Parlamentul Romaniei
intre anii 1946 si 1948. In 1940, cand a avut loc Dictatul de la Viena, casa a
fost jefuita, iar arhitectul, impreuna cu familia, s-a mutat la Cluj unde a
trait pana la sfarsitul vietii.
A murit pe data de 25 august 1977 in orasul
Cluj fiind condus pe ultimul drum de foarte multi transilvaneni. Intelectual versatil, Kos si-a asumat rolul de lider in stimularea
economica, culturala si politica a maghiarilor din Romania.
A fost un arhitect talentat si apreciat si, desi nascut in
Timisoara, activitatea si importanta lui
in arhitectura romaneasca nu sunt nici cunoscute, nici promovate. Probabil ca locuitorii din
Transilvania stiu mai multe despre el decat noi, timisorenii. “Domnul Dumnezeu
va cobora peste Transilvania mana sa grea. Va zambi cu tristetea zilei de
toamna si va privi cum noaptea scutura roua pe pamant”.
Bibliografie:
