Schimbarea la fata - arhitectul Székely László

Incepand de astazi voi povesti despre omul care a schimbat fata Timisoarei. Székely László este  creatorul imaginii Timişoarei moderne. El s-a născut în oraşul Salonta in data de 3 august 1877.  A  urmat Facultatea de arhitectură din cadrul Politehnicii „József" din Budapesta, iar,  in anul IV de studiu, devine discipolul profesorului Hauszmann Alajos, specializat în arta construcţiei renascentiste şi baroce, a cărui experienta va avea un impact major asupra carierei lui Székely László.  Dupa terminarea facultatii,  a beneficiat de o bursă de studiu în Italia, iar cand s-a intors  în ţară, a fost solicitat de prof. univ. Czigler Győző să lucreze ca asistent universitar la Facultatea de Arhitectura.  In anul 1902, inginerul şef Szilárd Emil, care era conducătorul departamentului tehnic al Primăriei din Timişoara, propune înfiinţarea funcţiei de arhitect în cadrul primăriei, deoarece oraşul se afla într-o fază de dezvoltare care necesita coordonare şi coerenţă, dar si o viziune de ansamblu asupra viitoarei imagini a arhitecturii orasului.Székely László este  creatorul imaginii Timişoarei moderne. El s-a născut în oraşul Salonta in data de 3 august 1877.  A  urmat Facultatea de arhitectură din cadrul Politehnicii „József" din Budapesta, iar,  in anul IV de studiu, devine discipolul profesorului Hauszmann Alajos, specializat în arta construcţiei renascentiste şi baroce, a cărui experienta va avea un impact major asupra carierei lui Székely László.  Dupa terminarea facultatii,  a beneficiat de o bursă de studiu în Italia, iar cand s-a intors  în ţară, a fost solicitat de prof. univ. Czigler Győző să lucreze ca asistent universitar la Facultatea de Arhitectura.  In anul 1902, inginerul şef Szilárd Emil, care era conducătorul departamentului tehnic al Primăriei din Timişoara, propune înfiinţarea funcţiei de arhitect în cadrul primăriei, deoarece oraşul se afla într-o fază de dezvoltare care necesita coordonare şi coerenţă, dar si o viziune de ansamblu asupra viitoarei imagini a arhitecturii orasului. La recomandarea lui Czigler Győző,  Székely Lázló a fost numit arhitectul  şef al oraşului Timisoara.  Timp de 20 de ani  a lucrat atât la serviciul tehnic al Primăriei, cât şi în atelierul sau personal de proiectare. Proiectează  instituţii publice, şcoli, sanatorii, clădiri industriale, conace, vile familiale şi case private. În proiectele sale imbină latura practică cu noile tendinţe estetice şi tehnice ale epocii. Proiecteaza:  Banca de Credit Maghiară,

Abatorul Municipal

Uzina de apa

                                                                  Azilul de copii

     Casa Bruck, Liceul silvic, Biserica ortodoxă din Timişoara-Fabric, Fabrica de ciorapi,

Liceul silvic, Biserica ortodoxă din Timişa-Fabric, Fabrica de ciorapi,Palatul Brück,

Palatul Emmer. 

Palatul (baile) Neptun

În 1909 oraşul Timişoara îl trimite în străinătate pentru a se specializa in constructia spitalelor si a bailor publice.  Portofoliul lui se mareste cu alte edificii de mare importanta: Banca de scont,

Palatul (baile) Neptun,

Liceul Piaristilor

Statuia Sfanta Maria din piata cu acelasi nume

primaria din Salonta,

Gimnaziul real din Salonta, Catedrala Episcopala ortodoxa sarba din Varset etc. După ce s-a pensionat, în anul 1922, a onorat doar comenzi private ferme, dar si cateva proiecte solicitate de  comunităţile bisericeşti şi civile. S-a stins din viaţă în ianuarie 1934, la numai 57 de ani. Opera reprezentativa  a arhitectului Székely László este impunătorul complex de clădiri format din gimnaziul piarist, convict şi biserică , situat în centrul Timişoarei, complex delimitat de trei străzi. Desi proiectul este finalizat în 1907, pietra de temelie a fost pusa în luna martie 1908, iar constructia a fost finalizata în 1912.

Configuratia pieţei centrale a Timişoarei, mai exact Piaţa Operei, este şi ea considerată ca fiind creaţia lui Székely László, deoarece lui i-a revenit sarcina de a o concepe, iar multe dintre clădirile amplasate aici  au fost proiectate de el

(Palatul Neuhausz,

Palatul Dauerbach,

Palatul Hilt & Vogel,

Palatul Széchenyi,

                              clădirea Camerei de Comerţ şi Industrie).

Cand a izbucnit războiul mondial, cariera sa a avut de suferit,  deoarece comenzile in constructii s-au oprit. În anul 1922 solicită pensionarea si renunţâ la funcţia de arhitect şef al oraşului. Continua să lucreze ca arhitect privat. In aceasta perioada proiecteaza  gratuit Casa Maghiară, palat cu trei etaje amplasat in Cetate si construit între 1929 şi 1930. În Casa Maghiară vor funcţiona instituţiile maghiare locale: Asociaţia Maghiară de Cântări din Timişoara, Asociaţia Culturală Maghiară din Banat, Societatea literară Arany János şi, temporar, biblioteca maghiară. Etapa cea mai productivă a creaţiei sale este marcată de proiectele sociale de la inceputul  secolului XX, când, într-un ritm alert, se formează orasul modern ce cunostea o dezvoltare spectaculoasa.  Din punct de vedere al stilului sau arhitectural, clădirile proiectate de Székely László pot fi grupate în trei curente principale: stilul istoricist, a Jugendstilului maghiar precum şi elemente ale arhitecturii moderne de la începutul secolului XX, ulterior canonizate de mişcarea Bauhaus.

·                     Din punct de vedere arhitectonic oraşul moşteneşte un amplu patrimoniu de monumente istorice(circa 14.500[6]), totodată cel mai mare din ţară. De fapt întregul ansamblu de clădiri din centru şi cele din cartierele Iosefin şi Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiţii îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, o dată cu venirea austriecilor. Centrul oraşului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu pieţe şi străzi drepte. Construcţiile erau bine aliniate, iar clădirile de la colţurile străzilor trebuiau să aibă elemente arhitecturale în plus. Predominant a fost stilul baroc de influenţă vieneză, care a adus Timişoarei numele de “Mica Vienă”.

·                     La sfârşitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timişoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane şi spaţiile militare au fost demolate şi înlocuite cu bulevarde şi cartiere noi. În 1904, Primăria a înfiinţat postul de arhitect-şef şi l-a atribuit tânărului arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuţie decisivă la remodelarea zonei centrale şi la introducerea stilului Art Nouveau, secession şi eclectic în peisajul urbanistic al oraşului. Stau mărturie palatele din Piaţa Victoriei, Baia Publică Neptun sau Casa Brück din Piaţa Unirii. Tot datorită lui s-a conturat şi arhitectura industrială, Abatorul comunal sau Uzina de apă fiind numai câteva exemple.

·                     Cartierele Fabric şi Iosefin păstrează intactă amprenta diversităţii etniilor şi meşteşugarilor care le-au construit. Se păstrează influenţa germană, maghiară şi sârbă. Clădirile nu depăşesc două etaje, sunt viu colorate şi foarte bogat ornate. În cartiere precum Mehala, Iosefin sau Freidorf, se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiţionale de şvabi bănăţeni: case mari cu front stradal, frumos ornate şi cu spaţii verzi în faţa caselor.

·                     Ultimul curent arhitectural care influenţează vechiul oraş este cel românesc, introdus o dată cu trecerea Timişoarei sub administraţie românească. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură tradiţională românească, în stil moldovenesc. În perioada interbelică se construiesc şi noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se resimte influenţa stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez.

Székely László moare în 1934 la Timişoara şi este înmormântat în Cimitirul din Iosefin. Amintirea sa este evocată prin statuia ce i-a fost dedicată, o placă comemorativă trilingvă şi atribuirea numelui său unei străzi din Timisoara. Placa comemorativă este instalată pe faţada ansamblului arhitectural al Liceului Piarist, al cărui creator a fost Székely.

Placa comemorativă este instalată pe faţada ansamblului arhitectural al Liceului Piarist, al cărui creator a fost Székely László.

Cand ninge vara

"Ce inseamna sa iubesti un om? Nu stiu. Stiu doar ca am invatat asiduu sa merg cu tramvaiul pentru ca eram indragostit nevoie mare si asta era felul ei de a se departa de mine. A fost un esec minunat. Mai tarziu am daruit unei iubite un cadou ciudat: vrei sa-ti fac un cadou? i-am zis eu. Da! a venit raspunsul ei. Uita-te in dreapta! E pentru tine! In dreapta, deasupra unui gard banal se inalta un mar inflorit. A ras deosebit de frumos. Nu stiu din ce sunt tesute minunile, dar sufletul omenesc trebuie sa fie tesut din vise simple si curate. A iubi este o minune. Orice minune tine trei zile. Daca in a patra zi nu te trezesti cinic si neincrezator, inseamna ca ai castigat un loc pe pamant. Omului iubit nu trebuie sa ii dai totul, ci ceea ce ii trebuie. In iubire, umilinta nu mai este rusinoasa, greseala nu mai este de nereparat, tristetea devine aproape confortabila. In iubire, nimicurile vietii devin si mai nimicuri, pe usa sufletului intra gandul curat al lumii. Descult. Te tii cu mana de bara troleibuzului si zambesti, cureti cartofi noi si canti. Cumperi smantana, paine, carne, legume si pufnesti in ras din senin. Te opresti pe strada cu inima goala si ai putea ucide un batalion de trecatori daca nu gasesti nicaieri o fisa de telefon. Cumperi flori de iarna oricat de urate, o sa te certe, ei si? Apoi privesti acel om in ochi. Te hranesti din aceasta privire pentru mai multe veacuri de frig cand vei fi singur. Fereasca-ne Dumnezeu sa ajungem sa privim -in loc de un om drag- un perete alb si gol. A iubi un om inseamna sa adormi si sa visezi si pentru omul de langa tine. Iubirea este un fel de ninsoare care se dezlantuie incredibil in miezul unei zile de vara". (Adrian Pintea- un articol aparut in Romania Literara acum foarte multi ani, pe vremea cand eu eram studenta).