“ Istoria
ne arata ca atunci cand taxele se apropie de 20% in veniturile populatiei,
acest lucru incepe sa arate o lipsa de respect din partea guvernului. Cand
ajunge la 25%, se transforma intr-un inceput al faradelegii” – Ronald Regan
Astazi sunt
suparata! FOC! Iarasi am primit scrisorica “ de amor” de la finante! In plic, surprize, surprize –
fara Andreea Marin! Am scos doua hartii: o somatie prin care mi se aducea la
cunostinta ca datorez statului penatitati la plata TVA-ului de 14 ron. Cea de-a
doua era titlul executoriu pentru suma datorata! Evident ca mi-a crescut
tensiunea cat turnul Eiffel! INTOTDEAUNA platesc taxele catre stat inainte de
termenul scadent! Deci, in mod logic si normal, nu as avea la ce sa mi se
perceapa penalitati. Sun contabila. Fata lesina de ras la telefon si-mi zice:
dar am hartiile de acum doua luni in care spun ca nu ai datorii catre stat,
iar tu ai TVA de recuperate de-atunci incoace. Ma enervez si mai tare! Acum vreo 3 luni
solicitasem eliberarea unui CUI pentru comunitatea europeana. Cand au depus
actele, nu aveam datorii, cand sa scoata hartia, evident ca m-au gasit cu o
datorie la Finantele din Valcea! NU am avut niciodata alta firma decat cea din
Timisoara, dar finantele stiu mai bine! J Incercand sa ma calmez, m-a pus dracul si am
cautat pe net cine a fost idiotul care a invatat statul sa te jecmaneasca? Apoi
am vrut sa vad pana unde merge absurdul? Daca sunteti curiosi, iata ce am
gasit! TONA de informatii, dar voi incerca sa le sintetizez. JUR ca merita
citit materialul!
In Egiptul antic exista taxa pe uleiul de
gatit. Cetatenii erau obligati sa cumpere uleiul de gatit de la reprezentantii
faraonului. Refolosirea uleiului era strict interzisa.
In Grecia antica se percepea taxa de raboi
care se numea eisphora si se inceta colectarea ei pe timp de pace. Grecii au
fost singurii care au primit taxele inapoi din prada de razboi capturata. In
schimb, strainii care traiau pe pamant grecesc plateau o taxa lunara,
metoikion, in valoare de o drahma pentru un barbat si jumatate de drahma de
femeie. Taxa a fost implementata ulterior de Canada si abrogata dupa 1900.
In Imperiul roman, lui Nero i se datoreaza
taxa pe urina (vectigal urinae)! Urina se colecta de catre fiecare in cani si
era ulterior varsata in recipiente speciale, fiind ulterior vanduta pielarilor
care o foloseau pentru curatarea togilor de lana. Taxa a fost apoi eliminata,
dar reintrodusa de imparatul Vespasian. Se zice ca Imparatul roman Vespasian
care a domnit in perioada 69-79 d.Chr a dat ordin sa fie ridicate WC-uri publice in Roma. Cand fiul lui, Titus, s-a
revoltat de implementarea acestei taxe, Vespasiani-a intins o moneda de aur
spunand: “pecunia non olet” , sintagma care a
rezistat pana in vremea noastra: “banii nu au miros”. Trebuie mentionat
faptul ca taxele romane presupuneau taxele vamale (portoria), taxa “ per capita”
si taxele pe activitati comerciale. Meritul
acestei decizii a fost aceea ca latrina publica a devenit simbolul civilizatiei
urbane, cunoscuta sub numele “vespasiana”. In timpul lui Iulius Cezar au fost
introduse taxele pe pamant, transformate ulteior pe rodnicia pamantului (ca astazi
la noi!). Ele puteau fi achitate in bani sau in produse (tithe). Tot lui I se datoreaza
taxa din vanzare cuprinsa intre 1 si 4%, taxa pe mostenire cuprinsa intre 5 si
10%. Tot Romei antice I se datoreaza si taxa dezrobirii. Sclavul era obligat sa
achite taxa pentru a deveni om liber. Si cum sclavilor le era imposibil sa o
plateasca, putinele exemple care s-au pastrat in istorie arata ca taxa
dezrobirii a fost platita de catre nobili generosi.
Primul
impozit minim se pare ca ar fi fost introdus de turci. Acesta era denumit “haraci”, fiind de fapt un impozit de
capitatie, si reprezenta o suma fixa, platibila in conditii speciale.
Cand
statele au fost organizate in regate, populatia saraca era dublu impozitata: o
data platea taxe catre proprietarul pamantului pe care munceau, iar a doua oara
catre regele aflat pe tron. Taxele se plateau in munca, produse sau bani, in
functie de starea sociala si avere. In Anglia
saracii plateau taxe modice, in vreme ce , pe scara sociala, taxele
cresteau. Este ceea ce Ponta astazi numeste taxare progresiva. Iata de unde s-a
inspirat! Si, daca tot am ajuns aici, trebuie spus ca in vremea domniei lui
Charles I a avut loc prima disputa cu privire la cine trebuie sa colecteze
taxele! Tensiunile au degenerat in asemenea hal incat regele a fost decapitat! In
preajma anilor 1100, in perioada domniei lui Henric I, multi tineri refuzau sa
se inroleze de frica razboilui din care se intorceau foarte putini dintre cei
care plecau. Ca sa ii oblige sa se inroleze, autoritatile au inventat si
implementat taxa pe frica, un fel de scutire de la inrolare. Taxa s-a numit “
de frica” special sa ii denigreze pe cei care se sustrageau armatei. Cu toate
astea, desi dezonoranta, taxa a fost mentinuta timp de 300 de ani. Pana sa fie
scoasa, aceasta a fost chiar majorata pana la 300% de catre regele Ioan cel Fara de Tara, tocmai datorita
numarului mare de tineri care refuzau sa lupte. In secolul 14, in Anglia a fost instituita
taxa pe viata, potrivit careia, orice fiinta aflata in viata trebuia sa
plateasca o taxa fixa. taxa trebuia platita imediat ce copilul s-a nascut si
trebuia platita pana la decesul lui. Absurditatea consta tocmai in precizarea
facuta in lege prin care se mentiona textual ca persoanele decedate nu mai
datoreaza impozit pe viata! Ar fi fost cam greu sa il plateasca, nu? O alta
anomalie a avut loc in perioada lui Oliver Cromwell cand s-a introdus taxarea
regresiva. Asta presupunea faptul ca saracii aveau obligatia sa plateasca mai
multi bani decat cei instariti! Acest fapt a condus la revoltele din 1647. Taxa a fost cunoscuta drept taxa pentru
contrazicerea conducatorilor si a fost perceputa cu predilectie regalistilor,
dupa ce il executase pe Charles I.Tot pe
la 1660, Anglia incasa taxa pe hornuri. Evident ca cei saraci au incercat sa
camufleze hornurile , fortandu-I pe preceptori sa rascoleasca toata casa in
cautarea lor. Efortul de a ascunde hornurile a culminat cu incendiul din 1684 generat
de un brutar care incerca in disperare sa ascunda un horn. In secolul 17, mai
exact in in 1696, in perioada domniei lui William al III-lea, a fost introdusa
taxa pe geam, considerat simbolul oamenilor instariti. Cei care aveau case
mari, aveau si ferestre multe, prin urmare plateau taxele la numar de ferestre.
Cei saraci si-au zidit ferestrele, in vreme ce aceia care au avut bani au
platit taxa pe fereastra. Ceea ce este surprinzator este faptul ca a avut o
viata indelungata, aceasta fiind desfiintata abia in anul 1851. Prin 1800 a
fost introdusa taxa pe venit, special ca sa subventioneze razboiul impotriva
armatei franceze condusa de Napoleon, Acest model de taxa (pe venit) a fost
preluat de toate statele lumii si sunt sigura ca stiti ca este folosit si
astazi! Tot in Anglia , in perioada 1784 – 1811, barbatilor instariti li s-a
perceput taxa pe palarie. Ea a fost introdusa de prim ministrul Pitt cel Tanar care
i-a fortat pe comercianti sa vanda cu licenta si sa plateasca taxe dupa costul
palariei vandute. Fiecare palarie avea lipit pe captuseala un timbru de
impozit. La inceput, atat comerciantii, cat si purtatorii au incercat sa se
sustraga platii, invocand motivul ca palaria nu era tocmai o palarie! Acest
fapt a determinat guvernul sa dea o definitie a palariei astfel incat nimeni sa
nu o mai poata metamorfoza! Asta se intampla in 1804, iar sustragerea de la
plata a devenit imposibila de vreme ce fiecare primea la plata impozitului un
ecuson ce trebuia purtat pe palarie! In 1535, in timpul domniei lui Henric al
VIII-lea, a fost introdusa taxa pe
barba. Insusi regele purta barba, motiv pentru care taxa pe barba se platea in
functie de pozitia sociala. Ulteior, regina Elisabeta I a aplicat taxa oricarei
barbi, indiferent de scara!
De-aici s-a
inspirat Petru cel Mare, tarul Rusiei,
care a decretat in 1698 ca toti barbatii sa isi tunda barbile. masura se dorea
una buna de vreme ce intentia tarului
era modernizarea societatii si ca marii boieri sa se prezinte in public
conform canoanelor occidentale. Si cum clerul s-a razvratit, Petru a decis sa
puna impozit pe barba, stabilit prin Ucazul din 1689. Cel care dorea sa isi
afiseze pilozitatea faciala avea obligatia sa plateasca 100 de ruble si sa
poarte in buzunar moneda de cupru sau argint, in functie de rang si avere, pe
care scria “ Aceasta barba a fost taxata” pe o fata, in vreme ce pe cealalta
scria “ barba este un accesoiu depasit”! Sac! Si cum dai dintr-una in alta, ne
mutam de la barbi la urechi.Tot el a introdus taxele pe consumul de apa, stupii
cu miere sau pe suflete.
Cred ca de
aici s-au inspirat tibetanii care au
introdus in 1920 taxa pe ureche. Fiecare persoana avea obligatia sa plateasca
doi liangi de argint si primea in schimb doi cercei. Daca nu aveai cercei in
urechi, ramaneai fara urechi!
India coloniala a iesit si ea la rampa cu taxa pe
sare, astfel sarea devenind cea mai taxata marfa. taxa a rezistat pana in 1930
cand Mahatma Gandhi a condus marsul sarii pe drumul spre Dandi, un protest
impotriva taxelor britanice.
Daca ne
mutam putin mai la dreapta ajungem in Franta.
Trebuie spus ca a fost necesara o Revolutie Franceza ca sa puna capat unei
nedeptati evidente in plata taxelor unde cei saraci plateau taxe mari, in vreme
ce aceia care erau bogati nu plateau nici un fel de taxe. parca suna cunoscut,
nu? Doar Franta ne inspira si astazi! Nu atat pe noi, cei modesti, cat pe cei
aflati in sferele puterii. daca nu plateai taxe, nu aveai acces la justitie,
caci una dintre taxe era cea de judecata!
Daca
traversam oceanul, in coloniile americane
se plateau taxe pe importul de melasa, pe vin, zahar, taxa pe pachetele de
carti de joc si cate altele. Si cum
coroana cerea mai mult, orice ajunsese sa fie impozitat! Colonostilor britanici le revine sintagma “
No taxation without representation” (nu taxare fara reprezentare). Se pare ca
la baza Revolutiei Americane tot taxa a fost cauza.
Daca este
sa venim mai aproape de timpurile noastre, atunci ar trebui sa facem referire
la taxa pe umbra pusa in aplicare de catre municipalitatea din Venetia in 1993. Astfel, toti cei care
detineau umbrele, copertine sau umbrare au trebuit sa plateasca taxa pe umbra!
Evident ca
nu a fost cea mai ciudata taxa! Iata alta si mai tare! Noua Zeelanda a initiat in anul 2003 taxa pe flatulenta la vaci,
mai romaneste spus, taxa pe basina vacii, deoarece, sustineau autorii, flatulenta
vacilor polueaza in proportie de 50% mediul si au efect de sera. Norocul lor ca
legea nu a fost aprobata. Altfel…efectul de sera ar fi cunoscut un precedent
periculos, generat tocmai de flatulentele celor care se prapadeau de ras!
Cea mai apasatoare
taxa de consum este aceea pe valoarea adaugata (TVA), impusa intregii populatii
a unei tari, care a fost propusa de
catre germanul Wilhelm von Siemens in 1918 (macar acum stim pe cine sa
injuram!). Cand a fost implementata in Franta, aceasta a generat jumatate din
veniturile statului!
In zilele
urmatoare voi scrie si despre taxele romanesti. Ohoooooooo, avem ce!
