Printesa Ecatherina Caradjea - Ingerul de la Ploiesti

" The true story of the Princess Catherine Caradjea and Richard W Britt"

Astazi am sa ma consolez cu gandul ca exista (sau poate doar au existat???) si romani de exceptie si-am sa scriu despre Catherine Caradja, printesa a carei urmasa este Brianna Caradja. Aceasta s-a nascut in Bucuresti la data de 28 ianuarie 1893, fiind descendenta domnitorului Constantin Brancoveanu. Mama ei a fost Printesa Irene Cantacuzino, iar tatal ei, Printul Radu Kretulescu. La varsta de 3 ani, pe fondul unor dispute financiare intre cele doua familii princiare, a fost  rapita de catre tatal ei, dusa in Anglia si inchisa intr-un orfelinat sub un nume fals. Intre timp parintii au divortat, iar mama s-a recasatorit cu Printul George Cantacuzino care detinea multe mosii si terenuri petroliere langa Ploiesti. Printesa Cantacuzino, neimpacata de disparitia fiicei sale, a construit o fundatie pentru copiii orfani al carei motto era “pentru copiii care si-au pierdut mama”. Dupa moartea mamei in 1906, tatal a scos-o din orfelinat si a luat-o acasa, iar in acelasi an a fost gasita de o matusa care a ajutat-o sa fuga de la tatal ei intorcandu-se  in Romania in ingrijirea bunicii din partea mamei. A fost educata in scoli de prestigiu din Anglia, Franta si Belgia, a vorbit cinci limbi straine si si-a dedicat intreaga viata actiunilor filantropice. In 1914 s-a casatorit cu printul Constantin Caradja, un ofiter militar si descendent al unei renumite familii fanariote cu care a avut trei fete : Irene Mathilde Catherine, Marie Constance Lucie si Alexandra. Dintre toate fiicele, doar Alexandra i-a supravietuit. In 1933, Marie deceda la Viena din pricina unei boli, la doar 17 ani, iar in 1940, in timpul cutremurului, a pierdut-o si pe Irene impreuna cu sotul acesteia, Constantin Emandi. In 1948, Alexandra a plecat din Romania si s-a stabilit la Paris. Catherine Caradja a avut o viata interesanta, s-a opus nazismului, a ingrijit pilotii americani si britanici doborati in timpul bombardamentelor de pe Valea Prahovei in Operatiunea Tidal Wave in 1944, soldati pe care i-a adapostit pe proprietatile ei de la Nedelea. Tot ea a fost aceea care i-a ajutat sa evadeze in Italia. Acestia au denumit-o “Ingerul de la Ploiesti”. O alta porecla a fost Mrs Blue Cross deoarece a purtat uniforma de asistenta in culorile albastru si alb. Gurile rele spun ca in timpul razboiului Printesa ar fi avut o aventura cu Frank Wisner care era seful operatiunilor OSS din sud-estul Europei. In toamna anului 1944 comunistii ii confiscasera averea, inclusiv orfelinatele in care se adaposteau peste 3000 de orfani. La fel de inversunata a fost si impotriva comunismului care a prins-o in tara, reusind sa fuga din Romania abia in 1952 cu barca pe Dunare. In aceasta aventura a fost ajutata de catre serviciile secrete franceze si asteptata de catre fiica ei care era stabilita deja la Paris. A tinut prelegeri in care a vorbit despre realitatile sistemului comunist, a dat interviuri in presa si la radio, pe retelele BBC. Si-a dedicat intreaga energie activitatilor filantropice desfasurate in mai multe tari pe mai multe continente. In 1955 a emigrat in America unde a avut marea bucurie sa se intalneaca cu cei peste 500 de piloti pe care aceasta ii ingrijise in timpul razboiului in Romania. Incepand din 28 august 1972, acestia au organizat intalnirea anuala la Dallas, in Texas. Ea a locuit in Texas Hill Country, Baltimore, Maryland si Kansas City. In 27 august 1976, Printesa a inaugurat Monumentul pentru Pace  la Valley Forge National Historical Park, iar in ianuarie 1977, America a recompensat-o cu Medalia de Onoare George Washington (General George Washington Freedom Medal)  pentru meritele si actiunile sale. In 18 mai 1991, la San Antonio in Texas, pilotii i-au organizat banchetul de adio doamnei careia ii datorau vietile lor, luandu-si ramas bune. Se pregatea sa se intoarca acasa, bucuroasa ca Romania era in sfarsit libera dupa 1989. S-a intors in tara in mai 1991 la varsta de 98 de ani, iar guvernul de atunci a recompensat-o returnandu-i 20 de acri de pamant din totalul bunurilor confiscate de comunisti.  A decedat la varsta de 100 de ani in locul in care s-a nascut, in Bucuresti, si in tara in care nimeni n-a vrut si n-a fost interesat sa ii cinsteasca memoria. A fost inmormantata alaturi de bunica, mama si cele doua fiice, slujba fiind tinuta in biserica Kretulescu, lacasul de cult ctitorit de familia ei.