Mecanica inimii

“Mecanica inimii” – romanul scris de Mathias Malzieu si publicat la editura Nemira, colectia Babel, in anul 2009. O carte de buzunar, gasita intamplator pe un raft la un vanzator ambulant in Mall, cumparata si citita pe nerasuflate intr-un timp record. Auzisem intr-un scurt interviu cateva pareri referitoare la acest roman, suficient cat sa ma faca mai curioasa decat eram gata sa admit. Si-am descoperit cea mai frumoasa poveste de dragoste scrisa intr-o maniera delicata ca si cand iubirea ar fi fost povestita de un suflet inocent in timp ce se uita cu mirare la cel mai superb foc de artificii. Actiunea incepe intr-un mod inedit: Jack, un embrion pe cale sa infloreasca intr-o nastere banala in miez de noapte, descopera lumea cand “casele par locomotive cu abur, iar fumul plumburiu” “da cerului sclipiri de otel”. In aceasta iarna care ingheata orasul Edinburg, doctorita Madeleine aduce pe lume pruncii femeilor parasite si drege betesugurile oamenilor, confectionand “proteze mecanice, ochi de sticla, picioare de lemn…” Tanara mama, aflata in travaliu, “pare o fetita jucandu-se de-a femeia bortoasa” . Doar ce urcase dealul cand “picioarele i s-au impleticit, s-a clatinat si a cazut pe burta. Inauntru, eu am scancit ca o pusculita sparta”. Dupa ce mama l-a nascut, a disparut in noapte, lansandu-l in grija “vrajitoarei” , care, neputand sa faca proprii copii, si-a oferita sansa sa cunoasca ce inseamna o familie adevarata atasandu-se de-al alteia. Dar Jack avea o problema: la nastere, inima lui slaba avea nevoie de ajutor, drept pentru care i-a atasat un ceas cu cuc ce trebuie intors in fiecare seara. Precauta, aceasta il povatuieste:” Intai de toate, nu atinge acele. In al doilea rand, stapaneste-ti mania. In al treilea rand, niciodata, in vecii vecilor, nu te indragosti. Caci atunci, pentru totdeauna, acul care arata orele la ceasornicul inimii tale iti va strapunge inima, oasele ti se vor sfarama, iar mecanica inimii se va strica iarasi”.  Degeaba a-ncercat Madeleine sa il dea spre infiat, sunetul inimii mecanice ii speria pe toti aspirantii la statut de parinte, asa incat a asteptat pana cand l-a primit cu de-a-ntregul in inima sa.  Jack auzise povesti tulburatoare, iar devotata doctorita – vrajitoare de destine incurcate, ii repeta amestecand lingurita in canile cu ciocolata calda: “love is dangerous for yout tiny heart” (dragostea e primejdioasa pentru inimioara ta). 

Madelaine cunoscuse durerea cand realizase ca nu va putea sa aiba propriul ei copil si povesteste cum “ dupa o zi intreaga de lungi suspine, mi-am dat seama ca daca-mi beau lacrimile ma linistesc, mai ales drese cu un dram de calvadis. Dar daca bei cand esti intr-o stare obisnuita, ajungi sa nu mai fii fericit decat daca bei si e un cerc vicios, nu te mai opresti din plans ca sa iti bei lacrimile”. La 10 ani, Madeleine se lasa convinsa de Jack si-l duce la oras ca sa descopere lumea. Cand aude dangatul unui clopot intreaba mirat: “asta-i tatal meu?” . Apoi tanguirea unei flasnete ii umple urechile , iar cantecul ii ravaseste sufletul. Madelaine ii spune “functioneaza cam ca inima ta(…). E un mecanism cu emotii inauntru”. Si-atunci o zareste si pe data se-ndragosteste de frumoasa cantareata Acacia care “isi tine capul mandru ca o dansatoare de flamenco in miniatura. Sanii par doua bezele intr-atat de coapte, ca iti vine sa le infuleci pe nemestecate”. Madelaine, speriata si suparata de-o potriva, nu conteneste cu povetele:”sa stii ca asta-i o nimica toata pe langa ce ti se poate intampla daca te indragostesti. Mai devreme sau mai tarziu, o sa platesti cu multa suferinta intreaga bucurie care te cuprinde cand iubesti. Si cu cat vei iubi mai mult, cu atat durerea pe care o vei simti va fi mai ascutita. Vei cunoaste dorul, chinurile geloziei si ale incertitudinii, senzatia ca esti respins si ca ti se face o mare nedreptate. Frigul o sa-ti macine oasele, iar sangele se va preschimba in sloiuri de gheata ratacind pe sub piele, prin tot trupul. Mecanismul inimii tale va sari in aer. Eu ti-am pus ceasul, asa ca stiu pe dinafara cat poate duce. Pesemne ca forta fericirii nu-l va dobori. Dar nu e destul de destoinic ca sa indure chinurile dragostei”. Jack, pret de 4 ani, se lupta cu copilaria si invata ce inseamna iubirea in universul duioasei Madeleine, jumatate natural, jumatate imaginar, in care oamenii vin betejiti si pleaca fie cu un picior de lemn, fie cu o coloana vertebrala unsa pe alocuri unde e cam roasa de rugina, cu prostituate afectuoase si cu batranul Arthur care isi cara ouale pline de-amintiri in cavitatea toracica. Neputand s-o uite, Jack se decide sa mearga la scoala, iar in adolescenta se straduieste sa inteleaga si sa isi masoare dorul si neputinta, tristetea si umilinta in lupta cu batausul scolii, Joe, un alt pretendent la inima fetei. “In doar cinci minute, Joe mi-a fixat ceasul la ora realitatii, transformand corabia mea indrazneata intr-o biata pluta in deriva”. Jack intelege ca lupta dintre ei nu se poate termina cu bine, caci “chinurile dragostei preschimba oamenii in monstri de tristete”. Dar tanara Acacia e plecata in Andaluzia, iar Jack se decide sa paraseasca Anglia si sa mearga in cautarea ei. Face un scurt popas in Paris, unde il intalneste pe George Melies care ii devine tovaras in aventura sa amoroasa, angajandu-se sa ii ingrijeasca inima- ceasornic. George il invata ce inseamna dragostea: 

“Ia aminte la ce-ti spun, esti gata? Asculta-ma bine, fii ochi si ureci: singura smecherie, cum o numesti tu, care-ti va permite sa o seduci pe fata visurilor tale este chiar inima ta. Nu cea in forma de ceas, care ti-a fost pusa la nastere. Eu vorbesc de cea adevarata, cea de dedesubt, din carne si sange, care pulseaza. Pe asta trebuie sa o pui la treaba! Uita de problemele de mecanica, nu le mai da atata importanta! Fii prudent, dar mai inainte de toate, daruieste, daruieste-te fara sa te gandesti prea mult!”, “Sa te porti ca un jucator de poker. Sa nu-ti arati nici temerile, nici indoiala. Pui in joc o carte atotcastigatoare, inima ta. Crezi ca-i punctul tau vulnerabil, dar daca-ti intra odata-n cap sa-ti asumi aceasta slabiciune, ceasornicul-inima te va face sa fii altfel decat ceilalti. Si tocmai aceasta diferenta va fi arma ta de seductie!” Sentimentele sunt descrise intr-o maniera atat de delicata, incat nu poti sa nu te miri de toata incarcatura emotionala a cuvintelor. Iata cum descrie revederea frumoasei andaluze:  “...in pieptul meu, moara de vant care se falea ca inghite totul in cale a devenit din nou cuc elvetian cat o gamalie de ac” si ii marturiseste :” Te iubesc fara noima, pentru ca mi-e inima bolnava din copilarie. Doctorii mi-au interzis cu desavarsire sa ma indragostesc, ceasornicul e prea fragil pentru dragoste. Mi-am pus totusi viata in mainile tale, n-a fost vis, iubirea ta mi-a dat un leac asa de puternic, incat m-am simtit in stare sa mut si muntii din loc pentru tine”. Fata este impresionata de drumul pe care Jack l-a facut in cautarea ei si invata sa descopere intre sunetele emotiilor” tic-tac, bum-bum”sensul iubirii, iar Jack atinge culmile unor trairi de-o intensitate covarsitoare:“Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam “incendii”. Cat sunt de inalt, de un metru saiseci si sase, corpul mi-e zgaltait de un cutremur de pamant. Inima evadeaza din invelisul-inchisoare, se scurge prin artere, imi ajunge in teasta si se preschimba in creier. Sunt tot o inima…” Cand cei doi impartasesc sentimente comune, apare Joe, si el indragostit si aflat in cautarea frumoasei andaluze. In aceasta batalie, Joe ii rupe mecanismul inimii, iar Jack sta in coma 3 ani, timp in care viata tuturor se schimba. Cum? Cititi voi romanul! Drept concluzie: cartea este construita in jurul acestei alegorii, explicata prin faptul ca sufletul uman, in toata diversitatea sa, este un mecanism unic, construit ca sa ne sustina forta sentimentelor atunci cand ne inalta in frenezia si bucuria iubirii, dar si agonia atunci cand ne coboara in abisurile disperarii. Ca in iubire trebuie sa ai curaj sa iti asumi atat zborul, cat si caderea. In esenta, acest roman este o carte mica pentru oamenii mari cu suflete fumoase si delicate. Daca nu va incadrati in acest segment, nu va apucati de ea. Dragostea nu e pentru oricine.

Inainte de a pune punct, ar trebui spuse cateva cuvinte si despre autor. Mathias Malzieu, cantaret de profesie si vocalist in trupa Dionysos, a publicat pana acum 4 carti. Doar un suflet delicat putea sa scrie ”o carte muzicala prin poezia trairilor”, aflata la limita fantasticului, fara a uita nici macar o clipa de definitia si harta sentimentelor“, “o carte ca o inima de turta dulce pentru copii mari”. Lui i-a iesit din prima. Si zau daca am citit vreun roman - alegoric, vreun roman-metafora mai sensibil decat asta, caci indiscutabil, dragostea este un joc ce nu se poate juca decat in doi! Unii mai incearca-n trei, dar nu-si dau seama ca aia este deja o hora!

Istoria vinului in tonuri comice si serioase

 

Tanarul Dionysos mergea spre insula Naxos si, obosit fiind, s-a asezat pe marginea drumului sa se odihneasca. Mana sa statea sprijinita langa o planta firava pe care nu o stia. A smuls-o din pamant si s-a uitat curios la ea: nu o mai vazuse niciodata. La picioarele sale, rezemat de-un fir de pai, statea intr-o rana un os de pasare. L-a rupt in doua si a bagat radacina intr-una dintre jumatati plecand iar la drum. Dar planta era fermecata si tot crestea pana sparse osul. 

Uimit, Dionysos a cauta un os mai mare si, gasind unul de leu, iar a bagat radacina plantei inauntru incercand sa o apere de arsita de-afara. Dar planta se-ncapatana sa creasca precum viteazul din poveste  si iar a spart osul in bucati. Oarecum nerabdator, zeul s-a uitat in jur si a vazut un craniu de magar. L-a ridicat de jos, a strans radacinile si le-a pus in tigva ca intr-un ghiveci si si-a vazu de drum mai departe. Cand a ajuns intr-un tarziu pe insula, a sadit planta in pamant , iar aceasta i-a daruit pe data struguri negri si parfumati, din care zeul a preparat sfanta licoare. Si pentru ca zeama strugurilor era atat de gustoasa, le-a daruit oamenilor planta si i-a invatat sa o-ngrijeasca, sa prepare vinul si sa se bucure de el.  Se zice ca de aceea vinul la inceput te inveseleste si gura iti merge in triluri de pasarele. Daca bei mai mult, vinul te face sa te simti puternic precum leul, iar,daca nu stii de masura, sfarsesti ragand precum magarul.

Chinezii ii spun vinului “apa istoriei” si i-au marcat originea in timpul imparatului Yu si al imparatesei sale, Yidi, care era o gospodina desavarsita. Intr-o zi a cazut la pat bolnava si treburile imparatesti au ramas de izbeliste. Dupa ceva vreme, aceasta a cerut slugilor sa ii aduca o farfurie cu struguri, iar servitorii toti s-au speriat, caci nici macar o boaba nu se mai gasea in imensul palat, pentru ca nimeni nu s-a straduit sa tina camarile pline. Suparata, aceasta s-a dat jos din pat si, sprijinandu-se de bratul uneia dintre doamenele sale, a coborat in pivnita cu fructe unde a gasit un amarat de ciorchine cu boabele stafidite si pe jumatate fermentate. Imparateasa a luat strugurele si l-a mancat pe nerasuflate, chiar daca sucul ii intepa limba si aroma ii umfla narile, simtind cum i se-nvarteste capul. Cand s-a trezit a doua zi, boala disparuse ca prin farmec. Si-a-nteles pe data ca miracolul provenea din strugurii fermentati. De-atunci a pus slujitorii sa stoarca strugurii si sa lase la fermentat mustul, iar bautura a servit-o doar in momente de sarbatoare.

Unceva, cocotata pe un deal se afla casa unui batran care locuia impreuna cu cei 12 fii ai lui. Batranul isi numise feciorii  cu numele lunilor anului, iar alta avere in afara de ei insisi si o amarata de vie nu aveau. Si-au cules ei via intr-o toamna si au facut must pe care l-au pus la pastrare intr-un butoi si-au decis sa il bea la inceput de an. Au asezat de-a curmezisul butoiul si fiecare a venit si a facut semn cu carbunele de unde pana unde avea portia lui cu vin si si-a adus cana si a asezat-o frumos la coada. Mezinul, Februar, si-a pus cana jos de tot, lipita de doaga si era atat de pofticios ca el nu s-a gandit nici macar o clipa, ca fratii lui, sa –si pastreze portia ca sa le faca in ciuda celorlalti. In fiecare zi el mergea si isi scotea o cana cu vin, iar portia lui nu se termina niciodata. Si cat era ziua de mare, acesta pleznea de veselie si gura ii mergea precum moara de pe coasta dealului de vis-a-vis.  Ceilalti radeau de el si se gandeau ca iaca, imediat vine anul nou si se vor pune pe baute, iar mezinul va sta doar sa se uite. Si cand Ianuar a pus cana in dreptul semnului sau, mare i-a fost mirarea, ca nimic nu curgea, iar vinul umplea tot cana mezinului. Tare s-au suparat fratii mai mari si in zadar l-au fugarit, caci mezinul dadea din plans in ras si tot vesel era. De-aia in februarie se-ngana vremea: cand calda-cand rece, caci mezinul isi masura bucuria si tristetea la gura butoiului cu vin.

Iar daca tot o dam pe poveste, Biblia spune ca Noe ar fi fost primul viticultor si ar fi deprins mestesugul viticulturii pe Muntele Arat. 

Daca urmam legenda frumoasei regine Saaba, legenda spune ca aceasta s-ar fi imbracat in straie alese, s-a impodobit cu bijuterii pretioase si-a plecat catre Ierusalim sa il cunoasca pe regele Solomon, renumit pentru intelepciunea si frumusetea lui. Regina i-a ascultat povestile, i-a respectat povetele si pildele si-au discutat problemele cu care se confruntau cele doua tari. Regele ar fi vrut sa o aduca in iatacul lui pe mandra regina, dar aceasta se fofila de fiecare data si noaptea o gasea tot in budoarul ei. In ultima seara, Solomon a dat o petrecere in cinstea ei, bucatarii au insirat pe masa bucate alese, iar paharnicii au umplut cupele cu vinurile cele mai de pret. Si ceea ce nu reusise Solomon prin cuvinte alese, a reusit vinul prin aroma si tarie!

Parfumul vinului proaspat cules se numeste “aroma”, iar a celui statut in butoi la fermentat, “buchet”. Cel care a fermentat peste masura...otet! Aveti grija nu doar cat beti, ci si ce beti! 

Daca o dam pe lucruri serioase, poate ca merita sa spunem ca numele vinului se trage din sanscrita (“vena”) care se traduce prin “a iubi”. Unii spun ca inclusiv numele zeitei Venus tot aici si-ar gasi originea. 

Femeilor romane nu le era permis sa bea vin, iar, daca erau prinse ca incalcau legea, barbatii aveau voie sa le paraseasca imediat. Pana ce si toastul dateaza din perioada Imperiului Roman.

Romanii puneau mare pret pe licoarea lui Bachus, iar cea mai veche sticla de vin din lume dateaza chiar din perioada romana, gasita fiind intr-un sarcofag roman descoperit in orasul german Speyer. Astazi este exponat de muzeu. Dar cea mai veche pivnita de vinuri bune din lume se afla pe epava vasului Titanic.

In Evul Mediu, vinul era considerat o bautura aleasa, la care aveau acces doar regii si clericii, in timp ce clasele sociale inferioare consumau bere. 

Franta este cel mai mare producator de vin din lume. Cu toate astea, Spania produce cantitatea cea mai mare de vin alb, desi 55% din cantitatea de vin vanduta in restaurante este vin rosu. Australienii au inventat conceptul de vin la cutie in anul 1970. 

Desi s-ar crede ca francezii sau italienii sunt cei mai mari consumatori de vin, iata ca americanii se dovedesc consumatori mai inversunati decat cei de pe batranul continent. 

Vinurile frantuzesti sunt cele mai renumite si apreciate, iar adevaratul cult, transformat in arta de a bea vinul, le revine totusi lor.

Primul tirbuson a fost inventat in 1795 de catre britanicul Samuel Henshall, iar in localitatea Menerbes, in regiunea Luberon, exista si un Muzeu al Tirbusonului.  

Cel mai mare producator de dopuri se afla in Portugalia. 

Cele mai renumite vinuri au fost cele ale Baronului Philippe de Rothschild, 

director, autor si producator de filme, care si-a comandat etichetele sticlelor unor mari artisti precum 

Marc Chagall, Andy Warhol, Jean Hugo, Dali,

 Picasso,

Joan Miro, 

, Wassily Kandinsky, Anish Kapoor,

Anish Kapoor, Cocteau, Braque, Cesar, Warhol, Soulages, Delvaux, 

Jeff Koons,

Jean Paul Riopelle, 

Francis Bacon, Balthus, 

Paulliac France,Tapies  si alti artisti renumiti.  Probabil ca vinul lui, Chateau Mouton Rothschild este cel mai ravnit vin din lume. Vinurile sale au adus faima localitatii Pauillac de Medoc, situata la 50 de km de Bordeaux, in regiunea cu acelasi nume. Baronul a fost primul producator de vin care si-a imbuteliat intreaga recolta. El este cel care a pus o piatra de hotar in promovarea vinului de Bordeaux, incluzand lucrari de arta pe etichetele vinurilor produse pe mosia lui. Colectia sa de vinuri este de fapt o veritabila colectie de arta in miniatura! Dupa moartea baronului, cand baroneaza Philippine de Rothschild a preluat afacerea, ea a extins lista artistilor cu care a colaborat, incluzandu-i pe lista pe Jeff Koons, pe Setsuko, un artist japonez,

Xu Lei si Gu Gan din China. 

Colectia de arhiva a Chateau Mouton Rothschils cuprinde doua sticle din vinul produs pe mosie in perioada 1945-2005, dar exista si doua exceptii, pentru recoltele din anii 1978 si 1993, cand etichetele celor doua sticle au fost diferite

Scriitori renumiti si-au asigurat traiul de zi cu vi din viticultura. Printre acestia s-au numarat: Montesquieu, Voltaire, Lamartine, Mauriac

In canada exista un vin care se numeste "vin de gheata" deoarece strugurii sunt culesi atunci cand temperatura de afara inregistreaza valori cuprinse intre -8 si -10 grade Celsius.

In loc de incheiere, citez un proverb lyonez care spune ca “vinul rosu e bun pentru femei cand il beau barbatii”. 

Locul Reginei Maria in istoria publicitatii mondiale

Astazi lansez o provocare intrebandu-va care este legatura dintre familia Tarului Nicolai al II-lea, Regina Maria si Casa de parfumuri Houbigant? Daca este sa o luam in ordine cronologica, atunci incepem povestea din Parisul secolului 18, mai exact din timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea. Chiar si asa, tot trebuie spus ca Ludovic al XIV-lea reinnoise “Carta Parfumierului” prin care impunea pentru orice parfumier un stagiu de 4 ani si alti 3 sub indrumarea directa a unui maestru, inainte de a fi acceptat in Breasla Maestrilor Parfumieri. 

Cu toate astea, in anul 1775, Jean Francois Houbigant avea doar 23 de ani si era parfumier, gantier (vanzator de manusi parfumate) si confectioner de cosuri de nunta si buchete de mireasa. El si-a deschis un magazin pe strada Faubourg Saint-Honore care se numea “A la Corbeille de Fleures” (La cosul cu flori). Pe rafturile magazinului se aflau apa de toaleta, pudre de fata, pomezi pentru albirea tenului, parfumuri si farduri.  Madame de Pompadour cheltuia un milion de franci pe an in cosmetice, iar celelalte aspirante la statut de amanta oficiala a regelui, scandaloasa Ninon de Lenclos, cea poreclita Mademoiselle Libertine (careia ii apartin cuvintele “O femeie care a iubit doar un singur barbat nu va cunoaste niciodata dragostea adevarata”), si Madame Du Barry – ultima amanta a Regelui Ludovic al XV-lea, nu se lasau nici ele mai prejos.

Iar exemplul lor era urmat de nevestele tuturor nobililor si clericilor francezi. In 1775 personaje renumite din crema nobiliara pariziana isi ridicau mici palate intr-un nou cartier, Faubourg Saint-Honore, iar Houbigant a vazut imediat oportunitatea si si-a deschis un magazin aici, in nasul celor care imparteau puterea si risipeau averea. 

Succesul lui a stimulat concurenta si educatia amatorilor de cosmetice din randul nobilimii de la Curtea regala franceza. Asa au aparut case noi, Merveilleuses si Muscadins, dar  Houbigant si-a pastrat cota de piata si s-a identificat cu aristocratia care l-a iubit si apreciat. 

 

In 1829, Jean Francois a creat special pentru Printesa Adelaide d’Orleans parfumul “Quelque Flores Royale”, un amestec de arome florale atat de apreciat de toate femeile elegante si stilate ale Europei pana in zilele noastre. 

Acesta se afla pe culmile succesului, devenind furnizor atat al reginei Victoria a Angliei, cat si al multor case regale de pe batranul continent. “Eau D’Houbigant” avea sa devina parfumul pe care il foloseau toate Curtile regale ale Europei. 

Parfumul a fost apreciat de catre Regina Maria Antoaneta, Regina Victoria a Marii Britanii, de Napoleon al II-lea si imparateasa Eugenie, de Regina Maria a Romaniei, Regina Olandei, Printesa Mathilde si lista continua.  

In 1882 a lansat “Fougere Royale”, parfumul preferat al lui Guy de Maupassant. Acest parfum cu aroma de feriga imbina buchetul aromatic de plante mediteraneene cu cele pretioase de garoafe, scortisoara, piper ambra, si boabe de tonka. Se zice ca acest parfum ar fi pus bazele parfumeriei moderne si a fost cap de serie pentru categoria “fougere”.  In 1890, Houbigant avea sa subjuge olfactiv inclusiv tarii Rusiei imperiale, Alexandru al III-lea si si Nicolae al II-lea. Pana ce si Lev Tolstoi folosea parfumurile sale. 

In 1900, in plina La Belle Epoque , parfumul “Ideal” inregistra cereri spectaculoase. 

“Violette Pourpre” a fost lansat in 1907, urmat de “Couer de Janette”. 

Casa Houbigant si-a pastrat titlul de cea mai mare parfumerie frantuzeasca pana cand a inceput cel de-al Doilea Razboi Mondial. 

Ati crede ca lumea este mare si greu se pot incrucisa destinele regale. Maria Alexandrovna, fiica Tarului Alexandru al II-lea, a fost petita de catre Regele Carol I al Romaniei in 1867, dar ea a ales sa se marite cu Printul Alfred, duce de Edinburg si avea sa o nasca in 1875 pe Missy, cea care avea sa devina Regina Maria a Romaniei. Mama ei plantase in gradinile Palatului San Antonio din Malta un strat imens cu violete rusesti care inmiresmau gradinile. 

Maria n-a uitat niciodata mirosul lor si, de fiecare data cand s-a intors acolo, a adulmecat cararile care ii conduceau pasii catre stratul cu violete. Cand s-a maritat cu Ferdinand de Romania, doamnele de onoare ale soacrei sale, Regina Elisabeta, au invatat-o sa isi prepare parfumul de violete si l-a purtat cu ea in amintirea mamei sale si a copilariei petrecute la Malta. Regina si-a adus florile preferate inclusiv in gradina castelului din Sinaia, cat si in palatul sufletului ei, la Balcic. Dar Regina Maria a fost intotdeauna o femeie cocheta. Ea aprecia noile tendinte in industria cosmetica si a parfumurilor care incepuse sa cucereasca Europa si America. 

Ea insasi a promovat parfumurile Houbigant in Europa de est, iar testimonialele sale au fost preluate de presa mondena europeana. Regina marturisea in memoriile sale: “Viata mea a fost intensa si plina, experientele mele diverse si cu siguranta deloc serbede, chiar daca lumina si umbra s-au jucat mereu cu ea. A fost viata unei femei care n-a uitat niciodata ca este femeie”.

In 1912, Houbigant dadea lovitura cu primul buchet floral al parfumeriei care ii purta numele. Parfumul se numea “Quelque Flores Royale” si printre cei care s-au indragostit de aromele sale a fost inclusiv poetul german Rainer Maria Rilke. 

In 1923, Regina Maria a devenit imaginea Casei Houbigant, promovand parfumurile  “Quelques Fleurs” si “ Mon Boudoir” . Regina Maria a fost primul cap incoronat care si-a folosit imaginea pentru promovarea unor produse, intrand astfel in istoria publicitatii mondiale. 

Ca o paranteza, un an mai tarziu, tot ea avea sa promoveze cremele Pond’s, ocazie cu care a realizat primul testimonial din istoria publicitatii. Ea lauda atat calitatile , cat si beneficiile cremei “Pond’s Cold”, sub sloganul “Imaginea personala e vitala pentru succes”.  

Desi parfumul “Quelque Flores Royale” a disparut de pe piata in 1955, el a fost descoperit in arhiva casei Houbigant si relansat pe piata in 1988, dar notele sale actuale nu se ridica la inaltimea si exigenta parfumului de odinioara. Parfumul este puternic si se preteaza pentru ocazii speciale sau cele organizate in spatii libere deoarece mirosul persistent este foarte accetuat. Notele de fond sunt : liliac, orhidee, radacina de iris, trandafir, tuberoza, iasomie, ylang-ylang, garoafa si lacramioara. Notele de varf sunt: floare de portocal, tarhon, lamaie si bergamota, iar notele finale: ambra, santal, mosc, tonka, zibeta si licheni.  Este un parfum care se preteaza mai mult femeilor adulte, deoarece este caracterizat de arome puternice si pline de personalitate olfactiva. 

In 1930 a fost lansat pe piata “Etude”, iar in 1941 – “Chantilly”. 

Parfum cu arome orientale, “Chantilly” a fost realizat din arome fructate combinate cu extracte parfumate de bergamote, trandafiri, vanilie, lamaie, iasomie, ylang-ylang, mosc, flori de portocali si scoarta de stejar. Dintre toate parfumurile casei Houbigant, astazi se mai produc 

“Lutece”, 

“Raffinee” si “Quelques Fleurs”.

Iata cateva dintre cele mai frumoase materiale mai vechi sau mai noi de promovare.