Venetia pe bani putini

Daca va-ntrebati ce m-a apucat, am sa va spun! Am citit un articol recent in care autorul ne sfatuia sa ne scriem amintirile in ideea in care, la batranete, sa nu uitam ca am fost odinioara tineri si fericiti, ca am avut momente de maxima desfatare, ca am invata, am calatorit, ne-am bucurat si am trait viata prin toata seria de intamplari ale caror personaje am fost voit sau mai putin voit, singuri, in pereche sau cu toata familia. Mie imi place sa calatoresc la nebunie! Si nu-mi doresc pentru mine, in modul cel mai egoist cu putinta, decat sa vad cat mai mult din lumea asta mare.  Astazi va plimb la Venetia! Sariti in barca si puneti mana pe vasla!

Mi-aduc aminte de un citat al lui Truman Capote care spunea: “Venetia este ca si cum ai manca o intreaga cutie cu bomboane din ciocolata cu coniac dintr-o data”. Da, poate fi una dintre senzatii. Ceea ce eu am simtit a fost o tristete adanca, pentru ca este cel mai delicat si fragil oras pe care l-am vazut vreodata, cel mai romantic si mai vulnerabil loc pe care l-am vizitat, cel mai trist in incapatanarea sa de a-si afisa maretia intr-o lume in care nu-si mai gaseste locul. Multi ii spun orasul indragostitilor, cine sunt eu sa ii contrazic? Mie mi s-a parut metafora vietii, a efemeritatii ei. Si-am sa trec din metafore in comparatii, caci pare o batrana rafinata si inca eleganta, obligata sa isi contemple frumusetea apusa in fiecare secunda ramasa, intr-o oglinda perfida in care priveste si isi zareste chipul de acum sute ani. Si ce frumusete, fara egal! Veneam din Franta cu o furtuna galopanta in spate care inunda tot ce prindea.

La o zi dupa ce am ajuns si noi, Piata San Marco era plina de apa si se mergea pe barne. Cand am coborat din trenul care te lasa in gara Santa Lucia, habar nu aveam de unde sa incepem, ne-a apucat o frenezie nebuna, si ne-am dorit sa vedem tot dintr-o data, frumusetea imbraca atatea forme si culori ca ne era imposibil sa ne hotaram vreodata! Venetia este organizata in 6 cartiere, dispuse de-o parte si de alta a Canalului Grande, principala artera maritima a orasului.

El are mai mult de 150 de canale, unele ascunse si accesibile doar pentru ambarcatiuni de mici dimensiuni. Canalele sunt captusite si burdusite cu case vechi, adevarate capodopere arhitecturale care in mare parte dateaza din sec. 13. Un labirint de stradute inguste de-a lungul carora au fost ridicate case mici in stil gotic cu influente maure si bizantine.

Din loc in loc descopeream in cate o piata in care se afla o mica biserica. Palatele venetiene sunt amplasate de regula de-a lungul canalelor, iar apa le scalda inca temelia. In fata majoritatii caselor era legata cate o barca supla si frumos decorata, leganata de ape. Transportul pe apa este vital aici, atat din punct de vedere economic, cat si turistic.

Sute de gondole stau “parcate” in pontoane, frumos aliniate si colorate, asteptandu-si gondolierii si clientii. Alte zeci de vaporase plimba lumea venita de pe toate continentele.  Apa este cea care da personalitate orasului, dar si cea care ii grabeste sfarsitul. N-ai cum sa faci abstractie de ea, oricat ai vrea. Sunt zeci de stradute inguste si intortocheate, cu palate mici si cochete, cu zeci de canale peste care sunt aruncate podete razlete, cel mai mare si mai frumos dintre toate fiind Podul Rialto, principalul pod care traverseaza Marele Canal.

El dateaza din 1591. De pe acest pod se deschide una dintre cele mai frumoase panorame ale orasului catre Grand Canale si palatele asezate in rand unul dupa altul, iar intre ele, gratioasele gondole care fac balet pe apa.

In imediata lui apropiere se afla principala piata comerciala a orasului care are o vechime de peste 1000 de ani, Mercato del Rialto, un loc zgomotos in care precupetii isi lauda marfa in tonalitati ridicate. Mirosul combinat de mirodenii asiatice cu cele europene este unic, iar maniera in care venetienele cochete, purtand cosuri impletite din rafie, negociaza si isi cara zarzavaturile printre tarabe merita admirata. Piata este renumita pentru fructele de mare si pestele descarcat direct din barci si legumele proaspete, fructe si plante aromate. Asta imi aminteste de un citat al lui Gabriel Garcia Marquez care spunea” uneori in fata unei acuarele cu Venetia, nostalgia transforma in arome dulci de flori inmiresmate mirosul de mal de fructe de mare putrezite pe canale”.

Piata San Marco, cea descrisa atat de frumos de Napoleon drept: “salonul cel mai rafinat al Europei” si poate singura legatura a Venetiei cu Bizantul, este cea mai mare piata a orasului si, desigur, cea mai frumoasa. De jur imprejur sunt amplasate cele mai importante cladiri din oras, toate decorate cu mozaicuri uimitoare, cu sculpturi delicat brodate in piatra pe fatade. Bazilica San Marco este locul in care se presupune ca se afla inmormantat Apostolul Marcu. Daca vreti sa vizitati interiorul, nu se percepe taxa, dar, daca vreti sa urcati in balconul cladirii cu vedere in piata, platesti de te usuci! De aici se pot admira caii furati de cruciatii venetieni de la Constantinopole in timpul celei de-a 4 cruciade din anul 1204.

Catedrala San Marco se mandreste cu mozaicuri aurite de influenta bizantina. Mozaicurile care incep din pardoseala si se termina in tavan sunt de o frumusete inegalabila si dateaza din sec.12. Altarul Pala d’Oro sau Altarul de aur reprezinta piesa de maxim interes. In interiorul ei se afla muzeul de tesaturi, obliecte de cult si bijuterii vechi din perioada gloriei venetiene. Trebuie sa va inarmati cu rabdare, caci e coada ca la Vatican! Alte lacasuri unde intrarea este gratuita sunt Santa Maria del Salute si San Giovanni in Bragora, biserica in care a copilarit Vivaldi. Atentie cum va imbracati, altfel nu veti putea intra in interiorul lor!

Cea mai inalta cladire din piata si din oras este Campanile, turnul construit intre 888 si 912 si inalt de 99m,  pe fatada caruia se afla un frumos ceas roman. Turnul este folosit drept clopotnita pentru biserica din apropiere, punct de observatie pentru port si far pentru vasele din larg. De aici se poate vedea intreaga laguna, pana la Lido.

Torre Dell Orologio, construit intre 1496 si 1506, este cel mai frumos turn al orasului.

Palatul Dogilor, simbolul administratiei si justitiei venetiene, se remarca prin eleganta si rafinament desavarsit. Aici au locuit odinioara conducatorii orasului. Intre zidurile sale au fost organizate locuinte pentru dogi si apropiatii lui, birouri, judecatoria si puscaria.

Puntea Suspinelor leaga palatul de locul in care condamnatii erau executati. Astazi el este vizitat de toti tinerii indragostiti care vin sa se sarute sub podul care le promite dragoste eterna. 

In piata sunt nenumarate restaurante cu terase, magazine cu suveniruri incepand de la celebrele masti venetiene, cristaluri delicate, pielarie de calitate pana la celebrele papusi venetiene si vaze realizate din sticla de Murano.  Daca sunteti curiosi, va recomand sa intrati macar intr-unul dintre atelierele de sticlarie sa vedeti maestrii sticlari in exercitiul functiunii. Merita! Atelierele se afla pe insula Murano sau “insula de sticla” si trebuie sa urcati in vaporetto pentru a ajunge acolo. Acolo se vand produse din sticla de Murano la preturi cu mult mai ieftine decat in Venetia. Noi am facut  o croaziera pe Grande Canale la bordul unui vaporetto.

Aceste ambarcatiuni reprezinta mijlocul de transport in comun din oras. Cel mai frumos este seara, cand palatele sunt iluminate, iar soarele isi schimba culoarea si se transforma in umbre de miere. Costul unei calatorii de o ora este de 6.5 euro. Un abonament de 12 ore costa 18 euro si puteti vizita Venetia, Murano si Burano. Biletele se gasesc in tutungerii (identificate prin T) sau la birourile Hello Venezia.

De pe vapor nu se pot cumpara decat bilete pentru o singura calatorie! Smecheri italienii!  Daca vreti sa mergeti la toaleta, mai scoateti 1.6 euro, DAR, daca va cumparati o cafea de 2 euro mergeti gratis la toaleta cafenelei! Evident, nu in buricul orasului!

Gradinile Biennalei  sau gradina interioara a Cazinoului reprezinta oaze de racoare, iar intrarea este tot gratuita. Pentru iubitorii de arta recomand Muzeul de arta contemporana al americancei Peggy Guggenheim, una dintre patroanele artei secolului 20. Aici pot fi vazute tablouri semnate de Picasso, Dali, Magritte, Kandinsky si multi altii. In fiecare zi, pe terasa muzeului este organizat un mic cocktail pe baza de prosecco (un vn alb usor spumant) si lichior de portocale, denumit Aperol Spritz. Alte galerii de arta pot si vizitate in cladirile patronate de Scuole Venetia, un melanj intre scoala de arte si institutie sociala.  In Venetia au existat 6 astfel de scoli, in general sponsorizate de clasele profesionale avute, care apartineau breslelor comerciale sau confreriilor comunitatilor straine. Palazzo Pisani, astazi Conservatorul de Muzica, dateaza din secolul 17 si a fost folosit pentru filmarile serialului cu James Bond. Celebrele costume de epoca  specifice secolului 18, folosite in cadrul carnavalului, sunt realizate intre zidurile inalte ale unei foste manastiri ridicata in sec 13 care astazi a fost transformata in Inchisoarea de femei, situata nu departe de Biserica San Giovanni in Bragora. Tot aici se produc haine contemporane, genti brodate manual cu paiete, bijuterii, perne din brocart si alte accesorii. Produsele sunt comercializate in magazinele venetiene, dar pot fi achizitionate si direct din manufactura. Daca aveti bani de cheltuit, cumparati bunuri autentice venetiene: lampi originale din sticla marca Vittorio Costantini,  dantela Martinuzzi, tesaturi fine marca Gaggio sau bijuterii Attombri.  

Daca nu aveti bani de risipit, mergeti in Campo Santa Margherita, un loc in care sunt multe buticuri, cafenele si baruri mici cu preturi accesibile. De aici mi-am cumparat doua genti foarte frumoase, negociate la sange la 50 de euro bucata. Tot la capitolul gratuitati intra si Muzeul de Muzica, gazduit in interiorul fostei biserici San Maurizio in Campo San Maurizio. Aici poate fi vazuta colectia de instrumente rare din sec 18 si 19, dar si aspecte ilustrare din viata si activitatea artistica a lui Vivaldi. Venetia este gazda multor festivaluri renumite in toata lumea.

Carnavalul este cel mai frumos bal mascat din lume care dateaza inca din perioada Evului Mediu, dar a devenit traditie incepand din sec.18. El are loc in luna februarie, timp in care venetienii organizeaza adevarate petreceri mascate in zecile de palate private. Locuitorii lagunei imbraca haine medievale pretioase si se ascund sub masti cu penaje sofisticate. Toti isi etaleaza costumele in piata centrala. Timp de mai bine de-o saptamana, localnici si turisti petrec impreuna, participand la concerte gratuite organizate pe strazi, in piete, pe canale, admira parada gondolelor pe Grand Canale si focul de artificii lansat din Piata San Marco. Daca tot vorbim de gondola, luna septembrie apartine Festivalului Gondolelor care dateaza din 1274, iar ambarcatiunile frumos conservate sunt scoase la lumina intr-o defilare de proportii. Aprilie lanseaza provocarea Saptamanii Culturii, cand toate muzeele isi deschid portile fara taxe, inclusive Galleria dell'Academica unde sunt expuse lucrari apartinand lui Titian si Tintoretto. Palate, care de regula sunt inchise, sunt redeschise in aceasta perioasa publicului fara sa perceapa taxe. Cei care doriti sa vedeti actori celebri in carne si oase, veniti la Festivalul de Film de la Venetia, care incepe in august si se incheie in septembrie. Iubitorilor de arte frumoase le recomand bienalele de arta, fie ca facem referire la arhitectura, pictura, muzica, teatru sau dans. Celor amatori de muzica gregoriana le spun doar atat: Insula San Giorgio ora 11.00 in fiecare duminica. Daca vi se face foame sau sete, ocoliti centrul! O cafea costa 15 euro, o apa 10 euro. Cu cat te indepartezi de piata centrala cu atat scoti bani mai putini din buzunar! Daca va loveste iubirea si vreti voi o serenada in gondola, scoateti suta de euro pe putin! Sau mai bine cercetati site-ul: www.gondolavenezia.it , poate va trece! Daca aveti si alte informatii, dati-le mai departe! Inclusiv mie! Cine stie cand mai ajung acolo? Pana atunci, ne auzim data viitoare. Ma duc sa citesc. Pofta buna!

Siena pe bani putini

Toscana se mandreste cu bucate si vinuri alese, cu orase ca niste bijuterii sub soare, o regiune cu dealuri inverzite si cu case deosebite, cu cipresele care strajuiesc castele si cetati medievale sau drumuri asfaltate care serpuiesc printre dealurile cultivate cu vita de vie si cu maslini pitici.

In varful fiecarui deal troneaza cate o vila veche de 300 si ceva de ani! Toscana este atat de frumoasa in multitudinea formelor si culorilor, incat e greu sa o poti cuprinde intr-o singura vacanta. Noi am vizitat Florenta si Siena, dar si cateva localitati situate in imediata lor apropiere:  Buonconvento, San Antimo Abbey si Montalcino. Am ratat multe: Pisa cu al sau turn inclinat, Montepulciano – celebru pentru vinurile sale nobile, San Gimignano – probabil cel mai renumit oras al Toscanei, Monteriggioni - un burg medieval, inconjurat de ziduri de aparare unde au loc celebrele festivaluri medievale, Volterra cu cele doua castele minunate si amfiteatrul roman, Colle Val d’Elsa, Pienza sau San Quirico d’Orcia si multe altele.

 

Prima escala am facut-o la o vila care apartinea unor prieteni, situata pe varful unui deal la vreo 10 km de Buonconvento.  Masina noastra inainta prin padure pe un drum ingust pe care abia incapea o singura masina. Mergeam inainte printre crengile copacilor care ne deschideau drumul si ne rugam sa nu cumva sa avem nesansa sa coboare alta din sens invers. La un moment dat padurea s-a terminat brusc si am dat chiar in poarta vilei.

 

O splendoare. In curtea elegant aranjata tronau ruinele unei vechi capele.

In fata de deshidea platoul cu piscina.

Dincolo de ea, dand roata dupa casa, maslinii pitici umpleau dealul.

De aici am plecat sa colindam imprejurimile. 

In treacat am vizitat Buonconvento si Montalcino, celebru pentru Brunello di Montalcino, unul dintre vinurile care au adus renume localitatii peste hotare.  Labirintul de strazi mici este strajuit de case de piatra intr-o arhitectura tipica regiunii. Aici vanatul sta la baza gastronomiei locale si trebuie sa recunosc faptul ca mancarea este al naibii de gustoasa!

 

Primul popas: Siena – un oras relativ mic, cu strazi inguste care urca si coboara, ticsite cu turisti. Orasul este format din 17 cartiere medievale, ridicate pe 3 coline destul de abrupte.

Intre cartiere se mentine o anumita rivalitate inca din perioada intrecerilor Palio, cursele de cai care au loc de doua ori pe an in celebra Piata del Campo.

Ridicata in stil gotic si perfect conservata peste secole, Siena isi dezvaluie frumusetea tocmai prin acele elemente medievale pastrate cu sfintenie: steagurile cu insemne care fac diferenta intre cartiere, belciugele din fier de care erau odinioara legati caii inca mai sunt pastrate la intrarea in locuinte. Orasul este scaldat de soare vara si aerul incins impune o amunita lentoare activitatii.

 

Piazza del Campo – celebra pentru Fonte Gaia si festivalul Il Palio di Siena, Cripta  si Palazzo Publico marcheaza centrul vechi al orasului.  La capatul pietei se afla o copie dupa Fonte Gaia care contine 13 sculpturi in basorelief reprezentand scene biblice.

Aici lumea zaboveste ziua in amiaza mare si singura speranta racoroasa este inghetata delicioasa! Siena a fost primul oras european in care a fost limitat traficul auto in centrul istoric din anul 1966.  De aici se poate merge catre Dom si Biblioteca Piccolomini, Battistero, Museo De’ll Opera Metropolitana, Palazzo Piccolomini, Biserica San Francesco, Torre del Mangia, Biserica Santa Maria dei Servi si Pinacoteca Nazionale.

Domul este unul dintre obiectivele cele mai indragite de catre turisti.

 

Fatada exterioara este realizata din marmura alba, rosie si verde, in modele geometrice perfecte. Muzeul Santa Maria della Scala a fost odinioara han pentru pelerini, mai apoi spital, ca astazi sa atraga mii de turisti dornici sa vada comorile pe care le adaposteste, in special frescele realizate de Domenico de Bartolo.

La Biserica Chiesa della Santissima este celebra pentru frescele realizate de Veccchietta. Tot aici pot fi vazute colectia de relicve a vechiului spital si oratoriul subteran. Daca vrei sa admiri panorama orasului va trebui sa urci cele 400 de trepte in Torre del Mangia. Casa Sfintei Ecaterina de Siena n-ar trebui omisa, iar daca vrei sa aflii mai multe despre viata ei, viziteaza Biserica di San Domenico, ridicata in secolul 13. Interiorul, destul de auster, aduce mai degraba cu un sopron, dar aici sfanta ar fi facut multe miracole.

Palazzo Publico este realizat tot in stil gotic si adaposteste primaria orasului. Celebrul turn del Mangia poarta numele unui clopotar celebru, iar cei care urca in el au ocazia sa vada orasul in toata splendoarea sa. Tot aici se afla Museo Civico, celebru pentru frescele sale pretioase.

Daca vreti sa vizitati obiectivele turistice, cumparati Opa Si Pass, valabil 3 zile, care costa 10 euro si cu care puteti intra in: Museo De’ll Opera, Biblioteca Piccolomini, Battistero si Panorama.
Intrarea in Dom costa 3.5 euro, Cripta – 6 euro.
Museo Civico – 7 euro, Torre del Mangia – 6 euro.
Daca vreti sa faceti un deal – cumparati bilet combinat si platiti doar 10 euro in loc de 13! 
In biserica Capella di Santa Caterina intrarea este libera.

Am vizitat de asemenea Abatia Sant’Antimo, una dintre cele mai importante manastiri benedictine care dateaza din 1118. Aici turistii pot asculta muzica gregoriana de buna calitate sau pot admira biserica inconjurata de dealurile plantate cu maslini. Un chiparos sta intepat cu varful spre cer, gata sa sprijine turnul vechi al abatiei. Noi am luat cina la castelul abatiei dupa ce am asistat la slujba de seara si am ascultat aceste acorduri dumnezeiesti. Masa a fost o incununare a unei seri deosebite: aperitive mici si delicioase, preparate fine in proportii masurate si un vin… Mi-amintesc cu mare placere de plimbarea romantica sub clar de luna pe domeniu, dupa ce se lasase noaptea, intre doua feluri de mancare.

Prietenii nostri, italieni nascuti si crescuti in Toscana, ne-au plimbat pe la castele private cu porti rabatabile strajuite de ziduri groase si santuri de aparare, pe la castele bantuite de fantome imaginare. Cand esti turist, povestile ciudate au intaietate in fata istoriei.

Am sa va spun un secret: o sa ma intorc odata, nu stiu cand, sa vad si restul! Sunt atat de multe de vazut! Timpul inca nu-i pierdut!

 *** aceasta poza e luata de pe net.