Roma pe bani putini

Incepand de astazi am sa deschid un nou capitol in postarile mele despre locuri care merita vizitate cu bani putini. Nu voi vorbi decat despre orasele pe care eu le-am vizitat si nu am pretentia ca am si epuizat la final subiectul. V-as ramane recunoscatoare sa il completati, astfel incat, daca pasii ma mai poarta prin acele locuri sa nu ratez nimic din ce poate fi vazut cu bani putini sau fara ei! Am sa incep cu capitala Italiei, continuand cu restul oraselor pe care le-am vizitat in aceasta tara superba, dupa care ma voi muta in urmatoarea.

Probabil ca Roma este unul dintre cele mai scumpe orase ale Italiei. Unul care isi etaleaza istoria, cultura si arta, obligandu-te, ca turist, sa scoti bani din buzunar. Ei bine, Roma poate fi vizitata si pe bani putini. Totul sta in informatii: le ai, economisesti, nu le ai – platesti! Si ca sa incepem cu adevarul, prima recomandare este La Bocca della Verita, adica "gura adevarului".

Aceasta sculptura care infatiseaza un cap urat este amplasata pe porticul bisericii Santa Maria. Legenda spune ca, daca cineva va dori sa testeze daca spuneti adevarul, va trebui sa va adreseze intrebarea dupa ce bagati mana in gura acelui om grotesc! Daca mintiti, iar legenda spune adevarul, veti ramane cu amintirea bratului, doar cei cinstiti pastrandu-l intact. Ei bine, eu n-am riscat!

Una dintre cele mai vechi edificii romane care dateaza din anul 27I.Hr este Pantheonul - un templu ridicat in onoarea zeilor romani, transformat in 609 AD in biserica crestina. Aici sunt ingropati multi artisti celebri, incepand cu Raphael. Domul are o inaltime de 43 de metri, fiind la vremea lui cel mai inalt dom din lume, detronat in 1436 de catre catedrala din Florenta. Singura sursa de lumina vine din oculus, deschizatura din varful domului, care imprastie lumina pe coloanele amplasate in interiorul cladirii.

Dealul Palatin este cel mai important dintre cele sapte coline ale cetatii Eterne. Aici sunt amplasate importante obiective turistice precum Circus Maximus, Forumul Roman si Coloseumul. Se crede ca aici ar fi fost gasiti gemenii Remus si Romulus de catre lupoaica si crescuti de catre aceasta.

Foro Romano, fostul centru comercial, guvernamental si religios al Romei antice este un alt obiectiv turistic care merita vizitat. Din splendoarea de odinioara au rezistat timpului ruinele unora dintre cele mai importante temple si cladiri judiciare. Situat in imediata apropiere a Colosseumului, Arcul lui Constantin este cel mai mare arc din Roma, avand o inaltime de 20 de metri, fiind ridicat in anul 315 d.Hr. pentru a comemora triumfum imparatului Constantin asupra lui Maxentiu, care a acceptat crestinismul in Imperiul Roman, iar asuprirea crestinilor stopata. Acest arc este unul dintre cele 3 care au ramas in picioare din perioada Imperiului Roman si pot fi vizitate si astazi. Imparatului Constantin i se datoreaza si mutarea capitalei Imperiului de la Constantinopol la Roma.

Daca tot sunteti in aceasta zona, puneti admira de afara Coloseumul, cea mai impresionanta cladire din capitala, astazi o ruina superba care reprezinta cea mai credibila marturie a gloriei Imperiului Roman. Acesta era cunoscut sub numele de Amfiteatrul Flavian si a fost ridicat din ordinul Imparatului Vespasian.

Il Vittoriano sau “ Altare della Patria”, realizat din piatra alba si amplasat in Piata Venetia, nu foarte departe de Capitoliu,  a fost ridicat in cinstea lui Victor Emmanuel al II-lea, primul rege care a unificat Italia. Statuia il infatiseaza pe acesta calare pe cal, fiind flancata de coloane albe in fundal.

Daca vreti sa va odihniti putin, ar fi bine sa mergeti catre Piazza di Spagna, despre care se spune ca este cel mai lung si mai mare monument cu trepte din Europa. Aceasta scara interminabila este denumita de localnici Scalinata della Trinita dei Monti sau Treptele Spaniole. Edificiul este format din 137 de trepte impartite in 12 sectoare diferite, care se termina in partea superioara cu un obelisc, in spatele caruia a fost ridicata biserica Trinita dei Monti. Biserica a fost contruita in stil gotic, cu o fatada renascentista, fiind flancata de doua turnuri cu clopote. Pe treptele acestui edificiu se odihnesc in soare atat turistii obositi, cat si tinerii sau localnicii care folosesc acest loc ca punct de intalnire. La baza treptelor se afla Piazza di Spagna (nume luat in sec 17 cand aici s-a deschis ambasada Spaniei) In partea de jos a treptelor a fost construita Fontana della Barcaccia, ridicata din porunca Papei Urban al 8-lea si proiectata de Pietro Bernini si fiul sau, Gian Lorenzo Bernini. Aceasta zona este renumita pentru numarul mare de magazine amplasate pe stradutele care inconjoara piata si preturile atractive. Nu departe de aici se afla Colonna dell’Immacolata, monument in varful caruia se afla statuia Fecioarei Maria. Si daca tot am amintit de Bernini, trebuie mentionat faptul ca acesta a fost unul dintre cei mai mari artisti ai barocului italian si mondial. El a fost un mare arhitect si sculptor, operele sale fiind sponsorizate de catre papii secolului 17.

Capodopera sa este considerata Piata Sfantului Petru, care strange in cele doua brate (formate din de 284 de coloane organizate pe 4 randuri, cu 140 de statui) toti credinciosii veniti sa se inchine in fata Bisericii Catolice, centrul mondial al catolicismului. Amprenta sa artistica se recunoaste si in Piazza Barberini, prin prezenta celor doua fantani:

a Tritonului si a

Albinelor, cat si in Palatul Barberini. Bazilica Sf.  Petru este cea mai mare cladire romano-catolica din intreaga lume. Interiorul reflecta opulenta bisericii catolice din sec 16. Intrarea este gratuita, numai sa aveti rabdarea sa stati la coada. Femeile trebuie sa aiba capul, umerii si picioarele acoperite in momentul intrarii in lacas. Nu veti putea intra in pantaloni scurti, in maieu sau cu parul in vant. Bolta de bronz, cunoscuta sub denumirea de Baldacchino, adaposteste altarul papal, locul in care numai Papa poate tine Liturghia. Acesta a fost proiectat tot de Bernini.

 

Cladirea se mandreste cu una dintre cele mai frumoase si renumite statui ale lui Michelangelo, “Pieta”. Daca tot sunteti aici, trebuie sa stiti ca Muzeul Vaticanului cu superbele sale colectii de arta poate fi vizitat GRATIS  in ultima duminica a fiecarei luni, de la ora 8.30 pana la ora 14.00! La fel si Capela Sixtina. Acest muzeu este atat de complex, incat ai senzatia ca este suma splendorilor adapostite in toate muzeele lumii. Acesta a fost fondat sub patronajul direct a doi papi (Clement al 14-lea si Pius al 6-lea) din sec 18, care au promovat accesul la cultura in randul maselor. Trebuie sa va dau un sfat: nu va chinuiti sa retineti cat mai mult cu putinta! Sunt atat de multe opere de arta si o condensare atat de mare de informatie pe metru patrat incat, in loc sa va bucurati de ce vedeti, va va lovi o migrena care va duce direct la farmacie sau in pat. Eu asa am patit! Tot gratis pot fi vizitate Galeria Academiei Nationale San Luca, Museo Storico della Liberazione, Muzeul Numismatic. Noi am consultat destul de des http://activitaly.it/musei.

Locul care mie imi place cel mai mult in capitala Italiei este supeba Fontana di Trevi, proiectata de catre arhitectul Niccolo Salvi la cererea Papei Clement al 12-lea si ridicata in cartierul Quirinale la capatul unui apeduct (Aqua Virgo) construit in anul 19i.Ch., care aduce apa in fantanile din centrul istoric al Romei de la 20 de km departare de capitala, de la Izvoarele Salone. Fantana a fost terminata in 1762 si reprezinta cel mai mare si mai frumos proiect baroc din Roma, o lucrare in care sculptura si arhitectura devin una singura intr-o expresie a frumosului fara egal. Daca arunci o moneda in apa fantanii, sigur te vei intoarce aici!

Al doilea loc in topul preferintelor mele este Piazza Navona. Aceasta a fost construita pe locul in care odinioara a fost stadionul lui Domitian, stadion care avea o arena mai mare decat cea a Coloseumului, motiv pentru care s-a pastrat forma ovala initiala. Odinioara, in acest loc aveau loc evenimente sportive si curse de cai. Astazi adaposteste o multime de terase si artisti plastici care isi etaleaza talentele direct sub privirile curiosilor. Piata are din trei fantani superbe: Fontana dei Quattro Fiumi (fantana celor 4 rauri), construita tot de Bernini, cele 4 rauri de pe 4 continente (Nilul, Gangele, Dunarea si Rio della Plata) fiind simbolizate de cele 4 statui; Fantana lui Neptun  il reprezinta pe zeu inconjurat de nimfe, construita de catre Giacomo della Porta, si Fantana Maurului, maurul care tine in mana un delfin, construita de catre Bernini. Tot aici se afla biserica baroca Sant’Agnese in Agone, construita pe locul in care Sfanta Agnese a  fost dezbracata in pielea goala si careia i-a crescut parul atat de lung incat i-a acoperit partile corpului salvand-o astfel de la rusine. Fatada bisericii este opera rivalului lui Bernini, Francesco Borromini. Piata se afla in apropierea Pantheonului, iar stradutele care o inconjoara adopostesc mici magazine in care artizanii isi expun produsele. Acolo am vazut prima data “atelierul mesterului Geppetto si al lui Pinochio”. Campo de Fiori este piata renumita pentru florile si legumele comercializate dimineata, dar si pentru terasele si restaurantele care animeaza viata de noapte.  Se zice ca aceasta zona, cartierul Trastevere, ar fi apartinut lui Iulius Caesar. Cine stie cat adevar exista in toate aceste povesti romantioase???

Daca sunteti insotiti de copii, ar trebui sa va opriti pret de o ora macar in Parcul Gianicolo unde panorama este absolut superba. Aici puteti sa asistati la un spectacol gratuit, cu marionete. Parcul Villei Borghese este cel mai mare parc din Roma unde se afla numeroase alte muzee  precum Galeria Borghese si Galeria de Arta Contemporana care atrag  numerosi turisti. In parc pot fi admirate numeroase statui, fantani si temple. Daca vreti sa explorati mai in profunzime aceste oaze de liniste puteti vizita gradinile Villei Ada unde sunt desfasurate gratuit diferite activitati cu copiii sau Villei Sciarra care are un loc de joaca special amenajat langa o crescatorie de pasari exotice. Pentru adolescenti ar fi interesant de vizitat Crispa calugarilor Cappuchin de langa Biserica Santa Maria della Concezione, manastirea care si-a decorat peretii si tavanele cu oasele a peste 4000 de calugari decedati incepand din anul 1631. Daca sunt pasionati de istorie puteti sa le propuneti sa explorati Parcul Caffarella, situat intr-o vale la sud de Roma, si care adaposteste ruinele templelor si caselor romane antice. Legendele vechi spun ca Nimfa Egeria ar mai trai inca in templul ridicat in onoarea ei la marginea drumului.

Trebuie sa stiti ca dupa ora 19, in fiecare zi, Angels Tour ofera turistilor tururi gratuite de 30 de minute cu plecare de la Pantheon. Ghizii pot fi identificati dupa umbrelele negre cu ingeri pe ele. Ski Tour ofera excursii gratuite de luni pana sambata la Basilica Sf. Petru.

Roma este fascinanta si datorita spectacolelor sale, iar aceste evenimente trebuie sa fie luate in calcul in perioada vacantei. De exemplu, Isola del Cinema este un festival de film care are loc de regula vara pe insula din mijlocul Tibrului. Pe langa film, muzica si dans, aici au loc degustari de vin si produse alimentare. Estate Romana Festival ofera diverse programe de muzica rock, jazz, muzica clasica, film, teatru, cabaret, sport si activitati distractive pentru copii. Este cel mai mare festival estival, care se intinde pe o perioada mai mare de timp, evenimentele fiind puse in scena in diferite locatii: in jurul monumentelor istorice, in parcuri si gradini, in galerii de arta etc.

Multe dintre aceste evenimente permit accesul gratuit. Daca sunteti interesati, intrati si documentati-va pe site-ul: http://www.estateromana.comune.roma.it/ . In 15 august are loc Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, iar strazile se transforma in ringuri de dans. Septembrie gazduieste “Noaptea alba” in care muzeele isi deschid portile si lasa curiosii sa le viziteze fara sa ii taxeze. Strazile se transforma in galerii de arta, iar cerul noptii este luminat de ploi de artificii.  Forumul Roman devine si el scena de teatru pentru spectatorii curiosi si iubitori de umor.

Fara sa vreau mi-a trecut prin cap si concertul de muzica clasica organizat in interiorul Termelor lui Caracala, dar accesul se face contracost si reprezinta un eveniment monden, destul de exclusivist.

Si daca tot suntem la gratuitati, trebuie sa stiti ca ele nu s-au terminat aici. Daca mergeti la Restaurantul Hostaria si va rezervati o cina, veti primi inainte de masa din partea casei un pahar de vin si un aperitiv sau o prajitura si o limonada dupa cina. Daca va uitati cu atentie, multe dintre restaurante au astfel de oferte cu aperitive gratuite sau un pahar de vin/sampanie cu care isi atrag clientii. Daca va aflati langa o brutarie in momentul inchiderii veti ramane socati de-a dreptul vazandu-i cum arunca produsele de patiserie ramase nevandute!
Nu-mi propun sa va conving sa vizitati Roma, ci, daca o faceti, sa stiti ca nu trebuie sa scoateti bani din buzunar chiar pentru orice. Daca stiti si alte lucruri interesante despre acest oras, dati-mi de stire! Cine stie cand ajung din nou acolo?

Turcia prin ochii unei inocente cuminti

Calatorului ii sta bine cu drumul, iar celui care are amintiri, cu povestitul! Eu ma pregatesc de amandoua, dar acest material se vrea un prolog pentru urmatorul. Imediat dupa revolutie, adica in martie 1990, ne-am decis, eu si sotul meu, sa strangem lucrurile mai de soi de prin casa si sa plecam la turci sa facem bani. Am adunat bunatate de lenjerii noi noute, primite in dar la nunta, am cumparat tot felul de prostii ce auzisem si noi ca aveau cautare si ne-am dus la Edirne sa ne imbogatim. Eram tineri, frumosi si…cam prosti! In Edirne - magazine frumoase, ni se pareau atunci noua, am vandut marfa pe maruntis, am intrat in primul magazin si i-am cheltuit numai pe prostii. Turcul ne-a poftit in magazinul lui mic, bine organizat de doua nivele legate printr-o scara banala intre ele, ne-a dat un ceai aromat din partea casei si ne-a ametit cu marfa pana ne-a luat toti banii. Tatal lui, sau unchiul lui, morfolea o pipa in coltul gurii stand pe vine in usa pravaliei si tragea cu urechea. Probabil se gandea: ma, dar prosti sunt oamenii astia, nu tu targuiala, nu tu marfa rascolita si probata... Turcul cel tanar se uita la parul meu lung si saten lasat de izbeliste sa cada peste umeri. Mi-aduc aminte ca si ieri: purtam niste salvari albi de in si o bluza de matase rosie legata in talie cu o funda mare, iar in picioare aveam sandale rosii legate in curele pe glezne.  Si-l intreaba pe al meu: femeia e de vanzare? Al meu face ochii mari si ii raspunde: cat dai pe ea? Iti dau magazinul cu marfa cu tot! Doar pe-atata nu ti-o dau! Mai am unul mai mic la coltul strazii, daca te invoiesti, ti le dau pe amandoua. Hai sa ti-l arat! Radeam amandoi, prinsi in jocul unei vanzari imaginare cantarind amorul in greutatea banului. Batranul s-a ridicat din prag, si-a scos pipa, a scuturat-o de tutun, l-a tras pe-al meu de maneca si i-a zis intr-o romana la fel de stricata ca a celui tanar: noi nu glumim cu lucrurile serioase, aici femeia se cumpara. In orasele mici si la sate, invoiala se face pe cuvantul schimbat intre barbati! Femeia tace si face ce zice barbatul. Daca ai de gand s-o dai, mergi sa vezi pravalia, daca nu, ia-ti femeia si pleaca! Si-am plecat! In mai ne-am mutat in Timisoara. Aici mergea lumea la unguri, la sarbi, la turci – stateau autocarele cu zilele in vama la coada si lumea vindea de la cuie pana la papuci de tabla. Nu aveam serviciu pana in toamna, cand se dadea concurs pentru ocupare de post. Pe banii pe care ii luasem pe mobila din 3 camere la plecare, abia puteam sa cumparam aici un coltar! Ne-am trezit saraci! Aveam verisoare care plecau cu randul cand la sarbi, cand la unguri, pana intr-o zi cand am lesinat in soare vanzand suruburi, piulite si mosoare. Al meu s-a speriat si nu m-a mai lasat! M-am apucat de meditatii de la copiii prescolari pana la studenti straini veniti sa faca facultate in Romania. Una dintre mamici imi zice intr-o zi: daca veniti cu mine la turci, faceti in 3 zile cat castigati din meditatii jumatate de an! Zis si facut. Ne urcam in autocar si drumul drept la Istanbul! Prima data vedeam un oras mare din alta tara! Am ajuns noaptea. Doamna cu pricina a facut repede dusul, si-a luat pijamaua, s-a bagat in pat si-a adormit bustean. Eu, cocotata pe geam, suspendata in intuneric, admiram orasul noaptea. O splendoare de lumini intretaiate, de neoane, de umbre relansate in dare de culoare. Am ramas fascinata uitandu-ma pana cand zorii s-au spart in dimineata! Incepuse sa ploua, nu asa, in stropi cuminti, ci de-a dreptul cu clabuci! Se purta atunci ceramnica vanduta pe post de cobalt, daca aveai cui s-o dai sa ti-o vanda! Candelabrele din sticla frumos taiata si slefuita, vanduta pe post de cristal veritabil. Aurul rasucit in lanturi groase, cerceii in spirale, inele cu pietre masive – se-aduceau cu kilogramele. Am stat si m-am gandit: ce dracu sa aduc eu? Aur n-am nici bani destui, nici cui sa vand. Ciobaraie as lua, dar cine sa mi-o ia? Si m-am decis: cumpar mohair! Doar aparuse firul de angora, pufos, usor, care avea mare cautare. Sculuri de ata latoasa, cu franjuri luciosi si matasosi. Firul auriu sau argintiu cu mici gogosi sclipitoare. Habar n-aveam sa tricotez, habar n-aveam sa crosetez, dar stiam ca asa imi este mie dat sa ma imbogatesc! Doi pe fata, doi pe dos! Ne-am dus intr-un depozit situat in imediata vecinatate a Marelui Bazar. Doamna cu pricina stia Istanbulul mai bine decat Timisoara. Ma pregatise din hotel: ai grija ca turcii se dau la noi. Sa fii atenta sa faci diferenta dintre amabilitate si avansuri. Daca vor sa iti dea ceva, sa nu iei, ca dau daruri cand vor favoruri de la femei. Zis si facut. Iesim pe usa hotelului: ploaie, frate, cu bulbuci, nu alta. Mentorul meu drag scoate un sac de nailon, scoate forfecuta de unghii, taie locul pe unde sa scoti capul, face doua gauri pe lateral si si-l trage pe cap in timp ce imi intinde si mie unul. Ma uit mirata la ea, ea si mai mirata la mine:da-i bataie, ca n-avem timp! Doar nu ti-ai imaginat ca vii aici sa faci pe doamna! Ai venit sa facem bani! M-am executat! Si dai si fugi prin ploaie! Pana iesim pe bulevard: forfota mare, nebunie, inghesuiala, ca la turnul Babel: lumea vorbea in toate limbile pamantului! Draga de ea, alerga! Eu, dupa ea! M-as mai fi oprit, as mai fi admirat o cladire, un detaliu arhitectural, o vitrina cochet aranjata, cand o mana ma trage si aud o voce groasa: vrei o sula lunga si groasa? (fie-mi iertata exprimarea, oricum prea eleganta fata de cuvantul folosit de catre interlocutor). Am ramas interzisa, rosie ca focul. Amica mea ma ia de mana cealalta si ma trage: te-a vazut mai bleaga, de-aia s-a luat de tine, si ce, draga, doar nu cumva nu stii ce-i aia? Istanbulul are un numar mult mai mare de barbati decat de femei, iar lucrurile se transeaza altfel acolo, direct si fara pardon! Am intrat in zeci de depozite, am carat zeci de cutii si saci si ne-am intors tot de zeci de ori la hotel si am plecat din nou. Eram ca niste hamali sortiti sa care baloti de marfa intr-un oras superb, dar fara sa aiba timpul si ragazul sa vada ceva! Seara, pe la 5.30 cand am ajuns la hotel fara bani, dar rupte de-oboseala, flamande, abia merstecand sandwich-urile scofalcite aduse de acasa si uitate in plasa, ne-am culcat imediat! Credeam ca mergem sa vizitam si noi ceva, ei, as! La 3 jumatate dimineata mi-a dat desteptarea. Pana ne-am imbracat, venise si taxiul. O jumatate de ora am carat, mai putin si mergeam atarnate de oglinzile laterale. N-a zis turcul nimic, era invatat! La 4.30 am dat desteptarea soferului si dreptul lui ca sa ne lase sa urcam bagajele in autocar. Cand au venit ceilalti, doar ale noastre ocupau jumatate din locul destinat bagajelor. Daca ati fi vazut scandal! In Timisoara aveam sa trec cu brio propria mea provocare. Desi habar n-aveam sa tricotez, aveam sa primesc atat de multe comenzi la puloverele fantezie pe care le-mpleteam de ajunsesem sa port doar ce nu se vindea in consignatii. De-atunci nici ca am mai luat andrelele in mana! Si nici nu am de gand sa o mai fac. Dar in Turcia m-as duce de data asta sa vizitez. Impreuna cu-al meu!

Victor Eftimiu:"Eu sunt, in lumea celor vii, strigoiul ..."

Romania este prinsa iarasi in desertaciunea prezentului. Din nou am sentimente confuze, furii reprimate, o stare de greata accentuata. Din nou caut, rascolind trecutul si ma gandesc ca, pana Romania se reaseaza in limitele bunului simt, trecutul va fi istorie, subiectele epuizate. Si de prea satula de Romanica noastra, am cautat personaje “imprumutate” si ma gandeam: ce dracu au cautat astia in tara asta uitata de Dumnezeu? Zau ca n-am sa inteleg niciodata. Povestea spune asa: Victor Eftimiu, albanez get- beget, nascut in comuna Bobostia din Albania, a venit in Romania, impreuna cu tatal sau, mare negustor. Si cum avea doar 8 ani, a fost un fleac sa invete limba romana, astfel incat, la 18 ani deja publica primele poezii. Era un barbat frumos, cu prestanta in fata barbatilor, cu lipici la femei. Aventurile amoroase din timpul vietii au fost atat de multe, incat nu putem spune decat ca doar putine au ramas in folclor, de notorietate fiind relatia lui cu mezzosoprana Maria Moreanu. Desi era membru in partidul taranist, avea relatii in toate celelate partide si nu s-a ferit sa faca uz de ele.

La Paris a cunoscut-o pe Agepsina Macri, fiica bogatasului Panait Macri, care studia literele la Universitatea Sorbona. Cand s-a reintors in tara, aceasta s-a maritat cu el  si s-a angajat la Teatrul National din capitala, pe scena caruia a interpretat numeroase roluri si a primit titlul de Artista Emerita. Amandoi au fost masoni, ea facand parte din Prima Loja pentru femei din Europa care avea o filiala la Bucuresti, infiintata imediat dupa primul razboi, alaturi de Martha Bibescu, Zoe Palade, Claudia Millan – Minulescu, Bucura Dumbrava -scriitoare si doamna de onoare a Reginei Elisabeta, Smaranda Colonel Maltopol si Elena Roza Prager – ultima Mare Maestra a Lojii. Victor Eftimiu a preferat sa se foloseasca de masonerie, acolo unde nu reusea sa castige cu amabilitati, reusea folosindu-se de relatiile masonice. Agespina a jucat mult si multe roluri le-a primit datorita relatiilor barbatului ei. Era un schimb tacit: el o ajuta sa isi construiasca o cariera teatrala, ea ii trecea cu vederea escapadele amoroase. Cand Antonescu l-a bagat in lagar, Eftimiu l-a cunoscut pe Gheorghe Gheorghiu-Dej care avea sa il protejeze atunci cand a ajuns la putere. Ii placea sa aiba relatii la varf si se mandrea cu ele. Victor Eftimiu vedea cu alti ochi realitatea romaneasca. Avea un fel transant de a cantari lumea si de a se exprima: “ Atunci cand voi ajunge eu cineva in tara asta, doua poezii am sa scot din literatura romana:Doina lui Eminescu, pentru xenofobie, si Miorita pentru pasivitatea ciobanului moldovean care, in loc sa puna mana pe ghioaga si sa le dea la mir, isi dicteaza testamentul laiei miorite…” Dincolo de aceasta precizie cu care transa lumea si impartea convingeri personale, el era un impetuos, fiind singurul scriitor care a avut tupeul sa-si ridice propria statuie inca din timpul vietii.

Cred ca am omis sa va spun ca impartea cu sotia sa un apartament langa parcul Cismigiu, drept pentru care s-a decis sa isi puna statuia in parc sa o poata admira in voie, alaturi de alte figuri literare celebre. Gestul sau n-a trecut neobservat si chiar i-a indignat pe unii atat de tare incat l-au obligat sa isi ia statuia si sa si-o mute in gradina imobilului unde locuia, pe strada Doctor Marcovici numarul 9, sub balcon. Exista chiar si-o anecdota care a traversat timpul si inca mai face lumea sa zambeasca. Se zice ca nevasta-sa isi apostrofa slujnica in fiecare dimineata sa mearga sa stearga praful si gainatul de porumbei de pe crestetul “conasului”. Agespina a murit prima, iar el nu si-a mai ascuns amorurile. Barfa literara consemneaza o intamplare in care Arghezi s-ar fi intalnit, in apropierea Cismigiului, cu Eftimiu, flancat de doua tinere superbe care “ingrijeau” de el si de casa dupa decesul nevestei. Cand Arghezi s-a apropiat, acesta s-a oprit tinandu-si de brat noile cuceriri si I s-a adresat

” Draga, iti prezint pe secretarele mele”, in incercarea de a pastra o aparenta cel putin comica pentru trecutul lui de crai de curte veche.De fiecare data cand se intalneau, Arghezi nu uita sa il intrebe usor ironic: ”Ce spui, draga, tot mai secretezi, tot mai secretezi?” Trebuie sa recunoastem ca locul lui in literatura romana este meritat cu varf si indesat, caci dincolo de rolul pe care l-a avut in dramaturgia romaneasca , el ramane unul dintre cei mai talentati poeti care a excelat in poezia cu forma fixa, fie ca facem referire la sonet sau rondel.

Ramasitele lui si-au gasit odihna dupa o viata zbuciumata, plina de provocari, de ispite si realizari, alaturi de Agespina, in Cimitirul Bellu, in imediata vecinatate a capelei centrale. Pe soclul de marmura odihneste un sonet scris chiar de el, batut cu dalta pentru posteritate:

“De cand te-ai dus, m-a napadit pustiul…

N-as fi crezut atata gol sa fie!

E vana orisice filozofie

Cand zorile si-au stins trandafiruiul.

Mi-ai fost unicul gand si avutie…

De cand mi te-a infasurat sicriul

Zadarnic mai incerc sa fac pe viul,

Mi-e mult mai greu pamantul decat tie!

Ne-a despartit ursita nemiloasa…

A filgerat spaimantatoarea coasa

Taindu-ne-mpletitele destine

Si lacrimilor n-a secat suvoiul

Eu sunt, in lumea celor vii, strigoiul

Iar cel adevarat sunt langa tine.”

Pozele sunt preluate de pe site-ul https://www.google.ro/search?q=agepsina+macri&sa=X&biw=1018&bih=467&tbm=isch&tbo=u&source=univ&ei=exrbVLK3HIPJPNfugLgM&ved=0CCUQsAQ

Calator prin vest - Mako, Ungaria

Sa nu ma intrebati cate orase am vizitat in Ungaria! Imi va fi rusine sa va raspund, pentru ca, fiind langa granita, intotdeauna spunem: nu acum, este atat de aproape incat o putem vizita oricand. Am tranzitat-o de sute de ori, am mers la cumparaturi, i-am tocit autostrazile, ne-a plouat, ne-a lasat fara stergatoare, ne-a bucurat cu toate frumusetile vazute in viteza masinii, am pozat-o din mers sau in ragazul dintre doua pauze de masa, dar nu am vizitat-o efectiv niciodata. La ultimul drum catre Viena ne-a prins o ploaie pe drum de ziceai ca Dumnezeu goleste cisterne de apa pe metro patrat! Inainte de Budapesta cu vreo 50 de km, la viteza cu care mergeam pe autostrada, vantul ne-a smuls efectiv stergatorul de pe partea soferului si l-a aruncat in slavile cerului. A fost cosmar: noapte, ploaie cu galeata, noi - contra cronometru, obositi, nervosi, tracasati... credeti ca am oprit? Da, la fiecare statie de benzina sa cautam stergator, dar niciunde nu am gasit modelul care ne trebuia. Va-ntrebati daca am dormit undeva, pe drum? Pe naiba! Am pus batista pe bat si da-i inainte. Am jurat ca n-o sa mai mergem niciodata la drum in asemenea conditii! Ma credeti??? Eu NU! Pentru ca asa suntem noi: nebuni de legat!

Nu vreti sa stiti de cate ori am trecut prin micul orasel, nu vreti sa stiti cate anotimpuri ne-au prins pe-aici, dar niciodata nu am parcat masina si sa o luam la pas! Ei bine, ieri am facut-o! Localitatea Mako se afla la aproximativ 100 de km de Timisoara si se poate ajunge acolo fie prin vama Cenad, fie prin cea de la Nadlac, in cazul in care vreti sa faceti un popas si in Arad.

Mako este renumit pentru ceapa pe care timisorenii si aradenii o cumpara din pietele orasului sau de pe marginea drumurilor din localitatile unguresti aflate in imediata apropiere a granitelor, pentru Complezul Termal Hagymaticum, pentru frumusetea cuminte a orasului, pentru ospitalitatea locuitorilor lui si nu in ultimul rand pentru mancarea excelenta.

Nu va temeti ca nu va veti face intelesi, multi locuitori vorbesc romaneste, atat in magazine, cat si pe strada. Primaria organizeaza in fiecare an festivalul cepei si timp de 3 zile, locuitorii isi asteapta oaspetii cu mancare buna, concerte pe masura, targuri mestesugaresti, cu speranta sa le placa si sa vina si alta data. Celebrul arhitect Imre Makovecz s-a inspirat tocmai de la celebra ceapa si a proiectat complezul Hagymnaticum din orasul lui natal.

Complexul Termal Hagymaticum are o arhitectura ciudata si a fost construit de catre Imre Makovecs, arhitectul ale carui opere pot fi admirate si in alte orase din Ungaria. Complexul a fost proiectat plecand de la ideea armonizarii omului cu natura, ceea ce specialistii numesc "arhitectura organica", stilul care i-a facut celebri pe Hundertwasse si Gaudi. Daca vreti sa intrati in complex, biletul unui adult pentru o zi costa 2200 HUF, adica aproximativ 40 de ron, pentru copil - 1300 HUF, iar pentru o familie formata din 3 personae se plateste 5500 HUF. Daca vreti sa va plimbati prin oras, aveti ce vizita. Makovecs a proiectat aici mai multe cladiri in stilul sau caracteristic si trebuie
spus ca ele reprezinta, in esenta, principala atractie a orasului! Iata Teatrul din Mako!

sau autogara,

sau Centrul sportiv.
'

Dar zonele turistice de interes sunt mult mai multe si ar merita sa fie descoperite: gimnaziul,

un palat construit prin 1928,

Korona, 

primaria veche,

primaria noua,

alte cladiri al caror nume nu l-am aflat, 

si multe statui.

Orasul se mandreste cu multe spatii deschise, pline de verdeata si infrumusetate de statui.

In oras sunt multe lacasuri de cult:

Biserica catolica,

Biserica ortodoxa,

Sinagoga si multe altele. Sunt si doua muzee, dintre care unul trebuie obligatoriu vizitat: evident, Muzeul cepei.

Altul este muzeul lui Joszef Atila:

Daca veti cutreiera orasul la pas, veti da peste multe magazine mici cu vitrine frumos aranjate. Din pacate, fiind duminica, toate erau inchise. Daca sunteti prin apropiere, opriti-va pret de cateva ore. Eu zic ca nu veti regreta! Sambata viitoare mergem la Szeged.