"Pe lumea asta nimic nu e sigur.Exceptie fac moartea si taxele!" - Benjamin Franklin

“ Istoria ne arata ca atunci cand taxele se apropie de 20% in veniturile populatiei, acest lucru incepe sa arate o lipsa de respect din partea guvernului. Cand ajunge la 25%, se transforma intr-un inceput al faradelegii” – Ronald Regan

Astazi sunt suparata! FOC! Iarasi am primit scrisorica “ de amor”  de la finante! In plic, surprize, surprize – fara Andreea Marin! Am scos doua hartii: o somatie prin care mi se aducea la cunostinta ca datorez statului penatitati la plata TVA-ului de 14 ron. Cea de-a doua era titlul executoriu pentru suma datorata! Evident ca mi-a crescut tensiunea cat turnul Eiffel! INTOTDEAUNA platesc taxele catre stat inainte de termenul scadent! Deci, in mod logic si normal, nu as avea la ce sa mi se perceapa penalitati. Sun contabila. Fata lesina de ras la telefon si-mi zice: dar am hartiile de acum doua luni in care spun ca nu ai datorii catre stat, iar tu ai TVA de recuperate de-atunci incoace. Ma enervez si mai tare! Acum vreo 3 luni solicitasem eliberarea unui CUI pentru comunitatea europeana. Cand au depus actele, nu aveam datorii, cand sa scoata hartia, evident ca m-au gasit cu o datorie la Finantele din Valcea! NU am avut niciodata alta firma decat cea din Timisoara, dar finantele stiu mai bine! J Incercand sa ma calmez, m-a pus dracul si am cautat pe net cine a fost idiotul care a invatat statul sa te jecmaneasca? Apoi am vrut sa vad pana unde merge absurdul? Daca sunteti curiosi, iata ce am gasit! TONA de informatii, dar voi incerca sa le sintetizez. JUR ca merita citit materialul!

In Egiptul antic exista taxa pe uleiul de gatit. Cetatenii erau obligati sa cumpere uleiul de gatit de la reprezentantii faraonului. Refolosirea uleiului era strict interzisa.  

In Grecia antica se percepea taxa de raboi care se numea eisphora si se inceta colectarea ei pe timp de pace. Grecii au fost singurii care au primit taxele inapoi din prada de razboi capturata. In schimb, strainii care traiau pe pamant grecesc plateau o taxa lunara, metoikion, in valoare de o drahma pentru un barbat si jumatate de drahma de femeie. Taxa a fost implementata ulterior de Canada si abrogata dupa 1900.

In Imperiul roman, lui Nero i se datoreaza taxa pe urina (vectigal urinae)! Urina se colecta de catre fiecare in cani si era ulterior varsata in recipiente speciale, fiind ulterior vanduta pielarilor care o foloseau pentru curatarea togilor de lana. Taxa a fost apoi eliminata, dar reintrodusa de imparatul Vespasian. Se zice ca Imparatul roman Vespasian care a domnit in perioada 69-79 d.Chr a dat ordin sa fie ridicate  WC-uri  publice in Roma. Cand fiul lui, Titus, s-a revoltat de implementarea acestei taxe, Vespasiani-a intins o moneda de aur spunand: “pecunia non olet” , sintagma care a  rezistat pana in vremea noastra: “banii nu au miros”. Trebuie mentionat faptul ca taxele romane presupuneau taxele vamale (portoria), taxa “ per capita”  si taxele pe activitati comerciale. Meritul acestei decizii a fost aceea ca latrina publica a devenit simbolul civilizatiei urbane, cunoscuta sub numele “vespasiana”. In timpul lui Iulius Cezar au fost introduse taxele pe pamant, transformate ulteior pe rodnicia pamantului (ca astazi la noi!). Ele puteau fi achitate in bani sau in produse (tithe). Tot lui I se datoreaza taxa din vanzare cuprinsa intre 1 si 4%, taxa pe mostenire cuprinsa intre 5 si 10%. Tot Romei antice I se datoreaza si taxa dezrobirii. Sclavul era obligat sa achite taxa pentru a deveni om liber. Si cum sclavilor le era imposibil sa o plateasca, putinele exemple care s-au pastrat in istorie arata ca taxa dezrobirii a fost platita de catre nobili generosi.

Primul impozit minim se pare ca ar fi fost introdus de turci. Acesta era denumit “haraci”, fiind de fapt un impozit de capitatie, si reprezenta o suma fixa, platibila in conditii speciale.

Cand statele au fost organizate in regate, populatia saraca era dublu impozitata: o data platea taxe catre proprietarul pamantului pe care munceau, iar a doua oara catre regele aflat pe tron. Taxele se plateau in munca, produse sau bani, in functie de starea sociala si avere. In Anglia saracii plateau taxe modice, in vreme ce , pe scara sociala, taxele cresteau. Este ceea ce Ponta astazi numeste taxare progresiva. Iata de unde s-a inspirat! Si, daca tot am ajuns aici, trebuie spus ca in vremea domniei lui Charles I a avut loc prima disputa cu privire la cine trebuie sa colecteze taxele! Tensiunile au degenerat in asemenea hal incat regele a fost decapitat! In preajma anilor 1100, in perioada domniei lui Henric I, multi tineri refuzau sa se inroleze de frica razboilui din care se intorceau foarte putini dintre cei care plecau. Ca sa ii oblige sa se inroleze, autoritatile au inventat si implementat taxa pe frica, un fel de scutire de la inrolare. Taxa s-a numit “ de frica” special sa ii denigreze pe cei care se sustrageau armatei. Cu toate astea, desi dezonoranta, taxa a fost mentinuta timp de 300 de ani. Pana sa fie scoasa, aceasta a fost chiar majorata pana la 300% de catre  regele Ioan cel Fara de Tara, tocmai datorita numarului mare de tineri care refuzau sa lupte.  In secolul 14, in Anglia a fost instituita taxa pe viata, potrivit careia, orice fiinta aflata in viata trebuia sa plateasca o taxa fixa. taxa trebuia platita imediat ce copilul s-a nascut si trebuia platita pana la decesul lui. Absurditatea consta tocmai in precizarea facuta in lege prin care se mentiona textual ca persoanele decedate nu mai datoreaza impozit pe viata! Ar fi fost cam greu sa il plateasca, nu? O alta anomalie a avut loc in perioada lui Oliver Cromwell cand s-a introdus taxarea regresiva. Asta presupunea faptul ca saracii aveau obligatia sa plateasca mai multi bani decat cei instariti! Acest fapt a condus la revoltele din 1647.  Taxa a fost cunoscuta drept taxa pentru contrazicerea conducatorilor si a fost perceputa cu predilectie regalistilor, dupa ce il executase pe  Charles I.Tot pe la 1660, Anglia incasa taxa pe hornuri. Evident ca cei saraci au incercat sa camufleze hornurile , fortandu-I pe preceptori sa rascoleasca toata casa in cautarea lor. Efortul de a ascunde hornurile a culminat cu incendiul din 1684 generat de un brutar care incerca in disperare sa ascunda un horn. In secolul 17, mai exact in in 1696, in perioada domniei lui William al III-lea, a fost introdusa taxa pe geam, considerat simbolul oamenilor instariti. Cei care aveau case mari, aveau si ferestre multe, prin urmare plateau taxele la numar de ferestre. Cei saraci si-au zidit ferestrele, in vreme ce aceia care au avut bani au platit taxa pe fereastra. Ceea ce este surprinzator este faptul ca a avut o viata indelungata, aceasta fiind desfiintata abia in anul 1851. Prin 1800 a fost introdusa taxa pe venit, special ca sa subventioneze razboiul impotriva armatei franceze condusa de Napoleon, Acest model de taxa (pe venit) a fost preluat de toate statele lumii si sunt sigura ca stiti ca este folosit si astazi! Tot in Anglia , in perioada 1784 – 1811, barbatilor instariti li s-a perceput taxa pe palarie. Ea a fost introdusa de prim ministrul Pitt cel Tanar care i-a fortat pe comercianti sa vanda cu licenta si sa plateasca taxe dupa costul palariei vandute. Fiecare palarie avea lipit pe captuseala un timbru de impozit. La inceput, atat comerciantii, cat si purtatorii au incercat sa se sustraga platii, invocand motivul ca palaria nu era tocmai o palarie! Acest fapt a determinat guvernul sa dea o definitie a palariei astfel incat nimeni sa nu o mai poata metamorfoza! Asta se intampla in 1804, iar sustragerea de la plata a devenit imposibila de vreme ce fiecare primea la plata impozitului un ecuson ce trebuia purtat pe palarie! In 1535, in timpul domniei lui Henric al VIII-lea,  a fost introdusa taxa pe barba. Insusi regele purta barba, motiv pentru care taxa pe barba se platea in functie de pozitia sociala. Ulteior, regina Elisabeta I a aplicat taxa oricarei barbi, indiferent de scara!

De-aici s-a inspirat Petru cel Mare, tarul Rusiei, care a decretat in 1698 ca toti barbatii sa isi tunda barbile. masura se dorea una buna de vreme ce intentia tarului  era modernizarea societatii si ca marii boieri sa se prezinte in public conform canoanelor occidentale. Si cum clerul s-a razvratit, Petru a decis sa puna impozit pe barba, stabilit prin Ucazul din 1689. Cel care dorea sa isi afiseze pilozitatea faciala avea obligatia sa plateasca 100 de ruble si sa poarte in buzunar moneda de cupru sau argint, in functie de rang si avere, pe care scria “ Aceasta barba a fost taxata” pe o fata, in vreme ce pe cealalta scria “ barba este un accesoiu depasit”! Sac! Si cum dai dintr-una in alta, ne mutam de la barbi la urechi.Tot el a introdus taxele pe consumul de apa, stupii cu miere sau pe suflete.

Cred ca de aici s-au inspirat tibetanii care au introdus in 1920 taxa pe ureche. Fiecare persoana avea obligatia sa plateasca doi liangi de argint si primea in schimb doi cercei. Daca nu aveai cercei in urechi, ramaneai fara urechi!

India coloniala a iesit si ea la rampa cu taxa pe sare, astfel sarea devenind cea mai taxata marfa. taxa a rezistat pana in 1930 cand Mahatma Gandhi a condus marsul sarii pe drumul spre Dandi, un protest impotriva taxelor britanice.

Daca ne mutam putin mai la dreapta ajungem in Franta. Trebuie spus ca a fost necesara o Revolutie Franceza ca sa puna capat unei nedeptati evidente in plata taxelor unde cei saraci plateau taxe mari, in vreme ce aceia care erau bogati nu plateau nici un fel de taxe. parca suna cunoscut, nu? Doar Franta ne inspira si astazi! Nu atat pe noi, cei modesti, cat pe cei aflati in sferele puterii. daca nu plateai taxe, nu aveai acces la justitie, caci una dintre taxe era cea de judecata!

Daca traversam oceanul, in coloniile americane se plateau taxe pe importul de melasa, pe vin, zahar, taxa pe pachetele de carti de joc  si cate altele. Si cum coroana cerea mai mult, orice ajunsese sa fie impozitat!  Colonostilor britanici le revine sintagma “ No taxation without representation” (nu taxare fara reprezentare). Se pare ca la baza Revolutiei Americane tot taxa a fost cauza.

Daca este sa venim mai aproape de timpurile noastre, atunci ar trebui sa facem referire la taxa pe umbra pusa in aplicare de catre municipalitatea din Venetia in 1993. Astfel, toti cei care detineau umbrele, copertine sau umbrare au trebuit sa plateasca taxa pe umbra!

Evident ca nu a fost cea mai ciudata taxa! Iata alta si mai tare! Noua Zeelanda a initiat in anul 2003 taxa pe flatulenta la vaci, mai romaneste spus, taxa pe basina vacii, deoarece, sustineau autorii, flatulenta vacilor polueaza in proportie de 50% mediul si au efect de sera. Norocul lor ca legea nu a fost aprobata. Altfel…efectul de sera ar fi cunoscut un precedent periculos, generat tocmai de flatulentele celor care se prapadeau de ras!

Cea mai apasatoare taxa de consum este aceea pe valoarea adaugata (TVA), impusa intregii populatii a unei tari,  care a fost propusa de catre germanul Wilhelm von Siemens in 1918 (macar acum stim pe cine sa injuram!). Cand a fost implementata in Franta, aceasta a generat jumatate din veniturile statului!

In zilele urmatoare voi scrie si despre taxele romanesti. Ohoooooooo, avem ce!

Statiunea Valiug

Ieri am fost scurt intr-o plimbare la Valiug – Crivaia.

Nu ne-am oprit sa vizitam Muzeul Constantin Lucaci din Bocsa, nici Muzeul locomotivelor cu aburi de la intrarea in Resita.

Le vazusem nu foarte demult, prin urmare ne-am continuat drumul, incercand sa traversam centrul si sa iesim cat mai repede din oras. Desi am facut multi ani deplasari dese la Resita, niciodata nu am reusit sa vad fantana cinetica a maestrului Lucaci mergand.

Ieri centrul Resitei era in sarbatoare. Soarele lui octombrie imbraca orasul intr-o lumina calda, iar corola de apa care imbratisa formele otelului avea aerul unui ansamblu de balerine care isi inaltau frenetic bratele spumoase catre cer.  

Nu am sa povestesc despre aceasta opera de arta pentru ca doar cu putin timp in urma am vorbit despre acest subiect in detaliu. Dar frumusetea acestei fantani merita admirata si va recomand sa mergeti sa o vedeti.  

Lumea se odihnea pe bancile aranjate roata in jurul ei si parca te indemnau la o sfanta stare de lene. Era cald pentru o zi de 13 octombrie iar gradele generoase de afara marcau o temperatura de 21 de grade in termometrul de la bordul masinii.

Nu am zabovit foarte mult aici, nu pentru ca spectacolul nu merita toti banii, ci pentru ca ne propusesem sa mergem mai departe, la Crivaia, in statiunea Valiug.

Pentru necunosctatori, Crivaia este situata in S-E Banatului, la o altitudine de 650m , la poalele Muntilor Semenic. Statiunea se afla asezata la 22 de km de Resita si apartine de localitatea Valiug.

Trebuie spus ca drumul este unul impecabil, cu exceptia celui de la Resita la Cuptoarele unde este plin de denivelari. Ieri rotile masinii noastre rulau pe serpentinele muntoase imprastiind si ridicand in slava cerului frunzele aramii.  

Si surprinsi cumva de mirosurile si culorile ei, am ratat drumul spre Crivaia si ne-am tot dus pret de vreo 30 de km pana la Garana! Nu, nu era festivalul de jazz, nu era nici vernisaj la tabara de sculptura Garana, ci doar noi doi, bezmeticii care ratacisera drumul, atenti la frunzele toamnei si la curbele stranse ale muntelui. 

Pentru ca trebuie sa stiti ca lacul este atat de bine ascuns in padurea bogata, incat este usor sa ratezi drumul din dreapta, aflat cam la 5 km de bifurcatia cu indicatoare!

Peisajul este absolut spectaculos, de o frumusete aproape diafana. Aici merita sa vizitati lacurile de acumulare Trei Ape, Gozna si Secu, in mijlocul carora se inalta semeata statiunea Semenic. Nu am ajuns pana acolo, caci inca norii n-au inceput sa cearna zapada peste culmi, dar cum iarna se apropie, ar trebui sa fie luata in calculele viitoare.

Pentru cei care iubesc natura si vor sa faca din acest exercitiu prilej de vacanta, ar trebui sa includa in program si vizitarea pesterilor Gura Turcului, pestera Comarnic si Cheile Carasului. Noi n-am facut-o dintr-o trandaveala contagioasa cu vremea, nu ne doream decat niscaiva plimbare in pitorescul banatean si putina relaxare in aer curat.

Si cum vremea a fost minunata ieri, drumurile erau pline de masini, biciclete si ATV-uri. Pe masura ce urcam coasta muntelui (in loc sa o coboram catre lacul Gozna sau Valiug, cum ii spun banatenii), ne tachinam intre noi: eu intrebandu-l pe al meu in cate ore ajungem la mare, el spunandu-mi ca imediat vom admira Dunarea la Cazane!

Cand evidenta ne-a dat una peste ochi, am decis sa ne intoarcem. De data asta nu am mai ratat drumul catre lac. Din sens invers, putea fi admirat de departe printre palcurile de copaci aramii. Ne-am oprit in parcarea unui hotel. Era o liniste incat iti puteai auzi gandurile zburlindu-se si o pace fireasca in natura incat  iti spargea timpanele zgomotul pasilor printre frunzele uscate.

Copacii isi oglindeau siluetele intr-o admiratie muta in luciul apei. Jos, langa mal, o barca alba, plutea leganata, parasita in asteptarea primaverii. Habar n-avea ce o asteapta! Lacul isi mangaia undele line in razele molcome ale soarelui.

Pe ponton, la Casa Barajului, alte surate sedeau asezate una peste alta in gramezi ordonate cu burta in jos, cocosate de greutate.

Langa ele, sezjonguri, paturi si baldachine stateau in maldare aranjate, triste si resemnate.

Turistii plecasera, muzica incetase, rasetele se topisera in noapte. La Bamboo, casutele aveau usile zavorate. Nimeni nu dadea perdeaua intr-o parte sa arunce o privire curioasa.

 

La Hidroelectrica nu sfaraiau gratarele, nimeni nu trantea usa, nici un copil nu ne-a calcat pe picioare. Cele trei mese din lemn solid tineau greutatea bancutelor rasturnate cu picioarele in sus. Vis-a-vis, la Tirol, doi turisti vegetau intr-o toropeala dulce, cu ochii pierduti in soare. Fiecare se sprijinea de gatul unei sticle cu bere. La un moment dat, parca special sa dea viata locului, si-a facut intrarea o chelnerita imbracata intr-un superb costum tirolez, tinand o tava cu doua pahare. La Aquaris Hotel, piscina era parasita, sezlongurile stranse, terasa pustie, la fel si pontonul. Pana ce si hidrobicicletele erau urcate pe mal, impreuna cu barcile si ATV-urile.

Dupa ce am mai coborat putin, pret de maxim un kilometru, am dat peste o superba pensiune rustica denumita „ Haus Hubertus” , cu masute din butuci, cu casute pentru copii, urcate in copaci si acoperite de frunzis. In groapa cu nisip stateau lasciv in soare doua pisici. Nu departe, un hamac se legana usor, in asteptare. In Crivaia sunt multe locuri de cazare, in hoteluri, pensiuni si camping. Mai jos, cam dupa vreo 10 km, este si o pastravarie.

In jur,  pamantul aruncase pete de culoare intr-un tablou vestejit in nuante de ocru, bejuri si cremuri, rosu inchis si tonuri de galben si maro, aranjate cu migala pe paleta unui pictor naturist.

Sus, pe colina ce se ridica din buza lacului, telescaunele ramasesera suspendate, spanzurate de un cablu care urca pana pe piscul muntelui. Nici vantul nu adia, nici scaunul nu scartaia, era toata natura incremenita intr-o inclestata tacere. Ici colo, cand trecea cate o masina, rotile imprastiau mirosuri cu fosnet de frunze uscate.

Lacul, intins pe vreo 66 de hectare, isi vestea adancimea de 40 de metri pe placute suspendate: „scaldatul se face pe proprie raspundere”. Nu mai era vreme de scaldat. Turistii verii au plecat. Natura insasi se pregateste de iarna. Se vesteste ca va fi animata.  

Pentru cei care nu ati fost aici, iata ce aveti de vizitat:

1.    statiunea Semenic

2.    lacul de acumulare Valiug sau Gozna

3.    lacul de acumulare Trei Ape

4.    lacul de acumulare Secu

5.    statiunea Crivaia

6.    pestera Comarnic

7.    pestera Gaura Turcului

8.    Cheile Carasului si izvoarele Nerei

Cand va intoarceti acasa, faceti cinste cu o poza, postata drept marturie a celor scrise si impartasite mai sus. Sa ne auzim cu bine, dupa o alta calatorie!

Ayurveda - o calatorie imaginara

Intr-o tara in care toate merg de-a-ndoaselea, ce solutie ar trebui sa gasesti ca sa iti pastrezi mintea acasa? SA VISEZI! Sa te refugiezi dintr-o lume nebuna si sa intri intr-alta in care ti-ai dori macar pret de cateva ore sa te teleportezi si sa uiti de schizofrenia unui prezent coplesitor. Sa inlocuiesti coruptia, taxele, somajul, boala, nepasarea, cardasia si nerusinarea cu bucuria, amabilitatea, rasfatul, starea de bine si fericirea. 

Si, ca sa punem intre cele doua lumi cat mai multi kilometri, m-am gandit sa tragem o raita prin Kerala, una dintre cele mai sigure regiuni ale Indiei cunoscuta sub numele de „God’s own Country”, un veritabil paradis tropical!

 

 

Kerala este regiunea cu cel mai inalt standard de viata nu numai din India, ci si fata de regiunile invecinate ei, cu nivel de educatie si sanatate sporit. Probabil ca aceasta este una dintre cele mai frumoase destinatii din Asia, fiind situata intre Marea Arabiei si muntii Ghatii de vest intr-un peisaj unic, strabatuta de 44 de rauri si decorata cu un lant de cascade surprinzatoare, care ascunde plaje cu nisip alb, scaldate de ape ca smaraldul, de flora si fauna salbatica si exotica, un adevarat „paradisul verde al planetei”.

Amplasata in sudul Indiei, Kerala se poate lauda nu numai cu frumutetea deosebita a peisajului, ci si cu monumente care merita vizitate precum temple hinduse, moschei, biserici, sinagogi, cu festivaluri deosebite, cu arta specifica trendurilor Kathakali si Mohini Attam, cu o bucatarie delicioasa, cu bazaruri pline de mirodenii tipice zonei. La marginea oraselor se intind plantatiile de orez, paduri cu nuci de cocos sau plantatii de ceai verde. Aici, fie ca alegeti sa faceti sport sau sa urmati tratamentele ayuverdice sau sa faceti eco-turism, orice optiune nu are cum sa va dezamageasca.

Daca sunteti un citadin si nu va simtiti foarte confortabil in natura, atunci n-aveti decat sa vizitati orasele Trivandrum, capitala politica si administrativa a regiunii, renumita prin plajele, monumentele istorice si parcurile sale. Cochin, denumit si „Queen of the Arabian Sea”, este cel mai mare port si locul in care este recomandat sa mergeti la cumparaturi. Apusurile de soare sunt foarte romantice in acest cadru pazit cu strasnicie de o frumoasa sinagoga si ale carui ape sunt mangaiate in fiecare dimineata de nenumaratele plase de pescuit. Trebuie vizitata piata mare a orasului, magazinele de antichitati si bungalow-urile olandeze. Alleppey este „VenetiaVestului”, orasul strabatut de o multitudine de canale, unde anual, in luna august, este organizat Festivalul ambarcatiunilor.

Kannur este renumit pentru artele martiale si forturile sale, in vreme ce Quillon este un oras comercial renumit, inconjurat de cascade si lacuri. Kottayam este centrul educational al regiunii, iar in Calicut a debarcat Vaco da Gamma prima data pe pamant indian. Se spune ca este una dintre cele mai vechi asezari, un oras curat si cu locuitori prietenosi. Palakkad este renumit prin plantatiile intinse de orez, prin arhitectura traditionala, prin bucataria specifica, prin Gradinile Malampuzha si Parcul National „Silent Valley”. Daca sunteti interesati de bijuterii, trebuie sa mergeti in Trichur, capitala culturala a Karalei.

Tot aici sunt organizate renumite festivaluri in cinstea elefantilor precum „Thrissur Pooram”. Merita vizitate cascadele si templul Guruvayur din imediata vecinatate a orasului.

In Kumarakom ar trebui inchiriata una dintre casele plutitoare, iar in Thekkady, rezervatia de tigri Periyar si padurile cu elefanti, pasarea denumita marele indian hornbill, veverita gigant si maimutele negre. Aici veti fi martorii unui peisaj sinistru, in care cioturi de copaci ies din apa lacului, intr-un dans de forme ciudate si sumbre. Tot de aici merita sa mai cumparati celebrele saluri de casmir in proportie de 80% casmir si 20% matase si NU UITATI sa negociati!  Wayanad este renumit prin pesterile, cascadele si padurile  sale, iar la Munar este obligatoriu sa vizitati plantatiile de ceai.

Trebuie spus ca o vacanta aici reprezinta o oportunitate pentru suflet si trup. Nu numai ca va veti simti, dar veti si deveni mai tineri. Regiunea este renumita pentru medicina Ayurveda, numele provenind din limba sanscrita: ayur – viata si veda-stiinta.

Ayurveda se bazeaza pe studiul celor cinci elemente care stau la baza corpului uman: spatiul, aerul, pamantul apa si focul. Teoriile si practicile indiene sustin ca gratie pamantului avem o forma a corpului, formata in proportie de 70% din apa. Focul sustine temperatura corporala, aerul ne permite sa ne miscam, in vreme de spatiul este parte din componenta noastra celulara.

Proportiile prezentei celor cinci elemente este diferita de la om la om, iar harta sa biologica este reprezentata de catre Prakriti. In functie de elementele predominante, exista 3 tipuri de Dosha, nimic altele decat trei stari biologice care influenteaza  toate organele: Kapha (apa si pamant, reprezinta sangele), Vata (aer si spatiu, reprezinta sistemul hormonal si cel nervos) si Pitta (foc si apa, reprezinta sistemul digestiv).

 

Ayurveda pleaca ideea potrivit careia corpul reprezinta un microcosmos in care trebuiesc echilibrate cele 3 principii de baza: Kapha, Vata si Pitta. Tot credinta Ayurveda sustine ca tot ceea ce ne inconjoara reprezinta sursa de energie, iar prin masajul Ayurveda sunt activate cele 107 puncte  care desemneaza zona in care este concentrata energia si ajuta la echilibrarea campurilor energetice.

Masajul purifica organismul, imbunatateste aura energetica, elimina tensiunile si oboseala, alunga starile de insomnie, depresiile, reda mobilitatea articulatiilor, inlatura tensiunile musculatorii. Uleiurile de lavanda,  menta, migdale, masline, mustar si susan sunt cele mai folosite in masajele Ayurveda.

Cei mai multi turisti vin aici pentru acest gen de relaxare, dar altii vor sa petreaca un sejur pe casele plutitoare (houseboat), sa admire plajele intinse  cu nisip alb, lagunele si insulele mici, sa se relaxeze in natura.

Daca va grabiti si va faceti rezervare acum, in 1 noiembrie veti prinde sarbatoarea „Nasterea sin Kerala”sau Keralappiravi, prilej cu care puteti admira superbele costume traditionale: mundu si neriyathu, deja celebrele vesminte albe cu dunga aurie.

Latimea bandei cusuta cu fir de aur stabileste de fapt pretul vesmantului traditional.

Aici pot fi admirate temple frumos impodobite cu sculpturi de patrimoniu, Palatul Tipu care dateaza din sec 7, rezervatiile naturale populate de catre elefanti, tigri  sau caprioare.

Daca bugetul va stange punga si nu va permiteti sa calatoriti cu taxiul, va puteti deplasa fie cu autobuzul, fie cu trenul.

Daca banii nu sunt o problema, inchiriati o houseboat pentru cateva zile si plimbati-va pe canale si admirati plantatiile cu orez, palmierii, satele mici si bucurati-va in tihna de liniste, de padurile care strajuiesc uneori malurile, de prezenta pasarilor, de lumina feerica a rasariturilor si apusurilor solare. Chiria unei ambarcatiuni dotata cu panouri solare este de 100 de euro pe zi, dar aveti echipaj si bucatar privat.

Nu ratati o plimbare cu ricsa si o delicioasa salata de fructe proaspete servita pe plaja. Pentru cei care inca nu sunt decisi, trebuie spus inainte de incheiere ca regiunea Kerala a fost numita unul dintre cele „zece paradise ale lumii”si unul dintre „cele 50 de locuri care trebuiesc vazute intr-o viata” de catre celebra revista National Geographic Traveler”.

Daca nu ma credeti pe nime, credeti-i pe ei!

Rabindranath Tagore

„Nu un ciocan a facut pietrele atat de perfecte, ci apa, cu dulceata sa, cu dansul si suntetul sau”

Aseara citeam un volum de poezii al celui care a fost numit „sufletul Bengalului” sau „profetul Indiei moderne”. 

„Fara de moarte m-ai facut, asemeni bucuriei tale.

Vasul acesta plapand tu il golesti iarasi si iarasi si necontenit il umpli cu viata neinceputa.

Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munti si vai si din el ai izvodit cantece nepieritoare.

La atingerea nemuritoare a mainilor tale, inima ea firava isi pierde tarmurile in bucurie si naste cuvantul negrait.

Prin mainile mele nevrednice imi vin nesfarsitele tale daruri.

Varstele trec si tu torni mereu, si inca sa umpli mai este loc”.

Sincer, doar poezia lui Omar Khayyam mai poate aduce atat de multa muzica in cuvinte si atat de multa delicatete in mesaje. Cred ca v-ati dat seama ca fac referire la Rabindranath Thakur, cunoscut de catre noi, europenii, sub denumirea de Tagore, unul dintre cei mai importanti oameni de cultura din India moderna.  

„Nu te teme de clipa! asa canta glasul eternitatii”.

„Iubirea e plenitudinea. Ea nu cerseste, ci doreste”.

„Femeile creeaza din iubire, barbatii creeaza din imaginatie”.

Poetul a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatura din Asia. Asa cum numai India poate zamisli talente de exceptie, Tagore a fost deopotriva filozof si poet, compunand peste 2000 de cantece, scriind peste 1000 de poezii, peste 100 de povestiri, peste 50 de piese de teatru, peste 10 romane.

„Te iubesc, dragul meu. Iarta-mi aceasta iubire. Ca o pasare ce si-a pierdut cararea m-ai prins in umbra aripilor tale, ca valul sufletului meu sagetat de puterea ta cazu. Acopera-l cu mila ta, dragul meu drag, si iarta-mi aceasta iubire. Si daca nu ma poti iubi, dragul meu, iarta-mi aceasta durere. Nu-mi zvarli priviri rautacioase din departarea zarilor. Ma voi strecura in coltul meu si inmarmurita voi ramane in puterea ingandurata a noptii. Cu amandoua mainile acori-voi rusinea ochilor mei. Intoarce-ti fata de la mine, dragul meu drag, si iarta-mi asta durere. Si daca ma iubesti, dragul meu, iarta-mi asta bucurie. Cand sufletul meu e scaldat de valurile fericirii, nu rade de ratacirea mea involburata de primejdii. Cand inaltata pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele si, cand, ca o zeita, imi inchin tie darurile mele, primeste-mi mandria, dragul meu, si iarta-mi fericirea.”

 

Opera sa a fost atat de iubita si apreciata in India si in zonele invecinate, incat Imnurile nationale ale Indiei si Bangladesh-ului sunt compuse pe versurile sale.

„Copacii sunt efortul nesfarsit al Pamantului de a vorbi cu cerul”.

„Viata e un dar pe care il merita, numai atunci cand il daruim”.

„Credinta este pasarea care canta cand zorii nu au aparut inca”.

El s-a nascut la Calcutta intr-o familie distinsa de brahmani numiti Banerjee, care in timpul coloniei engleze, denumirea mostenita din strabuni de Thakumashai, adica domnul sfant, a fost anglicizata si a fost inlocuita cu Thakur, iar mai apoi Tagore. Familia si-a educat copiii in privat, angajand profesori care veneau la conac. Poetul a fost educat dupa modelul englezesc, desavarsindu-si educatia la la Facultatea de drept din cadrul University College din Londra in 1878. Desi au fost 14 copii la parinti, iar mama lor a murit cand poetul avea o varsta frageda, toti fratii lui au devenit nume de referinta in India acelor timpuri: Fratele lui, Dwijendranath a fost un respectat filosof si poet, Satyendranath a fost primul indian numit intr-o funtie publica importanta,  Jyotirindranath a fost un repurtat dramaturg, muzician si compozitor, iar sora lor, Swarnakumari, a fost un respectat romancier.

Un an mai tarziu , la varsta de 22 de ani, s-a casatorit cu Mrinalini Devi, fiica unui functionar in imobiliare, care avea doar 12 ani. Impreuna au avut cinci copii dintre care trei au supravietuit, o fata si doi baieti. El s-a retras la mosiile din Shelaidaha si s-a bucurat de cea mai productiva perioada din cariera sa literara.

„Numai acela este liber care iubeste libertatea pentru el si e bucuros s-o extinda si asupra altora.”

„Nu te uita in urma, ci priveste cu curaj tot ce ti-a harazit soarta. Mergi inainte cu bucurie, aduna-ti toate puterile pentru a alege binele din tot ce vei avea de infruntat.”

A trait pana la varsta de 80 de ani, s-a bucurat de recunoastere literara si politica alaturi de cel pe care avea sa il denumeasca Mahatma ( „marele suflet”) Gandhi, militand pentru drepturile si independenta Indiei, pentru validitatea casatoriilor religioase, pentru reforma agrara s.a. Pentru multi dintre noi, Tagore reprezinta poetul national al Indiei, vocea care s-a facut auzita dincolo de granite si continente prin simplitatea si profunzimea cuvintelor atent organzate in poeme sublime sau in cugetari profunde. daca va place sau nu, asta deja tine de „gust”.