David Ogilvy - "Consumatorul nu este un dobitoc; este sotia ta".

Un vechi proverb spaniol spune ca , inainte sa devii toreador, trebuie mai intai sa inveti sa fii taur. Probabil ca, inainte sa devii un marketer adevarat trebuie sa fii un consumator avizat. Adica sa intelegi miscarile si tendintei pietei. Publicitatea nu s-a nascut ieri, nici o data cu econoomia de piata. ea are o vechime de peste 4000 de ani. Primele forme de promovare au fost reprezentate de semnele grafice pictate pe peretii cladirilor din perioada Babilonului si ale Romei Antice. In acest mod era chemat norodul fie la vot, fie la jocurile publice, menite sa calmeze convulsiile sociale. In perioada Egiptului antic, pe drumul strabatul de caravanele de camile erau amplasate roci sau placi de metal pe care erau gravate mesaje cu privire la produsele de schimb. Acestea sunt considerate inceputurile publicitatii outdoor. Publicitatea orala isi are originea in perioada medievala, cand comerciantii isi laudau produsele prin mesaje strigate. 

In 1453, o data cu inventarea presei tipografice de catre Johann Gutenberg, comerciantii au inceput sa foloseasca flyere pentru a-si promova produsele. Bucatile de hartie tiparite erau lipite pe zidurile caselor si promovau breslele. Aceste afise aveau dimensiuni mici si au fost folosite pana in epoca moderna, avand un pact major. Prima reclama recunoscuta in lumea publicitatii dateaza din 1472 si avea ca scop promovarea unei carti de rugaciune ce urma sa fie pusa in vanzare. Ea era tiparita in limba engleza si se distribuia door-to-door. Prima reclama tiparita sub forma unei brosuri promova calitatile miraculoase ale unui medicament. Ea a fost distribuita la nivel de masa si a aparut in anul 1525 in Germania. In anul 1661 este marcat de prima marca de produc: gelul pentru curatarea dintilor, Dentifrice. Se pare ca primul anunt in ziar a avut loc in America, pe la sfarsitul anului 1680 in care se anunta furtul a 12 cai si pentru a caror recuperare se promitea o recompensa. Primul ziar care a inceput sa publice anunturi a fost tiparit tot in America, in 1704,si se numea Boston News-Letter. Lui Benjamin Franklin i se datoreaza reclamele tiparite si majuscule bold-uite. Dupa parerea mea, America a dat, de fapt, tonul publicitatii adevarate. In 1776 au aparut reclamele policice tiparite care indemnau tinerii sa se inroleze in Razboiul de Independenta. In 1835 a aparut outdoor-ul, pe panouri fiind promovate primele vehicule, air cativa ani mai tarziu si in unele capitale europene. 

In 1873 apare conceptul de product placement. Astfel, Jules Verne, in cartea sa "Ocolul Pamantului in 80 de zile", a mentionat primele nume de campanii si produse. 

Prima agentie de publicitate a aparul in Philadelphia si a apartinut lui Volney B. Palmer care este considerat predecesorul agentiilor de publicitate de astazi. El si-a angajat personal care contracta in numele agentiei spatii de publicitate in ziare la preturi avantajoase pe care le vindea ulterior potentialilor clienti la un pret mai mare. In 1869, Francis Ayer a fondat N.W.Ayer&Son, agentie care exista si astazi. Ayer a revolutionat lumea publicitatii americane deoarece a adoptat o maniera transparenta de lucru: el vindea clientilor lui spatii in ziare la acelasi pret cu care achizitionase si el, aplicand un comision de volum convenit de ambele parti. In 1882, la New York, a aparut prima reclama luminoasa. 

O data cu trimiterea celor 8000 de carti postale catre clienti, toate scrise de mana, compania Sears a introduc in practicile curente marketingul direct. In urma acestei actiuni, compania a primit 2000 de comenzi de la acestia. 

In 1905 a aparut prima reclama la tigarile Murad in care a fost folosit un personaj celebru. Actorul Roscoe "Fatty" Arbuckle arata, intr-un film mut, ca tigaretele Murad sunt singurele preferate de barbati. Primul slogan dateaza din 1911 si apartine companiei Woodbury Soap Company:"sexul vinde". Sase ani mai tarziu a fost infiintata Asociatia Americana a Agentiilor de Publicitate. In 1920, ele au implementat si dezvoltat strategii de marketing si copywriting. Tot atunci s-au realizat primele cercetari de piata si studii demografice. Atunci s-a nascut termenul de target. 

In 1930, Joseph Leyendecker a fost cel care a creat identitatea vizuala pentru marca de camasi Arrow, prin publicarea machetelor de campanie "Arrow Collar Man". 

Compania lansase in 1913 o moda in randul barbatilor pasionati de sport, care isi construisera o cariera, care aveau venituri peste medie si intrau in categoria barbatilor de succes. 

"Poplinuri Zefiruri Dejalene" ori "tissu anglais" sunt mentiuni folosite frecvent pe afisele Leyendecker. In 1920, Frank Conrad a deschis prima statie de radio comercial in propriul garaj, in Pittsburg. Publicitatea a cunoscut atunci un avant fara precedent datorita faptului ca mesajul audio era receptionat de catre un public foarte numeros si variat. Publicitatea audio a avut un aport considerabil la crearea unei mari cereri de promovare de noi produse. Economia statelor industrializate exploda in acelasi timp cu publicitatea. O data cu apartitia radioului, formele de promovare s-au diversificat. Erau prezentate avantajele produsuluidirect de la microfon, iar noutatea a prins publicul ascultator imediat. In 1938 a fost introdusa in SUA legea care pedepsea publicitatea mincinoasa. Douazeci de ani mai tarziu, aparea televiziunea. Faptul ca aparatele TV erau foarte scumpe si foarte putine familii isi permiteau sa il cumpere cat si existenta unui singur canal TV facea ca publicitatea TV sa nu se impuna cu tot atata forta precum cea audio. Zece ani mai tarziu, reclama TV avea sa depaseasca radioul atat ca bugete investite, cat si ca volum. Televiziunea avea sa schimbe si mesajul publicitar. Imaginea produsului avea posibilitatea sa promoveze nu numai avantajele, ci si sa puna bazele brand-urilor de mai tarziu. Agentiile de publicitate foloseau in spoturi personalitati puse sa laude produsele, girandu-le astfel calitatea. 

In 1941, aparea primul spot TV la ceasul Bulova a carui reclama s-a transmis inainte de inceperea transmisiunii unui meci de baseball. Spotul avea 20 de secunde si costa 9 dolari. Prima reclama politica a fost difuzata in 1950. Inceputurile publicitatii romanesti este si ea marcata de strigatul marfurilor in fata pravaliilor, "anunciurile", "mezaturile", "instiintarile particulare". Incepand cu anul 1829, Romania avea presa scrisa in care se publicau anunturi de mica publicitate. In Romania, prima agentie de publicitate a aparut in 1880 si a apartinut lui David Adania, care purta numele sau. Activitatea acestei agentii consta in inserarea unor anunturi comerciale in gazetele vremii. Anunturile erau tiparite in publicatii gen Curierul Romanesc, Albina Romaneasca sau Gazeta de Transilvania. Ele erau scurte si concise, continand informatii privind: cine vinde, ce vinde si unde vinde. Agentia publica anunturi pentru patru firme: doua de incaltaminte, un farmacist si un cofetar. In 1879 deja se lucra pentru identitatea vizuala a firmei si marci de produs. Astfel apar primele notiuni de branding. Incepand din acest moment putem vorbi despre sigle. In 1886 a fost tiparit prima aparitie a Almanahului Comercial. Aceeasi agentie Adania avea sa realizeze publicitatea murala in statiile C.F.R si pe mijloacele de transport, in special pe trenuri si vapoari. Dupa 1990, peisajul advertising-ului romanesc s-a schimbat si au aparut noi agentii: Emil Helber, Carol Schudler, Isidor A. Stern si Oficiul de Publicitate Romania care urma sa editeze Almanahul Comercial. In presa scrisa au aparut noi tehnici de promovare, textul fiind insotit de fotografie.

In 1883 au aparut cartile postale si, o data cu ele, a crescut importanta fotografiilor in promovare. Incepand cu anul 1892 multe agentii au inceput sa publice mesajele de comunicare in mai multe limbi. Astfel, aria activitatii lor s-a extins peste hotare, ele inlesnind publicarea anunturilor in si din strainatate, ca , mai apoi, sa isi extinda activitatea peste hotare. In aceasta perioada au fost semnate primele contracte de exclusivitate. Agentia Bassa Alexandru detinea exclusivitate pentru Almanahul Universul si Revista Automobile,  Societatea Generala de Publicitate avea exclusivitate in Bucuresti pentru ziarele Adevarul, Dimineata, Argus. Datorita importaneti pe care publicitatea o ocupa atat in lumea afacerilor, cat si la nivel de consumatori, incepand cu 1924, multe agentii internationale isi deschid filiale in Romania: “ J.W.Thompson” din New York care nu prelua reclame de la doua firme concurente,  “Rudolf Mosse”  din Berlin care era  specializata pe murale, “Siegfried Wagner” care era specializata numai in promovarea statiunilor balneoclimaterice din tara si strainatate. Multe dintre ele si-au deschis sucursale in alte orase din tara: Bucuresti, Arad, Oradea, Brasov, Timisoara, Campina, Ploiesti, Sibiu, Galati, Chisinau si Cernauti. De numele agentiei americane J.W. Thompson se leaga aparitia testimonialelor si faptul ca aceasta agentie a folosit pentru prima data in reclamele lor o persoana publica din Romania si totodata un cap incoronat. 

In 1925, Regina Maria a fost invitata sa apara in reclama pentru Pond’s Cold Cream. Regina vizitase S.U.A si achizitionase cremele firmei Pond’s de care era foarte incantata. La intoarcerea in tara, ea a scris o scrisoare companiei, oferindu-le permisiunea de a fi citata in reclama. In testimonialul sau, regina recomanda crema Ponds, laudand-o pentru calitatile sale exceptionale asupra pielii. AstfelRomania intra in atentia lumii, ajungand sa fie mentionata  revistele statelor de pe tot mapamondul, gratie testimonialului realizat de tanara Regina.  Conceptul a fost preluat imediat de catre o farmacie din Banat, mai exact din Lugoj, “Farmacia Vulturul Alb” care publica mesajele de multumire pe care le primea din partea clientilor. In 1930, in capitala existau deja doua firme specializate pe productia de reclame luminoase. Ca si in zilele noastre, femeile au fost primele victime ale publicitatii. Ele erau in ton cu moda pariziana, imprumutasera obieceiul “five a clock”-ului si nu puteau lipsi de la bataia cu flori de pe bulevard. Astfel gasim citate care fac referire la tendintele modei din perioada interbelica: "Am zis, la început, că omul fatalmente nu poate trăi fără tirani; şi dacă aceştia nu vin de-a dreptul, el şi-i creează. (...) Între tiranii omenirei, unul dintre cei mai puternici este moda. Această ficţiune monstruoasă îşi are raţiunea în acea parte a omului care este plinăde deşertăciune. Ea se naşte întotdeauna dintr-o necesitate, dar nu împlineşte nicio nevoie. (...) Moda, luată în sens filozofic, s-ar putea califica astfel: arta de a îmbraca corpurile cele nude. În acest sens numai, ea este de interesu pentru om carele au trebuit negreşit să caute să-şi acopere goliciunea”. In  1869 rolul revistei Femeia era educarea si rafinarea gusturilor romancelor:. "Moda D. D-lor, intră în sciinţa frumosului, dacă dar lucrurile voastre sunt urâte, sunt bizate, sunt necomode, cum ni le aduceţi sub autoritatea modei şi ni le vindeţi pe bani?...Româncelor! daţi exemplu de multă raţiune -ardeţi toate cocurile din păr străin şi numai acela păr adăugiţi pe capul vostru pe care l-aţi strâns din an în an în curate perinuţe, cum voi aveţi obiceiu a-l păstra ca o dulce suvenire"."Din palat până la bordei, dela tron pănă la cenuşă, luxul găseşte pururi admiratori, toţi se cunosc, toţi seştiu şi cu toate astea toţi se întrec. Ai, n-ai trebuie săcheltuieşti; poţi, nu poţi trebuie să faci cum face lumea, pentru ca să te întreci cu lumea! (...) Moda este soră a luxului, ori poate chiar copilul său. Luxul şi moda bântuiesc lumea mai mult decât ciuma, căreia totuşi i s-a putut pune o barieră". Femeile erau invatate cum sa se macheze : "Pomezi proaspete pentru cap şi obraz. Cel mai de căpetenie lucru ca să conserveze cineva părul din cap şi peliţa obrazului şi a mâinilor este de a întrebuinţa pomezi proaspete". Iata cum era publicata o reclamă la pastă de dinţi: "Acest preparat analizat de institutele chimice este cel mai bun pentru albirea dinţilor, întăreşte gingiile, depărtează orice miros al gurei. Este singura cremă care nu vatămă emailul, lăsând mult timp un miros plăcut gurei". O data cu Coco Chanel, femeile au trecut de la fusta lunga la cea deasupra genunchiului. Publicitatea a promovat atunci silueta feminină sumar îmbracata ori nuda, intotdeauna folosind imaginea unei singure femei. Intrau in trend  confectiile, lenjeria, ciorapii. Iar femeia nu-si mai lasa nurii ghiciti, emanciparea femeii sfida regulile si se cereau aratate. 

Sampoanele Elida erau promovate cu mesaje directe: "Un păr îngrijit atrage privirea. Cea mai frumoasă femee le lasă rece dacă nu e îngrijită. Femeile frumoase cunosc prea bine ce importantă este îngrijirea părului. Canoanele societatii se schimbau si femeia incepea sa fie ajustata tiparelor noii mode europene. In 1920 au aparut primele reclame la "aparatul de masaj cu presiune de apă U-VA-MASSA" care "topeşte grăsimea ca soarele zăpada"."Experienţă de 15 ani. Slăbiţi în 30 de zile (fără medicamente, fără cură de foame, fără oboseală fizica. Cum Romania, in perioada regalitatii, cunostea o dezvoltare economica fara precedent si intrase in circuitul european al caselor regale, evident ca publicitatea radiofonica si-a facut imediat simtita prezenta, o data cu inventarea radioului. Pe vremea aceea spoturile audio se prezentau ca o combinatie intre creatii muzicale si dialoguri, mult mai lungi decat cele pe care le auzim astazi. Un an mai tarziu, avea sa se remarce  H. Furch, care a lucrat ani de zile la  vizualurile pentru magazinul “La vulturul de mare cu pestele in gheare” , o marca aparuta in 1878 si care a cunoscut o evolutie spectaculoasa pana dupa 1935 si despre care am publicat deja un articol pe blogul “Umbrela patrata”. 

Dar nu am vorbit deloc despre partea de PR pentru ca si aici avem un exemplu elocvent, prin anuntul publicat in revista Harghita, din 12 aprilie 1925, in care se mentioneaza: « Avis On. clientele si publicul interesat, am onoarea a-i atrage atentiunea asupra Institutului contra moliilor unde, pe langa asigurare contra spargerii, primesc spre pastrare, pe sezonul de vara, blanuri, haine de iarna, covoare persiene s.a. contra moliilor. Considerand ca, in orasul nostru nu au fost pana acum, astfel de institut si ca s-au cauzat mari pierderi, On. public a avut ocazia sa se convinga despre aceasta necesitate. Rog, deci, in interesul sau, binevoitorul sprijin! Sa nu intirzie nimeni, a-si depozita blanurile spre pastrare la acest institut ». Actiunile de sponsorizare erau de asemenea uzitate de vreme ce in anul 1928 a fost publicata o fotografie din arhiva lui Nae Ionescu, in care este imortalizata o scena de circ la Mosi, in care artistii circului poarta imprimate pe recuzita simbolurile marcii Suchard. Reclama interbelica era prezentata cu gratia mesajului indus. Nimic ostentativ, nimic agresiv. Privitorul nu era asagat cu informatii inutile, ci era invitat la reflectie. 

In acest sens ar trebui mentionata reclama magazinului “ La Ruleta “, care isi promova articolele prin imaginea seducatoare a unei tinere care isi ridica printr-un gest de cochetarie rafinata rochia, putin deasupra gleznei, pentru a-si potrivi ciorapul. Mirat si tacut, un ogar afgan se uita la ea in treacat. Tot in jurul anului 1900 , cand reclamede deveneau tot mai indraznete, cu timide note erotice, textele imprumutau note  imperative prin folosirea succinta a cuvintelor, organizate in propozitii scurte:. "La joc noroc, dar la ciorapul Ady 75, siguranţă". Mesajul era insotit de fotografia unei tinere  asezata intr-o poziţie foarte sexy,  cu picioarele la vedere.  Doamnele erau ademenite de coafori si negustorii de cosmetice cu ,,Ondulaţie permanentă cu preţuri reduse pentru Paşti” sau cu ,,Apa Kathe pentru sân – mijloc senzaţional, scutit prin lege, pentru a dobândi un bust frumos, cu efect miraculos. Apa Kathe se foloseşte numai pe dinafară, de aceia e potrivită pentru orice constituţie corporală“ Evident ca nu erau uitati nici barbatii. „Frumuseţea este şi pentru bărbat o avere sigură şi o recomandaţie bună. Frumos ca un zeu! Săpunul şi cremea Zuckooh – te scapă de pis­trui, pete, ten palid“. Publicitatea se exprima atunci prin mesaje simple, dar concise. 

Si nu trebuia sa faci un efort in alegerea produsului sau marcii, pentru ca lumea afaceristilor interbelici puneau pret pe calitatea produselor si fidelizarea clientilor lor. Daca doreai delicii gastronomice, mergeai la  Capsa, Perlmutier, “ la Popescu. Traditionala turta dulce “. . “Cafea delicioasa “  era servita la Ilie Marin. Aveai nevoie de “ferarie “ , mergeai «  la omul de fer », cautai stofe , le gaseai « La Mielul Domnului ». Brand-urile au prins radacini in Romania inca din perioada interbelica. Astfel, inca de la inceputul secolului 19, marcile Azuga,  Adesgo, Carmol,  Capsa, Carul cu Bere, Gambrinus, medicamentele de cap Nevralgin Jurist, conservele  Stela, Vulcan erau foarte populare. Dupa cum mentionam mai sus, Romania era cooptata intr-un circuit comercial si social la nivel mondial. Astfel incat brand-urile internationale: Bayer, Chrysler, Clarion, Diavolo, Fiat, Flit, Kodak, Longines, L’Oreal, Nivea, Omega , Philips, Tungsram, Vichy  erau foarte cunoscute in tara. Pentru ca lumea circula cu destula usurinta si moda avea pret, hotelurile: Athenee Palace, Frascati, High Life, Lafayette, Louvre, Metropole nu numai ca erau cunoscute, dar corespundeau tuturor exigentelor vremii. Fie ca vorbim aici de pravalii, de hoteluri, de restaurante, toate aveau un logo de buna calitate, un slogan destept si o generoasa expunere la strada. Daca este sa intram si mai tare in istoria publicitatii romanesti, ar trebui spus faptul ca primul automobil fabricat pe teritoriul Romaniei a fost Marta in anul 1909, in Aradul care atunci se afla sub ocupatie Austro-Ungaria, la uzinele Magyar Automobil Reszveny Tarsasag Arad. Se pare ca uzina avea o capacitate de productie de peste 150 de automobile pe an. Tot sursele mentioneaza faptul ca  design-ul si performanta erau similare celor fabricate in Germania , cu transmisie prin lant si cu o putere in jur de 30 CP. Si pentru ca tot am vorbit in postarile trecute de UCM Resita, se pare ca primul automobil romanesc modern a fost fabricat la uzinele Malaxa din Resita, dupa un design realizat de inginerul Petre Carp. Autoturismul era prevazut cu un motor radial cu trei cilindri, racit cu aer, care la 30 CP atingea 120 km/ora si avea un consum de 11 litri pe 100 km. In masina intrau sase pasageri. Aici s-au produs aproximativ 800 de automobile pe an, in perioada 1945 si 1947.  Trebuie spus ca inca din 1910, functionau in Romania „schimbătorie de bani“ pentru toti cei  „cari călătoresc seu se reîntorc acasă din România“. La fel cum de altfel existau si  societati de asigurare.  Un exemplu elocvent era Reuniunea pentru Ajutorare, de pe Calea Victoriei 13, care recomanda: „De moarte nu scapă nimeni. Până la 85 de ani, se primesc membri pentru ajutorare în caz de moarte (deces) li se plăteşte imediat următorul ajutor la sumele de lei 8.000 – 10.000 sau 24.000“. Pastrand tonul mesajului de mai sus, firmele de pompe funebre lansau mesajul: „sicriurilor de metal ce se pot închide hermetic, din prima fabrică din Viena…, care funebre cu doi şi patru cai, ciocli“. Evident, produsul completat era menit de atunci sa isi invinga concurenta: „iau asupră-mi şi transporturi de moţi în strinătate." Probabil ca inca de atunci romanii erau o natie constipata, atat la propriu, cat mai cu seama la figurat, de vreme ce reclama pentru purgative era atat de des folosita: „Vinul de buruieni a lui Huberth Ullrich. Pentru morburi de stomac, constipaţie, slăbiciune, anemie, debilitate, râgăială“. Tabletele purgative Ascaret se gaseau in toate drogheriile inca inainte de primul razboi mondial si toata lumea stia ca aveau „un efect nesupărăcios şi sigur, fiind curat vegetabile şi întăritoare la stomac“. Pentru copiii deranjaţi la stomac era mai indicata „Ciocolata de Tannim a lui Sztraka“. O data cu inceperea Celui De-Al Doilea Razboi Mondial, urmat apoi de nationalizarea unitatilor comerciale , publicitatea a intrat in declin, atat din cauza monopolizarii pietei de catre stat , cat si din absenta unei concurente reale. Dupa cum probabil v-ati dat seama deja, imi repugna orice tine de comunism, motiv pentru care nu am sa dezvolt aceasta perioada. Din respect pentru istoria publicitatii insa, voi aminti cateva brand-uri care au facut istorie si dincolo de nationalizare: pantofii Guban, blanurile de Orastie, detergentul Perlan, ciocolata Kandia, autoturismul Tico, palariile Lux Periam, sapunul Cheia, cosmeticele Farmec si Ana Aslan, apa minerala Borsec, pasta de dinti Cristal, laptele demachiant Doina, sucurile Cico, Brifcor si Quick Cola, Eugenia, motoretele Mobra, tenisii de Dragasani, costumele APACA, adidasii Rostart si Rosprint, becul de Fieni, salamul de Sibiu,  Dacia,  Murfatlar, ciocolata Rom, prajitura Magura, frigiderul Artic. Daca aveti si alte informatii cu privire la acest subiect, m-as bucura sa completati materialul.

Tadao Ando - Casa din Sri Lanka - cutia si sufletul

Imaginati-va o insula cu imense plaje albe pe care troneaza colibe artistic desenate in umbra palmierilor cu frunze mari, frumos arcuite spre pamant. Crocodili si serpi de apa, maimute, leoparzi si elefanti care circula in voie pe inca ferite de efervescenta citadina. In larg, pescarii stau suspendati pe tarusi adanc infipti in nisip care asteapta rabdatori pestii sa se prinda in plasa.

Intr-un asemenea peisaj Tadao Ando , marele arhitect faponez, a construit pentru unul dintre clientii lui,  Pierre Pringiers, un om de afaceri belgian prosper,  casa pe care acesta a daruit-o sotiei sale, Saskia.O casa ridicata sus pe stanci, ghemuita ca un leopard gata de atac, cu fata spre ocean.
"Într-o zi am întrebat-o dacă ea ar alege arhitectul ei favorit din lume, care ar fi? Ea a spus Tadao Ando” relateaza Pierre cu privire la alegerea lui Ando.  Arhitectul a refuzat initial cererea clientului sau si nu s-a lasat induplecat pana ce cei doi beneficiari nu au scris un eseu prin care isi justificau emotional dorinta ca resedinta visurilor lor sa fie realizata de Ando. Sotia era o mare admiratoare a imaginilor iconice create de catre Ando pentru proiectul Church of Light in 1989.

Aceasta admiratie a tinerei artiste a stat la baza deciziei sotului ei de a-l contracta pe renumitul arhitect care sa realizeze un atelier  si un camin in Sri Lanka pentru cuplul belgian. Ando este recunoscut in plan mondial pentru volumele sale turnate in beton care genereaza spatii mari, puse in valoare de ferestre luminoase.

El este de parere ca el creeaza volume pe care clientul le umple cu suflet.
In conceperea proiectului sau, Ando a tinut seama de cerintele exprimate de Saskia, care isi trage filonul de inspiratie  pentru opera de arta ei in "cerul si marea acestei insule tropicale" , motiv pentru care ea nu a vrut sa vada nimic altceva in jur decat cerul s
i marea din casa.

Ando spune că "scopul sau este de a crea o arhitectură aerisita ca multe dintre casele native."

Cladirea a fost conceputa pe patru volume. Primul este reprezentat de receptia, bucatarie, dormitor si camera pentru meditatii, in vreme de cel de-al doilea este rezervat oaspetilor, fiind format din dormitoare cu vedere spre mare si baie privata.

Perpendicular pe cele doua volume, a fost construit living-ul, care se intinde pe o lungime de 20m.

Deasupra living-ului este amplasata o piscina interioara, care are aceeasi intindere ca si camera deasupra careia este asezata. Cele doua spatii sunt unite printr-o scara ce porneste din vestibul. Casa este prevazuta cu ferestre largi amplasate in spatii cu deschidere foarte mare. Astfel, panorama din fata casei orientata catre Oceanul Indian sau vegetatia luxurianta din spatele casei dezvaluie frumuseti le naturii in forma lor spectaculoasa. Arhitectul s-a jucat cu elementele naturale, astfel, piatra si lemnul au fost folosite in pardoselile casei. In partea triunghiulara cu pereti de sticla dintre volume se afla amenajat biroul clientului. Desi aparent aici se afla zona de interes a casei, de fapt, centrul simbbolic al casei il reprezinta atelierul sotiei sale, realizat pe doua nivele, care se termina cu o pasarela metalica.

Ca semn de pretuire a admiratiei tinerei artiste, Ando a creat un cadru de otel in forma de cruce pe care se sprijina fereastra, care pune in valoare, intr-un mod miraculor, umbra, nu lumina! Prin acest joc de lumini si umbre, arhitectul dorea sa puna in valoare picturile tinerei artiste. De design-ul interior s-a ocupat firma Top Mouton.

Arhitectul nu a vazut niciodata situl casei, nici terenul pe care urma sa fie ridicata constructia. El si-a trimis asistentii, Kiyoshi Aoki si Yukio Tanaka, ca sa supravegheze  procesul de turnare al betonului si pozitionarea exacta a fiecarui ansamblu.

A angajat o firma locala de arhitectura, PWA Architects, care a executat planul conform indicatiilor primite  din Japonia. In 2004, zona a fost puternic afectata de un Tsunami, dar Pierre s-a implicat in strangerea de fonduri umanitare pentru reconstruirea caselor pentru localnicii ramasi fara locuinta.

Daca ma intrebati pe mine de ce imi place acest arhitect, v-as spune pentru maniera in care pune in valoare atat lumina, cat si umbra, mentru spatiile deschise, simple, luminoase.

Pentru forma liniilor si suprapunerea planurilor intr-o maniera simpla si eleganta. Si iarasi, daca ma intrebati pe mine, cel mai lut imi place Casa Koshino, dar care nu are in spatele ei o poveste atat de frumoasa ca si Casa din Sri Lanka.

Viena, asa cum nu prea o cunosti!

Pentru mine, orice drum este o placere. Nu are importanta unde duce, important este sa te bucuri de calatorie. Si asta am facut. De fiecare data cand merg la Viena, fiica mea intra in panica. In toti acesti ani, am vazut tot ce putea un turist de bun simt sa viziteze in acest oras superb. Ei bine, se pare ca eu nu sunt un turist de bun simt. Pentru ca eu vreau sa vad, de fiecare data, ceva nou. In aceasta ultima calatorie, la final, a tinut sa precizeze : “Mami, data viitoare nu mai am unde sa te duc. Ai vazut tot ce se putea vedea!” Dar eu sper, de fiecare data cand ajung aici sa descopar ceva nou care sa ma scoata din banalitatea zilelor obisnuite de pe plaiurile romanesti si sa imi ofer un motiv de bucurie in plus intr-un sejur vienez.  Astazi am sa va dau cateva sugestii pentru o escapada vieneza.  Nu am sa vorbesc de pictura lui Klimt, de arhitectura Hundertwasser sau de obiectivele turistice

Belvedere,

Hofburg,

Stephan Dom, Cladirile Otto Wagner, Primaria, Schonnbrun sau altele asemeni lor  pe care nu aveti cum sa le ratati. Mi-amintesc cu mare placere cand, intr-un sejur prelungit, am vizitat mai multe muzee, oarecum ocolite de turisti. Putine orase europene se pot lauda cu muzee la fel de interesante, dar trebuie spus faptul ca e greu sa faci o selectie din lista interminabila care exista in acest oras. Eu vi le recomand pe cele care mi-au placut mie, pentru ca ascund atatea bucurii, incat nu inteleg de ce nu v-ati rasfata putin atunci cand aveti ocazia.

Muzeul mobilei din Viena – adaposteste colectia imperiala de mobila si cu siguranta iti va face placere sa vezi expusa aici cea mai mare colectie de mobila din lume. Aici vei gasi piese datand din vremea tuturor imparatilor austrieci, incepand cu Charles VI, tatal Mariei Theresa. 

Muzeul Albertina adaposteste cea mai impresionanta colectie de arta grafica din lume. Aici pot fi admirate lucrarile lui Albrecht Durer, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Rembrandt, Rubens,  Claude Lorrain, Eugene Delacroix,  Manet, Cezanne, Egon Schiele, Gustav Klimt si Oskar Kokoschka.

Haus der Musik sau Casa Muzicii este unul dintre cele mai frumoase  din Europa si cel mai important muzeu dedicat muzicii din Austria. Curajosii pot dirija virtual orchestra Filarmonicii din Viena, isi pot compune propriile piese si le pot inregistra pe CD-uri. Nu cred ca va avea mare importanta rezultatul de vreme ce nu veti concerta pe scenele lumii, dar pot fi o amintire placuta a unui act creativ, chiar daca nu foarte reusit. Aici pot fi vizitate sectiunile dedicate istoriei interactive a muzicii, un muzeu al Orchestrei Filarmonicii din Viena, prezentari ale vietii si creatiei unor muzicieni si dirijori celebri ca Joseph Haydn, W.A. Mozart, Gustav Mahler si altii. Muzeul este organizat pe sapte etaje, deci aveti ce vedea, dar mai cu seama asculta. 

 

Mozarthaus este locul in care Wolfgang Amadeus Mozart a locuit  intre 1784 – 1787 si a compus "Nunta lui Figaro". A fost locuinta preferata a compozitorului si singura in care acesta a stat timp de cativa ani. Apartamentul – muzeu adaposteste obiectele sale personale si tot aici pot fi audiate unele compozitii ale lui. Apartamentul in care acesta a locuit se afla la etajul intai,  cel de-al doilea etaj al muzeului fiind dedicat  operelor sale. Cel de al treilea etaj este o intoarcere in timpul perioadei lui Mozart, intr-o Viena baroca, dezvaluind o atmosfera oarecum romantica pentru timpurile noastre. Niciunde nu-l veti descoperi pe Mozart mai bine decat in Mozarthaus, unul dintre cele mai apreciate muzee din Viena.  

 

Daca iubiti arta contemporana, atunci trebuie sa mergeti la MUMOK, un muzeu dedicat expozitiilor de arta europeana contemporana, care promoveaza creatiile tinerilor artisti. Aici sunt prezentate picturile, lucrarile de grafica si fotografie, sculptura, multimedia, realizate de artistii tineri, incepand din anul 2000.

Muzeul de Arte Frumoase (Maria-Theresien-Platz) a fost construit intre 1872 – 1891 si a fost  creatia arhitectilor Gottfried Semper si Karl von Hasenauer. Aici sunt expuse lucrari semnate de Rubens, Rembrandt, Vermeer, Durer, Rafael, Titian, Velasquez, precum si cea mai bogata colectie de tablouri realizate de Brueghel.

Nu foarte departe de Piata Naschmarkt, o piata de legume si bazar in timpul saptamanii, care se transforma in weekend in piata de vechituri (aici puteti achizitiona multe obiecte antice), se afla Vienna Secession. Despre cladirea aceasta am vorbit mai pe larg intr-un alt material postat, motiv pentru care nu voi insista. Cladirea este una dintre cele mai interesante din Viena, prin superba sa cupola alcatuita din uriase frunze de laur aurii. Edificiul reprezinta cea mai importanta exemplificare arhitecturala a stilului Art Nouveau in Viena si a fost proiectata si construita de Joseph Maria Olbricht. Potrivit principiilor Secession, diversele forme de arta - sculptura, arhitectura, pictura, muzica - trebuiau reunite intr-o opera singulara,  "gesamtkunstwerk". Intrarea este protejata de mastile celor trei gorgone care simbolizeaza arhitectura, sculptura si pictura.Deasupra intrarii troneaza si azi motto-ul artistilor de odinioara : "Der Zeit ihre Kunst. Der Kunst ihre Freiheit." (Vremii Arta Sa. Artei Libertatea Sa). In interiorul cladirii poate fi admirata lucrarea lui Gustav Klimt,  o uriasa compozitie murala, Friza Beethoven, in semn de omagiu adus lui Ludwig van Beethoven, a carui muzica era pentru miscarea secession un exemplu de "gesamtkunstwerk".

 

KunstHaus Wien este un muzeu foarte drag mie, despre care am vorbit pe larg intr-un material dedicat unui arhitect extraordinar, Kunst Hundertwasser. Aici poate fi admirata expozitia permanenta a lucrarilor lui Hundertwasser, de la creatiile in pictura si grafica la proiectele arhitecturale si documente. Daca ajungeti in cartierul Prater, langa acest muzeu vezi mai putea admira si alte lucrari arhitecturale ale artistului. Luati pliantul si plecati in aventura.

 

Doar Mozart a reusit sa il depaseasca in popularitate pe Freud, fondatorul psihanalizei, motiv pentru care nu cred ca puteti sa omiteti Muzeul Sigmund Freud. Unii spun ca este cea mai populara casa memoriala din Viena. Sigmund Freud a locuit si a lucrat in aceasta casa pret de aproape jumatate de secol, intre 1891 - 1938, timp in care locuinta era celebra deoarece aici functiona si cabinetul sau de consultatii. Fostul birou si apartamentul psihanalistului sunt organizate astazi intr-un muzeu asaltat de turisti. Mobilierul original din camera de asteptare este format din aproximativ 80 de piese din colectia de antichitati a lui Freud si cateva din obiectele sale personale care pot fi vazute aici.

Technisches Museum, unul dintre cele mai mari muzee din Viena, construit pe o suprafata de circa 22.000 metri patrati, este unul dintre cele mai vizitate locuri, cu predilectie de catre vienezii si turistii pasionati de istoria tehnicii. Puteti vedea exponate si asista la demonstratii, accentul fiind pus pe interactiunea dintre inventiile tehnologice si maniera in care sunt ele folosite in viata de zi cu zi. Cele mai vizitate sectiuni cunt cele dedicate masinariilor grele si instrumentelor muzicale.

Pentru ca viata este perena si timpul este trecator, trebuie sa stiti ca exista un loc in Viena unde se afla un simbol al acestei existente efemere. Acesta este Ceasul Anchor, situat in cea mai veche piata a orasului,  Hoher Markt. Cele 12 ore sunt reprezentate prin 12  figurine reprezentand personalitati marcante ale istoriei orasului care se plimba de-a lungul unei punti, cate una pentru fiecare ora. Printre personalitatile imortalizate se numara:  Joseph Haydn, compozitorul medieval Walther von der Vogelweide, imparateasa Maria Theresa si printul Eugen de Savoya. Daca sunteti curiosi sa il vedeti in toata splendoarea sa, veniti la pranz, cand toate figurinele defileaza acompaniate de muzica specifica epocii in care fiecare personaj a trait.

 

Daca vreti sa petreceti mai mult timp in aer liber, va propun sa vizitati Biserica Wotruba, o frumoasa biserica cubista. Pentru asta trebuie sa va incaltati cu ceva comod, pentru ca se afla la iesirea din oras, fiind amplasata pe un deal de unde se poate vedea privelistea tinuturilor impadurite. Daca ajungeti aici, vizitati neaparat si planetariul in aer liber, despre care multi nu stiu ca se afla chiar langa biserica. Ei bine, daca tot am cautat obiective turistice inclusiv la periferia Vienei, de ce nu v-as povesti si despre ultima descoperire! Mie mi-a placut la nebunie (desi, recunosc, fug de chestiile macabre ca dracul de tamaie!). Dar nu ma pot abtine sa nu va indemn sa faceti o vizita la Cimitirul Central al Vienei. E ceva cam greu de gasit pentru cei nestiutori, dar, daca aveti GPS pe telefon, nimic mai simplu: Simmeringer Hauptstraße 234, 1110 Viena. Pentru timisoreni, dar nu numai, nu trebuie sa fie foarte greu de gasit deoarece cimitirul se afla  undeva la iesirea spre Budapesta, pe langa frumoasele Gazometre. Ei bine, locul este plin de turisti de pe tot mapamondul. Si mai trebuie sa stiti ca este si foarte mare. Am ramas surprinsa sa vad diferenta de traditie, civilizatie si cultura in note atat de accentuate. Trebuie spus ca Cimitirul Central din Viena este al doilea ca marime din Europa, dupa Hamburg. Intrarile sunt impozante, aleile sunt asfaltate si umbrite de copaci seculari. Intre monumente se intinde o patura de gazon presarata de rondouri cu flori multicolore. In mijlocul cimitirului troneaza o  biserica dedicata lui Karl Lueger, primar al Vienei in 1910. Se zice ca aici se afla peste trei  milioane de morminte. Sa nu va imaginati ca le-am vazut pe toate! Cimitirul este vizitat de turisti datorita faptului ca aici isi duc somnul de veci mari muzicieni ai lumii, filozofi, arhitecti, oameni politici etc.

Franz Schubert,

Franz von Suppe,

JohannJohannes Brahms si Johann Strauss,es Brahms si Johann Strauss,

Beethoven si altii.

Cimitirul este format din multe sectiuni. Este una dedicata inclusiv romanilor si bulgarilor. Nu am vizitat-o pentru ca nu mai aveam timp. Dar va pot spune ca in zona centrala sunt cele mai frumoase monumente funerare pe care le-am vazut vreodata. 

Unele sunt atat de ingenios realizate si transmit atata gratie si simtire, incat stai si te intrebi ce cauta acolo. Altele sunt de-a dreptul futuriste. Daca unele sunt sobre, incarcate de simbolistica evenimentului, altele sunt ludice, ca si cand moartea ar fi un joc. In spatiul rezervat evreilor atmosfera parca este decupata din cartile lui Edgar Poe. Explicatia este foarte simpla: marea majoritate a mormintelor au fost ridicate pana in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Membrii familiilor de evrei care nu au fost exterminati in lagare, au emigrat catre alte continente, motiv pentru care nu a mai avut cine sa ingrijeasca mormintele din aceasta zona. Ele sunt acaparate si sufocate de vegetatie, crucile sunt aplecate in pozitii stranii, unele sunt pe jumatate inghitite de pamant. Nu imaginea, ci atmosfera impresioneaza foarte tare. Cineva mi-a zis ca in acest cimitir au rezistat specii de insecte si animalute care nu mai pot fi identificate in alte zone ale orasului. Civilizatia asta matura tot in cale!  Prin urmare se refugiaza si ele acolo unde traficul este mai mic. In zona balcanica mi-a fost dat sa vad un mormant tipic romanesc: un bloc masiv de marmura neagra cu fel si fel de zorzoane lipsite de orice estetica sau functionalitate, iar pe placa se afla o poza mare a unui individ langa un Mercedes. Am fost sigura ca e un tigan de-al nostru! Din fericire pentru natia romana era sarb! Sa se mai faca si altii de ras!

Si inca ceva! In Viena, politica se face altfel. Primaria are acum un viceprimar din Partidului Verde! Sa nu va ganditi cumva ca politicienii , indiferent de partid, sunt tot o apa si-un pamant! Ei bine, ecologist fiind, este realmente preocupat de mediul inconjurator. A impanzit orasul cu piste de biciclete, a editat harti cu rute pentru biciclisti. A implementat proiecte de conservare a energiei solare. Iata cum arata copacii solari dintr-un cartier vienez, realizati cu fonduri europene. Nu stiu daca v-am convins, dar sunt atat de multe lucruri de vazut! Stiati ca langa Stephan Dom se afla un restaurant amenajat intr-o cladire construita in anul 1400 si ceva? 

O minunatie, nu alta. Sa nu traiti vreodata cu impresia ca ati vazut tot intr-un oras, chiar daca ati fost de atat de multe ori in el incat nu mai tineti sirul! Vizitati la pas. E minunat sa vizitezi un loc nou petrecand timpul in mijlocul unei natii care e gata sa va primeasca in mijlocul ei. Si inca o informatie utila pentru oamenii cu venituri medii, care merg la Viena pentru cumparaturi. Pe Mariahilfer Strasse colt cu Andreasgasse la nr 1  se afla Pensiunea Harghita, care apartine unei familii , evident, din Harghita. Rezervarile se pot face telefonic la nr. 01 5261928 sau pe mail, in limbile germana, engleza, ungara sau romana! Preturile sunt absolut rezonabile. Partea buna a acestui deal este ca va aflati pe strada cea mai cunoscuta iubitorilor de shopping. Si va aflati la o distanta relativ mica de centrul mare al orasului. Astfel puteti imbina utilul cu placutul la modul cel mai convenabil cu putinta! Metroul este chiar langa hotel. Parcari subterane sunt vreo trei in preajma pensiunii. Deci, bani va mai trebuie! Sa cheltuiti.