Rusia fascineaza prin foarte multe lucruri: prin
literatura, muzica, pictura, balet, arhitectura, istoria tarista in general si
a Romanovilor in special, bijuterii, relief, fascineaza prin atat de multe
lucruri, incat nici nu stii asupra caror elemente sa te opresti mai intai. Ca
spui in literatura Bulgakov, Cehov, Dostoievski, Esenin, Gogol, Gorki,
Puskin, Tolstoi sau in muzica Serghei Prokofiev, Glinka, Mussorgsky,
Stravinsky, Rimski-Korsakov, Arenski, Liadov, Balakirev, Liapunov ori in
pictura Aleksandr Rodcenko, El Lissitzky, evident ca spui
foarte putin. Pentru ca nu putem omite balerinii de la Teatrul
Balsoi: Grigorovich, Iuri Nicolaevici, Mathilde-Maria Feliksovna, Anna Pavlovna, Olga
Yosifovna si altii. Nu putem uita de ouale Faberge, de Matrioska, de
Rasputin, de arhitectura minunata din Sankt Petersburg si Moscova, de
neimblanzita Siberie, de iernile razbunate de frig si nea, de vodka, de
blanuri, vai, Doamne, cate mai sunt inca de amintit. Despre frumusetea Rusiei
se pot spune multe. Doar cand ne gandim la comunism preferam sa tacem din gura.
Astazi mi-am propus sa va vorbesc despre Rasputin, un
personaj puternic controversat, plasat la limita dintre misterul si realitatea
istoriei rusesti, un simbol al poporului rus. Dar, ca sa ajungem la el, va
trebui sa incep relatarea cu un alt personal, Alix de Hessa-Darmstadt, care mai
tarziu avea sa devina Alexandra Feodorovna Romanova, una dintre nepoatele reginei Victoria. Aceasta s-a casatorit cu tarul Nicolae al II-lea al Rusiei, ultimul imparat al Imperiului Rus.
Alix de Hessa-Darmstadt s-a nascut la
data de 6 iunie 1872 la Palatul Nou din Darmstadt ca Prințesa
Viktoria Alix Helena Luise Beatrice de Hesse și de Rin. Ea a fost cel
de-al saselea copil al Marelui Duce Ludovic IV si alPrintesei Alice a Regatului
Unit. Mama
ei a fost cea de-a doua fiica a reginei
Victoria si
a Printului
Albert. Cand
a implinit 6 ani, mama ei a murit, iar ea a crescut alaturi de bunica sa,
regina Angliei. La curtea engleza, a primit o educatie aleasa, a invatat sa
scrie si sa citeasca in mai multe limbi straine. In 1884, pe cand avea 12 ani,
Alix a plecat in Rusia ca sa fie prezenta la nunta surorii sale, printesa Ella,
care se marita cu Marele Duce Serghei Alexandrovici. Cinci ani mai tarziu,
Alix a revenit pe pamantul rusesc impreuna cu tatal si fratele ei, in calitate
de oaspeti la
palatul Serghievskii din Sankt Petersburg. Inca de atunci tinerei copile i-a
placut tare mult tareviciul Nikolai. In tinerete, Alix era o femeie
frumoasa, vesela si educata, motiv pentru care i se spunea “raza de soare”.
Alix era curtata, motiv pentru care, desi multe capete incoronate erau casatorite
la varsta ei, ea a refuzat cererea in casatorie a Printului Alber Victor, Duce
de Clarence, fiul cel mare al Printului de
Wales,
deoarece era deja indragostita de Tareviciul Nicolae.
Nicolae s-a indragostit de printesa de
17 ani, iar aceasta a raspuns sentimentelor sale. Ei erau verisori de gradul
trei, amandoi fiind stra-stranepotii regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei. Tarul Alexandru al III-lea si
mama lui, Dagmar a Danemarcei, nu au
fost de acord cu casatoria celor doi tineri. Familia imperiala avea alte
planuri pentru Nikolai, dorind casatoria lui cu Printesa Hélène Luisa Henrietta
de Orléans, fiica lui Louis Philippe Bourbon de Orléans, conte de
Paris si pretendent la tronul Franței. Alix si Nicolae s-au logodit in aprilie
1894 la Coburg, in Germania. In anul 1894 starea de sanatate a imparatului
Alexandr al III-lea s-a agravat, iar, in 2 aprilie 1894, Nikolai Alexandrovici
a mers la Coburg si a cerut-o in casatorie pe printesa Alix. Patru zile mai
tarziu a avut loc logodna celor doi, cand Alix avea doar 19 ani.
Deoarece printesa era de religie lutherana, ea a trebuit sa treaca la
ortodoxism. In octombrie 1894, printesa a fost chemata de urgenta la Livadiya,
in Crimeea, unde a stat cu familia imperiala pana in 20 octombrie, ziua
in care tarul Alexandru al III-lea a murit. A doua zi, prinţesa Alix a
fost mirungita la ortodoxism, primind numele de Alexandra Fiodorovna.La moartea tarului Alexandru al III-lea
in 1894 , Nicolae a devenit imparat la
doar 26 de ani. Imediat
dupa trecerea perioadei de doliu, mai exact in 14 noiembrie din acelasi
an, de ziua imparatesei Maria Fiodorovna, a avut loc casatoria imperatorului
Nikolai al II-lea cu Alexandra Fiodorovna.
Alexandra si Nicolae si-au unit destinele in superbul Palat de iarnă
din Sankt Petersburg la 26 noiembrie 1894, devenind astfel imparateasa a Rusiei.Incoronarea a avut loc doi ani mai tarziu, in 14 mai
1896, in Catedrala „Adormirii Maicii Domnului” la Kremlin. Poporul a
manifestat un interes deosebit fata de acest eveniment, motiv pentru care, la
festivitatile de incoronare, mii de persoane s-au calcat in picioare, multi
dintre participanti gasindu-si sfarsitul in îmbulzeala. Cand Nicolae a aflat
despre catastrofa, acesta a vrut sa anuleze festivitatile, dar cei apropiati nu
l-au lasat. Multi erau de parere ca aceasta intamplare avea sa aduca
ghinion viitorului tar si familiei sale. La cateva saptamani dupa nunta, Alexandra a rams
gravida. La 30 iulie 1904 s-a nascut urmasul tronului – tareviciul
mucenic, Marele Duce Aleksii Nikolaevici, care a mostenit boala ereditara
transmisa descendentilor reginei Victoria – hemofilia.
Preocuparea pentru sanatatea lui Aleksii a dus la
chemarea la curte a lui Grigorii Rasputin, care putea sa opreasca hemoragiile
prin hipnoza. Grija excesiva a imparatesei a facut ca rolul lui Rasputin la
curte sa devina unul important. Imparateasa a incurajat ridicarea multor
lacase de cult, s-a implicat in multe actiuni de caritate, in timpul razboiului
ruso-japonez, Alexandra Romanova a supravegheat dotarea trenurilor sanitare
care ajungeau in teatrele de lupta, in timpul Primului Razboi Mondial,
imparateasa si fiicele sale au acordat ajutor medical ostasilor ajunsi in
spitalele militare.
In
ultimii ani ai puterii tariste, Alexandra Feodorvna a devenit ţinta unei ample
si agresive campanii de denigrare publica ,lansata de revolutionari si
complicii lor, atat la nivel academic, cat si la nivel de mase populare,
in Rusia si Germania. Acestia invocau tradarea Rusiei in folosul
Germaniei, dar si infidelitatea conjugala, potrivit carora, imparateasa ar fi
avut legături adulteriene cu Rasputin. La 8 martie 1917, Guvernul Provizoriu a
decis arestarea împaratesei si a copiilor la Ţarskoe Selo
de catre generalului Kornilov, iar, la Moghiliov, in aceeasi zi, a fost arestat
si tarul care a fost adus la Ţarskoe Selo a doua zi. La 26 aprilie 1918, tarul,
impreuna cu imparateasa si Maria Nikolaevna au fost transportati la
Ekaterinburg, copiii ramanad la Ţarskoe Selo, pana in 23 mai cand familia a
fost reunita.
In
noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, familia imperiala a fost asasinata. La ora
doua noaptea, prizonierii au fost coborati in subsolul casei sub pretextul
realizarii unei fotografii de familie, unde au fost executati. In acea noapte,
au fost impuscate 11 persoane: tarul Nicolae al II-lea, tarina Alexandra, cele
patru fiice: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si fiul lor Alexis. Alaturi de ei,
au murit medicul de familie Eugen Botkin, servitorii Anna Demidova, Ivan
Kbaritonov si Alexei Trupp. Dupa ce au fost executati, trupurile lor au fost
aruncate intr-o fantana parasita. Cateva zile mai tarziu, lesurile au fost
scoase si ingropate langa Ekaterinenburg . Dintre cei morti si aruncati in
fantana lipseau cadavrele marii ducese Anastasia Nicolaievana si al
tareviciului Alexei.
Dupa un an de la asasinat, bolsevicii au anuntat moartea
familiei imperiale. Atunci Lenin repeta obsesiv si imperativ: "revolutia
nu poate iesi victorioasa fara violenta excesiva". In iulie
1991, rusii au deschis groapa comuna de langa Ekaterinenburg , iar acolo au
fost scoase noua schelete, care au fost supuse testului ADN. Lipseau osemintele
Anastasiei si ale lui Alexis. Ramasitele pamantesti au fost reinhumate
la doua catedrale din Sankt Petersburg, in prezenta urmasilor familiei
Romanov. Totusi, cand vorbesc despre tarina, istoricii mentioneaza faptul ca
aceasta s-ar fi indragostit de celebrul personaj Rasputin, proroc, tamaduitor,
amant, petrecaret, adeseori desfranat.
Grigori
Eftimovici Novik a fost numele real al lui Rasputin. Acesta s-a nascut in
Siberia, la Pokrovskoie, in 10 ianuarie 1869 . Henri Troyat , pe numele sau
real, Lev Aslanovici Tarasov, un veritabil om de cultura francez de origine
rusa, in volumul „Raspoutine" , il descrie pe Rasputin tanar , inca
nu pe deplin de constient de puterile care salasluiau in interiorul sau ,
astfel: „Mai mult decat oricare altul, micutul Grigori e convins ca
s-a bucurat de grija nemasurata a puterilor ceresti. Boala l-a slabit, asa ca
gandurile ii sunt in devalmasie si are nervii firavi. Aproape ca nu poate
dormi, plange adesea fara motiv si se vaita ca «doamna aceea frumoasa, cu
straie albastre si albe» nu mai trece pe la el sa-l vada. Apoi, moartea lui
Mihail ii sapa un hau in existenta. Se mira ca fratele lui a disparut si se tot
intreaba ce-o fi devenit el, tovarasul sau de joaca atat de ager si de voios.
De ce Maica Domnului l-a luat la ea in brate, in vreme ce pe el l-a lasat
acolo, pe Pamant? Se tot da de ceasul mortii sa dezlege aceasta enigma, in timp
ce tesala si da nutret manjilor din grajd. Tupilat printre animale, le vorbeste
acestora precum oamenilor. Si are certitudinea ca ele il pricep. Si el, si
jivinele, isi inchipuie micutul, vorbesc aceeasi limba, cea a simplitatii.“ De
mic a exersat si practicat credintele samanice , un amestec
ciudat intre religiile orientale, paganismul slav si crestinismul ortodox.
La 18 ani s-a casatorit cu vecina
sa, Praskovia Dubrovina, o taranca la fel de ignoranta ca si el, care i-a facut
cinci copii, dintre care primii doi, Mihail si Gheorghi, au murit prematur.
Inca de atunci ducea o viata destrabalata, presarata cu betii prelungi si dese.
Nu dupa mult timp, si-a parasit caminul si nevasta si a luat calea pribegiei.
Pe cele doua fiice le-a luat cu el si s-a straduit sa le educe in cercuri
inalte. Una dintre ele, Matriona Grigorievna a murit la Los Angeles in 1977.
Aceasta a avut o viata plina de aventuri ca si tatal sau: a absolvit o scoala
de balet la Sankt Petersburg, a lucrat ca dansatoare intr-un cabaret din
Bucuresti, iar in 1930,s-a stabilit in America, ajunsa pe pamant american
impreuna cu o trupa de circ. Ea scris o carte intitulata „Rasputin, tatal
meu”. In pribegie, Rasputin a trait din cersit, dar atunci si-a cunoscut si
faima de intelept, si de vindecator. In 1903, Rasputin ajunsese la Sankt-Petersburg, unde a devenit un
personaj cunoscut printre capii Bisericii si in societatea aristocratica, avida
de ocultism.
In timp ce urma
cursurile Academiei Teologice din Moscova, in anul 1903 , Rasputin si-a
descoperit puteri bioenergetice si a inceput un proces de vindecari neobisnuite
pentru acea vreme. In 1905, el a fost prezentat tarinei de catre una dintre
doamnele de companie ale acesteia, Ana Virubova, ea insasi pasionata de magie
si, sensibila la farmecele „magicianului“. Pana in 1908, Rasputin aparea
sporadic la Curte, moment in care si-a demonstrat harul, vindecandu-l petareviciul
Alexei de crizele sale de hemofilie. Tareviciul Alexis avea hemoragii
necontrolate, in parte datorate unei medicamentatii administrate total
gresit.
Rasputin a scos aspirina din
tratamentul micului Alexis, iar starea sa s-a imbunatatit substrantial. Despre
tareviciul Alexei, Rasputin ar fi spus: "M-am straduit sa-i opresc
hemoragiile, dar presimt ca il salvez pentru a fi omorat de niste viitori
calai". Se pare ca boala micului mostenitor a apropiat –o pe sotia
tarului, Alexandra Feodorovna, de Rasputin, care a facut o mare pasiune pentru
el. In acest mod, el a castigat definitiv atat increderea tarinei ,
cat si a tarului Nicolae.
Rasputin , barbat inalt si robust, cu pletele si barba ravasite, cu ochii
albastri, patrunzatori si stralucitori, incaltat cu cizme lacuite si
purtand o mantie intunecata infasurata in jurul hainelor taranesti ,
se transforma incet, dar sigur, intr-un personaj fascinant. El a facut
demonstratii de exorcism atat la Sankt-Petersburg, cat si in incaperile palatului imperial de la
Tarskoie Selo. A fost acuzat ca a ridicat sau a curmat
cariere de generali, de mitropoliti si de ministri. El era celebru datorita
viciilor si orgiilor pe care le organiza in casa sa. Prin patul sau au trecut
multe femei frumoase, iar rauri de vodka au umplut paharele. Rasputin era
convins de faptul ca pacatul unui adulter nu poate fi iertat decat prin
comiterea altuia la fel. Rasputin a fost suspectat ca ar fi facut spionaj in
favoarea germanilor in timpul Primului Razboi Mondial. Faptul ca era un
apropiat al curtii nu atragea suspiciuni si ii oferea avantajul ca se afla in
mijlocul secretelor miliatre. Lui i-au fost atribuite pierderile
enorme ale armatei ruse pe front, motiv pentru care a devenit tinta a numeroase
comploturi. Este deja celebra reactia uneia dintre printesele dezonorate, care
l-ar fi injunghiat in stomac strigand : "L-am ucis pe Anticrist!" Si
parca special sa-i dovedeasca asta, Rasputin a suspravietuit.
Dar conspiratorii ii doreau
moartea si pentru faptul ca intre el si tarina se nascuse o iubire care pentru
curtea tarului era scandaloasa. Faptul ca imparateasa facuse o pasiune pentru
un om din popor era considerat ca o ofensa pentru blazonul si onoarea Curtii
Imperiale. Inainte de a fi asasinat, Rasputin a facut cateva profetii, care
ulterior s-au dovedit exacte. Aceste profetii au fost citite in scrisorile
adresate tarinei, altele au fost consemnate de secretara sa, sau au fost
mentionate de Anna Virubova, doamna de onoare a imparatesei, in
jurnalul ei personal. Aceste previziuni au fost facute in perioada 1912-1916.
In aprilie 1917, Anna Virubova a fost arestata de revolutionari si eliberata,
dupa care s-a refugiat in Finlanda. Multe informatii despre Rasputin, care a
fost considerat un mare vizionar si tamaduitor, au fost consemnate
in jurnalul sau. Rasputin atentiona in 1913 ca la un sfert de secol dupa
moartea sa va incepe inca un razboi mondial. Si asa s-a intamplat.
Tot in 1913 a spus ca peste aproximativ 60 de ani, americanii vor ateriza pe
Luna si vor infige steagul lor in pamantul selenar, dupa care vor zbura inapoi.
Si asa s-a intamplat. In februarie 1916, a spus ca peste 30 de ani
vor fi distruse cateva orase japoneze cu bombe care vor topi fierul si va
transforma oamenii in cenusa. Si asa s-a intamplat. Tot el a prezis
in octombrie 1916 ca in mijlocul Rusiei va fi o imensa groapa rosie, iar o
campie parjolita va provoca o foamete cumplita. Oamenii se vor inrai peste
masura si se vor omori intre ei. Tot inainte sa fie ucis a prorocit asasinarea
familiei tarului. In noaptea in care urma sa fie ucis, le-ar fi spus
reprezentantilor casei imperiale: "Daca ma veti ucide, tarul va pierde
coroana peste sase luni, dupa care veti fi niste cadavre”. Si asa s-a
intamplat. La sase luni dupa asasinarea lui Rasputin, tarul a fost arestat si
apoi executat cu intreaga familie.
Rasputin ne-a lasat o carte, „Meditatiile unui credincios”, in care avertiza
ca omenirea se indreapta catre o catastrofa, ca prostii vor schimba sensul
istoriei, iar intelepciunea va fi ingenuncheata. Ca poporul va crede in
conducatori si vor uita de cuvantul lui Dumnezeu, iar pedeapsa Lui va fi mare.
Urma sa se instaleze comunismul! Rasputin a fost asasinat in noaptea de 16
spre17 decembrie 1916, cand a fost invitat la o cina festiva. Dupa o masa
imbelsugata, la sfarsit, a fost servit cu prajituri pudrate cu
cianura. Desi a mancat mult si cu pofta, si a baut din vinul servit la masa, otrava
nu a avut nici un efect. In seara de 29 decembrie, printul Felix
Yusupov l-a impuscat, si tot el a povestit ca, un pic mai tarziu,
dorind sa vada cadavrul ca sa se asigure ca Rasputin este mort, a intrat
in camera in care acesta fusese depus. Chiar in momentul in care dorea sa iasa,
printul a auzit un geamat: „Vai, Felix, tocmai mie, care atat te-am iubit,
mi-ai facut asta!!!“ Speriat, printul a chemat asasinii care l-au mai impusca
de inca doua ori. Dupa aceea au aruncat trupul in apele
inghetate ale Nevei. Cadavrul a fost gasit in aval si supus unei expertize
medicale. Cu mirare s-a constatat ca Rasputin murise inecat. Desi a trecut
peste trei incercari de asasinat, Rasputin a murit pana la urma inecat.
Numele sau a devenit un simbol
rusesc. O marca celebra de vodca ii poarta si acum numele. In anii
1970 celebra trupa Boney M a lansat celebra melodie cu un ritm alert de cazacioc si
al carei refren suna cam asa:
„Ra, Ra, Rasputin
Lover of the
Russian queen
There was a cat that
really was gone
Ra, Ra, Rasputin
Russia's greatest love
machine
It was a shame how he
carried on“ .
Aceasta admiratie a tinerei artiste a stat la baza
deciziei sotului ei de a-l contracta pe renumitul arhitect care sa realizeze un
atelier si un camin in Sri Lanka pentru
cuplul belgian. Ando este recunoscut in plan mondial pentru volumele sale
turnate in beton care genereaza spatii mari, puse in valoare de ferestre
luminoase.
El este de parere ca el
creeaza volume pe care clientul le umple cu suflet. 
Ando spune că "scopul sau este de a crea o arhitectură
aerisita ca multe dintre casele native."
Cladirea
a fost conceputa pe patru volume. Primul este reprezentat de receptia, bucatarie,
dormitor si camera pentru meditatii, in vreme de cel de-al doilea este rezervat
oaspetilor, fiind format din dormitoare cu vedere spre mare si baie privata.
Perpendicular pe cele doua volume, a fost construit living-ul, care se intinde
pe o lungime de 20m. 
Deasupra living-ului este
amplasata o piscina interioara, care are aceeasi intindere ca si camera
deasupra careia este asezata. Cele doua spatii sunt unite printr-o scara ce
porneste din vestibul. Casa este prevazuta cu ferestre largi amplasate in
spatii cu deschidere foarte mare. Astfel, panorama din fata casei orientata
catre Oceanul Indian sau vegetatia luxurianta din spatele casei dezvaluie
frumuseti le naturii in forma lor spectaculoasa. Arhitectul s-a jucat cu
elementele naturale, astfel, piatra si lemnul au fost folosite in pardoselile
casei. In partea triunghiulara cu pereti de sticla dintre volume se afla
amenajat biroul clientului. Desi aparent aici se afla zona de interes a casei,
de fapt, centrul simbbolic al casei il reprezinta atelierul sotiei sale,
realizat pe doua nivele, care se termina cu o pasarela metalica. 
Ca semn de
pretuire a admiratiei tinerei artiste, Ando a creat un cadru de otel in forma
de cruce pe care se sprijina fereastra, care pune in valoare, intr-un mod
miraculor, umbra, nu lumina! Prin acest joc de lumini si umbre, arhitectul
dorea sa puna in valoare picturile tinerei artiste. De design-ul interior s-a
ocupat firma Top Mouton. 
Arhitectul nu a vazut niciodata situl casei, nici
terenul pe care urma sa fie ridicata constructia. El si-a trimis asistentii, Kiyoshi Aoki si Yukio Tanaka, ca sa supravegheze procesul de turnare al betonului si pozitionarea
exacta a fiecarui ansamblu. 
A angajat o firma locala de arhitectura, PWA Architects, care a executat planul conform indicatiilor primite din Japonia.
In 2004,
zona a fost puternic afectata de un Tsunami, dar Pierre s-a implicat in
strangerea de fonduri umanitare pentru reconstruirea caselor pentru localnicii
ramasi fara locuinta. 
Daca ma intrebati pe mine de ce imi place acest arhitect,
v-as spune pentru maniera in care pune in valoare atat lumina, cat si umbra,
mentru spatiile deschise, simple, luminoase. 
Pentru forma liniilor si
suprapunerea planurilor intr-o maniera simpla si eleganta. Si iarasi, daca ma
intrebati pe mine, cel mai lut imi place Casa
Koshino, dar care nu are in spatele ei o poveste atat de frumoasa ca si Casa
din Sri Lanka.
