Viena, asa cum nu prea o cunosti!

Pentru mine, orice drum este o placere. Nu are importanta unde duce, important este sa te bucuri de calatorie. Si asta am facut. De fiecare data cand merg la Viena, fiica mea intra in panica. In toti acesti ani, am vazut tot ce putea un turist de bun simt sa viziteze in acest oras superb. Ei bine, se pare ca eu nu sunt un turist de bun simt. Pentru ca eu vreau sa vad, de fiecare data, ceva nou. In aceasta ultima calatorie, la final, a tinut sa precizeze : “Mami, data viitoare nu mai am unde sa te duc. Ai vazut tot ce se putea vedea!” Dar eu sper, de fiecare data cand ajung aici sa descopar ceva nou care sa ma scoata din banalitatea zilelor obisnuite de pe plaiurile romanesti si sa imi ofer un motiv de bucurie in plus intr-un sejur vienez.  Astazi am sa va dau cateva sugestii pentru o escapada vieneza.  Nu am sa vorbesc de pictura lui Klimt, de arhitectura Hundertwasser sau de obiectivele turistice

Belvedere,

Hofburg,

Stephan Dom, Cladirile Otto Wagner, Primaria, Schonnbrun sau altele asemeni lor  pe care nu aveti cum sa le ratati. Mi-amintesc cu mare placere cand, intr-un sejur prelungit, am vizitat mai multe muzee, oarecum ocolite de turisti. Putine orase europene se pot lauda cu muzee la fel de interesante, dar trebuie spus faptul ca e greu sa faci o selectie din lista interminabila care exista in acest oras. Eu vi le recomand pe cele care mi-au placut mie, pentru ca ascund atatea bucurii, incat nu inteleg de ce nu v-ati rasfata putin atunci cand aveti ocazia.

Muzeul mobilei din Viena – adaposteste colectia imperiala de mobila si cu siguranta iti va face placere sa vezi expusa aici cea mai mare colectie de mobila din lume. Aici vei gasi piese datand din vremea tuturor imparatilor austrieci, incepand cu Charles VI, tatal Mariei Theresa. 

Muzeul Albertina adaposteste cea mai impresionanta colectie de arta grafica din lume. Aici pot fi admirate lucrarile lui Albrecht Durer, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Rembrandt, Rubens,  Claude Lorrain, Eugene Delacroix,  Manet, Cezanne, Egon Schiele, Gustav Klimt si Oskar Kokoschka.

Haus der Musik sau Casa Muzicii este unul dintre cele mai frumoase  din Europa si cel mai important muzeu dedicat muzicii din Austria. Curajosii pot dirija virtual orchestra Filarmonicii din Viena, isi pot compune propriile piese si le pot inregistra pe CD-uri. Nu cred ca va avea mare importanta rezultatul de vreme ce nu veti concerta pe scenele lumii, dar pot fi o amintire placuta a unui act creativ, chiar daca nu foarte reusit. Aici pot fi vizitate sectiunile dedicate istoriei interactive a muzicii, un muzeu al Orchestrei Filarmonicii din Viena, prezentari ale vietii si creatiei unor muzicieni si dirijori celebri ca Joseph Haydn, W.A. Mozart, Gustav Mahler si altii. Muzeul este organizat pe sapte etaje, deci aveti ce vedea, dar mai cu seama asculta. 

 

Mozarthaus este locul in care Wolfgang Amadeus Mozart a locuit  intre 1784 – 1787 si a compus "Nunta lui Figaro". A fost locuinta preferata a compozitorului si singura in care acesta a stat timp de cativa ani. Apartamentul – muzeu adaposteste obiectele sale personale si tot aici pot fi audiate unele compozitii ale lui. Apartamentul in care acesta a locuit se afla la etajul intai,  cel de-al doilea etaj al muzeului fiind dedicat  operelor sale. Cel de al treilea etaj este o intoarcere in timpul perioadei lui Mozart, intr-o Viena baroca, dezvaluind o atmosfera oarecum romantica pentru timpurile noastre. Niciunde nu-l veti descoperi pe Mozart mai bine decat in Mozarthaus, unul dintre cele mai apreciate muzee din Viena.  

 

Daca iubiti arta contemporana, atunci trebuie sa mergeti la MUMOK, un muzeu dedicat expozitiilor de arta europeana contemporana, care promoveaza creatiile tinerilor artisti. Aici sunt prezentate picturile, lucrarile de grafica si fotografie, sculptura, multimedia, realizate de artistii tineri, incepand din anul 2000.

Muzeul de Arte Frumoase (Maria-Theresien-Platz) a fost construit intre 1872 – 1891 si a fost  creatia arhitectilor Gottfried Semper si Karl von Hasenauer. Aici sunt expuse lucrari semnate de Rubens, Rembrandt, Vermeer, Durer, Rafael, Titian, Velasquez, precum si cea mai bogata colectie de tablouri realizate de Brueghel.

Nu foarte departe de Piata Naschmarkt, o piata de legume si bazar in timpul saptamanii, care se transforma in weekend in piata de vechituri (aici puteti achizitiona multe obiecte antice), se afla Vienna Secession. Despre cladirea aceasta am vorbit mai pe larg intr-un alt material postat, motiv pentru care nu voi insista. Cladirea este una dintre cele mai interesante din Viena, prin superba sa cupola alcatuita din uriase frunze de laur aurii. Edificiul reprezinta cea mai importanta exemplificare arhitecturala a stilului Art Nouveau in Viena si a fost proiectata si construita de Joseph Maria Olbricht. Potrivit principiilor Secession, diversele forme de arta - sculptura, arhitectura, pictura, muzica - trebuiau reunite intr-o opera singulara,  "gesamtkunstwerk". Intrarea este protejata de mastile celor trei gorgone care simbolizeaza arhitectura, sculptura si pictura.Deasupra intrarii troneaza si azi motto-ul artistilor de odinioara : "Der Zeit ihre Kunst. Der Kunst ihre Freiheit." (Vremii Arta Sa. Artei Libertatea Sa). In interiorul cladirii poate fi admirata lucrarea lui Gustav Klimt,  o uriasa compozitie murala, Friza Beethoven, in semn de omagiu adus lui Ludwig van Beethoven, a carui muzica era pentru miscarea secession un exemplu de "gesamtkunstwerk".

 

KunstHaus Wien este un muzeu foarte drag mie, despre care am vorbit pe larg intr-un material dedicat unui arhitect extraordinar, Kunst Hundertwasser. Aici poate fi admirata expozitia permanenta a lucrarilor lui Hundertwasser, de la creatiile in pictura si grafica la proiectele arhitecturale si documente. Daca ajungeti in cartierul Prater, langa acest muzeu vezi mai putea admira si alte lucrari arhitecturale ale artistului. Luati pliantul si plecati in aventura.

 

Doar Mozart a reusit sa il depaseasca in popularitate pe Freud, fondatorul psihanalizei, motiv pentru care nu cred ca puteti sa omiteti Muzeul Sigmund Freud. Unii spun ca este cea mai populara casa memoriala din Viena. Sigmund Freud a locuit si a lucrat in aceasta casa pret de aproape jumatate de secol, intre 1891 - 1938, timp in care locuinta era celebra deoarece aici functiona si cabinetul sau de consultatii. Fostul birou si apartamentul psihanalistului sunt organizate astazi intr-un muzeu asaltat de turisti. Mobilierul original din camera de asteptare este format din aproximativ 80 de piese din colectia de antichitati a lui Freud si cateva din obiectele sale personale care pot fi vazute aici.

Technisches Museum, unul dintre cele mai mari muzee din Viena, construit pe o suprafata de circa 22.000 metri patrati, este unul dintre cele mai vizitate locuri, cu predilectie de catre vienezii si turistii pasionati de istoria tehnicii. Puteti vedea exponate si asista la demonstratii, accentul fiind pus pe interactiunea dintre inventiile tehnologice si maniera in care sunt ele folosite in viata de zi cu zi. Cele mai vizitate sectiuni cunt cele dedicate masinariilor grele si instrumentelor muzicale.

Pentru ca viata este perena si timpul este trecator, trebuie sa stiti ca exista un loc in Viena unde se afla un simbol al acestei existente efemere. Acesta este Ceasul Anchor, situat in cea mai veche piata a orasului,  Hoher Markt. Cele 12 ore sunt reprezentate prin 12  figurine reprezentand personalitati marcante ale istoriei orasului care se plimba de-a lungul unei punti, cate una pentru fiecare ora. Printre personalitatile imortalizate se numara:  Joseph Haydn, compozitorul medieval Walther von der Vogelweide, imparateasa Maria Theresa si printul Eugen de Savoya. Daca sunteti curiosi sa il vedeti in toata splendoarea sa, veniti la pranz, cand toate figurinele defileaza acompaniate de muzica specifica epocii in care fiecare personaj a trait.

 

Daca vreti sa petreceti mai mult timp in aer liber, va propun sa vizitati Biserica Wotruba, o frumoasa biserica cubista. Pentru asta trebuie sa va incaltati cu ceva comod, pentru ca se afla la iesirea din oras, fiind amplasata pe un deal de unde se poate vedea privelistea tinuturilor impadurite. Daca ajungeti aici, vizitati neaparat si planetariul in aer liber, despre care multi nu stiu ca se afla chiar langa biserica. Ei bine, daca tot am cautat obiective turistice inclusiv la periferia Vienei, de ce nu v-as povesti si despre ultima descoperire! Mie mi-a placut la nebunie (desi, recunosc, fug de chestiile macabre ca dracul de tamaie!). Dar nu ma pot abtine sa nu va indemn sa faceti o vizita la Cimitirul Central al Vienei. E ceva cam greu de gasit pentru cei nestiutori, dar, daca aveti GPS pe telefon, nimic mai simplu: Simmeringer Hauptstraße 234, 1110 Viena. Pentru timisoreni, dar nu numai, nu trebuie sa fie foarte greu de gasit deoarece cimitirul se afla  undeva la iesirea spre Budapesta, pe langa frumoasele Gazometre. Ei bine, locul este plin de turisti de pe tot mapamondul. Si mai trebuie sa stiti ca este si foarte mare. Am ramas surprinsa sa vad diferenta de traditie, civilizatie si cultura in note atat de accentuate. Trebuie spus ca Cimitirul Central din Viena este al doilea ca marime din Europa, dupa Hamburg. Intrarile sunt impozante, aleile sunt asfaltate si umbrite de copaci seculari. Intre monumente se intinde o patura de gazon presarata de rondouri cu flori multicolore. In mijlocul cimitirului troneaza o  biserica dedicata lui Karl Lueger, primar al Vienei in 1910. Se zice ca aici se afla peste trei  milioane de morminte. Sa nu va imaginati ca le-am vazut pe toate! Cimitirul este vizitat de turisti datorita faptului ca aici isi duc somnul de veci mari muzicieni ai lumii, filozofi, arhitecti, oameni politici etc.

Franz Schubert,

Franz von Suppe,

JohannJohannes Brahms si Johann Strauss,es Brahms si Johann Strauss,

Beethoven si altii.

Cimitirul este format din multe sectiuni. Este una dedicata inclusiv romanilor si bulgarilor. Nu am vizitat-o pentru ca nu mai aveam timp. Dar va pot spune ca in zona centrala sunt cele mai frumoase monumente funerare pe care le-am vazut vreodata. 

Unele sunt atat de ingenios realizate si transmit atata gratie si simtire, incat stai si te intrebi ce cauta acolo. Altele sunt de-a dreptul futuriste. Daca unele sunt sobre, incarcate de simbolistica evenimentului, altele sunt ludice, ca si cand moartea ar fi un joc. In spatiul rezervat evreilor atmosfera parca este decupata din cartile lui Edgar Poe. Explicatia este foarte simpla: marea majoritate a mormintelor au fost ridicate pana in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Membrii familiilor de evrei care nu au fost exterminati in lagare, au emigrat catre alte continente, motiv pentru care nu a mai avut cine sa ingrijeasca mormintele din aceasta zona. Ele sunt acaparate si sufocate de vegetatie, crucile sunt aplecate in pozitii stranii, unele sunt pe jumatate inghitite de pamant. Nu imaginea, ci atmosfera impresioneaza foarte tare. Cineva mi-a zis ca in acest cimitir au rezistat specii de insecte si animalute care nu mai pot fi identificate in alte zone ale orasului. Civilizatia asta matura tot in cale!  Prin urmare se refugiaza si ele acolo unde traficul este mai mic. In zona balcanica mi-a fost dat sa vad un mormant tipic romanesc: un bloc masiv de marmura neagra cu fel si fel de zorzoane lipsite de orice estetica sau functionalitate, iar pe placa se afla o poza mare a unui individ langa un Mercedes. Am fost sigura ca e un tigan de-al nostru! Din fericire pentru natia romana era sarb! Sa se mai faca si altii de ras!

Si inca ceva! In Viena, politica se face altfel. Primaria are acum un viceprimar din Partidului Verde! Sa nu va ganditi cumva ca politicienii , indiferent de partid, sunt tot o apa si-un pamant! Ei bine, ecologist fiind, este realmente preocupat de mediul inconjurator. A impanzit orasul cu piste de biciclete, a editat harti cu rute pentru biciclisti. A implementat proiecte de conservare a energiei solare. Iata cum arata copacii solari dintr-un cartier vienez, realizati cu fonduri europene. Nu stiu daca v-am convins, dar sunt atat de multe lucruri de vazut! Stiati ca langa Stephan Dom se afla un restaurant amenajat intr-o cladire construita in anul 1400 si ceva? 

O minunatie, nu alta. Sa nu traiti vreodata cu impresia ca ati vazut tot intr-un oras, chiar daca ati fost de atat de multe ori in el incat nu mai tineti sirul! Vizitati la pas. E minunat sa vizitezi un loc nou petrecand timpul in mijlocul unei natii care e gata sa va primeasca in mijlocul ei. Si inca o informatie utila pentru oamenii cu venituri medii, care merg la Viena pentru cumparaturi. Pe Mariahilfer Strasse colt cu Andreasgasse la nr 1  se afla Pensiunea Harghita, care apartine unei familii , evident, din Harghita. Rezervarile se pot face telefonic la nr. 01 5261928 sau pe mail, in limbile germana, engleza, ungara sau romana! Preturile sunt absolut rezonabile. Partea buna a acestui deal este ca va aflati pe strada cea mai cunoscuta iubitorilor de shopping. Si va aflati la o distanta relativ mica de centrul mare al orasului. Astfel puteti imbina utilul cu placutul la modul cel mai convenabil cu putinta! Metroul este chiar langa hotel. Parcari subterane sunt vreo trei in preajma pensiunii. Deci, bani va mai trebuie! Sa cheltuiti.

Rasputin si Tarina Alexandra

Rusia fascineaza prin foarte multe lucruri: prin literatura, muzica, pictura, balet, arhitectura, istoria tarista in general si a Romanovilor in special, bijuterii, relief, fascineaza prin atat de multe lucruri, incat nici nu stii asupra caror elemente sa te opresti mai intai. Ca spui in literatura Bulgakov, Cehov, Dostoievski, Esenin, Gogol, Gorki, Puskin, Tolstoi sau in muzica Serghei Prokofiev, Glinka, Mussorgsky, Stravinsky, Rimski-Korsakov, Arenski, Liadov, Balakirev, Liapunov ori in pictura  Aleksandr Rodcenko,  El Lissitzky, evident ca spui foarte putin. Pentru ca  nu putem omite balerinii de la Teatrul Balsoi: Grigorovich, Iuri Nicolaevici, Mathilde-Maria Feliksovna, Anna Pavlovna, Olga Yosifovna si altii.  Nu putem uita de ouale Faberge, de Matrioska, de Rasputin, de arhitectura minunata din Sankt Petersburg si Moscova, de neimblanzita Siberie, de iernile razbunate de frig si nea, de vodka, de blanuri, vai, Doamne, cate mai sunt inca de amintit. Despre frumusetea Rusiei se pot spune multe. Doar cand ne gandim la comunism preferam sa tacem din gura.

Astazi mi-am propus sa va vorbesc despre Rasputin, un personaj puternic controversat, plasat la limita dintre misterul si realitatea istoriei rusesti, un simbol al poporului rus. Dar, ca sa ajungem la el, va trebui sa incep relatarea cu un alt personal, Alix de Hessa-Darmstadt, care mai tarziu avea sa devina Alexandra Feodorovna Romanova, una dintre nepoatele reginei Victoria. Aceasta s-a casatorit cu tarul Nicolae al II-lea al Rusiei, ultimul imparat al Imperiului Rus.

Alix de Hessa-Darmstadt s-a nascut la data de 6 iunie 1872 la Palatul Nou din Darmstadt ca Prințesa Viktoria Alix Helena Luise Beatrice de Hesse și de Rin. Ea a fost cel de-al saselea copil al Marelui Duce Ludovic IV si alPrintesei Alice a Regatului Unit. Mama ei a fost cea de-a doua fiica a reginei Victoria si a Printului Albert. Cand a implinit 6 ani, mama ei a murit, iar ea a crescut alaturi de bunica sa, regina Angliei. La curtea engleza, a primit o educatie aleasa, a invatat sa scrie si sa citeasca in mai multe limbi straine. In 1884, pe cand avea 12 ani, Alix a plecat in Rusia ca sa fie prezenta la nunta surorii sale, printesa Ella, care se marita cu Marele Duce Serghei Alexandrovici. Cinci ani mai tarziu, Alix a revenit pe pamantul rusesc impreuna cu tatal si fratele ei, in calitate de oaspeti la palatul Serghievskii din Sankt Petersburg. Inca de atunci tinerei copile i-a placut tare mult tareviciul Nikolai.  In tinerete, Alix era o femeie frumoasa, vesela si educata, motiv pentru care i se spunea “raza de soare”. Alix era curtata, motiv pentru care, desi multe capete incoronate erau casatorite la varsta ei, ea a refuzat cererea in casatorie a Printului Alber Victor, Duce de Clarence, fiul cel mare al Printului de Wales, deoarece era deja indragostita de Tareviciul Nicolae.

Nicolae s-a indragostit de printesa de 17 ani, iar aceasta a raspuns sentimentelor sale. Ei erau verisori de gradul trei, amandoi fiind stra-stranepotii regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei. Tarul Alexandru al III-lea si mama lui, Dagmar a Danemarcei, nu au fost de acord cu casatoria celor doi tineri. Familia imperiala avea alte planuri pentru Nikolai, dorind casatoria lui cu Printesa Hélène Luisa Henrietta de Orléans, fiica lui Louis Philippe Bourbon de Orléans, conte de Paris si pretendent la tronul Franței. Alix si Nicolae s-au logodit in aprilie 1894 la Coburg, in Germania. In anul 1894 starea de sanatate a imparatului Alexandr al III-lea s-a agravat, iar, in 2 aprilie 1894, Nikolai Alexandrovici a mers la Coburg si a cerut-o in casatorie pe printesa Alix. Patru zile mai tarziu  a avut loc logodna celor doi, cand Alix avea doar 19 ani. Deoarece printesa era de religie lutherana, ea a trebuit sa treaca la ortodoxism. In octombrie 1894, printesa a fost chemata de urgenta la Livadiya, in Crimeea, unde a stat cu familia imperiala pana in 20 octombrie,  ziua in care tarul Alexandru al III-lea a murit. A doua zi, prinţesa Alix a fost mirungita la ortodoxism, primind numele de Alexandra Fiodorovna.La moartea tarului Alexandru al III-lea in 1894 , Nicolae a devenit imparat la doar 26 de ani.  Imediat dupa trecerea perioadei de doliu, mai exact in 14 noiembrie din acelasi an, de ziua imparatesei Maria Fiodorovna, a avut loc casatoria imperatorului Nikolai al II-lea cu Alexandra Fiodorovna.

Alexandra si Nicolae si-au unit destinele in superbul Palat de iarnă din Sankt Petersburg la 26 noiembrie 1894, devenind astfel imparateasa a Rusiei.Incoronarea a avut loc doi ani mai tarziu, in 14 mai 1896, in Catedrala „Adormirii Maicii Domnului”  la Kremlin. Poporul a manifestat un interes deosebit fata de acest eveniment, motiv pentru care, la festivitatile de incoronare, mii de persoane s-au calcat in picioare, multi dintre participanti gasindu-si sfarsitul in îmbulzeala. Cand Nicolae a aflat despre catastrofa, acesta a vrut sa anuleze festivitatile, dar cei apropiati nu l-au lasat.  Multi erau de parere ca aceasta intamplare avea sa aduca ghinion viitorului tar si familiei sale.  La cateva saptamani dupa nunta, Alexandra a rams gravida. La 30 iulie 1904 s-a nascut urmasul tronului – tareviciul mucenic, Marele Duce Aleksii Nikolaevici, care a mostenit boala ereditara transmisa descendentilor reginei Victoria – hemofilia.

Preocuparea pentru sanatatea lui Aleksii a dus la chemarea la curte a lui Grigorii Rasputin, care putea sa opreasca hemoragiile prin hipnoza. Grija excesiva a imparatesei a facut ca rolul lui Rasputin la curte sa devina unul important. Imparateasa a incurajat ridicarea multor lacase de cult, s-a implicat in multe actiuni de caritate, in timpul razboiului ruso-japonez, Alexandra Romanova a supravegheat dotarea trenurilor sanitare care ajungeau in teatrele de lupta,  in timpul Primului Razboi Mondial, imparateasa si fiicele sale au acordat ajutor medical ostasilor ajunsi in spitalele militare.

In ultimii ani ai puterii tariste, Alexandra Feodorvna a devenit ţinta unei ample si agresive campanii de denigrare publica ,lansata de revolutionari si complicii lor,  atat la nivel academic, cat si la nivel de mase populare, in Rusia si Germania.  Acestia invocau tradarea Rusiei in folosul Germaniei, dar si infidelitatea conjugala, potrivit carora, imparateasa ar fi avut legături adulteriene cu Rasputin. La 8 martie 1917, Guvernul Provizoriu a decis arestarea  împaratesei si a copiilor  la Ţarskoe Selo de catre generalului Kornilov, iar, la Moghiliov, in aceeasi zi, a fost arestat si tarul care a fost adus la Ţarskoe Selo a doua zi. La 26 aprilie 1918, tarul, impreuna cu imparateasa si Maria Nikolaevna au fost transportati la Ekaterinburg, copiii ramanad la Ţarskoe Selo, pana in 23 mai cand familia a fost reunita.

In noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, familia imperiala a fost asasinata. La ora doua noaptea, prizonierii au fost coborati in subsolul casei sub pretextul realizarii unei fotografii de familie, unde au fost executati. In acea noapte, au fost impuscate 11 persoane: tarul Nicolae al II-lea, tarina Alexandra, cele patru fiice: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si fiul lor Alexis. Alaturi de ei, au murit medicul de familie Eugen Botkin, servitorii Anna Demidova, Ivan Kbaritonov si Alexei Trupp. Dupa ce au fost executati, trupurile lor au fost aruncate intr-o fantana parasita. Cateva zile mai tarziu, lesurile au fost scoase si ingropate langa Ekaterinenburg . Dintre cei morti si aruncati in fantana lipseau cadavrele marii ducese Anastasia Nicolaievana si al tareviciului Alexei.

Dupa un an de la asasinat, bolsevicii au anuntat moartea familiei imperiale. Atunci Lenin repeta obsesiv si imperativ:  "revolutia nu poate iesi victorioasa fara violenta excesiva".  In iulie 1991, rusii au deschis groapa comuna de langa Ekaterinenburg , iar acolo au fost scoase noua schelete, care au fost supuse testului ADN. Lipseau osemintele Anastasiei si ale lui Alexis. Ramasitele pamantesti au fost  reinhumate la doua catedrale din Sankt Petersburg, in prezenta urmasilor familiei Romanov. Totusi, cand vorbesc despre tarina, istoricii mentioneaza faptul ca aceasta s-ar fi indragostit de celebrul personaj Rasputin, proroc, tamaduitor, amant, petrecaret, adeseori desfranat.

Grigori Eftimovici Novik a fost numele real al lui Rasputin. Acesta s-a nascut in Siberia, la Pokrovskoie, in 10 ianuarie 1869 . Henri Troyat , pe numele sau real, Lev Aslanovici Tarasov, un veritabil om de cultura francez de origine rusa,  in volumul „Raspoutine" , il descrie pe Rasputin tanar , inca nu pe deplin de constient de puterile care salasluiau in interiorul sau , astfel:  „Mai mult decat oricare altul, micutul Grigori e convins ca s-a bucurat de grija nemasurata a puterilor ceresti. Boala l-a slabit, asa ca gandurile ii sunt in devalmasie si are nervii firavi. Aproape ca nu poate dormi, plange adesea fara motiv si se vaita ca «doamna aceea frumoasa, cu straie albastre si albe» nu mai trece pe la el sa-l vada. Apoi, moartea lui Mihail ii sapa un hau in existenta. Se mira ca fratele lui a disparut si se tot intreaba ce-o fi devenit el, tovarasul sau de joaca atat de ager si de voios. De ce Maica Domnului l-a luat la ea in brate, in vreme ce pe el l-a lasat acolo, pe Pamant? Se tot da de ceasul mortii sa dezlege aceasta enigma, in timp ce tesala si da nutret manjilor din grajd. Tupilat printre animale, le vorbeste acestora precum oamenilor. Si are certitudinea ca ele il pricep. Si el, si jivinele, isi inchipuie micutul, vorbesc aceeasi limba, cea a simplitatii.“ De mic a exersat si practicat  credintele samanice , un amestec ciudat intre religiile orientale, paganismul slav si crestinismul ortodox. 

La 18 ani s-a casatorit cu vecina sa, Praskovia Dubrovina, o taranca la fel de ignoranta ca si el, care i-a facut cinci copii, dintre care primii doi, Mihail si Gheorghi, au murit  prematur. Inca de atunci ducea o viata destrabalata, presarata cu betii prelungi si dese. Nu dupa mult timp, si-a parasit caminul si nevasta si a luat calea pribegiei. Pe cele doua fiice le-a luat cu el si s-a straduit sa le educe in cercuri inalte. Una dintre ele, Matriona Grigorievna a murit la Los Angeles in 1977. Aceasta a avut o viata plina de aventuri ca si tatal sau: a absolvit o scoala de balet la Sankt Petersburg, a lucrat ca dansatoare intr-un cabaret din Bucuresti, iar in 1930,s-a stabilit in America, ajunsa pe pamant american impreuna cu o trupa de circ. Ea scris o carte intitulata „Rasputin, tatal meu”. In pribegie, Rasputin a trait din cersit, dar atunci si-a cunoscut si faima de intelept, si de vindecator. In 1903, Rasputin ajunsese la Sankt-Petersburg, unde a devenit un personaj cunoscut printre capii Bisericii si in societatea aristocratica, avida de ocultism. 

In timp ce urma cursurile Academiei Teologice din Moscova, in anul 1903 , Rasputin si-a descoperit puteri bioenergetice si a inceput un proces de vindecari neobisnuite pentru acea vreme. In 1905, el a fost prezentat tarinei de catre una dintre doamnele de companie ale acesteia, Ana Virubova, ea insasi pasionata de magie si, sensibila la farmecele „magicianului“.  Pana in 1908, Rasputin aparea sporadic la Curte, moment in care si-a demonstrat harul, vindecandu-l petareviciul Alexei de crizele sale de hemofilie. Tareviciul Alexis avea hemoragii necontrolate, in parte datorate unei medicamentatii administrate total gresit.  

Rasputin a scos aspirina din tratamentul micului Alexis, iar starea sa s-a imbunatatit substrantial. Despre tareviciul Alexei, Rasputin ar fi spus: "M-am straduit sa-i opresc hemoragiile, dar presimt ca il salvez pentru a fi omorat de niste viitori calai". Se pare ca boala micului mostenitor a apropiat –o pe sotia tarului, Alexandra Feodorovna, de Rasputin, care a facut o mare pasiune pentru el. In acest mod, el a  castigat definitiv atat increderea tarinei , cat si a tarului Nicolae. Rasputin , barbat inalt si robust, cu pletele si barba ravasite, cu ochii albastri, patrunzatori si stralucitori,  incaltat cu cizme lacuite si purtand o mantie intunecata infasurata in jurul hainelor  taranesti , se transforma incet, dar sigur, intr-un personaj fascinant. El a facut demonstratii de exorcism atat la Sankt-Petersburg, cat si in incaperile palatului imperial de la Tarskoie Selo. A fost acuzat ca a ridicat sau a  curmat cariere de generali, de mitropoliti si de ministri. El era celebru datorita viciilor si orgiilor pe care le organiza in casa sa. Prin patul sau au trecut multe femei frumoase, iar rauri de vodka au umplut paharele. Rasputin era convins de faptul ca pacatul unui adulter nu poate fi iertat decat prin comiterea altuia la fel. Rasputin a fost suspectat ca ar fi facut spionaj in favoarea germanilor in timpul Primului Razboi Mondial. Faptul ca era un apropiat al curtii nu atragea suspiciuni si ii oferea avantajul ca se afla in mijlocul secretelor miliatre. Lui i-au fost atribuite  pierderile enorme ale armatei ruse pe front, motiv pentru care a devenit tinta a numeroase comploturi. Este deja celebra reactia uneia dintre printesele dezonorate, care l-ar fi injunghiat in stomac strigand : "L-am ucis pe Anticrist!" Si parca special sa-i dovedeasca asta, Rasputin a suspravietuit. 

Dar conspiratorii ii  doreau moartea si pentru faptul ca intre el si tarina se nascuse o iubire care pentru curtea tarului era scandaloasa. Faptul ca imparateasa facuse o pasiune pentru un om din popor era considerat ca o ofensa pentru blazonul si onoarea  Curtii Imperiale. Inainte de a fi asasinat, Rasputin a facut cateva profetii, care ulterior s-au dovedit exacte. Aceste profetii au fost citite in scrisorile adresate tarinei, altele au fost consemnate de secretara sa, sau au fost mentionate de  Anna Virubova, doamna de onoare a imparatesei, in jurnalul ei personal. Aceste previziuni au fost facute in perioada 1912-1916. In aprilie 1917, Anna Virubova a fost arestata de revolutionari si eliberata, dupa care s-a refugiat in Finlanda. Multe informatii despre Rasputin, care a fost considerat un mare vizionar  si tamaduitor, au fost consemnate in jurnalul sau. Rasputin atentiona in 1913 ca la un sfert de secol dupa moartea sa va incepe inca un razboi mondial. Si asa  s-a intamplat. Tot in 1913 a spus ca peste aproximativ 60 de ani, americanii vor ateriza pe Luna si vor infige steagul lor in pamantul selenar, dupa care vor zbura inapoi. Si asa s-a intamplat.  In februarie 1916, a spus ca peste 30 de ani vor fi distruse cateva orase japoneze cu bombe care vor topi fierul si va transforma oamenii in  cenusa. Si asa s-a intamplat. Tot el a prezis in octombrie 1916 ca in mijlocul Rusiei va fi o imensa groapa rosie, iar o campie parjolita va provoca o foamete cumplita. Oamenii se vor inrai peste masura si se vor omori intre ei. Tot inainte sa fie ucis a prorocit asasinarea familiei tarului. In noaptea in care urma sa fie ucis, le-ar fi spus reprezentantilor casei imperiale: "Daca ma veti ucide, tarul va pierde coroana peste sase luni, dupa care veti fi niste cadavre”. Si asa s-a intamplat. La sase luni dupa asasinarea lui Rasputin, tarul a fost arestat si apoi executat cu intreaga familie.
Rasputin ne-a lasat o carte, „Meditatiile unui credincios”, in care avertiza ca omenirea se indreapta catre o catastrofa, ca prostii vor schimba sensul istoriei, iar intelepciunea va fi ingenuncheata. Ca poporul va crede in conducatori si vor uita de cuvantul lui Dumnezeu, iar pedeapsa Lui va fi mare. Urma sa se instaleze comunismul! Rasputin a fost asasinat in noaptea de 16 spre17 decembrie 1916, cand a fost invitat la o cina festiva. Dupa o masa imbelsugata, la sfarsit,  a fost servit cu prajituri pudrate cu cianura. Desi a mancat mult si cu pofta, si a baut din vinul servit la masa,  otrava nu a avut nici un efect. In seara de 29 decembrie,  printul Felix Yusupov l-a impuscat, si tot el a povestit  ca, un pic mai tarziu, dorind sa vada cadavrul ca sa se asigure ca Rasputin este mort, a intrat in camera in care acesta fusese depus. Chiar in momentul in care dorea sa iasa, printul a auzit un geamat: „Vai, Felix, tocmai mie, care atat te-am iubit, mi-ai facut asta!!!“ Speriat, printul a chemat asasinii care l-au mai impusca de inca doua ori. Dupa aceea au aruncat  trupul in apele inghetate ale Nevei. Cadavrul a fost gasit in aval si supus unei expertize medicale. Cu mirare s-a constatat ca Rasputin murise inecat. Desi a trecut peste trei incercari de asasinat, Rasputin a murit pana la urma inecat.

Numele sau a devenit un simbol rusesc. O marca celebra de vodca ii poarta si acum numele.  In anii 1970 celebra trupa Boney M a lansat celebra melodie cu un ritm alert de cazacioc  si al carei refren suna cam asa: 
„Ra, Ra, Rasputin 
 Lover of the Russian queen
There was a cat that really was gone
Ra, Ra, Rasputin
Russia's greatest love machine
It was a shame how he carried on“ .

Al treilea ochi - autobiografia unui lama tibetan

Tibetul , un loc incarcat de legenda, aflat la cea mai mare altitudine. de 4 900 m deasupra marii. Inainte de 1950 era o entitate statala cu o cultura si o religie buddhista proprie, care nu dorea decat sa-si duca mai departe traditia, izolata de restul lumii. 

Tibetul s-a dezvoltat ca un regat budist puternic in sec. VII-VIII e.n. Dupa Revolutia Chineza din 1911-1912, Tibetul a devenit regiune independenta aflata sub influenta britanica. In 1950, chinezii au invadat si ocupat regiunea, iar in 1965 a devenit oficial regiune autonomă in cadrul Chinei. Regiunea este inconjurată de muntii Kunlun si Himalaya. La granita cu Nepalul se aflaEverestul.

Astazi am sa vorbesc putin despre cartea „Al treilea ochi”,  scrisa de calugarul tibetan Lobsang Rampa si tradusa de catre Mariana Buruiana. Cartea este relatarea experientelor esoterice ale civilizatiei tibetane. Autorul ne ofera sansa de a fi spectatorii confruntarii dintre doua lumi: a libertatii spirituale cu puterea materiala, a trecutului cu viitorul, a credintei cu stiinta, a  traditiei cu progresul, a diferentelor dintre est si vest. Autorul nu face nimic altceva decat sa prezinte Tibetul prin traditiile si credintele sale, perpetuand cultura spirituala a acestei tari. Cartea isi incepe cursul narativ prin relatarile micului Lobsang, caruia, la aniversarea celor 7 ani, i se citesc previziunile astrologice. Autorul povesteste modul de organizare a familiei, descrie trasaturile fizice generale ale populatiei („cei mai multi tibetani au parul negru si ochii caprui inchis”), precizeaza statutul politic al lui Dalai Lama din momentul inceperii actului narativ, facand referire la reintoarcerea sa in Lhasa dupa anii de exil, despre invazia chineza in Tibet, despre geografia austera a tarii, economie, traditiile si administratia tinutului.

Povesteste despre modul in care sunt tratati copiii, care sunt activitatile care preced o buna educatie, care sunt valorile morale si regulile ce trebuie respectate, despre ritualul nasterii si cel al mortii. Se opreste cu delicatete asupra aspectului ludic, specific copilariei, si descrie cu nostalgie activitati ca trasul cu arcul, saritura cu prajina, calaria, mersul pe catalige, inaltarea zmeelor. Fiind o zona muntoasa, cu temperaturi foarte scazute, lipsa pamantului  influenteaza puternic viata tibetanilor. De aceea parintii testau pruncii la nastere, incercad sa curme o suferinta tarzie, datorata lipsei de rezistenta la aceste conditii vitrege. Din acest motiv, la nastere, copiii erau bagati „in apa inghetata pentru a le testa puterea de a trai”(...) „Daca traia, zeii hotarasera asa. Daca murea, era doar pentru a fi crutat de multa suferinta pe pamant”. De sarbatori, femeile se gateau in maniera specifica: ” femeile tibetane purtau un cadru de lemn pe capul lor, peste care parul se infasura cat mai spectaculos posibil, facandu-l sa arate ca o podoaba. Aceste schelete din lemn erau foarte elaborate, deseori se lacuiau in rosu aprins, se impodobeau cu pietre semipretioase si de incrustau cu jad si coral”. Invitatiile sunt transmise prin mesageri calare, care le poarta in varf de bat, dar care” dau si o versiune orala ce poate fi destul de diferita” fata de cea scrisa. Trebuie spus faptul ca „buddhistii nu ucid animale, asa ca singura carne disponibila este cea de la animalele cazute de pe stanci”, iar camarile sunt pline cu carne. ”Tibetul este un frigider natural, hrana poate fi preparata si pastrata un timp aproape nelimitat”. Ni se specifica faptul ca femeile se ocupa de camine si de copii, bucataria intrand in sarcina barbatilor care sunt priceputi atat in arta ceaiului cu unt, cat si a prepararii tsampei.Imediat dupa ce ne familiarizeaza cu o parte dintre regulile si obiceiurile tarii sale, autorul incepe descrierea parcursului sau spiritual: imediat dupa citirea astrogramei, copilul este obligat sa paraseasca locul natal si sa isi implineasca destinul. Ajunge intr-o lamaserie socotita Templul Medicinei Tibetane. Inainte de a fi primit ca ucenic, este aspru testat si apoi acceptat. Suntem familiarizati cu modul de organizare, cu regulile si obiceiurile din lamaserie. Astfel aflam ca lemnul este un material mai pretios decat aurul, motiv pentru care focul se face cu balegar uscat de iac, ca din pricina faptului ca pamantul se afla intr-un strat atat de subtire, mortii nu sunt ingropati (si nici incinerati!), ci sunt taiati bucati si dati ca mancare vulturilor sacrii, iar maestrii sunt mumificati in pozitie de lotus si poleiti in foite de aur.

Dupa un an, chiar cand Lobsang a implinit 8 ani, calugarii au urmat prezicerile astrologice si i-au deschis al treilea ochi. Astfel, cititorul este introdus mai adans in tainele si traditiile spirituale orientale.

Cel de-al Treilea Ochi este chakra a sasea, situat in frunte, deasupra sprancenelor. Este vorba , de fapt, despre glanda epifiza (o formatiune mica, de marimea unui bob de mazare, care se prezinta sub forma de para, de culoare rosu-maroniu, amplasata in fata creierului mic), centru care, atunci cand este deschis, ii da persoanei respective posibilitatea de a vedea aura care inconjoara corpul uman, dezvoltand  abilitati mentale superioare. Cu alte cuvinte, in functie de culoarea aurei, de continuitatea ei, posesorul unei astfel de capacitati poate identifica atat starea de sanatate, cat si caracterul omului: “uita-te la cel care vine acum, Lobsang, vezi acel manunchi de culori care vibreaza deasupra inimii lui? Aceasta umbra si vibratie indica faptul ca are o boala de plamani”

Ochiului atot-vazator este de fapt glanda epifiza sau pineala. Se numeste astfel pentru ca are forma unui con de pin. Desi stiinta clasica, care studiaza si aprofundeaza corpul uman,  nu poate explica importanta si rolul exact al acestei glande,  traditia veche orientala atribuie chakrelor capacitatea de a obtine si radia imagini in gand, specifice centrilor energetici ai organismului uman – chakrele. Pe acest tip de activitate este specializata ajna-chakra – centrul energetic care este numit al treilea ochi. Punctul din fruntea femeilor indiene sugereaza amintirea ochiului divin.

Potrivit legendelor, cel de-al treilea ochi deschide calea unor capacitati surprinzatoare: hipnoza,  clarviziune, telepatie, telekinezie , capacitatea de a obtine cunostinte din trecut si viitor. Astfel, se zice ca darul vederii spirituale este dat oamenilor de al treilea ochi – ochiul lui Shiva.  Lama –istii tibetani sau  yoghinii care isi deschid ochiul spiritual pot observa evenimente care au loc la distante uriase de timp, in trecut, prezent sau viitor. Traditia orientala vorbeste despre patru trepte in dezvoltarea celui de-al treilea ochi. Treapta inferioara ii permite omului sa observe obiectele si oamenii inconjurati de o aura, care isi schimba forma si culoarea in functie de starea fizica si emotionala a stapanului ei. Pe treapta urmatoare devin adesea vizibile niste forme de gandire deosebit de puternice cu privire la concentrare, sentimente, dorinte.

Urmeaza a treia treapta de dezvoltare a vederii spirituale, care se apropie de perceptia normala. Treapta Maestrului este accesibila pentru foarte putine persoane, devenit adept, adica vederea sa spirituala ii permite sa cunoasca absolut tot ceea ce doreste, indiferent de timp si spatiu. Desigur, acestei glande i se atribuie rolul ochiului care candva a fost la ceafa sau pe frunte. Glanda epifiza este strans legata de functiile sexuale. Magii din antichitate chemau copiii si fecioarele la sedintele lor de previziuni, stiindu-se faptul ca abstinenta sexuala actioneaza aceasta glanda destul de puternica. Oare de aceea inaltii preoti devin abstinenti?

Autorul , pe masura ce harta sa spirituala se contureaza, este supus altor probe, sub supravegherea directa a lui Lama Mingyar Dondup si a marelui Dalai Lama.

Ceea ce m-a impresionat pe mine intr-un mod absolut a fost capitolul “Credinte tibetane” unde autorul compara credintele vestice cu cele estice si spune” Imaginati-va ca un buddhist sau un hindus rasfoieste paginile bibliei o ora sau doua, si apoi incearca sa explice subtilitatile crestinismului. Nici unul dintre autorii care au scris despre lamaism nu a trait ca un calugar intr-o lamaserie, pentru a studia vreme indelungata Cartile Sacre. Aceste carti sunt secrete – secrete deoarece nu sunt disponibile celor care vor o salvare rapida, fara efort si ieftina. Cei care doresc consolarea unui anumit ritual, sub o forma de auto-hipnoza, sunt liberi sa o faca daca socotesc ca le este de folos. dar ei nu au parte de Realitatea Launtrica, ci de o copilareasca auto-inselare.Unora li se poate parea foarte confortabil gandul ca poate savarsi pacat dupa pacat si apoi, cand constiinta apasa prea mult, un dar oferit la templul cel mai apropiat ii va umple pe zei de recunostinta, astfel ca iertarea va fi imediata, va cuprinde tot si, desigur, ii va permite omului sa faptuiasca un nou sir de pacate. Exista Dumnezeu, Fiinta Suprema – ce conteaza ce nume ii dam? Dumnezeu este un fapt. Tibetanii care au studiat adevaratele invataturi ale lui Buddha nu se roaga niciodata pentru mila sau favoruri, ci numai sa poata primi dreptate de la OM. O Fiinta Suprema, ca esenta a justitiei, nu poate arata unuia mila si altuia nu, fiindca astfel s-ar denigra ideea de dreptate. A te ruga pentru mila sau favoruri – fagaduind aur sau esente parfumate daca rugaciunea este ascultata -, inseamna a accepta ca salvarea e data celui mai darnic, ca Dumnezeu e sarac si ca poate fi “cumparat”. Omul poate arata mila Omului, dar o face foarte rar: Fiinta Suprema poate arata numai dreptate”. Acest capitol este plin de afirmatii care starnesc valuri de intrebari in mintea celui care il citeste. Ne descrie cum corpul uman nu este altceva decat un invelis, o gazda materiala a unui spirit menit sa isi indeplineasca menirea pe pamant, legat prin coarda de argint de carcasa sa materiala. Cand corpul moare, coarda se rupe asemenea unui cordon ombilicat si se pregateste de o noua reincarnare, de o noua etapa de dezvoltare spirituala. Vorbeste despre levitatie, calatorii si proiectii astrale, starea de somn, despre sarbatorile sfinte, calendarul tibetan,  profetiile astrale, horoscop, despre reconstituirea vietilor anterioare, chorteniile tibetane, exercitiile de relaxare. Potrivit previziunilor astrale, un capitol este dedicat medicinei homeopate.

Se mentioneaza plante si efectele lor terapeutice, locurile de unde trebuiesc culese, greutatile ce trebuiesc infruntate si sacrificiile umane facute pentru a le putea aduce in lamaserie,  se vorbeste despre existenta triburilor de Yeti care traiesc intr-un peisaj luxuriant, unde cresc copaci care rodesc fructe necunoscute noua. Aceasta lume minunata este separata de Tibet printr-o zona deosebit de rece, cu ghetari si terenuri accidentate. 

Desigur acesta este un sumar. cartea este deosebit de interesanta si scopul meu a fost doar sa va trezesc curiozitatea. Sper ca am si reusit. Deoarece autorul se opreste intr-o prima faza a initierii sale spirituale. Predictiile astrologice ii mana pasii catre China, dar aceasta experienta face obiectul altei carti. Pe care, poate, o voi prezenta altadata.pasionati de subiect, le ofer material de studiu suplimentar. Ce e primit de dar, de dar merge mai departe.