Legenda banatencei Ana Cumpanas

 

Cine a fost «Femeia în roșu», cea care l-a iubit și l-a trădat pe celebrul criminal Dillinger

Articol preluat de pe Historia.ro si scris de care Sabina Mihăică

 

Ana Cumpănaș Sage

Legenda Anei Cumpănaș, cea care a contribuit la prinderea celui mai căutat criminal al SUA a începutului de secol trecut, Dillinger, a început să fie exploatată, cel puțin în Banat, abia în ultimii ani. Cartea intitulată Femeia în roșu, semnată de Adriana Babeți, Mircea Mihăieș și Mircea Nedelciu, a adus-o pe Ana Cumpănaș în atenția întregii țări, iar traducerea acesteia în limba engleză au transportat-o, ca personaj de carte de această dată, din nou peste hotarele patriei sale.

În urmă cu mai bine de trei ani, mulți dintre sătenii din Comloșu Mare și cei din satul Lunga aflau pentru prima dată numele Anei Cumpănaș, care provenea din acele locuri. Prilejul cu care reporterii Adevărul au făcut o vizită în satul natal al Femeii în roșu era tocmai traducerea cărții bazate pe povestea ei. Timișorenii care știu cine a fost Cumpănaș sperau chiar la o ecranizare a acesteia la Hollywood.

Sergiu Soica, un tânăr profesor de religie, susținea, la vremea respectivă, că „Femeia în roșu" ar putea reprezenta un simbol pentru localitatea de lângă granița cu Serbia. „În țările din vest, în fiecare sat există un eveniment istoric cu care se mândresc localnicii. Fac sărbători și festivaluri în jurul lor. Cred că ar trebui să ne mândrim și noi cu Ana Cumpănaș, chiar dacă a fost un personaj negativ. Eu susțin să se facă chiar și un mic muzeu. Datorită ei s-a auzit peste tot de localitatea noastra, dar ea nu are nici măcar placă", declara Soica, referent cultural la primarie.

Cine a fost Ana Cumpănaș?

Legenda spune că Ana Cumpanas (cunoscută și ca Ana Sage) a emigrat în SUA în anul 1909, unde a fost prostituată de lux. Ea era căsătorită cu Michael Ciolac. Cei doi s-au stabilit în Chicago, orașul care urma să devină, ani mai târziu, un Sin City al Americii. Cei doi au avut un fiu, doi ani mai târziu, însă căsătoria lor nu a rezistat. Ana a început să practice prostituția. După câțiva ani, ea și-a deschis propriul său bordel, în 1923, în Chicago, iar mai târziu, și-a extins afacerea și în orașul Gary. În 1934 însă, anul în care Dillinger și-a găsit sfârșitul, Ana era pe punctul de a fi deportată, din cauza ocupației sale. Ea a intrat în istorie după ce l-a trădat pe Dillinger celor de la FBI, care i-au promis o recompensă record la acea vreme, de 10.000 de dolari. Acest lucru se petrecea în 1934, când românca a ieșit la braț cu Dillinger, din cinematograful Biograph, din Chicago. Semnul că se afla împreună cu cel pe care-l căutau a fost rochia sa, de un roșu aprins, de unde i s-a tras și porecla. Cel cu care Ana Sage a făcut pactul a fost celebrul agent Melvin Purvis, o figură legendară în SUA. Există teorii potrivit  cărora rochia pe care o purta Ana, conform înțelegerii cu Purvis, era portocalie cu alb. Însă aceasta părea roșie, în lumina felinarelor de stradă.

Dillinger nu a mai putut fi recunoscut după ce fața i-a fost ciuruită de gloanțe. Ulterior au apărut ipoteze cum că nu ar fi fost el cel ucis.

Ana Cumpănaș a fost expulzată din Statele Unite și a murit la Timișoara, în anul 1947, într-o casă de pe strada Petofi.

Banii sau gelozia

Potrivit altor teorii, implicarea acesteia în prinderea lui Dillinger, mai precis motivația pentru care a făcut-o, adică banii, este cel puțin suspectă. Asta, pentru că Femeia în roșu o ducea bine și chiar se bucura de protecția lui Al Capone. Românca ajunsese o femeie puternică și bogată, iar ocupația ei îi permitea să-i întâlnească și pe bărbații puternici și bogați ai lumii - Ana era o madamme, cu bordel prosper. Ana Cumpănaș ar fi avut și un fiu, Steven, încă nimeni nu mai știe dacă acesta mai trăiește și unde se află.

S-a speculat inclusiv faptul că motivul pentru care timișeanca l-ar fi trădat pe Dillinger a fost gelozia. Dillinger, aparent unul dintre clienții săi, devenise nepăsător față de matroana care se îndrăgostise de el.

După ce a fost expulzată din SUA, Ana se temea în continuare de răzbunarea găștii lui Dillinger. Și mărturiile despre moartea sa misterioasă țes un adevărat thriller. Femeia a fost găsită moartă în casă, cu o andrea înfiptă în cap. Deși astăzi tinde tot mai mult să devină o figură celebră, Ana Cumpănaș a fost îngropată la cimitirul săracilor, ca o anonimă.

Ana Sage, în cultura Americii

Femeia în roșu a devenit rapid legendă în perioada imediat următoare omorârii lui Dillinger. Ziarele vremii speculau că faimosul anti-erou a fost trădat de slăbiciunea sa pentru femei. Se spune că, în noaptea fatală pentru Dillinger, pe trotuarul de lângă cinematograful Biograph, acolo unde el a fost împușcat, a apărut o poezie, scrisă cu creta:

Stranger, stop and wish me well,

Just a prayer for my soul in Hell.

I was a good fellow, most people said,

Betrayed by a woman all dressed in red.

Articol preluat de pe Historia.ro si scris de care Sabina Mihăică

(Străine, opreste-te si ia-ti adio

o rugăciune pentru sufletul meu din iad

am fost un băiat bun, zice lumea

dar am fost trădat de o femeie în rosu).

Fabrica de spirt - istoria ingropata cu buldozerele

Istoricii timisoreni afirma faptul ca,  la mijlocul anilor 1880, in Timisoara, existau cinci fabrici de spirt, dar legea cu privire la impozitul spirtului din 1884, a dus la falimentul mai multor fabrici mici. Unele dintre ele au incercat sa mareasca productia, ca sa recupereze banii incasati de stat, dar acest fapt a dus la o supraproductie, motiv pentru care preturile de vanzare au fost micsorate. Din cele 5 fabrici existente, doua au dat faliment, iar a treia si-a inchis portile. In anul 1900 mai ramasesera in oras doar doua fabrici de spirt. Una dintre ele era cea a fratilor Blau, care data din anul 1862 si in care munceau o suta de muncitori.

Cea de-a doua era mai mare si fusese infiintata in anul 1869 si va fi cunoscuta ulterior sub denumirea de Solventul. Aici munceau doua sute de muncitori. Din nefericire, acesta a ars in totalitate in 1881. In urma incendiului, patronatul a decis ridicarea unei fabrici noi dupa ultimile tehnologii, si a devenit cea mai importanta fabrica din tara. Ca sa isi protejeze investitiile facute, ambele fabrici isi diversificasera activitatea si se ocupau si cu cresterea si ingrasarea vitelor. Se zice ca in perioada respectiva, exportau aproximativ 3000 de capete in pietele din Viena si Budapesta.

Solventul se afla in proprietatea unei societati pe actiuni si a fost ridicata pe o suprafata de 37 000 de metri patrati. Acici se producea spirt rafinat si denaturat, ulei afumat, laturi si ingrasminte.

Productia obtinuta se vindea atat in tara, cat si in strainatate. In anul 1926, din pricina restrictiilor legale introduse de stat, consumul si fabricarea spirtului au inregistrat cote minime la vanzare, motiv pentru care productia a fost restransa si s-a decis extinderea activitatii in alte ramuri de productie: fabricarea acidului carbonic, a butanolului si acetonei.

In anul 1930 denumirea fabricii a fost schimbata in Prima Fabrica de Spirt si Industrie Chimica din Timisoara S.p.A.  Atunci s-a decis largirea gamei de produse chimice si comercializarea lor.

Se fabrica: spirt rafinat, acetona, butanol, acetat de butil, de amil si de etil, diacetona, alcool, ulei de fuzel, hipoclorit de sodiu si de calciu, hidroxid de sodiu, sapun de rufe, sapun moale, acid carbonic, borhot uscat si altele.

Consiliul de administratie era alcatuit din trei membri de origine romana si unul de origine germana. Intreprinderea a jucat un rol foarte important economia Banatului deoarece multi bani mergeau in bugetul local, iar in fabrica lucrau peste trei sute de angajati.

Conducerea era preocupata de viata angajatilor sai si incerca sa ofere conditii cat mai bune de lucruFabrica era dotata cubai cu apa calda, infirmerie cu medic platit de unitate care oferea consultatii gratuite angajatilor, sali de mese, biblioteca, sala cu instrumente muzicale si cantina.

Muncitorii primeau mancare calda la pretul de 6-10 lei de persoana. Medicul se ocupa si de aprovizionarea muncitorilor cu lemne de foc, iar fabrica le oferea posibilitatea de plata in rate. De asemenea fabrica platea ajutoare in bani muncitorilor si angajatilor mai in varsta aflati inca in dar si vaduvelor lor. Din fabrica de spirt nu a mai ramas nimic. Inca o pagina de istorie a fost data si uitata de catre autoritatile care aveau obligatia sa o tina in viata.

　

O idee pentru vacanta de vara - Romantic Road

 

\