Haimana prin Franta: Rochefort-en-Terre, La Gacilly, Malestroit

Ziua de dinainte am petrecut-o in masina, traversand autostrazile in drumul nostru catre Vannes. Nu am vazut mare lucru din orasul care urma sa ne fie gazda pentru ultimele trei nopti petrecute in Bretania. Traseul facut de acasa ne obliga sa tinem cu dintii de planificarea initiala. Rar ne-am abatut de la ea, dar asta doar pentru ca timpul alocat vizitarii anumitor localitati ne-a fost insuficient si a trebuit sa renuntam la cate ceva pe parcurs. 

Plecati cu noaptea-n cap, primul popas l-am facut la Rochefort-en-Terre, situat la 35 de km de Vannes. Localitatea este amplasata in mijlocul Golfului Morbihan si este listata ca fiind unul dintre satele frantuzesti "Plus Beaux Villages" si "Village Fleuris". Toata salba aceasta de sate inclusa in "Petite cite de caractere" se caracterizeaza prin arhitectura specifica, strazi pietruite inguste, cladiri decorate cu jardiniere uriase incarcate cu flori, multitudinea de ateliere  mestesugaresti, studiourile artistilor plastici, case din piatra vechi cu ferestre luminoase in care florile rad in soare, piete mici si cochete strajuite de cele mai frumoase cladiri vechi de sute de ani, cu poduri mici si fantani de piatra.

 

 

Inconjurat de un parc umbros, Chateau de Rochefort-en-Terre are toate elementele unui castel medieval. Acesta dateaza din secolul 12 si reconstruit 5 secole mai tarziu. In anul 1907 a fost cumparat de catre pictorul american Alfred Klotz care a investit o avere in lucrari de restaurare, trasformandu-l in locul de intalnire al pictorilor din lumea-ntreaga. Imprejurul castelului sunt gradinile in care turistii se inghesuie sa faca poze. Interiorul nu este accesibil publicului curios, desi adaposteste o colectie din picturile de referinta al vechiului proprietar si obiecte din viata rurala specifica zonei.

De la castel se coboara pe trepte de piatra in satul construit la poalele lui, oferindu-ti bucuria descoperirii unui colt de natura incredibil de frumos. 

Castelul este pozitionat oarecum la intrarea in localitate, oraselul dezvoltandu-se in jurul catedralei Notre-Dame de la Tronchaye, amplasata sub nivelul orasului si construita in scara. Catedrala se remarca prin superbele vitralii si clopotnita romanica. 

Cel mai frumos loc al acestei asezari este Piata Puits, locul de intalniri al turistilor cu artistii plastici. In centrul pietei se afla o fantana de piatra, inconjurata de cladiri cochete asezate intr-o ordine perfecta care creeaza impresia unui colt de rai. 

 

Marea majoritate a cladirilor dateaza din perioada secolelor 15-17. Terasele sunt neincapatoare, este nevoie de rezervare peste tot in perioada pranzului, tonetele cu patiserie sunt luate cu asalt deopotriva de albine si turisti.

Mai mult ca sigur ca va intrebati care sunt specialitatile gastronimice specifice zonei, de aceea am sa va fac o scurta trecere in revista: faimoasele clatite bretone (galettes et crepes) care sunt sarate, pregatite din faina neagra (la farine de sarrasin) si umplute cu sunca si cascaval, somon si smantana sau clatitele dulci umplute cu diverse gemuri, ciocolata, fie pudrate cu zahar; galeta asezonata cu oua, sunca si branzeturi, caramelele sarate, midiile prajite si servite cu cartofi prajiti, stridiile proaspete, mielul de pre sale, fara a omite gama completa de vinuri si cidru de mere. 

In drum spre Malestroit ne-am impiedicat pur si simplu de La Gacilly, un alt sat care de data asta NU facea parte din cele 22 de localitati care formeaza salba de "Petite cite de caractere". Yves Rocher a creat aceasta bijuterie in anul 1959 in jurul Institutului de Cosmetice Naturale care ii poarta numele. Intre 1962 si 2008, el a fost primarul acestei localitati, locul fiind preluat de catre fiul lui, Jacques, pana in 2014. Mica asezare a fost ridicata pe colinele impadurite, de-o parte si de alta a raului Aff, ca un fel de sat de creatie. 

Tocmai de aceea, marea majoritate a cladirilor sunt ateliere care apartin tinerilor artizani, artisti sticlari, pictori, sculptori, fotografi, pielari, fierari si bijutieri.

Am intalnit ateliere de caligrafie, de pictura pe sticla si portelan, de suflat in sticla si multe alte activitati neconformiste, o diversitate inimaginabila de artisti plastici, de la cei care foloseau materialele traditionale meseriei lor, pana la artisti care pictau pe frunze, petale de flori si scoarta de copac.

Pana sa ajungem la Centrul turistic, am traversat un spatiu expozitional in aer liber care subliniaza inca o data, daca mai era necesar, rolul cultural al intregului ansamblu arhitectural.
  

 

Pavilionul Yves Rocher este impartit intre mai multe compartimente care formeaza un tot unitar, fiind considerat centrul de turism si cultura al localitatii. Aici sunt magazine de prezentare si vanzare a produselor cosmetice naturale, sala de conferinte, locuri de joaca pentru copii, multe terase si restaurante, zone de relaxare. 

 

Podul de lemn (La Passarelle) suspendat deasupra raului Aff delimiteaza zona de relaxare de Parcul Botanic in care se afla Institutul Yves Rocher, o constructie moderna formata din ziduri de beton si panouri mari de sticla. Noi am ajuns in perioada pranzului cand terasele erau arhipline si imposibil de gasit o masa libera. 

 

Ne-am plimbat pe strazile pietruite, am admirat multitudinea de produse expuse in micile ateliere, am vizitat expozitiile de arta in aer liber si greu ne-am decis sa plecam mai departe. In minte ne-a ramas citatul lui Yves Rocher in care spunea ca "Nimeni nu poate promite frumusetea, dar eu vreau sa ajut femeile sa-si conserve frumusetea naturala". Doar asa ne puteam explica acele cozi interminabile de la casele din magazinele in care se vindeau produsele cosmetice.

Ultimul popas l-am facut in Malestroit, un exemplu reusit de "Petit cite de caractere" fondat in secolul 10 care s-a dezvoltat in ritm accelerat datorita comertului cu produse textile din in si pielarie in perioada Evului Mediu. Satul a fost construit pe malul raului Oust si imprejurul Canalului Nantes - Brest care a fost intens folosit pentru transportul marfurilor in timpul domniei Imparatului Napoleon.

 

Acest canal a fost declarat artera economica regala, astazi fiind folosit in turismul de agrement (plimbari cu vaporasul sau cu barca). 

Centrul medieval este relativ mic, dar de o frumusete aparte, construit in jurul unei biserici amplasata in Piata Saint Gilles. 

 

Casele sunt construite din granit, organizate pe mai multe etaje, cu fatade impodobite cu barne de lemn si jardiniere cu flori si acoperisuri in doua ape.

N-as vrea sa inchei acest articol fara sa va spun ca Bretania este atat de frumoasa si datorita satelor sale pitoresti in care arhitectura medievala este extraordinar de bine pastrata si conservata, ca exista o grija pentru detalii, un respect pentru istorie si traditie, o mandrie si un sentiment de apartenenta la esenta spirituala a Frantei incat cred cu tarie ca poporul francez isi merita pe deplin istoria si respectul. Chiar daca mie nu imi plac francezii in general deoarece mi se par excesiv de aroganti si deseori nerespectuosi fata de turisti (la fel ca italienii, de altfel). A doua zi avea sa fie ultima petrecuta in Bretania. Urma sa ne indreptam spre Elvetia.