Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

miercuri, 26 februarie 2014

Atena si amintiri asortate

Eram tineri si nebuni. Doar ma angajasem la o multinationala cand barbata-miu, atunci lector la medicina, a trebuit sa plece la un congres la Atena. M-am rugat de al meu sa ma ia si pe mine, dar si de sefi sa ma lase sa plec. Am facut economii drastice si am pus ceva banuti de-o parte, cat sa ne ajunga de un hotel modest si ceva bani de mancare. Fiica mea era mica, eleva in clasa a doua si innebunita dupa Pocahontas, celebra eroina din desenele animate. Exercita un soi de santaj sentimental amenintand ca nu ramane cu bunicii decat daca ii aduceam jucaria. Am sarit din trenul care ma aducea de la training direct in masina cu care plecam spre Grecia. Cu doua zile inainte de plecare, unul dintre studentii sotului meu, grec nativ din Atena, ne-a rugat sa il luam cu noi cu masina sa il ducem acasa. Am facut 26 de ore drum intins. Obositor pentru ei, al meu a condus aproape non stop, Ahileas i-a tinut companie. Eu am dormit tot drumul sau am citit.
Am ajuns dimineata devreme tare, cand locuitorii capitalei mergeau la lucru. In centrul Atenei, o mare de motociclete a flancat masina din toate partile. Nu l-am dus acasa, pe vremea aceea nu exista GPS, ci el ne-a dus pe noi la hotel. Dupa nici 2 ore avea sa vina dupa noi, insotit de parintii lui, si sa ne ia pe sus la ei acasa. Grecia este superba cand are cine sa ti-o arate si mai cu seama sa te invete cum sa vezi si ce sa vezi intr-o tara straina in care doar ai "aterizat". Am invatat ca in tara lor cafeaua “se vorbeste” si abia apoi se bea. Ca aici este cea mai mare concentratie de barbati frumosi pe metru patrat din toata Europa, motiv pentru care al meu nu m-a mai adus in veci inapoi. Ca grecii stiu sa se distreze pana sparg toate paharele de pe masa, sa manance bine si sa se respecte si mai bine. Ca indiferent daca autobuzul este aproape gol, iar doi nativi stau pe 2 scaune si urca un strain, iar acesta se gandeste el, asa-ntr-o doara, sa stea in picioare, amandoi ii ofera scaunul si insista sa ia loc pana o si face. Ahileas avea sa ne arate Atena, parintii lui, peninsula Peloponez. 

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa  sa mergem in Piata Constitutiei (Syntagma) ca sa vedem schimbarea garzii Evzones de la ora 11.00 din
fata Parlamentului (Vouli), care asigura paza 24 din 24 de ore la Mormantul Sodatului Necunoscut, statuia din fata Parlamentului.  

Cladirea Parlamentul a fost finalizata in 1842 si a fost proiectata drept Palat Regal. Regele Otto I a proclamat Constitutia Greciei de la balconul palatului. Schimbarea de garda are loc si in spatele Parlamentului, in fata locuintei presedintelui. Soldatii poarta costume traditionale: vesta frumos decorata , kilt-ul scurt de culoare alba, purtat peste pantalonii stramti de aceeasi culoare, tunica rosie si sabotii din lemn, decorati cu ciucuri mari si negri. Si sunt baietii astia inalti ca brazii! Si ofera un spectacol pe cinste!
La nici un kilometru de Parlament se afla Templul lui Zeus, cunoscut sub numele de Oplympeion. Initial, templul, construit din marmura adusa de pe muntele Pentelus, era format din 104 coloane corintiniene cu o inaltime de 17 metri, dispuse pe un perimetru de 96 de metri lungime si 40 latime. Statuia din aur si fildes care il infasita pe Zeus nu mai exista demult, doar 15 stalpi au rezistat timpului pana in zilele noastre. Intrarea costa 4 euro.
O alta oprire am facut-o la Plaka lui Socrates, o zona pietonala amplasata la baza colinei pe care se afla Acropole. In aceasta piata plina de restaurante si terase, cu buticuri, muzee si biserici, am baut o cafea buna si-am mancat frugal in goana calului! 
Tot aici se afla si Catedrala Metropolitana  care nu trebuie omisa.
Plateia Omonoias (Piata Armoniei) este cea de-a doua piata ca importanta din oras si se afla la intersectia a 6 mari bulevarde. Ce zgomot, ce trafic! Din centrul ei se pot admira ruinele Acropolei. Spre deosebire de Syntagma, cea din urma se apropie de spiritul balcanic, emanand energie si galagie. 
In Piata Centrala (Kentriki Agora)  rumoarea incepe de dimineata si tine pana seara in cladirea din metal si sticla care dateaza din sec 19. Aceasta este piata principala unde se vand produse din carne si peste, branzeturi, masline, fructe si legume, mirodenii, paine si multe tipuri de ouzo.
La Monastiraki, zona comerciala care se intinde intr-un labirint de stradute serpuitoare, exista si un bazar pe strada Hephaestou in care gaseai cam tot ceea ce iti trecea prin minte. Nu stiu cate obiecte am vazut, dar era un curcubeu de culori care iti lua ochii. 
De aici mi-am cumparat doua amfore superbe pe care le mai am si astazi!
Stadionul Panathenaic, construit in sec 4 i.Ch se poate vizita gratis. Daca vreti sa faceti economii, mergeti la Muzeul de Studiu al Teatrului Gresec. Aici se pot vedea manuscrise din sec 18, masti purtate in reprezentatii dramatice, recuzita teatrala.
Un alt Muzeu cu intrare libera este cel al Instrumentelor Muzicale Populare. Acolo sunt expuse peste 1000 de instrumente muzicale, unele dintre ele datand din 1750. Muzeul organizeaza concerte de muzica traditionala greceasca. El este gazduit in vila Lassanis in Agora, centrul activitatilor politice, juridice, sociale, comerciale si administrative din vechea Atena. Taxa de intrare in Agora este de 4 Euro.
Gratuit poate fi vizitat si Teatrul lui Dionysos care a fost primul teatru din lume construit din piatra si reprezinta simbolul nasterii tragediei elene. El are o capacitate de 17.000 de locuri, organizate pe 64 de randuri din care doar 20 mai pot fi vazute.
Intrare libera este si in Muzeul Razboiului in care sunt expuse colectii de sabii antice, coifuri si armuri spartane, dar si echipamente din cadrul celor doua razboaie mondiale.
Athena are multe site-uri care merita vizitate: Agora Greceasca si Agora Roamna, Acropole, Libraria lui Adrian, Kerameikos, Templul Vanturilor si multe altele.
Evident ca obiectivul turistic cel mai important este Dealul Acropole.  Acropole inseamna “orasul de sus”, si a fost considerat cel mai sigur loc din oras pentru locuitori in vremuri de razboi. Pana acolo se merge pe jos, pe drumul Dioysiou Aeropagitou. 
Templul zeitei Atena, Erehteionul, Partenonul – realizat de arhitectii Kallikrates si Iktinos, fiind cea mai cunoscuta cladire din lume, si multe alte constructii au fost ridicate la comanda lui Pericle in sec 15. Conform mitologiei, in Erehteion s-au confruntat Poseidon si Atena pentru a fi alesi patronii orasului. 
In vreme ce Poseidon a facut sa izvorasca apa din piatra seaca, Athena le-a daruit grecilor arborele de maslin si a fost aleasa. Tot aici se afla Templul lui Apteros Nike. Daca este senin, de sus de pe deal se poate vedea nu doar toata Atena, ci si vasele din portul Pireu sau muntii din peninsula Peloponez. 


La poalele dealului se afla Templul lui Zeus, Stadionul olimpic, Parcul National, Cimitirul si cladirea Zappeion. Intrarea costa 12 euro si biletul este valabil si la alte obiective din zona, timp de o saptamana.



La coborare ar fi bine sa se faca un scurt ocol pana in Anafiotika, un fel de cartier cu stradute strajuite de case albe cu obloane colorate.
Plimbarea in Pireu, cel mai mare port al Greciei si unul dintre cele mai mari din Europa. Aici se afla multe vase ancorate, iar restaurantele cu specific pescaresc sunt pline cu turisti si marinari. Portul a fost construit in vremea lui Temistocle si se intinde pe 8 km. Aici am mancat cei mai buni calamari.
In Atena exista multe muzee, in afara celor deja mentionate: al Cailor Ferate,
Muzeul de arta foloclorica Greaca, Galeria de Arta Municipala, Muzeul National de Arheologie
Muzeul Bizantin in care sunt expuse peste 15.000 de icoane si alte obiecte de cult.
Am intrat atat in The Mall, locul unde am gasit papusa minune, dar si in dughenele mici de cartier, in care delicatesele sunt frumos aranjate pe rafturi ticsite de marfa de calitate. Mancarea greceasca este extraordinara, aici am avut ocazia sa mananc musaca adevarata, tzatziki, baclava si alte delicatese. Cat despre ouzo – nu mi-a placut deloc. Am primit o sticla la plecare care a stat aruncata in debara ani buni. Pana la urma a disparut, precis data mai departe cuiva. Grecii sunt oameni extraordinari de primitori, care stiu sa se distreze cum putine alte natii stiu sa o faca. Sunt mari familisti, iar barbatii chiar isi respecta femeile. Cel putin cei cu care noi am interactionat.
Parintii gazdei noastre ne-au dus la fratii lor in peninsula Peloponez, oameni care si-au chemat copiii sa vada musafirii din Romania. S-a strans tot neamul, cu mic, cu mare.
S-au intins mese, s-au spus povesti, s-au vizitat plajele, s-au strans masline din pomii de pe coline. Am mers la prins caracatite pe care le-au lovit de stanci pana s-au fragezit si le-au gatit la cina. 
O alta surpriza a fost canalul Corinth. O splendoare de peisaj.
Apoi Cetatea Corinth si faleza.
Mi-amintesc cu mare drag ca, intr-o zi la pranz, dupa ce am colindat ca nebunii strazile Atenei, Ahileas si barbata-miu s-au culcat la pranz, iar eu am ramas cu parintii lui, in conditiile in care ei nu vorbeau decat greceste, iar eu nu stiam o boaba in limba lor. Imaginati-va ca i-au trezit din somn rasetele noastre zgomotoase. Atata am putut sa vorbim cu mainile si sa ne distram de bine, in conditiile in care vorbeam toti trei si ne intelegeam fiecare, pana am obosit. Am repetat exercitiul acesta inclusiv la intoarcerea in tara la telefon. Numai eu reuseam aceasta performanta, al meu era antitalent. Am pastrat legatura telefonic vreo 3 ani dupa vizita noastra in Grecia. Dupa aceea… stiti cum zice proverbul: ochii care nu se vad, se uita. Un lucru este cert!  In cazul nostru n-a functionat zicala: "fereste-te de greci, chiar si atunci cand iti ofera daruri".

luni, 24 februarie 2014

Turism pentru papile gustative!


Ce-ati zice de un subiect care s-ar numi ceva de genul” turismul gastronomic”? Cred ca in afara muzeelor, cladirilor, monumentelor si frumusetilor pe care natura le-a daruit tarilor pe care le vizitam, ar trebui sa stim cate ceva si despre gastronomia lor traditionala. Sa le luam pe rand:

AUSTRIA: suprematia e detinuta, indiscutabil, de snitelul vienez care a devenit o celebritate gastronomica internationala. Un alt fel de mancare specifica este carnea fiarta (“ Tafelspitz”), friptura de gasca servita la evenimente importante, taiteii cu cartofi (“Spatzle”) sau ciupercile (“Steinpilze”), supa crema de dovleac sau din praz, supa cu galuste din ficat. La desert se recomanda strudelele cu diferite umpluturi sau tortul “Sacher”. Austriecii prefera vinurile albe celor rosii, cel mai apreciat fiind “Gumpoldskirchen”. Cel mai bun vin rosu austriac este Voslauer, iar berea cea mai cunoscuta este Gosser.
Reteta tort Sacher:

Ingrediente:
Blat: 150g ciocolata cu lapte/amaruie, 130 g unt, 110 g zahar pudra, 1 plic zahar vanilat, 6 oua, 110 g zahar tos, 125 g faina, 300 g dulceata de caise;
Ornat: 400g ciocolata cu lapte/amaruie, sos de ciocolata pentru aspect glazurat;
Sosul de ciocolata: 50ml apa, 50g zahar tos, 2 linguri cacao, 100ml frisca.
Se incalzeste cuptorul la foc potrivit. Se topeste ciocolata la bain-marie. Se separa ouale. Se bat spuma untul cu zaharul pudra si vanilia. Se adauga ciocolata calda, amestecata cu galbenusurile. Albusurile se bat spuma cu zaharul tos si se adauga 1/3 din spuma peste ciocolata folosind o spatula. Se adauga faina cernuta putin cate putin. Se amesteca usor si restul de spuma de albusuri. Se pune compozitia intr-o forma de tort si se coace timp de 30-40 min pana trece testul scobitorii. Cand s-a racit, se taie blatul in doua. Se incalzeste dulceata de caise si se unge cu jumatate din ea primul blat. se pune celalalt blat deasupra si se unge cu restul de dulceata. Se topeste ciocolata si se toarna cu grija peste tort incepand de la mijlocul tortului spre margini. Se da la rece 15 minute, dupa care se glazureaza cu sosul de ciocolata. Cu o lingura se formeaza mici vartejuri pentru a crea aspectul marmorat.
Sosul de ciocolata se prepara astfel: se pune apa, zaharul si cacaoa si se aduc la punctul de fierbere amestecand continuu pana se ingroasa. Se adauga frisca si se mai fierbe compozitia pret de 3-5 minute.

BELGIA: ceea ce imi trece prin minte imediat sunt brand-urile “Godiva” si “Leonidas”, fie ca vorbim de ciocolata, praline sau trufe! Belgienii consuma mai multa bere decat vin.  Iar in materie de bere, cele mai populare sunt “Lambic” si “Trappist”, servite de regula cu “carbonara flamande”, un fel de tocana de vita.  Belgia are peste 350 de berarii si 500 de sortimente de bere. Tocmai de aceea, gospodinele gatesc cu bere, bors sau apa. Gastronomia lor  este renumita pentru midii, cartofi prajiti, vafele  si cicoare. Exista peste 12 retete diferite pentru prepararea midiilor: fierte in vin, bere, bors, gratinate cu rosii si branza, in aspic sau marinate.
Reteta Carbonnade Flamande:

Ingrediente: 1kg de pulpa vita, 40g unt, 3 cepe mari, 1 ½ faina, bere neagra 700ml, cimbru, foi de dafin, patrunjel, 1 lingura cu zahar brun, 30 g mustar Dijon, sare si piper. Separat de ung felii de paine cu mustar si se pun in tocana cand e gata, peste carne.
Se incinge untul intr-o oala de fonta. Se rumeneste carnea de vita taiata cuburi. Se scoate carnea si se adauga ceapa taiata marunt pana se rumeneste, se pune la loc toata carnea si se presara faina. Se amesteca usor pana carnea este acoperita uniform cu rantasul. Se toarna berea astfel incat sa acopere carnea. Se potriveste de sare si piper, se da focul la mic, se acopera oala si se lasa pe foc mic cam 2 ore, amestecand din cand in cand. Se adauga zaharul brun si mustarul, cimbrul, patrunjelul si dafinul si se mai fierbe inca o ora pana scade si se ingroasa sosul. Se serveste cu painea unsa cu mustar peste care se toarna tocana fierbinte.

FRANTA: rafinamentul bucatariei frantuzesti a dat repere reale si valoroase gastronomiei mondiale. Fie ca vorbim de “ truffe”, “foie grass”, “cepes”, branzeturile Camembert, Reblochon, Brie, Roquefort sau Bresse, vinurile Bordeaux, Burgundia, Loire, Champagne sau Rhone, lichiorul de anason sau cidru.
Reteta Supa crema de usturoi:

Ingrediente: 2 cartofi mici, 1 capatana usturoi curatata, 2 crengute cimbru proaspat, 1 ceapa mare taiata marunt, sare, piper, fulgi de chilli, 100 ml crème fraiche (frisca), 1 lingurita unt, I bagheta paine, ulei infuzat cu chilli pentru servit.
Preparare: se fierb cartofii cu ceapa si cimbrul in apa sarata. In ultimile 5 minute de fierbere se adauga ¾ din cantitatea de usturoi. Cu cat se fierbe mai tare usturoiul, cu atat va avea un gust mai fad. Se scot legumele fierte, se paseaza legumele, se adauga piperul si supa in care au fiert legumele pana supa ajunge la consistenta dorita. Separat se topeste untul intr-o tigaie si se adauga usturoiul ramas tocat foarte fin si se soteaza pana devine auriu. Se adauga in supa impreuna cu crème franche si se amesteca pana se omogenizeaza. Se serveste presarata cu chilli, cateva picaturi ulei infuzat cu chilli si bagheta calda.

GERMANIA: bucataria variaza in functie de landuri si de tarile invecinate. Desigur ca exista si mancaruri traditionale intalnite pe intreg teritoriul cum sunt: “Rheinischer Sauebraten”, un fel de carne marinata in ceapa si mirodenii, sau “Leberkas”, un carnat realizat din amestec de carne de vita si porc, “Spatzle” – taitei, carnatii albi preparati din carne de vitel si sunca proaspata de porc sau “wurst”, celebrul crenwurst. Ca desert se recomanda turta dulce “Nurnberger Lebkuchen”. O alta mancare traditionala este “Leberkase”, un fel de placinta cu carne, preparata din carne sarata de vita, sunca si ceapa si coapta precum painea. Dintre bauturi, germanilor le place cel mai mult berea, cea mai populara fiind marca Pils, urmata de vinurile de pe Valea Rinului, cele mai cunoscute fiind Riesling si Silvaner, la fel cum prefera vinul alb celui rosu sau rose si cel dulce celui sec.
Reteta Spatzle cu mac si sos de cirese:

Ingrediente: 900g spatzle, 4 linguri unt, 4 linguri mac macinat, 4 linguri zahar pudra vanilat;
Sos:720 g concop cirese fara samburi, 1-2 linguri amidon, ½ lamaie, 1 lingura zahar, 1 baton scortisoara.
Preparare: se scurge siropul de cirese si se pune pe foc impreuna cu amidonul amestecat cu zaharul si zeama de lamaie. Se fierb impreuna cu scortisoara pana se ingroasa si se adauga ciresele. Intr-o tigaie se pune untul la topit, se adauga spatzle si se prajesc 10 minute amestecandu-se. Cand sunt gata, se presara zaharul si macul, se amesteca bine pana se caramelizeaza, se iau de pe foc si se servesc cu sosul de cirese.

GRECIA: mancarea elena este relativ simpla, dar sanatoasa. Fructele de mare sunt la mare cautare, iaurtul gras de oaie, icrele, la fel si pestele. De regula se mananca legume fierte, prajite sau coapte, precum „Melitzanosalata” - vinetele pasate amestecate cu ulei de masline intotdeauna, sare, usturoi si zeama de lamaie, „tzatziki” – castravete dat pe razatoare si stors bine, amestecat cu iaurt gras de oaie si usturoi pisat, „dolmadakia” – sarmalute in foi de vita, „moussaka” – preparata in straturi de vinete prajite, carne tocata si calita in vin rosu cu scortisoara si ulei de masline si piure de cartofi, date pret de o ora la cuptor, „avgolemono” – carne de pui cu orez, ou sare si suc de lamaie. Ca desertse recomanda baclavaua, kataifulsau „loukoumades”, iar ca bauturi celebrul „ouzo” si vinul „retsina”.
Reteta Calamari prajiti:
Ingrediente: 500gr calamari, ulei pt prajit, faina, sare si zeama de lamaie.
Preparare: se taie calamarii rondele, se sareaza si se pun in strecuratoare. Se incinge uleul, se dau prin faina si se prajesc. Se stropesc cu zeama de lamaie.

ITALIA: este complicata gastronomic, la fel ca si Franta, in functie de regiuni. Se pot trage insa unele concluzii: le place vanatul, fie ca vorbim de fazan, iepure de camp, mistret sau caprioara; trufe, castane, “panettone”,  branza Mozarella, pizza, spaghetti sau tortellini. La orice restaurant se poate servi “bistecca alla Fiorentina” – friputa marinata in ulei de masline, otet balsamic si usturoi,  “funghi trifolati”- sote de ciuperci cu usturoi si patrunjel, “fave in salsa di limone” – fasole boabe in sos de lamaie, “burida alla Genovese” – supa de caracatita, calamar, midii, creveti si moluste. Italienilor le place vinul!  
Reteta Lasagna:
Ingrediente pentru sosul Bolognese: 1.5kg carne tocata, 1 ceapa mare taiata marunt, 1 morcov ras, 1 foaie dafin,  3 fire de cimbru, 1 lingura ulei masline, 500 g rosii coapte in cuptor decojite si pasate, 1 cana sos de rosii.
Foile de lasagna se prepara din: 2 oua, 200 g faina, 1 praf de sare;
Sosul bechamel: 1 lingura unt, 1 lingura faina, 300 ml lapte, sare, piper, un praf de nucsoara macinata.
Preparare: ceapa si morcovul tocate se calesc impreuna intr-o lingura de ulei cu cimbrul si dafinul. Se adauga carnea tocata si se caleste, dupa care se adauga rosiile pasate si sucul de rosii pana se obtine un sos gros.
Sosul Bechamel: se topeste untul, se adauga faina si se amesteca pana devine aurie, se adauga laptele si se fierbe pana se ingroasa. Se sareaza si se pipereaza, plus nucsoara.
Se prepara aluatul si se framanta pana se omogenizeaza. Se trece prin masina de paste si se lasa la zvantat pana se pregateste tava.
Se unge tava cu ulei, se alterneaza foile cu sosul de carne peste care se pun 1-2 linguri de sos bechamel. La final se pune restul de sos bechamel si se da la cuptor timp de 30 de minute.

MAREA BRITANIE: gastronomia britanica inca este un mister pentru marea majoritate a europenilor. Mie nu imi place! Deloc! Daca spun “fish & chips” si “egg, ham, coffee” am cam spus tot! Omit reteta. No offence! Acolo mananc cereale cu lapte. Si beau ceai! 
SPANIA: este raiul pofticiosilor! Pestele, fructele de mare, legumele, carnea de porc, toate sunt la mare cautare. Celebrele “tapas” – platourile cu gustari pe care se regasesc sunca, , barnza si carnati pana la creveti, peste, fructe de mare si caracatita  stinse cu o “sangria” – amestecul din vin, cognac si suc de fructe exotice, decorat cu bucati de fructe naturale. Aici vinurile Rioja, Ribera del Duero, La Mancha sau Andaluzia sunt la mare cautare.
Reteta Paella cu fructe de mare:

Ingrediente: orez cu bob lung, 1 ceapa taiata marunt, 1 ardei rosu si 1 ardei verde taiati julien, 2 linguri boabe de mazare, 2 catei usturoi, 3 linguri masline, 30 de creveti decorticati, 4 midii, 10 scoici intregi, 2 languste, 10 inele calamari, sare, piper, 1 lingurita boia, sofran si zeama de la o lamaie.
Preparare: se pune uleiul la incalzit, ceapa si usturoiul de pun la calit, se adauga ardeii si se amesteca pana se inmoaie. Se adauga restul ingredientelorsi se adauga 1 ½ l apa, sare, piper, boia si sofranul si se lasa sa fiarba 30 de minute. Intr-o tava de pizzase pune orezul nefiert si spalat si se toarna deasupra supa impreuna cu ingredientele din ea. Se da la cuptorul incins  timp de 30 de minute, dupa care se mai lasa in cuptor alte 10 minute inainte de servire. Se serveste cu lamaie.

UNGARIA: gastronomia maghiara este satioasa si cu o savoare specifica, deoarece mancarurile lor contin multa ceapa, rosii, ardei  si boia de ardei. Multe dintre mancarurile unguresti au intrat in bucataria internationala: gulasul, tocanita de pui cu galuste, ciorba de peste,  deserturile pe baza de taitei cu branza, galustele Somlo si “vargabeles , cat si celebrele vinuri Tokay.
Reteta Gulas:

Ingrediente: 500 g carne de porc, 4 gogosari, 6 cepe mari, 5 catei de usturoi, 2 linguri boia dulce, o lingura boia iute, sare, piper, ulei pt prajit.
Preparare: se pune uleiul la incins, se toaca ceapa si usturoiul, se calesc amestecandu-se. Se taie carnea cuburi si se adauga peste legumele calite. Se taie ardeiul cuburi si se fierb toate la foc mic. Dupa o orase adauga boia, piper si se lasa in continuare la fiert pe foc mic. Se adauga apa doar daca e nevoie. Gulasul e gata atunci cand legumele devin un sos gros. Se sareaza si pipereaza dupa gust. Se serveste cu paste sau paine.

IRLANDA DE NORD: reginele gastronomiei din aceasta tara sunt cartoful si varza. Printre retetele lor traditionale se numara: tocana irlandeza, mancarea de varza cu sunca, “colcannon” – o mancare de cartofi cu usturoi salbatic, placinta de vita, pestele, pudding, carnatii de porc si friptura de oaie. Legumele cele mai des folosite in bucataria irlandeza sunt: varza, cartofii, rosiile, conopida, morcovii, salata, ciupercile, iar dintre fructe, merele sunt cele mai des intrebuintate. Cat despre bauturi, e cam greu de spus care ar fi vedeta: whisky sau berea Guinness ori Irish coffee.
Reteta Placinta irlandeza cu carne si bere Guinness

Ingrediente: 1 kg carne de vita, 200g bacon, 4 cepe mari, 4 morcovi mari, 4 catei de usturoi, 6 linguri ulei, 4 linguri zahar brun, 5 linguri rase faina, 400ml bere Guinness, 600ml supa vita, 6 foi de dafin, 2 linguri cimbru uscat, 250g ciuperci, aluat foietaj 600g, 1 ou, sare si piper.
Preparare: se incinge cuptorul la 170 de grade. Se unde o tigaie nonaderenta cu ulei si se adauga carnea de vita taiata cuburi si se rumeneste, dupa care se scoate pe farfurie. In acelasi ulei se prajeste baconul, se adauga ceapa taiata julien,morcovii taiati cubulete, usturoiul taiat fidea si zaharul brun si se calesc 10 minute. Se adauga faina peste care se toarna supa si berea. Se pun foile de dafin, cimbrul si piperul. Cand da in clocot, se adauga carnea, se acopera oala si se baga la cuptor amestecandu-se din cand in cand. Dupa 40 de minute se scoate oala din cuptor, se pun ciupercile feliate si se mai da oala la cuptor alte 20 de minute. La final, carnea trebuie sa fie frageda si sosul gros si inchis la culoare.  Se incinge cuptorul la 200 de grade si se muta compozitia in vase mici de lut peste care se pune aluatul uns pe margini pt aderenta cu ou, dar si deasupra pentru estetica.. Se inteapa cu furculita in cateva locuri astfel ca aburul sa poata sa iasa afara si se baga la cuptor 40 de minute pana cand aluatul se umfla si se rumeneste. Se serveste fierbinte.

Acestea sunt tarile in care am fost, am mancat, am baut si mi-a placut. Daca voi mai aveti informatii din alte tari, povestiti-mi si mie! Macar sa ne amagim papilele gustative in exercitii de imaginatie. Pana la concedii mai este vreme lunga! Mai pica guverne, mai daramam muntii incercand sa rezistam pe baricade. Vor veni ele si vremurile mai bine. Iar, daca nu vin, ni le imaginam! Sau ni le desenam! :) 



marți, 18 februarie 2014

Viena, orasul imperial

Viena este capitala Austriei, orasul in care fastul vechiului Imperiu Habsburgic inca este atat de evident, cu o avere impresionanta la nivel istoric si cultural veche de peste 1000 de ani. Capitalei i se mai spune “orasul muzicii” deoarece in patrimoniul ei muzical sunt incluse operele numerosilor compozitori clasici si moderni. Zona metrolopitana este una dintre cele mai mari din Europa. Bulevardele largi, strajuite de cladiri somptuoase, parcuri impecabil amenajate, muzee care adapostesc comori de  neimaginat, cu o istorie fascinanta marcata de o galerie imensa de personalitati si evenimente, menite sa flateze mandria oricarui popor. Si cum dam intotdeauna Cezarului ce este al Cezarului, trebuie spus cu deplin curaj inca de la inceput: Viena nu este un oras ieftin, dar se pot face foarte multe gratis! Primul lucru ce merita facut este sa vizitati orasul istoric. Turistii vor constata imediat rezultatele metamorfozelor prin care a trecut orasul de-a lungul secolelor 19 si 20, arhitectura fiind marcata de Jugendstilul vienez ( casa Jugendstil de pe Wienzeile si Casa Loos a lui Adolf Loos si Secession a lui Joseph Maria Olbrich) si cel secesionist. 
Secession este una dintre cele mai renumite si originale cladiri Jugendstil din Europa. La finalul sec 19, cand mai multi artisti s-au retras din Casa Artistilor, acestia  au intemeiat un nou curent denumit secession, in care promovau arta ca forma de exprimare a prezentului si a libertatii de expresie. In 1898 Joseph Olbrich a solicitat de la primarie un teren pe care a ridicat o cladire expozitionala in Jugendstil. Cupola, placata cu foita de aur reprezinta simbolul miscarii artistice. Constructia cu superba “varza de aur” se vede si astazi din departare si a fost folosita inca de la inceput ca spatiu expozitional pentru artisti precum pictorul Gustav Klimt. Ea se afla in imediata vecinatate a pietii Naschtmark (cea mai mare piata vieneza in aer liber care, la sfarsit de saptamana, se transforma in targ de vechituri), iar cei care isi fac ragazul sa intre, la subsol, pot admira “Friza Beethoven”, pictura inchinata comemorarii compozitorului din anul 1902. Pictura este lunga de 34m si este semnata de Gustav Klimt, reprezentand interpretarea vizuala a celebrei opere: Simfonia a 9-a. Etajele gazduiesc expozitii temporare ale artistilor contemporani. Arhitectii care au desavarsit acest edificiu sunt Otto Wagner si Josef Hoffmann, carora li se datoreaza cele mai frumoase cladiri realizate in acest stil arhitectonic. 
Otto Wagner este cel care a proiectat: casa Majolika si casa Muzelor (amplasate pe Wienzeile), Biserica St. Leopold am Steinhof - considerata drept prima biserica moderna din Europa, statiile, balustradele si podurile fostului tren urban Wiener Stadtbahn, Casa de Economii Postsparkasse de pe Ring unde astazi este prezentata expozitia permanenta a lucrarilor lui. Pe langa acestia, s-au afirmat o serie de alti discipoli precum: Adolf Loos cu Piata Michaelerplatz, dar si Josep Pleenik sau Max Fabiani care au semnat proiectele Heilig-Geist Lirche
Urania si casa Artaria. Calatoria virtuala incepe din centrul Vienei unde trebuiesc vizitate: 

Rathauplatz, locul in care se afla Rathaus, amplasata in imediata vecinatate a a Bulevardului Ring. Primaria este una dintre cele mai frumoase cladiri din oras si a fost proiectata de catre Friedrich Schmidt in stil gotic si finalizata in 1883. Fatada principala este formata din numeroase arcade si coloane. Intre cele patru turnuri se inalta semet turnul cu ceas care este cel mai inalt element al cladirii. In fata primariei se deschide un parc cu flori frumos aranjate in spatiile verzi dintre aleile strajuite de banci. Daca aveti noroc, in fata Primariei sunt deseori organizate concerte in aer liber. In cazul in care o vizitati iarna, nu uitati de targul de Craciun! 

O alta piata superba este Karlsplatz in care se afla Karlskirche. Acest edificiu baroc a fost ridicat din ordinul Imparatului Karl al VI-lea ca sa celebreze faptul ca orasul a eradicat ciuma care a bantuit orasul in 1713, iar constructia ei a durat 22 de ani. Biserica combina elemente specifice greciei Antice prin cele doua arcade laterale si cele ale Romei Antice - reprezentate de cele sase coloane care flancheaza edificiul. Dar stilul baroc vienez se regaseste atat in cele doua turnuri masive , cat si in domul cu frumoasa sa cupola in forma elipsoidala. Intrarea costa 4 euro, iar pt copiii sub 6 ani e gratis. Azi, in fata bisericii se deschide un superb bazin oval  in care biserica isi admira frumusetea in luciul apei si unde studentii isi dau intalnire sau asteapta sa intre la cursuri. 
Putin mai spre centru se afla Stephansplatz si Stephansdom. Domul este cea mai renumita biserica vieneza si este amplasata in inima orasului, la km 0. A fost ridicata in stil gotic in anul 1147, turnul cel mai inalt avand o inaltime de 136 de metri. Din turn se poate admira orasul in toata splendoarea sa, dar si acoperisul realizat din gresie si mozaic. Inauntru sunt multe altare si capele decorate cu statui gotice si icoane. Clopotul catedralei este unul dintre cele mai mari din Europa si a fost facut din fierul topit al unui tun turcesc, care a fost capturat in 1683. Atasat de catedrala se afla Stephansdom Hochturm, sau turnul Steffl, construit intre 1368 si 1433 si folosit odiniaora pe post de comanda in timp de razboi si turn de observatie in vreme de pace. Cei care vor sa admire Viena de sus, vor avea de urcat 343 de trepte pana sus.  Langa dom se afla statia de metrou cu acelasi nume. Cand s-au efectuat sapaturile pentru amenajarea liniei de metrou, a fost descoperita capela medievala Virgilius Chapel, aflata la 12 metri adancime de nivelul pietei, care dateaza din anii 1250. Capela poate fi vizitata cu intrare din metrou. In Evul Mediu, in jurul catedralei se afla un cimitir in care exista capela Sf Maria Magdalena unde se oficiau slujbele funerare.  Cimitirul a fost inchis in 1732, iar capela a fost mistuita de flacarile unui incendiu in 1732. Sub locul in care a existat aceasta capela, marcata azi pe trotuarul din Stephanplatz, a fost descoperita capela Virgilius. Desi conceputa initial ca si capela, ea s-a trasformat in cripta unei familii de negustori.

In jurul pietei se afla numeroase cafenele, restaurante, patiserii, hoteluri si magazine. In vestul si in sudul pietei se afla doua artere comerciale inportante, Graben si Kartner Strasse, iar vis-à-vis se afla o cladire moderna realizata din slicla, Haas-Haus, in care Stephandom se reflecta in toata splendoarea sa. 
Cladirea a fost proiectata de catre arhitectul vienez, Hans Hollein. Desi initial a atras oprobiul vienezilor, astazi, marea majoritate o considera o capodopera arhitecturala de exceptie. Aici functioneaza o cocheta ceainarie. Daca vreti sa va retrageti intr-un loc romantic, mergeti in 
restaurantul Dar Liebe Augustin, amplasat nu departe de Stephansplatz, care poarta numele unui renumit cantaret popular austriac. “Oh du lieber Augustin” (Oh, you dear Augustin) este un cantec popular vienez, compus de catre bardul Marx Augustin. In 1679, cand Viena era lovita de catre epidemia de ciuma, renumitul performer le canta locuitorilor incercand sa le aline durerile si grijile. Poporul l-a iubit tocmai datorita charmului sau personal, cat si pentru umorul cu care facea faca unor vremuri pline de amaraciune, denumindu-l “lieber Augustin”. Potrivit legendei, intr-o seara, pe cand se intorcea catre casa, de beat de era, a cazut intr-un sant si a adormit. Groparii, care patrulau orasul si strangeau lesurile celor decedati, au crezut ca e mort si i-au aruncat trupul si cimpoiul care ii atarna de piept in caruta peste celelalte cadavre si l-au dus la groapa comuna amplasata in afara orasului. Dimineata, cand s-a trezit, i-a fost imposibil sa iasa afara din groapa. Dupa o vreme, a inceput sa cante si sa dantuiasca, pana ce zgomotele au fost auzite de oamenii care l-au scos in cele din urma afara. Desi a petrecut o noapte printre cadavrele infestate, el nu s-a imbolnavit , devenind astfel simbolul sperantei pentru locuitorii vienezi.
Langa restaurant se afla Griechenkirche zur heiling Dreifaltickeit, adica biserica greceasca din Viena, a carui constructie a inceput in anul 1782. In apropierea domului se afla una dintre cele mai renumite strazi comerciale, Der Graben (Santul), care dateaza din perioada amplasamentului militar roman Vindobona si a fost prima strada iluminata cu neoane din Viena, in 1950. In fata zidului de odinioara era construit un sant, in germana “graben”, sant care a ramas in fata zidurilor Vienei medievale. 
In 1220, santul a fost astupat si nivelat, devenind prima strada realizata dupa extinderea orasului. Daca odiniaora aceasta strada era marginita de case modeste, ridicate din lemn, dupa incendiul din 1327 in care toate au ars pana la temelii, zona a fost reconstruita sub directa supraveghere a regelui Frederick cel Frumos. O singura cladire a scapat incendiului si care exista si astazi, casa Freisingerhof. Demnitarii orasului incep sa isi construiasca resedintele pe aceasta strada inca din sec 18, unde aristocratia vieneza iesea la promenada ca sa isi etaleze toaletele. In sec 19 deja se deschisesera primele magazine de lux, iar in 1855 s-a deschis Sparkasse (prima banca de economii din Austria), iar cladirea se poate vedea si azi. Pe aceasta strada sunt multe obiective turistice care merita sa fie vizitate:
·   cladirea Freisingerhof – prima cladire construita pe strada Graben mentionata din anul 1273;
·   cladirea Tratternhof - ridicata in 1776 pentru nobilul Johann Thomas Trattner;
·   casa Anker – proiectata de Otto Wagner si unde a locuit Friedensreich Hundertwasser;
·   Palatul baronilor Bartolotti von Partenfeld, singura cladire baroca de pe strada Graben;
·   cladirea Grabenhof sau Thieenemannhof, proiectata de Otto Wagner si Otto Thienemannhof, destinata activitatilor culturale;
·   cladirea Generalihof construita in 1794 si cumparata de Assicurazione Generali o suta de ani mai tarziu;
·   Erste Osterreichische Sparkasse, prima banca de economii;
·   Pestsaule sau statuia ciumei – monument baroc inchinat Sfintei Treimi si celor peste 100.000 de decedati;
·   fantanile Josefbrunnen (odinioara Lowenbrunnen sau Fantana leului)  – situata in N-V –ul strazii, decorata cu patru capete de leu si Leopoldsbrunnen- amplasata in S-E-ul strazii.
De pe strada Graben se ajunge foarte repede la Palatul Imperial Hofburg sau la Stephandom. Stock im Eisen, copacul breslelor, este situat la coltul strazilor Karntner si Graben, intr-o nisa din coltul palatului Equitable. In acest ciot sunt infipte sute de cuie inca din Evul mediu si este protejat cu o banda de fier, ferecata cu un lacat mare. Cea mai veche mentiune scrisa dateaza din 1533. Kohlmarkt este una dintre cele mai vechi strazi vieneze, astazi o artera coerciala unde branduri renumite isi vand produsele. La capatul strazii Kohlmarkt se afla Michaelerplatz si palatul Hofburg. Piata, realizata in stil baroc, are forma de stea, iar in 1927 a fost trasformata in primul sens giratoriu austriac. In piata se afla intrarea principala in palatul Hofburg, prin Michaelertor. Cele trei intrari sunt decorate cu 12 statui ale lui Hercule, iar la capete au fost construite fantani, decorate cu alte grupuri statuare, inchinate armateo austriece si fortei navale austriece.
Cea mai veche cladire din piata este insa Michaelerkirche, fosta biserica a imparatilor austro-ungari.Ridicata in 1221, ea strange laolalta mai multe stiluri arhitecturale: turnul este in stil gotic, fatada in stil neo-clasic, interiorul baroc decorat cu fresce renascentiste, o superba orga ce apartine lui Johann David Sieber. Sub biserica se afla catacombele construite intre sec 15-18.
Palatul Imperial Hofburg, un adevarat  oras imperial, a fost resedinta Habsburgilor inca din sec 13 cand acestia erau simpli domnitori, iar mai apoi ca imparati pana la declinul monarhiei din 1918, devenind unul dintre cele mai importante centre din istoria batranului continent. Complexul este format din 18 cladiri si 19 spatii interioare. Complexul a fost dedicat dinastiei Habsburg si adaposteste multe incaperi, construite din sec 13 pana in sec 20, gradini, muzee, Biblioteca Nationala a Austriei (Imperial Library/ Hofbibliothek) – una dintre cele mai frumoase din lume , numeroase sculpturi si obiecte de arta si monumente. Tot aici sunt birourile guvernului si presedintiei Austriei. Salile de bal din trecut, astazi sunt imense muzee (Naturhistorisches Museum – Muzeul de Istorie Naturala, Kunsthistorisches Museum- Muzeul de Istorie a Artei
Quartier Museums – Cartierul Muzeelor), sali de conferinta si intruniri (Hofburg Congress Center), scoli de echitatie (Hofreitschule), Teatrul National (Burgtheater). Se cer amintite apartamentele imperiale ale lui Franz Josef si ale Imparatesei Sissi, Muzeul Sissi - inclusiv cu celebrele sale aparate de gimnastica din lemn, Tezaurul Imperial in care sunt expuse: coroanele Sfantului Imperiu Roman din 962 si a Imperiului Habsburgic din 1602, comorile Ordinului Lanii de Aur si a Burgunzilor, globul cu cruce si sceptrul austriac.  Alte obiective sunt: capela imperiala unde a cantat Mozart si Heldenplatz (Piata Eroilor), folosita odinioara ca teren pt parada, astazi strajuita de statuile Printului Eugeniu de Savoya si a arhiducelui Karl. Construita in timpul domniei lui Franz Josef, ea a fost gandita ca un Kaiserforum, ramas nefinalizat. Piata este impresionanta prin dimensiuni, prin forma arcuita a laturilor, prin dimensiuni, dar si datorita cladirilor care o inconjoara. Cladirile sunt imprejmuite de gradinile palatului, Burggarten si Volksgarden. In Michaelerplatz se afla Looshaus, o cladire care apartine arhitectului Adolf Loos, unul dintre simbolurile Vienei si una dintre cladirile modernismului arhitectural european. Ea a fost gandita sa indeplineasca functii multiple: etajele superioare sa fie spatii de locuit, iar la parter, magazine. La inaugurare, datorita simplitatii fatadelor, ea a generat multe valuri de nemultumire in randul populatiei, fiind in contrast cu canoanele arhitecturale ale vremii, luandu-se in calcul chiar demolarea ei. Dupa indelungi dezbateri, arhitectual ar fi fost de acord sa adauge niste jardiniere din bronz la ferestre. Insusi imparatul Franz Josef a catalogat-o ca fiind “oribila”, evitand sa foloseasca intrarea in Hofburg prin Michaelerplatz. Ba mai mult, daduse ordin ca draperiile sa acopere geamurile palatului care dadeau spre cladirea cu pricina. Se stia cat de precaut era imparatul in alegerea adjectivelor dupa ce criticase un alt arhitect care proiectase Opera de stat, iar acesta se sinucisese. Adolf Loos fusese intr-o calatorie in America si fusese puternic marcat de zgaraie- norii care incepusera sa se ridice peste ocean. La intoarcerea lui pe continent, el si-a dorit sa adopte stilul cladirilor business cu linii drepte fara decoratiuni. Vis-à-vis de Looshaus se afla Palatul Herbestein, ridicat pe locul fostului palat Dietrichstein, celebru pentru cafeneaua Griendsteidl unde se strangeau tinerii literati Jung – Wien. Dupa demolarea ei, acestia s-au mutat in Café Central , cea mai celebra cafenea din Viena zilelor noastre.

Daca tot sunteti in zona, poate ar fi nimerit sa dati o fuga si pana pe Mariahilfestrasse, renumitul bulevard comercial, tocmai bun sa spargeti banii! Cea mai recomandata zona de shopping este zona Innere Mariahilferstrasse, adica zona de mijloc a bulevardului. Aici sunt foarte multe obiective turistice si este cam greu sa alegeti incotro sa va conduceti pasii. Plimbarea pe Ringstrasee, bulevardul in forma de inel care inconjoara orasul vechi, este un “must do it” care va mai tine ocupat alte doua ore cel putin. Aici se aflau fortificatiile vechiului oras care au fost demolate la sfarsitul sec 19 pentru ca orasul inflorea si se extindea tot mai mult. De pe ring pot fi admirate cladiri reprezentative ale Vienei cum sunt: Opera, Primaria in stil flamand, 
Votivkirche – catedrala gotica, 
Parlamentul in stil clasic grecesc,
Palatul Hofburg, o multime de muzee si gradini. Astazi, acest bulevard este unul dintre cele mai frumoase din Europa.

Wiener Staatsoper sau Opera de Stat, denumita initial Wiener Hofoper in perioada Imperiului Austroungar, reprezinta una dintre cele mai renumite opere din lume a carui istorie dateaza de la mijlocul sec 19. 
A fost construita in 1869 de catre arhitectii August von Sicardsburg si Eduard van der Null in stil Neo renascentist. Istoria acestei cladiri ascunde o poveste tragica. Se spune ca acesta are o fundatie destul de adanca, fapt care creeaza impresia ca as parea “scufundata”, parere sustinuta nu numai de catre vienezi, dar chiar si de catre membrii curtii imperiale. Eduard van der Null, unul dintre arhitectii operei, s-a sinucis, iar dupa doua luni, celalalt arhitect, August von Siccardsburge, a facut un atac de cord si a murit. La inaugurarea din 1869, cu opera Don Giovani, ambii arhitecti erau morti. Cartierul Muzeelor strange laolalta mai multe institutii culturale pe locul unde odinioara au fost grajdurile imperiale (Fisher von Erlach). Situat la marginea orasului vechi, el se intinde pe o suprafata de 60.000 mp unde se afla numeroase restaurante, cafenele, magazine, sali: de expozitii, de dans, muzica, teatru, moda, literatura si cultura sau centre de arhitectura. Satterhoh – arena octogonala de calarie ridicata la cererea Imparatesei Sissi, gazduieste biblioteca Centrului de Arhitectura. Vechile spatii destinate grajdurilor imperiale au fost transformate intr-o zona dedicata comertului si culturii in 1921.
In Quartier Museums functioneaza:
·   cladirea neagra in forma de cub - Muzeul de Arta Moderna (MUMOK);
·   Cladirea alba sub forma de cub din calcar cochilifer – Muzeul Leopold, care expune capodoperele  modernismului austriac, colectia Egon Schiele, opere apartinand lui Gustav Klimt - stranse in colectia Dr. Rudolf si Elisabeth Leopold;ferestrele panoramice ale muzeului se deschid catre privelistile superbe asupra centrului istoric cu Palatul Imperial si Piata Maria Theresia;
·   in cladirea baroca - Galeriile de Arta (Kunsthalle Wien);
·   Complexul Quartier 21 –cu studiouri, agentii si birouri editoriale;
·   Zoom – Muzeul copiilor;
·   Fundatia Ludwig;
·   Centrul de dans contemporan;
·   pavilioanele destinate organizarii de festivaluri;
·   Teatrul Jungla pentru tineri;
·   Kunsthalle;
·   Centrul de Arhitectura;
·   Kunsthistorisches Museum – Muzeul de Istorie a Artei – seamana cu un palat si gazduieste colectia de obiecte de arta a Habsburgilor. Casa scarilor expune in spatiile dintre coloane 40 de picturi celebre, 11 dintre ele fiind semnate tot de Gustav Klimt, iar restul fiind semnate de fratele lui, Ernst, si de Franz Matsch.
·   Burgtheater – Teatrul National – a fost construit in 1878 de catre Karl Hasenauer si Gottfried Semper, fiind unul dintre cele mai renumite teatre in limba germana. In podul teatrului au fost gasite schitele lui Gustav Klimt in 1990, printre care si singurul autoportret, astazi expuse in “spatiul expozitional Klimt”.
·   Muzeul Austriac de Arta Aplicata MAK – detine patrimoniul Atelierului Vienez format din crochiuri, fotografii, albume de modele si mostre originale, broderii s.a.
·   Kunsthistorisches – Muzeul de Istoria Artei – cele doua cladiri sunt situate de-o parte si de alta a Pietei Maria Theresia, puse in oglinda, expun opere de arta semnate Velasquez, Raphael, Brueghel, cat si o colectie de statui celebre.

Daca ne indepartam de centru, vom descoperi si alte muzee:
·   Muzeul Albertina – gazda colectiilor de grafica moderna;
·   Casa Mozart – faimosul apartament unde a compus „Nunta lui Figari” si „Impresario”.
·   merita vizitate Muzeul tehnic, dar si Casa fluturilor,
.   muzeul Schubert.
Exista si muzee unde intrarea este absolut permisibila, adica pana in 4 euro/persoana, iar acestea sunt: Globe, Papyrus, Esperanto
Tot in zona centrala, intr-un parc linistit, se inalta doua turnuri de aparare antiaeriana care dateaza din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aici s-a construit un acvariu cu peste 3500 de specii de pesti printre care pesti tropicali, pesti giganti, rechini si  broaste testoase marine si terestre, dintre care una e chiar gigantica. 



Acvariul a fost deschis intr-un vechi buncar de 9 etaje si este cunoscut sub denumirea de Haus des Meeres, fiind infiintat in urma unei initiative private pe o suprafata care insumeaza 6000mp. Tot aici a fost amenajata si o mica gradina zoologica cu reptile, caluti de mare si meduze. Cateva etaje sunt amenajate copiind habitatul junglelor, cu vegetatie luxurianta, cu poduri suspendate, populate de maimute si infrumusetate de pasari exotice. Alte cateva etaje sunt alocate zonelor de documentare. Daca va tenteaza, adresa este Fritz-Grunbaum Platz 1, iar intrarea costa 13.5 euro, copiii platesc pretul la jumatate. Viena insa are foarte multe frumuseti care trebuiesc descoperite. Unele dintre ele sunt palatele sale. 
Palatul Belvedere, construit in stil baroc si inconjurat de gradini vaste, a apartinut Printului Eugeniu de Savoya. Mare iubitor de arta, el i-a comandat lui Johann Lukas von Hildebrandt sa ii construiasca la portile orasului resedinta de vara. 
Acesta a gandit proiectul sub forma a doua palate: Palatul de sus gazduieste azi cea mai mare colectie de picturi semnate Klimt, cele mai importante fiind  “Sarutul” si “Judith”, dar si opere semnate de Monet, Van Gogh s.a. 

In Palatul de jos se afla apartamentele printului, a carui personalitate se reflecta in Galeria cu marmura, Camera aurita si Sala Grotesca. Aici, cat si in Oranjerie sunt organizate expozitii temporare. In Grajdurile princiare este expus tezaurul medieval, mai exact arta medievala. Cele doua palate sunt unite prin frumoasele gradini baroce, frumos amenajate cu lacuri, statui si fantani. 
Un alt palat superb este Schonbrunn, proiectat de catre Fischer von Erlach si construit in 1712 ca resedinta de vara a imparatilor Habsburgi, incepand cu Maria Tereza. 

Probabil ca acesta este cel mai renumit si vizitat obiectiv turistic din Viena. Palatul are 1441 de camere, decorate in stil rococo. 
El este inconjurat de vaste gradini, cu fantani, labirinturi, o gradina zoologica, un culoar cu trandafiri, un muzeu al trasurilor,  terase, statui si monumente. 
In gradini, accesul este gratuit, in palat se intra cu bilet. Daca vreti sa va distrati, seara puteti merge in Parcul de distractii Prater cu celebra roata Ferris. Aici sunt patinatoare, topogane cu apa, cai ferate bantuite, nenumarate caruseluri. Numele lui vine de la terenul pe care Imparatul Friedrich I l-a dat familiei nobiliare Prato. In 1560, Maximiliam al II-lea a decis ca aici sa fie organizate partidele de vanatoare, iar Imparatul Josef a declarat in 1766 Praterul teren destinat distractiei poporului. 

Cei care ajung in Prater, nu neaparat pentru parcul de distractii, pot vizita cladirile Hundertwasser , mai exact Hundertwasser House, 
Hundertwasser Village si Hundertwasser Musseum. 

Incineratorul (District heating Plant), reamenajat tot de celebrul arhitect vienez, amplasat in districtul Spittelau, merita de asemenea vazut.  

Cea mai veche biserica din Viena in stil baroc este Biserica Sf. Petru si nu trebuie omisa pe traseu. 




Cimitirul central al orasului (Zentralfriendhof), probabil cel mai mare de pe continent, insumand peste 2.4 milioane de cripte, gazduieste monumentele funerare care seamana mai mult cu veritabile opere de arta. Aici sunt inmormantati: Beethoven, Schubert, Brahms, Strauss, dar si filozofi si oameni de cultura. Daca sunteti obositi, odihniti-va in Stadtpark, parcul orasului, unde pot fi admirate atat statuile si monumentele, cat si flora organizata in aranjamente florale deosebite. Trebuie spus ca exista parcuri amenajate inclusiv pe malurile Dunarii unde se poate face si plaja: Donauinsel, Alte Donau si Lobau. Donau Park cu al sau Donauturm reprezinta un alt punct de distractie. Din Donauturm se pot face fotografii panoramice. 
Doua lifturi de mare viteza realizate din sticla te urca la o inaltime de 150m sau poti urca 776 de scari pana in varf. Procesul de urcare de la sol pana in varf dureaza 35 de secunde! Vara, puteti sa sariti cu coarda elastica de pe platforma. De aici se pot face fotografii panoramice. Se zice ca turnul ocupa locul 62 in topul celor mai inalte turnuri din lume. Asa am citit, ca acolo nu am apucat sa urc in el pana acum. Sus functioneaza doua restaurante de unde puteti admira atat fluviul Dunarea, cat si Insula Dunarii (Donau Insel). Nu va grabiti, pentru ca restaurantul se roteste, oferind posibilitatea consumatorilor sa vada toata Viena de la inaltime. Distractia asta cu urcatul si coboratul costa 8 euro/persoana. Daca vreti sa beti sau sa mancati, mai scoateti bani din buzunar! In parcul lung de 21 km si lat de cativa zeci de metri se face jogging, ciclism , mers cu role, dar te poti si plimba prin paduri, gradini, trasee sau relaxa la masa unei terase, restaurant si bar construite aici. Fluviul este traversat de multe poduri. Ar mai fi ceva de spus. Cu mai bine de 100 de ani in urma, Otto Wagner a proiectat trenul urban vienez, in acord cu estetica urbanistica, tinand cont de podurile si cladirile unde urmau sa fie proiectate statiile. Datorita atentiei sale la detalii, pana in prezent, trenul urban vienez ramane o adevarata opera de arta. Astazi, doar trei dintre liniile vechi ale trenului urban mai functioneaza ca statii de metrou, iar linia dintre suburbii si-a pastrat functionalitatea. Cladirile statiilor vechi au fost restaurate conform proiectului original. Drept marturie stau: Wagner-Hoppavillion Hietzing; Schonbrunn, Stadtpark, Wahringer Strasse / Volksopera, Gersthof, 
cat si pavilioanele Jugendstil din Karlsplats care astazi, pe perioada estivala, gazduieste lucrarile lui Otto Wagner: schite, desene, machete, in vreme ce celalalt pavilion, aflat langa Musikverein, a fost transformat in cafenea. Trebuie sa recunosc faptul ca am batut foarte mult Viena la pas, cartiere intregi, cu harta in mana. De fiecare data am descoperit locuri noi si niciodata nu am avut sentimentul ca am vazut tot. Ba mai mult, ma bucur de fiecare data cand ma intorc, chiar daca sunt singura din familie care are nebunia si curiozitatea de a invata orasul pe jos!