Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

joi, 22 martie 2012

Guban - brand-ul care a incaltat America!

Cine n-a avut norocul sa poarte macar o data in viata lui un pantof Guban, a pierdut sansa de a simti ce inseamna sa traiesti pe picior mare. Cred ca este un motiv la fel de bun ca oricare altul de a va povesti istoria unul alt brand din Banat care, pur si simplu, a incaltat pana si America!
Cel care a fost initiatorul firmei Guban s-a numit Blaziu Guban si este cel care a patentat brand-ul  GUBAN ( crema de ghete si productia de incaltaminte)  recunoscut atat in tara, cat si peste hotare. Acesta avea un fiu,  Tiberiu Guban, care a continuat munca tatalui sau si a brevetat ulterior numeroase produse. Blaziu Guban a avut o copilarie umila, fiind crescut de parinti adoptivi, la Oradea. Prima data,  Blaziu Guban a lucrat  la o crescatorie de porci ca ingrijitor. In timpul primului razboi mondial s-a angajat la fabrica de ghete Derby, unde a descoperit ca are talent pentru combinarea substantelor. Un simplu pantofar la origine, care nu avea mai mult de cinci clase primare,  a creat o fabrica care  i-a purtat numele intr-o perioada in care statul comunist confisca toate averile nationale si a murit lasand in urma sa unul dintre cele mai celebre brand-uri  romanesti. “Tot timpul spun asta tuturor. Tata a avut cinci clase. Abia stia sa scrie si sa citeasca. A cladit totul prin munca si inteligenta lui”, spune Tiberiu Guban. Inteligenta sa nativa l-a propulsat pe Blaziu Guban in pozitia de chimist al fabricii oradene. “
„In 1932, directorul de la fabrica Filt din Timisoara a fost la Oradea. Era prieten cu directorul de la fabrica la care lucra tatal meu. Cauta un chimist bun. A discutat cu tata, care i-a spus directorului ca daca ii da 4500 de lei se muta la Timisoara”, isi aminteste Tiberiu Guban. Pentru a se muta la Timisoara, Blaziu Guban a negociat un salariu enorm la vremea respectiva. Tiberiu Guban explica: “Ca sa va dati seama ce insemna suma de 4500 de lei va spun ca o gasca atunci costa 60 de lei. Ulterior a mai negociat salariul cu directorul fabricii si a obtinut o marire la 6000 de lei”. In perioada cand era chimist la Filt, Guban a inventat crema de ghete care ii va purta numele pana la caderea comunismului.
In 1935 a obtinut salariul care valora 100 de gaste lunar. In 1937s-a inregistrat la Registrul Comertului drept “Uzinele Chimice Guban Timisoara”, moment din care afacerea a inceput sa creasca de la un an la altul. A incheiat  contractul cu fabrica Mecher pentru cutiile de tabla inscriptionate cu marca ce ii purta numele.
“A primit cutiile pe datorie si apoi le-a achitat din vanzari”, spune Tiberiu Guban. De la crema de ghete s-a trecut si la diverse tipuri de ceara si solutii de lipit ghete.
“Tata s-a dus la o fabrica de cutii metalice, a fratilor Mecher din Timisoara. Vroia 5000 de cutii. I-au spus ca nu se merita sa creeze o matrita pentru un numar atat de mic de ambalaje si ca ar trebui sa comande 100 de mii de cutii. La inceput a luat cutii folosite pe care le-a frecat cu soda caustica pentru a le curata de ce era scris pe ele. Cand au fost curate a pus crema de ghete si le-a dat gratuit la muncitorii din fabrica la care lucra pentru a o testa”

“In 1953, tata a venit de la Bucuresti si mi-a spus in masina ca a castigat cea mai mare batalie. Vom face o fabrica asa cum nu ai visat”, isi aminteste Tiberiu Guban. In perioada in care Guban tatal a obtinut de la liderii comunisti permisiunea si ajutorul pentru noua fabrica s-a produs si nationalizarea Uzinelor Chimice Guban. In 1953 s-a inceput ridicarea fabricii care si azi are la intrare numele Guban, pe strada Eroilor din Timisoara.


Fiul a pasit si el pe urmele tatalui, fiind cel care a produs pentru prima oara in Romania  pielea artificiala, apoi masele plastice. Dezvoltarea uriasa a firmei s-a datorat familiei Guban, care a fost cu multi pasi inaintea pietei. Simtul comercial deosebit, dublat de stapânirea perfecta si dragostea pentru aceasta meserie, a facut din cei doi Guban (tatal si fiul)  o marca de renume mondial. Pantofii sai au fost incaltati de personaje  celebre, de la presedintele american Harry Truman,
pana la Gheorghe  Gheorghiu Dej si nomenclatura comunista.
 pana la Gheorghe  Gheorghiu Dej si nomenclatura comunista.
Sofia Loren
si Tudor Arghezi
 i-au purtat pantofii”, spune Tiberiu Guban. „Tata a făcut cizme şi pentru Regele Mihai.
Elenei Ceauşescu îi făceam pantofi de lux, mai deosebiţi ca formă faţă de ce se făcea în ţară. Ne inspiram cu idei din revistele «Quelle» şi «Neckermann», dar calapoadele erau făcute de tata. Pielea era autohtonă şi era colorată în nuanţa preparată de mine. Prefera nuanţele pastelate: ou de raţă, coniac, vernil sau roz”, povesteşte Tiberiu Guban.
Surprinzator este faptul ca firma nu a fost nationalizata in 1948. Desi s-a incercat acest lucru in repetate randuri,  prestigiul produselor si numarul mic de  50 de muncitori a facut posibila o prelungire a vechiului statut pâna in 1952, când Blazius Guban a fost presat din punct de vedere politic si economic si “a donat” fabrica si brand-ul statului.  Fabrica s-a numit “Victoria” in perioada comunista, dar produsele erau comercializate tot sub marca Guban.  El a ramas director pâna cand a decedat, dupa care i-a urmat in functie fiul sau – inginerul Tiberiu Guban, care si-a inceput ucenicia aici si a devenit autorul a zeci de patente de inventator. Dupa nationalizarea socialista din 1948 Fabrica Guban si-a schimbat numele in "Prima fabrica de incaltaminte din Banat", iar din 1930 a fost numita  "Fabrica Banatul". 

In 1978 Blaziu Guban a murit, la doi ani de zile dupa ce s-a pensionat. Fusese acceptat director pe viata. Fiul lui a prins caderea comunismului. In 1992 s-a pensionat si de aici incepe o alta poveste. Pantofii Guban se  găseau greu pentru ca mare parte din productie se exporta. Pantofii erau scumpi, iar  preţurile porneau de la 300 de lei si ajungeau pana la 900.
“Tata a fost un pantofar. Facea si pantofi pentru diverse personalitati”, spune Tiberiu Guban. Productia de pantofi a demarat, dar nu in serie, in timpul razboiului cand Blaziu Guban a inchiriat casa avocatului Babos de pe strada Victor Babes din Timisoara, unde s-a extins productia de substante pentru “cosmetica” pantofilor. In 1943 fabrica lui Guban avea atunci 10 angajati. Atunci Guban s-a asociat cu Andre Kaldori. “Avea nevoie de capital pentru a se dezvolta mai repede si Kaldori a oferit capital. Era in 1943 cand americanii si englezii au bombardat Timisoara”, spune Tiberiu Guban. Membru al Partidului Socialist in tinerete,  arestat apoi  la Oradea si devenit astfel “ilegalist”, Blaziu Guban s-a transformat intr-un veritabil capitalist in perioada in care comunismul a nationalizat toata industria romaneasca. Marca Guban s-a creat in bucataria casei in care locuia familia Guban, la Timisoara. Aici s-a nascut primul atelier chimic in care s-a produs totodata si crema de pantofi. Crema inventata de Guban a avut un asa mare succes incat, in acelasi an, acesta a putut sa vanda dreptul de a fabrica noua crema unei companii palestiniene. Tranzactia a fost consemnata intr-un ziar din 1935. In 26 mai 1935, Blaziu Guban era chimist la fabrica Filt.  “Chimistul fabricii Filt, Guban Blaziu, a inventat o crema de ghete si a vandut apoi dreptul de a o fabrica unui grup de capital palestinian. Din banii obtinuti din Palestina, Blaziu Guban infiinteaza in Timisoara o fabrica de crema de ghete”, se arata in ziarul din 1935. Tot Tiberiu Guban povesteste ca  atelierul din bucatarie a fost extins in mai multe apartamente ale cladirii in care locuiau, aceasta fiind de fapt prima fabrica de crema de ghete Guban, iar primele ambalaje ale cremei Guban au fost cutii reciclate. 
Astazi  femeile inca mai povestesc despre calitatea si eleganta de odinioara a pantofilor Guban. O femeie respectabila isi afirma statutul social prin numarul perechilor de pantofi Guban pe care ii detinea. Erau imposibil de copiat: calapodul unic, design-ul ca o promisiune sa te simti sexi, unica si cu personalitate, stanta in relief aplicata delicat de talpa pantofului ca un veritabil certificat de garantie al calitatii. Pingeleai pantoful pana la saturatie si nu te indurai sa ii arunci: fata se pastra ca noua! Cine a avut ocazia sa viziteze fabrica in perioada de glorie poate certifica faptul ca majoritatea operatiilor erau facute manual. Iar pantofii de Guban erau renumiti nu doar prin eleganta lor, cat si pentru faptul ca erau cei mai comozi pantofi de pe piata.  Sa nu va mire, prin urmare, faptul ca femeile inca viseaza la pantoful elegant marca Guban.

5 comentarii:

  1. O DIFERENTA ENORMA INTRE DOUA DESTINE DE CIZMARI, UNUL FARA TALENT, CEAUSESCU A AJUNS MARE IN POLITICA, ASTAZI IL INJURA PA BUNA DREPTATE SAU IPOCRIT, LUMEA.O MERITA ORICUM.ALTUL, PRIN MESTESUG, ABNEGATIE PENTRU MESERIE SI PRICEPERE, A-NCALTAT PANA SI AMERICA, BRANDUL GUBAN SUPRAVIETUIESTE TUTUROR LA FEL CA ORICARE BRAND NASCUT DIN PRICEPERE SI CREATIVITATE.BAZA CAPITALISMULUI ADEVARAT!...

    RăspundețiȘtergere
  2. Toata tineretea mea de femeie shic, am purtat pantofi Guban cu toc de 9 sau 12 cm. Erau eleganti si comozi, o calitate pe care putine branduri o mai au in ziua de azi. De curand, am vazut la Magazinul Victoria in Bucuresti, un mic raion cu pantofi marca Guban. M-am entuziasmat si mi-am facut un mic plan de cumparaturi. Din pacate, modelele sunt vechi, n-au stil si eleganta. Pacat. Nu mi-am cumparat nimic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Povestea contine multe neadevaruri si culmea unii isi fac reclama cu ce a facut familia Guban.Pantofii nu ar trebui sa poarte marca GUBAN ,calitatea dar si designul sint departe de ceea ce au fost odata

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar trebui atunci exemplificate si argumentate. Simplele afirmatii nu sunt suficiente. M-as bucura sa veniti cu informatii noi, chiar daca sunt in contradictie cu textul! Este bine sa se stie adevarul, indifferent care e acesta!

      Ștergere
  4. Nu stiu cum e incaltamintea de la Guban. Am auzit de acest brand, dar nu am cautat prea multe informatii. In schimb, am aflat de la niste prieteni de Mihuta International. ( Tot in Timisoara are atelierul ). Am dat o comanda pentru sandale speciale de dans. De piele. Singurele pe care m-am indurat sa dau dintr-un foc aproape 4 milioane, mai mult pentru manopera la pietricele. Si sunt extrem de multumita. Am incercat sa pun poza in comment, ca sa le vedeti si voi. Dar nu reusesc..

    RăspundețiȘtergere

Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.