Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

joi, 16 ianuarie 2014

Eminescu si Veronica Micle


Pentru ca ieri a fost ziua lui Eminescu, mi-am propus astazi sa scriu despre Veronica Micle. E cam greu sa vorbesti despre el fara sa o strecori si pe ea printre cuvinte! Pentru mine, Veronica Micle a fost una dintre iubirile eminesciene, indubitabil cea mai controversata si de cea mai lunga durata.
Nu contest faptul ca poetul a iubit-o sincer, dar Veronica mi s-a parut frivola, o cocheta care jongla cu ideea de dragoste pe care o confunda cu jocurile de societate. Unii critici literari sustin ca era de o sinceritate debordanta, cu principii morale solide si inteligenta iesita din comun. Nu am calitatea de a-i contrazice, ci doar sa spun ca unele pareri pe mine nu m-au convins.
Daca vreti sa aruncati cu pietre, acum ar fi momentul.
Familia Campeanu a avut doi copii: Veronica si Radu, nascuti la Nasaud. Tatal lor, cizmarul Ilie Campeanu, a murit in vremea cand mama, Ana Campeanu, era insarcinata cu fiica lor, personajul care avea sa faca istorie in amorurile celebre din literatura romana. Dupa moartea barbatului ei, Ana Campeanu a trecut muntii si s-a mutat in Moldova, la Piatra-Neamt, iar mai apoi in Iasi, unde spala rufe cu ziua si mosea pe bani. Cand Veronica a absolvit Scoala Centrala de Fete din Iasi in 1863, din comisia de examinare faceau parte, printre alti examinatori, profesorul universitar Stefan Micle, viitorul rector al Universitatii din Iasi, si tanarul profesor de gramatica si pedagog, viitorul critic literar, Titu Maiorescu.
Veronica avea 14 ani, iar faptul ca Stefan Micle era cu 33 de ani mai mare, asta nu l-a impiedicat sa ii pice cu tronc fata inteligenta si frumoasa, cu parul balai si ochii mari, albastri si melancolici. El avea o licenta in drept obtinuta la Sibiu si absolvise Politehnica din Viena. Acesta avea sa se insoare cu ea un an mai tarziu. Si cum marul era tocmai parguit, Micle nu numai ca si l-a dorit, dar a avut indrazneala sa-l culeaga: a mers la mama ei si si-a negociat mariajul, negociindu-si conditiile si ofertele. El ii oferea o viata tihnita si confortabila, ea punea la bataie tineretea si frumusetea. Micle s-a ocupat de desavarsirea educatiei tinerei sale sotii, dandu-i lectii de pian si canto, de limba franceza, de literatura universala. Tot el a fost cel care i-a incurajat talentul literar, fapt care a facut-o constienta de propria sa valoare. Deja educatia primita si insusita o situa deasupra nivelului conversatiei de salon. Veronica nu a avut nici un cuvant de spus atunci, dar a avut destule dupa ce i-a daruit barbatului doua fete, Valeria si Virginia-Livia, si si-a vazut de viata ei! Dupa cateva luni de la casatorie, Veronica si mama ei au fost citate ca martor al acuzarii intr-un proces in care Maiorescu era acuzat de “fapte scandaloase”. Gurile rele spun ca Micle si-ar fi impins de la spate tanara nevasta sa depuna marturie impotriva lui Maiorescu pentru ca era invidios pe ascensiunea profesionala fulminanta a tanarului de 23 de ani caruia i se prezicea un viitor promitator. Desi a fost achitat, acesta nu a uitat! Prin urmare, a avut grija ca Veronica sa ramana pentru Eminescu “logodnica de-a pururi, sotie - niciodata” cum a zis Arghezi. Pe poet la cunoscut la Viena in 1872, iar acesta a ramas traznit de frumusetea tinerei blonde cu parul lung ridicat in coc, dezvelind un gat frumos arcuit, umbrit de suvite carliontate rebele. Timp de 3 ani, acestia au avut o relatie foarte patimasa, iar poetul a cantat-o in “floarea alba de cires”, in “floarea albastra”, numind-o cu drag “copilul cu parul balai”. In tot acest timp, Eminescu a fost mereu prezent in casa familiei Micle, iar barfele cu privire la relatia lor de amor aveau sa tina subiectul intalnirilor de salon. Stefan Micle a decedat in 1879 si, desi Veronica spera la un mariaj cu Eminescu, asta nu a avut loc niciodata. Cand poetul era cat pe ce sa o ia de nevasta in 1880, Maiorescu i-a adus la cunostinta legatura de scurta durata pe care Veronica a avut-o cu I.L. Caragiale, asmutindu-i pe ceilalti junimisti impotriva acestui posibil mariaj. Eminescu a mai avut alte relatii pasagere cu cumnata lui Maiorescu, Mite Kremnitz, si cu Cleopatra Poenaru – Lecca, dar Veronica a fost, indiscutabil, iubita cea mai draga dintre toate femeile care I-au marcat viata si opera. Zece ani mai tarziu, Veronica s-a sinucis la Manastirea Varatec, locul in care se retrasese la 2 saptamani dupa decesul lui Eminescu. Avea doar 39 de ani si a avut curajul sa isi ia viata exact dupa 10 ani de la moartea lui Stefan Micle.