Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

luni, 2 iunie 2014

Lirica lui Benone Burtescu

Pe blogul "Umbrela patrata", un cititor imi recomanda lirica lui Benone Burtescu. Ma indemna sa o citesc datorita faptului ca sentimentele sunt lipsite de voluptate, dar imbraca forme diafane de exprimare, apeland la  figuri de stil de-o acuratete aparte. Sincer, nu stiam nimic despre acest poet, dar mi-a placut ce am citit si m-am decis sa impart cu voi frumusetea versurilor sale. Iata cateva dintre ele.


O sa te-astept  

O sa te-astept pe drumul dinspre lume,
Pe drumul dinspre cer o sa te-astept...
Pe cele neumblate, pe cele fara nume,
Pe cel ce ocoleste, pe cel ce vine drept,
O sa te-astept, iubita mea, o sa te-astept!...
O sa te-astept in poarta de iubire
Ca noaptea instelata ce isi asteapta luna,
Tu sa-mi rasai din vreo nemarginire
Cu-aceeasi pasi ceresti dintotdeauna...
O sa te-astept cu buna dimineata,
Cu somn frumos frumos mereu o sa te-astept...
Dragul de tine nu se mai dezvata,
Se face dor si lacrima in piept,
O sa te-astept, iubita mea, o sa te-astept!...
O sa te-astept cat raul n-o sa stie,
Cat muntii inca n-or avea habar,
Si inima s-o face poezie, si poezia asteptare iar,
Padurile-or pali, fantanile-or seca
Si fara anotimp o sa te-astept...
Uitat c-o carte-n mana undeva
Trecut de timp si frant de ne-ntelept,
O sa te-astept, iubita mea, o sa te-astept!...

De ce te miri?

De ce te miri?
Nu suntem simple potriviri
Ca două pietre pe un prund,
nici în înalt, nici în afund,
Ce-mpart acelaşi clipocit,
la miezul nopţii de iubit.

De ce te frângi sub întrebări?
Nu suntem doar asemănări
Ca doi mesteceni ce împart
aceeaşi margine de sat,
Visând o dulce-mbrăţişare,
când bate ceasul de-nserare.

De ce atât de minunat?
Nu suntem doar un întamplat
Ca doi drumeţi şi doar atât
ce-şi ţin pe cale de urât,
Şi chiar de-ajung, ajung tot doi
şi tot aşa vin şi-napoi!

De ce încerci nedumerire?
Nu suntem numai o-ntâlnire
Ca doua foşnete pe-un ram,
ca doi colinzi pe sub un geam
Ce pe din două fac primitul,
fără să-i doară despărţitul.

Atunci, ce suntem?...mă întreb
Mai decât toate deosebi,
eterne căutări de a ne iubi...
De ne-am găsi, am şi muri,
ca două stele ce s-ar stinge
În clipa-n care s-ar atinge...


Seara aceasta

Seara aceasta de doruri e-o dulce foşnire,
Ca genele tale când pregătesc ochilor aţipire,
Seara aceasta de toamnă e-aşa de cuminte,
De parca tu mi te-arăţi din aburul meu de cuvinte.

Vremea noastră curge ca umbrele norilor pe deasupra apelor mari,
Mai frumoasă ca o pâlpâire edenică de dragoste seara aceasta îmi răsari...
Vremea noastră zboară pe vânturile prelungi
Seara aceasta parcă te-nvaţă lipsa de mine să nu o plângi.

Seara aceasta nu-i altceva decât o clipă de aur ceresc,
În care să pot spune cu jertfă de suflet ce mult te iubesc!
Aripile cu care ai zburat până la mine
Le simt deasupra codrilor destine,
Ca pe o stelară răsuflare,
Ca pe o batere a inimii iertare.

Nu se presimt furtuni, dar oare de ce dorul a început să-mi ţipe?
Seara aceasta…vai… dragostea să nu ne-o risipe!

Că de noaptea ce vine negurarea albind,
Troienit de frumos sub ferestrele luminilor tale colind, mai colind...
Şi imi cere amurgul peste soarele stins, poem de durere,
Aştept să mă ceri!
Iubito, tu eşti floarea acestei seri!
Aştept să mă ceri!



Fetei trandafiri

Am lăsat în glastră caţiva trandafiri
Fetei mele roua, stele în priviri...
Nu-s frumoşi ca fata, nici a mia oară
Clipa mea de lipsă mai puţin s-o doară.

Foc le-a dat amurgul, frăgezime fraga
Însă pe departe ca obrazul draga,
Se desfac de farmec, dulcile petale
Dar tot nu-s ca cerul zambetelor sale!

Împrejur miresme... Ce mireasma însă
seamănă cu geana fetei mele plânsă?
Nimb de candoare peste înflorire
Strop din nimbul fetei mele de iubire...

Am lăsat în glastră caţiva trandafiri
Chipul să şi-l vadă-n limpezi oglindiri,
Însă peste toate-i mai frumoasă fata
Mai puţin s-o doară până vin şi gata