Ploaia de cuvinte

Ploaia de cuvinte

vineri, 19 decembrie 2014

"You may look, but don't touch!"

Una dintre cele mai fascinante femei ale lumii s-a nascut intr-o seara de 24 decembrie in anul 1837, in Palatul Possenhofen. Numele ei era Elisabeth Amalia Eugenia de Wittelsbach, din parintii Maximilian Joseph de Bavaria si Maria Ludovica de Bavaria, fiica Regelui Maximilian I al Bavariei. Printesa avea sa devina Imparateasa Austriei, regina a Ungariei si a Bohemiei prin mariajul cu Imparatul Franz Joseph al Austriei. 
In anul in care s-a maritat, Sissi avea doar 16 ani si habar n-avea de eticheta Curtii Imperiale pentru ca inca ii mai placea sa se joace cu prietenii de aceeasi varsta cu ea. Era frumoasa, avea parul lung si se imbraca in rochii foarte elegante. In casa parintilor exersase o stare de bine si fusese fericita. La curte, desi indragostita peste urechi, invatase sa se strecoare printre reguli exersand singuratatea in diferite forme. Era fascinata de mare, iubea circul, sportul, calaria si natura, practicand libertatea in toate formele ei. Dispretuia eticheta si orice forma de ingradire a spiritului ei boem.
Marea majoritate  stiu povestea de dragoste dintre ea si Imparatul Franz Joseph al Austriei si mai putin despre celelalte personaje masculine care i-au marcat existenta.
De fapt, prima ei iubire a fost Regele Bavariei, Ludwig II, poreclit Regele Lebada sau Regele Nebun. Cei doi erau veri, dar in primul rand suflete pereche. In tinerete, Ludwig fusese un tanar extrem de frumos, inalt, serios, melancolic si bolnavicios, cu o alura usor romantica. Era indragostit de tot ceea ce insemna arta. Ludwig a fost logodit cu sora mai mare a Elisabethei, Sophie, dar intr-un final a rupt intelegerea spre marea dezamagire a ambelor familii. Istoria consemneaza ca acesta se simtea mai degraba atras de tinerii din anturajul lui decat de superbele domnite. El l-a sustinut pe compozitorul Richard Wagner, subventionandu-i acestuia stilul de viata extravagant. Desi Sissi era mai mare cu 8 ani, cei doi aveau multiple pasiuni comune: teatrul, arhitectura, poezia, pictura si muzica. Dupa ascensiunea acestuia pe tron, relatia dintre cei doi veri s-a intensificat si mai tare.  Cei doi mergeau deseori in plimbari in jurul lacului Starnberg si pe cararile muntilor din imprejurimi. 
Amandoi scriau poezii, fiecare folosind cate un pseudonim: Ludwig isi spunea “eagle” (vulturul), iar Elisabeta – “seagull” (pescarusul).  Regele bavarez si-a risipit toata averea construind castele incredibil de frumoase: Neuschwanstein, Linderhof si Herrenchiemsee, aducand economia Bavariei in prag de colaps. In gradinile castelelor sale, printre tufele de trandafiri, defilau in pas tantos fazani si pauni exotici, iar pe lacuri pluteau delicate lebede albe si negre. Cei doi obisnuiau sa se intalneasca la Roseninsel, adica pe Insula Trandafirilor, situata in largul lacului Starnberg. Dupa ani buni de domnie,  guvernul bavarez l-a declarat pe Ludwig nebun si l-au exilat in castelul Berg, amplasat pe malul lacului Starnberg. Desi un inotator priceput, acesta a fost gasit inecat impreuna cu medicul lui curant, motiv pentru care multi istorici sustin varianta unui asasinat. In momentul mortii lui, Sissi se afla la Possenhofen, in Hotelul Strauch, amplasat pe malul aceluiasi lac. Moartea varului ei a fost una dintre dramele care i-au marcat existenta. Dupa moartea lui, Elisabeth a fost bantuita de imaginea mortii tragice a lui Ludwig.
Al doilea barbat din viata ei a fost Imparatul Franz Joseph al Austriei, primul copil din familia arhiducelui Karl Ludwig si al arhiducesei Sophie. Acesta era un barbat carismatic si unul dintre cele mai ravniti printi ai  Europei. Era inalt, cu o constitutie atletica, pasionat de armata, calarie si un talentat dansator. La 18 ani, Franz Joseph a fost incoronat si se astepta de la el sa afirme suprematia monarhiei habsburgice in lumea germana, impunand puterea absoluta a Vienei in intreg Imperiul. Franz Joseph n-a fost un vizionar, dar si-a facut intotdeauna datoria fata de Imperiu si supusii lui. Cand a intalnit-o pe Sissi, el a fost cucerit de frumusetea ei, de latura ei boema, de parul lung si matasos, de fragilitatea ei. Era pasionata de filozofie, poezie si de calarie. Desi pe cei doi i-a legat o frumoasa poveste de dragoste, se pare ca tineretea lor, in loc sa ii apropie, i-a indepartat unul de celalalt. 
Ea reticenta la orice forma de constrangere, el – un barbat docil care isi venera si asculta mama. Fecare a incercat sa isi gaseasca intr-un final fericirea departe de celalalt chiar si atunci cand era vorba de viata conjugala. Franz Joseph a iubit-o pe Sissi in cel mai simplu mod, sincer si profund, in ciuda faptului ca Sissi avea o personalitate dificila. Tocmai diferentele dintre personalitatile lor i-a atras in mrejele iubirii si tot ele au dus la separarea completa a celor doi soti care abia daca se intalneau de doua ori pe an. In restul timpului, Sissi calatorea prin statiunile balneare ale Europei sau pe la castelele sale din Irlanda, Godolo sau Corfu. Cei doi au avut impreuna 3 copii: Gisela, Marie Valerie si Rudolph. Imparateasa Elisabeta a jucat un rol decisiv in politica imperiului, fiind cea care a apropiat Ungaria de Austria. Ea a invatat limba maghiara si a sustinut Ungaria prin toate actiunile ei. 
Aici l-a cunoscut pe Contele Gulyas Andrassy pentru care a nutrit frumoase sentimente. Gurile rele spun ca Marie Valerie, fiica cea mica a imparatesei, ar fi fost copilul contelui. Andrassy era un barbat sarmant, elegant si rebel, care luase parte la Revolutia Maghiara de la 1848 impotriva Imparatului Franz Joseph. Dupa inabusirea revolutiei, el a fugit la Paris, devenind o figura populara in saloanele din inalta societate. Aici s-a casatorit cu o frumoasa si bogata aristocrata cu care s-a intors apoi in Budapesta. Dupa reintoarcerea acestuia in Ungaria, el a incercat sa intre in gratiile lui Franz Joseph care nu vazuse cu ochi buni revenirea acestuia in tara. 
Sissi insa a fost de alta parere si l-a sprijinit pe tanarul conte in actiunile lui de reformare a Imperiului Habsburgic militand pentru dubla monarhie austro-ungara. Ba mai mult, Sissi a reusit sa-l convinga pe Imparat sa sustina reformele prin care, in 1867, Imperiul se diviza in doua monarhii autonome, cuplul imperial devenind astfel si regi ai Ungariei si Bohemiei.
Sissi era o amazoana, ii placea sa calareasca ori de cate ori avea ocazia si participa la toate competitiile sportive. 
Tocmai aceasta pasiune avea sa o apropie de un al patrulea personaj, de ofiterul de cavalerie, George Bay Middleton, singurul care avea sa o intreaca in calarie. Acesta era un scotian oarecum temperamental si nesabuit care fusese desemnat sa fie ghidul frumoasei imparatese pe parcursul partidelor de vanatoare la care fusese invitata in timpul sejurului ei in Marea Britanie. Era mai tanar cu 10 ani decat ea si logodit pana peste cap cu Ioiala Charlote, o tanara loiala, dar si extrem de bogata! Un personaj care iubea riscul mai mult decat propria-i viata, Bay s-a indragostit de femeia pe care, orice ar fi facut, nu ar fi putut-o avea. Si pentru care a fost gata sa renunte la un mariaj mai mult decat promitator pentru cariera lui. Cei doi au dezvoltat o atractie atat de puternica incat nu a scapat vigilentei celor din anturajul lor. Admiratia ei pentru Middleton era atat de evidenta incat Franz Joseph s-a simtit stanjenit atunci cand l-a invitat pe Boy la o partida de vanatoare in stil englezesc, organizata pe domeniile Palatului Giz din Ungaria. 
Datorita lui, Sissi a iubit toate partidele de vanatoare, dar, dupa despartirea lor, interesul ei s-a diminuat drastic. Dupa o perioada de timp, acesta s-a casatorit si a murit rupandu-si gatul in timpul unei curse cu obstacole. 
In timpul unui bal mascat vienez, Sissi avea sa il cunoasca pe Fritz Pacher von Theinburg, eroul unui alt episod romantic din viata ei. Deja avea 34 de ani si inca era o femeie extrem de frumoasa. Sissi purta un domino galben si masca atunci cand una dintre doamnele ei de onoare, Ida Ferenczy, a prezentat-o tanarului domn cu care si-a petrecut seara in delicioase conversatii. Ani de zile cei doi au schimbat scrisori prin intermediul rudelor si prietenilor apropiati, dar nimeni nu stia continutul acestora. Cei doi schimbau pareri  despre  intalnirile lor ferite de curiozitatea lumii, chiar daca Fritz era acum un adult cu inceput de calvitie si avea nevasta si copii acasa. 
Pana la urma, viata avea sa-i linisteasca pe-amandoi, el adoptand rolul de cap respectabil de familie, ea calatorind prin lume in cautarea unei linisti interioare vremelnice si nesatisfacatoare. Uneori, frumusetea, inteligenta si bogatia nu garanteaza fericirea, fie ea si vremelnica. Dar suntem in ajun de Craciun. Sa ne bucuram si sa invatam sa construim starea de bine. Fiti fericiti.


http://www.tuttobaviera.it/ludwig-sissi.html

joi, 18 decembrie 2014

Henry Miller si Anais Nin

In 1924 Henry Miller era casatorit cu June Mansfield, cand s-a decis sa dedice mai mult timp proiectelor sale literare. Henry mai fusese insurat o data inainte de casatoria cu June. Cand s-au cunoscut, el avea 31 de ani, iar ea, cu 10 ani mai putin. A vazut-o si a stiut ca trebuie sa fie a lui. A fost, dar nu numai a lui, pentru ca June era bisexuala!  Tot ceea ce scrisese in cei de 6 ani de mariaj nu satisfacuse exigentele nici unei edituri, astfel incat reusise performanta sa fie un barbat intretinut, fara sa isi puna vreo clipa problema de unde facuse nevasta-sa rost de bani. Stia ca banii proveneau din relatiile amoroase extraconjugale. Ce rost mai aveau intrebarile? Invatase sa accepte bizareriile ei pentru ca era unica si neasemuita. June credea in talentul sotului ei cand el insusi nu isi acorda nici macar jumatate din increderea pe care o investea ea in el. In 1930, au decis sa paraseasca America si s-au stabilit la Paris. Avea deja 40 de ani si se mai simtea obosit incercand sa gaseasca drumul spre succes in vreme ce ea ramanea aceeasi femeie frumoasa si misterioasa, senzuala si tandra, calda si ametitoare. Si ce era mai important, il iubea pe Miller si-l incuraja sa scrie. June a fost muza care l-a inspirat, cu toate secretele iubirilor sale de bisexuala frumoasa peste care asternea voaluri de mister. Nimeni nu putea strapunge tainele lui June, nici Henry, nici prietenii, nici amantii de o seara sau mai multe. Dupa 7 ani de la casatoria cu Henry, June a intalnit-o pe Anais Nin care si aceasta a gasit in femeia din fata ei surse inepuizabile de insiratie, o muza obsesiv de vie, adorabila si inefabila. Anais Nin a fost uimita de personalitatea lui June: “Cand a venit spre mine din intunericul gradinii catre lumina ce razbatea din prag, am vazut-o pentru prima oara pe cea mai frumoasa femeie din lume. (…) Frumusetea ei imi taia respiratia. Stand in fata ei, simteam ca as face orice nebunie pentru ea, orice mi-ar fi cerut. Henry palea. Ea era culoare, stralucire, bizarerie” (…) “In cafenea vad cenusa sub pielea fetei ei. Dezintegrare. Simt o neliniste cumplita. Imi vine sa o iau in brate. O simt retragandu-se in moarte si sunt dispusa sa intru in moarte ca s-o urmez, sa o imbtatisez. Moare sub ochii mei. Frumusetea ei amagitoare, sumbra moarte”. June i l-a prezentat pe Miller lui Anais in luna decembrie a anului 1931. Si soarta a vrut ca acestia sa se indragosteasca unul de altul. Miller apartinea femeii pe care o admira din toata fiinta ei si se uita la el mirata.  I se parea nepermis de senzual, un geniu inca nedescoprit: “Eu, instinctiv, aleg barbatul care ma obliga sa fiu puternica, barbatul care are asteptari mari de la mine, care nu se indoieste de curajul sau rezistenta mea, care nu ma crede naiva sau inocenta, care are curajul sa ma trateze ca pe o femeie”. Anais s-a simtit rupta intre atractia inexplicabila pe care o simtea fata de June,  iubirea senzuala si navalnica pentru Henry si tandretea si pretuirea fata de Hugo. Prinsa in vartejul acestor sentimente contradictorii, a incaput sa foreze in interiorul fiintei sale, incercand sa inteleaga rostul si limitele fidelitatii, casatoriei, incestului ai al patimii. 
Ea a fost prima care si-a dat seama ca formau un trio amoros , toti avand personalitati puternice si contradictorii, fiecare cu alte valori si proiectii de constiinta. Totodata a fost constienta de menirea si rolul pe care trebuia sa il joace in viata lui: “Henry este creatia mea . Eu trebuie sa parfumez gura pe care o sarut; eu trebuie sa fiu uluita de barbatul pe care il ador; eu sunt Pygmalion, mereu in asteptare de miracole!” Povestea lor a fost marcata de multe controverse si de o patima care greu mai poate fi egalata in literatura. Amandoi erau foarte casatoriti si niciunul dintre ei nu intentiona sa divorteze. Dar fiecare l-a inselat pe celalalt incercand sa isi redefineasca teritoriile. Anais nu a luat in calcul nici macar pret de o secunda posibilitatea sa il paraseasca pe Hugo si sa renunte la avantajele unui trai burghez, desi Henry insista sa duca impreuna o viata simpla si romantica, sa se hraneasca din iubirea pe care o impartaseau impreuna. Ea isi dorea, insa, altceva: vroia siguranta materiala si stabilitate in viata de cuplu. Henry  a considerat ca ei i se datoreaza succesul pe care l-a avut: “Ea a fost si mai este inca pentru mine cel mai impunator om pe care il cunosc. Ei ii datorez totul”.  Povestea lor a durat 3 ani de zile, perioada in care Henry i-a scris peste 900 de scrisori. Cu toate astea, acest triunghi amoros avea sa fie subiect de barfa in toata lumea literara pariziana.
Anais Nin avea 28 de ani si era o tanara excentrica, casatorita de 8 ani cu bancherul Hugo Guiler, un barbat avut si educat, impreuna cu care traversase oceanul ca sa se stabileasca in capitala Frantei. De fapt, ea se intorcea acasa, in tara in care se nascuse. Tatal ei, Joaquin Nin, compozitor si pianist nascut in Cuba si crescut in Spania, se casatorise cu Rosa Culmell y Vigaraud, cantareata cu sange amestecat, cu origini cubaneze, franceze si daneze, si au avut impreuna 3 copii. Cand Anais avea 11 ani, cei doi au divortat. Tatal s-a insurat cu o femeie avuta, iar mama si-a luat copiii si-a emigrat in America. Atunci, pe vapor, Anais a scris prima fila din jurnalul care i-a ocupat aproape toata viata. Jurnalul a fost modul ei de a mentine contactul cu tatal, scriind o lunga scrisoare unei absente care i-a marcat adolescenta:”eu vad in scrierea unui jurnal intim comunicarea unui suflet cu el insusi in cea mai mare sinceritate”. La 16 ani, a renuntat la scoala si s-a lansat ca model. 
Atunci l-a cunoscut pe bancherul Hugo Guiler. Dupa casatorie, cei doi au decis sa se stabileasca in Franta, prin urmare, s-au imbarcat pe vapor si-au traversat oceanul. In tara natala, Anais a lucrat ca dansatoare, model si psihanalist amator. Stia sa isi puna calitatile in evidenta, folosindu-se de haine croite din matase, catifea, satin si crep, croite in tendintele modei Chanel, accesorizate cu bijuterii asortate. Anais detesta viata casnica si era pur si simplu enervata de statutul de femeie maritata. Tocmai aceasta stare a determinat-o sa se refugieze in scris. Desi sotul ii asigurase o renta lunara, Anais isi rotunjea veniturile scriind proza erotica pentru care primea un dolar pe pagina. Lumea boema pariziana a primit-o cu scepticism la inceput, dar asta n-a impiedicat-o pe Anais sa aiba numeroase aventuri cu Otto Rank, Antonin Artaud, Edmund Wilson sau Gore Vidal si pana la urma sa cucereasca. 
Si-a trait toate amorurile la vedere, scandalizand toti puritanii. Stilul ei literar era intens si dens, incarcat de pasiune, de emotie, de senzualitate. In 1932 i-a fost publicata prima carte, “H.D.Lawrence: An Unprofessional Study”, urmata 4 ani mai tarziu de “Hause of Incest”, “Winter of Artifice”, “Under a Glass Bell”, “Cities of Interior”,la care s-au adaugat cele 11 volume de jurnale, despre care spunea: “Acest jurnal este legatura mea, pipa mea de opiu. Este drogul si vicul meu”. Opera ei include scrieri erotice, poezie, romane, povestiri, jurnale, scotand la iveala o sensibilitate accentuata si o perceptie aproape erotica a vietii.  Desi aparent o tanara vulnerabila, fragila si timida, Anais ascundea femeia puternica  si fascinanta care avea sa ia mintile multor barbati. Buzele sale rujate in nuante de rosu sangeriu faceau furori. Ea insasi declara “refuz sa traiesc in lumea obisnuita ca o femeie obisnuita. Sa ma implic in relatii obisnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotica in sensul ca eu traiesc in lumea proprie. Nu ma voi conforma lumii. Ma conformez doar mie insami” si “eu caut esenta vietii, drama profunda”. 
Indiscutabil, Anais l-a iubit pe Miller. Ba mai mult, l-a ajutat sa-si publice romanul de debut, “Tropicul Cancerului” , cat si trilogia “Rastignirea trandafirie”. “Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anais Nin prin gratie si frumusete. O aristocrata. Dar si o scriitoare cu talent extraordinar” scria Hnery, iar Anais consemna la randul ei: “Nu voi putea vorbi niciodata destul despre influenta pe care am avut-o unul asupra celuilalt – eu asupra desavarsirii operei lui Henry, el asupra materiei, substantei, vitalitatii operei mele. El mi-a dat impulsul, iar eu i-am dat adancimile”. June a aflat despre relatia extraconjugala a sotului ei cand Anais a publicat volumul “Henry and June: The unexpurgated diary of Anais Nin, 1931-1932”, ducand la divortul sotilor Miller in 1934. In “The Diary of Anais Nin, 1931-1934”, Nin si-a analizat cu luciditate experientele cotidiene trecandu-le prin filtrul trairilor personale, incercand sa isi explice si sa inteleaga toata acea avalansa de sentimente contradictorii care se fluidizau in sufletul ei. In 1939, cand a izbucnit cel de-al Doilea Razboi Mondial, Hugo a luat-o pe Anais si s-au intors in America, stabilindu-se la New York. Anais si Henry si-au scris mult timp, dar razboiul i-a despartit pentru totdeauna: “Henry este pentru totdeauna in fiinta mea, chiar in timp ce eu astept atat de inteleapta sfarsitul iubirii noastre. Hnery va face multi ani parte din viata mea, chiar daca doar cateva luni imi va fi iubit”. Hugo s-a lansat in cinematografie si a realizat cateva filme in care Anais a fost distribuita in rolurile principale. Dar relatia dintre soti incepuse sa se deterioreze si s-au separat.  In 1947,  Anais l-a cunoscut pe Rupert Pole, un actor fara cariera, mai tanar cu 16 ani decat ea. Aceasta l-a parasit pe Hugo si s-a stabilit cu Rupert in California, iar in 1955 s-a casatorit cu el, desi nu divortase niciodata de primul sot. Unsprezece ani mai tarziu, a anulat casatoria cu Rupert, dar a ramas cu el pana cand a murit in anul 1977. Rupert a fost executorul literar dupa moartea ei.  In 1986, i-a publicat romanul “Henry and June” in care dezvaluia intrigile triunghiului amoros in itele caruia isi prinsese sufletul de-a lungul vietii ei: iubirea inocenta fata de varul Eduardo , admirata fata inteligenta si barbatia lui Henry Miller, recunostinta pentru tandretea si siguranta pe care i-o insuflase sotul ei, Hugo: “Analizandu-ma, simt o relaxare a nervilor, o spargere de diamante. Senzatia ca gesturile sunt sacre si se dizolva. Gesturile sunt sacre? Vreau sa le despoi de sacralitate. Eu, care sunt asa o trascedentala, eu sunt infranta de gesturi.(…) Gesturile sunt ultimul meu duel cu viata. Pe planul imaginatiei, stapanesc. Pe planul experientei, ma tem”. “Dusmanul iubirii nu e niciodata in exteriorul nostru, nu e un barbat sau o femeie, e chiar ceea ce ne lipseste in noi insine”. (…) “Dragostea este axul si respiratia vietii mele. Arta pe care o produc este un produs secundar, o excrescenta a dragostei, cantecul pe care il cant, bucuria care trebuie sa explodeze, supraabundenta – asta-i tot!” 
Dupa ce au devenit iubiti, Henry ii scria: “M-ai facut imens de fericit ca m-ai lasat sa fiu eu, in toate ipostazele. M-ai lasat sa fiu artistul, dar nu ai lasat deoparte nici barbatul din mine, amantul nesatu, ca un animal infoemtat. Nicio femeie nu mi-a acordat toate privilegiile de care am nevoie – iar tu, tu care canti atat de vesela, de indrazneata, chiar razand – da, tu imi dai puterea sa merg mai departe, sa fiu eu insumi, sa risc orice. Te ador pentru asta. Prin asta vad ce femeie extraordinara esti, regina mea. Femeie in adevaratul sens! Rad in barba cand ma gandesc la tine. Nu mi-e frica de feminitatea pe care o afisezi”. “Imi amintesc ca spuneai:”m-ai putea chiar insela. Nu mi-as da seama”. Cand merg pe bulevard, ma gandesc la asta. Nu te-as putea insela – desi mi-ar placea ideea. Vreau sa spun ca nu as putea sa fiu complet loial cuiva – n-as mai fi eu. Iubesc prea mult femeile, sau viata, sau ambele, nu stiu. Razi, Anais. Imi place la nebunie sa te aud razand. Esti singura femeie cu acel simt al veseliei, nici prea mult, nici prea putin, Pari ca ma implori sa te tradez. De asta te iubesc.” Iar Anais ii raspundea: "Imi place cand spui ca tot ceea ce se intampla e bun, chiar este. Eu as spune ca ceea ce se intampla este extraordinar. pentru mine, totul e ca o simfonie. Sunt atat de excitata de viata - Dumnezeule, Henry, in fiinta ta am gasit aceeasi flacara a entziasmului, aceeasi tensiune ce se ridica instantaneu, completitudinea..." caci "eu niciodata nu simt limitele. Eu dau pe dinafara. iar cand simt ca entuziasmul tau fata de viata izbucneste ca o flarara, alaturi de al meu, ametesc."





luni, 15 decembrie 2014

Marchiza Luisa Casati: “Vreau sa fiu o opera de arta in viata”

La inceputul secolului 20, in Milano- unul dintre cele mai cosmopolite orase italiene, traia o  ciudata italianca de vița nobila, Marchiza Luisa Casati. Aceasta a fost simbolul fashion-ul excentric din perioada La Belle Epoque. Avusese privilegiul sa se nasca intr-o familie bogata, fiind mezina Contelui Alberto Amman si a sotiei lui, Lucia Bressi. Tatal ei avea origini austriece si fusese innobilat cu titlul de Conte de catre Regele Umberto I. Contesa Amman a decedat cand Luisa Adele Rosa Maria Amman avea 13 ani, iar sotul ei a murit 2 ani mai tarziu, fapt care le-a transformat pe cele doua surori, Luisa si Francesca, in cele mai bogate femei din Italia. 
Tanara inalta, supla, cu o frumusete usor stranie, cu ochii mari, verzi si fardati, incadrati de parul rosu si buclat, nu avea cum sa treaca neobservata. Nu se stie de ce niciodata nu a fost multumita de toate acele lucruri frumoase cu care o inzestrase natura si de ce intotdeauna a vrut mai mult. Isi dilata irisul cu picaturi de extract de matraguna ca sa para si mai mare si mai stralucitor decat era in realitate si isi vopsea parul in suvite negre si albe ca sa atraga si mai tare atentia asupra sa.  
Tinutele ei erau extrem de laborioase, incarcate de pene si bijuterii, aratand mai degraba a veritabile costume din recuzita teatrelor decat piese de vestimentatie adecvate unei distinse doamne de rang nobiliar. 
Dar Luisa Casati nu-si propunea sa pozeze in aceasta ipostaza, ci doar sa-si impuna propriul stil vestimentar: “Vreau sa fiu o opera de arta in viata”. De fapt, țelul ei era mai mult decat cel declarativ: isi dorea sa devina un fel de dandy in varianta feminina, o “femme fatale”, folosindu-si toate atuu-rile personale: frumusetea, charm-ul si sex-appeal-ul. 
Era prezenta la toate spectacolele mondene organizate in marile capitale europene, incantand societatea aristocratica vreme de peste 3 decenii. A captivat atentia si interesul a numerosi artisti si scriitori renumiti precum: Giovanni Boldini, Gustav Adolf Mossa, Madeleine Vionnet, Romaine Brooks cu care a si avut o aventura, Kees van Dongen, F.T.Marinetti, Fortunato Depero, Picasso, Dali, Colette, Coco Chanel, Umberto Boccioni, Montesquiou, Marcel Proust, Roamain de Tirtoff, Jean Cocteau, Cecil Beaton, Natalia Gontcharova, printul Paolo Troubetzkoy si multi altii. 
A fost iubita poetului Gabriele d”Annunzio pentru o perioada indelungata, desi acesta era mai in varsta cu 20 de ani decat ea. A colaborat cu importanti creatori de moda precum: Poiret, Fortuny si Worth, istoria consemnand si o istorioara haioasa in care se facea referire la o papusa din ceara de marime naturala care avea exact dimensiunile ei si reprezenta mulajul folosit pentru probele hainelor, astfel incat acestea sa i se potriveasca perfect. 
Si ca lucrurile sa devina si mai interesante, gurile rele sustineau faptul ca deseori iesea cu papusa la cina in renumite restaurante. Alteori, manechinele de ceara erau asezate roata in jurul mesei in calitate de invitati speciali.  
A facut furori in saloanele europene si a inspirat sute de artisti vestimentari.
Cand lumea incepuse sa se obisnuiasca si sa accepte aparitiile sale ca pe niste declaratii personale ale unui stil dramatic, si-a facut intrarea intr-o maniera usor periculosa inlocuind penele cu gheparzii sau maimutele tinute in lese batute in diamante 
si bijuteriile cu serpi boa incolaciti in jurul taliei sau gatului ca pe niste veritabile saluri vii. 
Oriunde s-a dus a stabilit tendinte si-a inspirat artisti, uluind peste masura aristocratia internationala. Fara indoiala, Marchiza Casati a fost cea mai scandaloasa aparitie in acea perioada. Viata era o mare scena unde ea avea menirea de a-si interpreta propriul rol. 
Prezenta ei delicata, ochii mari si verzi accentuati de genele false imense - pusi in valoare de o valvataie de par rosu si buzele senzuale, strident colorate, care contrastau cu tenul alb, aproape transparent, devenise o legenda nu numai pe continentul european, ci si in America. A fost casatorita pentru scurt timp cu Marchizul Camillo Casati de care a divortat la scurt timp dupa ce a dat nastere singurului lor copil, Cristina. A avut multe aventuri, dar a iubit un singur barbat: pe poetul Gabriele D’Annunzio. 
Palatul Venier dei Leoni construit pe unul dintre malurile lui Grand Canale din Venetia l-a trasformat intr-un podium al fashion-ului in care artistii se inghesuiau cautand surse de inspiratie, iar ziaristii - material jurnalistic pentru revistele de cancan. Palatul, cumparat aproape in stadiul de ruina, a fost proiectat  si renovat astfel incat sa satisfaca pana ce si cele mai exigente gusturi. Gradinile au fost innobilate cu felinare imense aduse special din China si amplasate pe aleile ce serpuiau printre vegetatia luxurianta. Ghepearzii, adevarati strajeri, erau stapanii adevarati ai splendidei gradini ce imprejmuia palatul. Ulterior, cladirea a fost cumparata de catre Peggy Guggenheim si adaposteste astazi una dintre cele mai renumite colectii de arta, transformand palatul in cel mai important muzeu de arta europeana si americana din prima jumatate a sec 20 din Italia.
Exista articole in care jurnalistii mondeni relatau cum Casati isi scotea gheparzii la plimbare in miezul noptii in Piata San Marco, tinuti in lese decorate cu bijuterii pretioase, purtand doar o simpla haina de blana aruncata neglijent pe pielea goala. Sau cum si-a incuiat intr-un dulap una dintre invitatele la dineu pentru ca avusese tupeul sa ii copieze una dintre tinute. Ori episodul in care si-a pierdut sarpele boa in Hotelul Ritz din Paris, spre marea disperare a personalului si oaspetilor cazati in incinta lui. 
A calatorit prin toata Europa, s-a cazat in cele mai luxoase hoteluri din Venetia, Londra, Roma, Paris. In capitala Frantei a cumparat Palais Rose, o superba cladire construita din marmura rosie, in al carei pavilion si-a expus colectia de arta privata, peste 130 de tablouri cu portretele ei. Isi cheltuia banii pe cladiri somptuoase si isi construise o menajerie cu animale exotice pe care risipise o avere. A acumulat datorii uriase, estimate la valori de 25 de milioane de euro. Casati a fost o pictograma pentru artistii perioadei, oferind surse reale de inspiratie pentru toata pleiada de pictori, sculptori, poeti, fotografi si designeri de moda. Cu toate acestea, nimeni nu i-a folosit numele, desi aceasta a trait pana in 1957, cand implinise veritabila varsta de 76 de ani. 
Desi fusese odinioara cea mai bogata femeie din Italia, a murit saraca si fara nici un ban in Londra, departe de locurile sale natale. In 1930 cand toate bunurile personale au fost scoase la vanzare de catre creditori, a fugit la Londra unde a trait extrem de modest pana cand a decedat in anul 1957 si a fost inmormantata in Cimitirul Brompton. Dar stilul vestimentatiei sale a inspirat creatori de marca precum: John Galliano, Tom Ford, Alexander McQueen, Cristian Dior sau Karl Lagerfeld. In 2004 insa, doua manechine celebre, Georgina Chapman, care se ocupa de design, si Keren Craig, care raspunde de vanzari, aveau sa lanseze impreuna brand-ul Marchesa, sursa lor de inspiratie fiind chiar Marchiza Luisa Casati. 











Creatiile lor sunt astazi adevarate opere de arta, recompunand spiritul si personalitatea excentricei marchize. Materiale pretioase cu tesaturi aurii si complicate broderii, peruci pudrate si machiaje sofisticate sunt folosite impreuna pentru a sustine un crez care a fost transformat intr-un stil de viata. Creatiile lor defileaza la festivalul de decernare a premiilor Oscar si sunt purtate de mai toate starurile de la Hollywood. In tot acest demers de promovare a brandului Marchese, Georgiana Chapman a fost sustinuta de catre sotul ei, Harvey Weinstein, unul dintre cei mai influenti oameni din lumea filmului american. O rochie Marchese se poarta cu stil si gratie, cu impetuozitate si cu tupeu. Daca nu le aveti, nici macar sa nu incercati. Nu ne iese tuturor. Eu – nici macar nu mi-am propus. Si nici nu ma bate gandul in viata asta. Poate in cea viitoare.

Bibliografie:
Ryersson, Scot D, Michael Orlando Yaccarino: “Infinite Variety: The life and the legend of the Marchesa Casati”
Ryersson, Scot D, Michael Orlando Yaccarino: “The Marchesa Casati: Portraits of a Muse”



duminică, 14 decembrie 2014

Sephora

Biblia spune ca una dintre cele 7 fete ale preotului Reuel, inteleptul din tinutul Madian din peninsula Araba, avea sa devina sotia lui Moise, personajul pe care evreii il numesc “omul lui Dumnezeu”. Lui ii fusese menit sa se transforme din tanarul print crescut ca fiu al Faraonului in inteleptul  conducator al unui popor caruia ii prevestea: ” Nu suntem lapte si miere, ci inimi pustii in desert”. Lui i-a fost destinat sa parcurga treptele schimbarii si asumarii rolului din fugar debusolat, in cioban multumit, asezat la casa lui langa femeia pe care o iubea, iar mai apoi, in cel de ales al lui Dumnezeu. Caci lui i-a incredintat sarcina sa descatuseze poporul evreu din robia egipteana, despartind marea in doua si prabusind puhoaiele de apa peste armata dusmana. Potrivit scripturii, dupa ce a fugit din Egipt, Moise ar fi ajuns in Madian unde a intalnit-o pe frumoasa Zipporah. Zipporah sau Tsippora inseamna in ebraica pasare. Aceasta a fost un exemplu prin puterea credintei, a devotamentului, a sacrificiului si-a iubirii fara seaman, devenind astfel un personaj emblematic pentru poporul evreu prin menirea si rolul decisiv pe care l-a jucat in istorie.  Fara ajutorul frumoasei kushite si al inteleptului ei tata, Moise n-ar fi auzit niciodata “chemarea lui Iahve” si nici n-ar fi ajuns la esenta adevarului si a credintei, insusite prin asumarea si intelegerea greselilor: “Pricinile din care nu facem ceea ce ne inspaimanta sunt intotdeauna numeroase. Ele imbraca adesea infatisarea intelepciunii. Dar ceea ce zamisleste teama este intotdeauna ceva rau. Ridica-ti privirile spre varful muntelui, Moise”. Zipporah l-a sprijinit sa isi alunge temerile si indoielile, sa isi gaseasca drumul harazit, sa fie ghidul spiritual catre libertatea poporului evreu sub calauza celor 10 Porunci primite pe Muntele Sinai. Cei doi au avut impreuna doi copii: Ghersom si Eliezer. Intr-o noapte, aceasta a avut un vis ciudat in care un inger a incercat sa il omoare pe Moise, iar a doua zi Zipporah l-a circumcis pe Ghersom cu o piatra ascutita, atingand apoi picioarele lui Moise cu organele genitale ale fiului , spunand: “Tu-mi esti sot crud” (Cartea Exodus).
Sehpora este un nume inspirat din biblia ebraica, menit sa defineasca “un spatiu unic in care oricine poate experimenta frumusetea”. Termenul este format din adjectivul de provenienta greaca “sephos” (frumusete) si numele biblic al  sotiei lui Moise, Zipporah. Brandul, fondat in 1970 de catre Dominique Mandonnaud, este prezent in peste 1300 de magazine din 27 de tari. Tot 27 ani mai tarziu avea sa devina lider mondial. Acesta a ales numele Sephora tocmai datorita credintei si puterii extraordinare ale Zipporadei de a-l sustine pe alesul lui Dumnezeu. Caci produsele brandului sunt promovate ca dovezi de dragoste pentru fiecare femeie, privita ca personalitate individuala, unica si incomparabila. “De se va aseza vreun strain in pamantul vostru, sa nu il umiliti. Strainul, care s-a asezat la voi, sa fie pentru voi ca unul dintre voi; sa-l iubiti ca pe voi insiva, ca si voi ati fost straini in pamantul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. Sa-mi spuna mie o femeie ca, asezata in mijlocul atator produse minunate, nu s-a simtit macar pret de o secunda cea mai fumoasa. Caci pentru orice femeie, Sephora este un mic Dumnezeu. Iar ea este aleasa lui. Sarbatori fericite!

vineri, 5 decembrie 2014

Pe urmele iubirilor Imparatului Franz Joseph in regiunea Salzkammergut

Se apropie inceputul unui an nou, prin urmare incep munca de documentare pentru concediul de anul viitor. Inca nu suntem decisi daca sa urmam carari de munte sau sa mergem catre faleze marine. Pana una-alta, iata o idee de vacanta! Si nu una oarecare, ci una al naibii de tentanta. 
De vreo cativa ani tot cochetez cu ideea unui concediu in regiunea Salzkammergut, un taram superb situat la congruenta a 3 landuri: Upper Austria, Styria si Salzburg, o zona muntoasa cu peste 70 de lacuri. Fuschlsee, Mondsee, Wolfgangsee, Attersee, Grundlsee, Toplitzsee si Hintersee sunt doar cateva dintre cele 76 de lacuri mai mari sau mai mici pe care le intalnim de-a lungul raului Traum. Salba de lacuri marcheaza statiuni pitoresti, sate si mici orasele care merita vizitate: Bad Hall, Gmunden si Traunkirchen. Aceasta portiune este cunoscuta si sub denumirea domeniul minelor saline.

Turismul este activitatea de baza in zona, prin urmare, toti proprietarii de pensiuni sunt atent monitorizati de catre autoritatile statului. Nu sunt permise inlocuirea ferestrelor traditionale cu termopane. De asemenea, proprietarii sunt obligati sa asigure mese pe baza de preparate bio. Aceia care sunt prinsi ca se aprovizioneaza de la supermarket-uri sunt imediat pedepsiti prin retragerea autorizatiei de functionare. Aici este patria turismului ECO, iar regulile si exigentele impuse de ecologisti sunt legi respectate cu sfintenie.
Salzkammergut este o zona turistica foarte cautata pentru peisajele sale extraordinare prin inlantuirea muntilor si lacurilor intr-o hora a culorilor. Intreaga regiune este renumita pentru statiunile montane unde se practica sporturi nautice si montane, ciclism, calarie, ski in Ebensee, bai cu namol la Gmos. Zona a fost inclusa in patrimoniul UNESCO nu numai datorita frumusetii locurilor, cat si datorita numeroaselor obiective turistice: Casa de Odihna a Kaiserului de la Bad Ischl, Casa memoriala a lui Mozart din St Gilgen, “mud spa”-urile din Gmos si multe altele. 
Daca intentionati sa stati mai mult, trebuie sa cumparati Salzkammergutcard care costa 5 euro si  care garanteaza reduceri la obiectivele turistice mentionate in pliant. Pentru o edificare mai rapida, iata ce se recomanda a se vizita:
1.   O calatorie cu Schafbergbahn – trenul tras de o locomotiva cu aburi care duce turistii pana pe varful Schafberg, inalt de 1796m si de unde pot fi admirate lacurile: Attersee, Mondsee, Wolfgangsee si Zellersee. Cand ajungeti sus, trebuie sa va rezervati biletul si ora de intoarcere. E obligatoriu sa respectati intocmai ora. Ultimul tren urca la ora 18.00 si coboara la 21.30.
2.   Excursia de 4 ore la cele 3 lacuri: Grundlsee, Toplitzsee si Kammersee. Turistii sunt invitati sa urce intr-un vaporas cu care parcurg distanta de 6 km pana in satul Gossl. La debarcader, inainte sa se urmeze traseul, trebuie studiat orarul vaporaselor pentru intoarcere. 
De aici, cei temerari merg prin padure pret de 20 de minute, cei lenesi iau  sareta pana la lacul  Toplitzsee unde  urca intr-o barca cu motor pana la urmatoarea escala. De aici se mai merge pe jos pret de alte 5-7 minute pana la ultimul lac. Atentie mare! Cu aceeasi barca cu care ati venit trebuie sa va si intoarceti! Altfel riscati sa asteptati o barca in care nu sunt multi turisti!
3.   Pesterile de gheata de la Dachstein sunt o alta atractie unde se ajunge cu telecabina. Aceasta se afla in localitatea Obertraun, situata la 5km de Hallstatt. Tot aici se afla cel mai frumos lac al zonei, Gosausee, inconjurat de muntii Gosaukamm. De aici se poate urca cu telecabina pana la 1800m. Masivul Dachstein este format din stanci abrupte, izvoare carstice si lacuri si rauri salbatice nascute in mijlocul padurii.
4.   Pentru cei care ajung pana aici, ar fi interesant de vizitat parcul montan de distractii Rittisberg. Pana in varful muntelui se urca in telescaun sau se merge pe jos prin Padurea Povestilor. Cei 6 km de coborare se pot parcurge pe celebrele trotinete uriase adaptate perfect traseului montan sau intrand in Forest Park Ramsau pentru a experimenta traseele parcurse pe franghii si poduri mobile. 
5.   Langa satul Obertraun se afla pestera Koppenbruller unde, daca vreti sa intrati pret de o ora cat dureaza turul cu ghid, trebuie sa aveti haine mai groase si o lanterna pe care o primiti la intrare. Inauntru veti avea parte de multe surprize, dintre care una muzicala. Trei tobe sunt amplasate exact in zonele in care apa picura printre stanci si scoate sunete interesante in contact cu membrana.
6.   Din Obertraun merita sa va urcati intr-o alta telecabina pana la Krippenstein, situat la o altitudine de 2110m ca sa ajungeti la „Five fingers”, o platforma de sticla si metal situata deasupra unui hau de cateva sute de metri. De aici se vad in toata splendoarea lacul Hallstatt, satul Obertaun, ghetarul Dachstein si muntii din imprejurul lor.

7.   Tot cu funicularul se poate merge la Salzwelten, langa Hallein, unde se poate vizita cea mai veche mina de sare din lume. Biletul costa 26 de euro, dar merita sa vizitati salina. Veti urca in trenuletul de mare viteza care merge pe trei tobogane foarte inclinate si care strabate tunelurile lungi de sute de metri coborand la mare adancime, traversand sali si galerii fara numar, inclusiv un lac subteran perfect pus in valoare de un spectacol inedit de sunet si lumini.
8.   In jurul localitatilor Gosau si Bad Ischl sunt pensiuni unde locul de cazare costa 35 euro/persoana pentru o noapte cu demipensiune, cu acces gratuit la piscina din localitate. Recomandabil ar fi sa inchiriati o camera pret de 8-9 zile intr-o localitate de unde sa va deplasati in imrejurimi.
Oraselul Hallstatt dateaza de  acum 7000 de ani si a intrat in istoria Imperiului Habsburgic prin Camera de Comert a Sarii. Aici au fost exploatate zacamintele de sare care au ridicat calitatea vietii minerilor din zona. 
Numele Hallstatt se trage din substantivul “Hall” care inseamna sare in limba celta. Casele ridicate in stilul arhitecturii traditionale a locului inca poarta pe fatada numele proprietarilor, o parte dintre ele fiind astazi transformate in pensiuni. 

Casele frumos pictate, decorate cu ornamente sculpate in lemn si cu muscate atarnate la ferestre sunt construite pe coasta versantului muntos, oarecum inghesuite unele intr-altele. 
Unele dintre ele sunt asediate ce copacii care le imbratiseaza si le acopera cu frunze. 
O singura strada traverseaza localitatea, urcand si coborand pe strazi unele mai large, altele destul de inguste care te conduce pana la lac. 
In oras nu e permisa intrarea cu masina pe care sunteti obligat sa o garati intr-una dintre parcarile cu plata din tunel sau la marginea orasului. Localitatea inghesuita intre lacul cu acelasi nume si versantul muntos adaposteste cel mult 1000 de locuitori. Frumusetea acestui loc nu rezida doar din inzestrarile cu care Dumnezeu a binecuvantat natura, ci si din obiceiurile locuitorilor care au fost obligati sa isi construiasca aici viata de zi cu zi. 
Cimitirul localitatii este foarte mic, iar autoritatile sunt obligate ca, o data la 10 ani, sa deshumeze mormintele mai vechi si sa depuna ramasitele pamantesti in osuare amenajate in fostele mine de sare. Craniile sunt in mare parte pictate si scrise numele de familie pe frunte. 
Cine are curajul si curiozitatea sa le viziteze pentru ca ele reprezinta una dintre multele atractii ale zonei. 
Celebrele “mud spa”-uri de la Gmos au fost descoperite in satul Rahstorf de catre un fermier, Johann Vizithum, prin anul 1900, in timp ce scotea stufful din mlastinile din apropiere. Sapte ani mai tarziu, convingandu-se de efectele benefice ale namolului impotriva artritei si reumatismului, si-a deschis primele bai cu namol din Imperiu, numindu-si pensiunea “Cacilienbad”, dupa numele frumoasei sale neveste, Cecilia. De aici puteti urca la minele de sare cu funicularul sau puteti sa va odihniti pe terasa unui restaurand in vreme ce admirati peisajul. Asta dupa ce ati vizitat biserica veche, Maria Himmelfahrt, si Capela San Michel.
Oraselul Ebensee se afla amplasat intre 3 superbe lacuri: Offensee, Traunsee si Langbathsee. Aici a functionat pe vremea nazista unul dintre cele mai dure lagare. Barbatii erau cazati in serii de cate 100 in cele 25 de baraci si fortati sa sape in munte tuneluri pentru rachete. Astazi, muntele care adaposteste tunelurile cu pricina gazduieste 11 partii de ski.

Orasul St Gilgen a fost resedinta familiei Mozart, chiar daca celebrul compozitor nu a ajuns niciodata aici. Aici au trait bunicul, mama si sora lui Mozart.
In Bad Ischl se afla fosta resedinta de vara a suveranilor Imperiului Austro-Ungar si locul preferat al Imparatului Franz Joseph. Zona a devenit cunoscuta prin anul 1800 cand medicii i-au recomandat arhiducesei Sophia tratamentele cu apa salina. Aici s-a logodit Franz Joseph cu frumoasa Sissi in 1853, iar un an mai tarziu, Imparateasa mama, Sophie, le-a daruit aceasta resedinta drept cadou de nunta. Pe vremea aceea, aristocratia austriaca isi petrecea vacantele de vara la Kaiservilla. Cele 14 camere s-au dovedit inadecvate pentru cuplul imperial, motiv pentru care a fost angajat Antonio Legrenzi, antreprenor priceput, care a renovat-o si transformand-o pe parcursul a 3 ani intr-una noua. 
Noua vila a fost proiectata in forma unui E, ca omagiu aduc frumoasei imparatese si pentru a demonstra profunda afectiune a lui Franz Joseph pentru mireasa lui. Gradinile au fost incredintate lui Franz Rauch, cel care proiectase si gradinile palatelor Schonbrunn si Laxenburg. Tot el a construit cottage-ul in stil elisabethin pentru Sissi. Dar acesta a murit subit inainte sa finalizeze lucrarile pentru care fusese chemat. Cottage-ul a fost proiectat ca sa functioneze ca o casa de zi, fara a oferi facilitati de cazare peste noapte. Interiorul era luxuriant si de un bun gust desavarsit. 
Toata aristocratia venea vara aici, urmata fiind de pleiada de artisti adusi din capitala imperiului. Compozitorul Franz Lehar, prieten al Imparatului Franz Joseph si celebrul autor al operetelor “Vaduva vesela” si “Tara surasului”, isi petrecea verile aici impreuna cu actorul Alex Girardi si actrita Katharina Schratt, cea care avea sa devina metresa imparatului. In Vila Imperiala a petrecut Franz Joseph 82 de veri si a sarbatorit 81 de zile de nastere. Desi astazi o mare parte din cladire adaposteste muzeul, cateva dintre camere inca sunt locuite de catre urmasii familiei imperiale. Aceasta cladire a intrat in istoria lumii prin semnarea declaratiei de razboi impotriva Serbiei in anul 1914, fiind consfintit astfel momentul declansarii Primului Razboi Mondial. 
Nu deaprte de aici se afla o vila cocheta, Vila Schratt, construita la comanda lui Franz Joseph pentru amanta lui, actrita Katharina Schratt. Vila a fost ridicata la cateva sute de metri de resedinta princiara, facilitand astfel accesul discret al Imparatului in caminul metresei sale. Mai tarziu avea sa ii daruiasca inclusiv un mic palat in capitala imperiului. 
La 18 ani, aceasta a debutat pe scena Hoftheatre din Berlin, cunoscand succesul imediat. Cateva luni mai tarziu a parasit capitala Germaniei si a cucerit publicul vienez de pe scena Hofburgtheater. A fost maritata cu un aristocrat maghiar, Nikolaus Kiss, cu care a avut un fiu. 
A fost una dintre cele mai populare artiste austriece pana la retragerea ei din lumea artistica in 1900.  Franz Joseph a cunoscut-o in cadrul  Expozitiei Industriale de la Viena din anul 1885. Acesta a fost atat de impresionat de persormanta ei artistica incat a rugat-o sa joace intr-o piesa dedicata vizitei Tarului Alexandru al III-lea al Rusiei. In foarte scurt timp, aceasta avea sa devina amanta si prietena Imparatului austriac pana la moartea acestuia. Lumea de la curte a poreclit-o “imparateasa neincoromata a Austriei”. 
Relatia celor doi a fost acceptata si incurajata de catre Imparateasa Sissi care iesise cu sufletul din acest mariaj si obisnuia sa calatoreasca in cea mai mare parte a timpului. Iubirea lor sincera si curata durase doar patru ani. Latura pragmatica a lui Franz Joseph nu putea sa se puna in acord cu cea visatoare a frumoasei imparatese. Aparitia Katharinei nu a socat pe nimeni, fapt tolerat si chiar agreat de catre multi dintre membrii curtii. Un lucru este cert:in bratele ei a cunoscut Imparatul fericirea deplina. 
Relatia dintre cei doi a continuat inclusiv dupa ce Imparateasa Sissi a fost asasinata in anul 1900, mai exact pana la moartea Imparatului in anul 1916. Toate propunerile generoase cu privire la publicarea memoriile sale au fost respinse, Katherine ramanandu-i credincioasa Imparatului si vietii lor comune nclusiv dupa trecerea acestuia in lumea spiritelor. Katharina a murit la 86 de ani, in anul 1940, si a fost inmormantata in Cimitirul Hietzing din Viena.
Daca materialul v-a convins sau nu, asta doar voi stiti. Daca inca mai aveti dubii, atunci asteptati sa ajung la mare. Cine stie ce aduce briza?