Ploaia de cuvinte

Ploaia de cuvinte

miercuri, 22 iulie 2015

XerJoff – Style becomes an exercise in glamour and elegance.

Torino, locul de bastina al Casei de Savoia, este un oras italian renumit pentru trecutul istoric bogat ale carui marturii sunt atent stocate in numeroasele palate care ascund povesti fascinante. Unul dintre aceste palate este Palazzo Madame, despre care se povesteste ca a fost martorul unei tristeti profunde si a unei vieti consumate in solitudine. 
Intre zidurile acestui palat ar fi trait odata o tanara frumoasa, fiica unei familii nobiliare instarite, o descendenta a familiei de Savoia, care ar fi refuzat mariajul cu un ofiter francez. Legenda inca nu a descifrat motivul refuzului: daca fata a spus nu pentru ca era un ocupant francez sau pentru ca acesta era batran si urat, dar se presupune ca ar fi fost indragostita de un italian tanar si frumos, a carui pozitie sociala a impiedicat un mariaj posibil. Tanara i-ar fi jurat iubire vesnica si ar fi ales sa traiasca intr-o izolare auto-impusa, captiva intre zidurile palatului pana la moarte, decat sa accepte o casatorie avantajoasa cu un barbat pentru care nu simtea nimic.  Singura ei legatura cu lumea erau fructele pe care le primea de mancare si vantul care ii aducea inauntru mireasma florilor din gradina de la marginea geamului. Privea cu jind dincolo de orizont la toate promisiunile lumii care erau deopotriva atat de apropiate si totusi atat de indepartate. 
Aceasta legenda a inspirat un parfumier sensibil sa creeze un parfum de nisa, Donna Bianca, care se deschide cu note surpinzator de luminoase si cuminti. Iasomie egipteana, Syringa alba, violetele, radacinile de stanjenel si lacramioarele au devenit principale acorduri ale unui parfum senzual si seducator. Printre ele razbat adieri de liliac mov, crin de vale, mosc, limeta, vanilie si iris florentin starnind o hora de esente florale opulente. El este cel de-al saptelea parfum din colectia vintage Casamoreti a casei de parfumuri XerJoff. 
Aceasta colectie se doreste un omagiu adus Fabricii de Parfumuri C.Casamorati din sec 19, cu sediul in Bolognia, prin care s-a dorit reinvierea maiestriei vechilor parfumieri. Ea combina esente de prima calitate, rezultand 7 parfumuri de lux gazduite in recipiente inspirate din Art Nouveau. Flaconul parfumului Dona Bianca este realizat din sticla alba mata pe care se afla o eticheta pe care este imprimat chipul sofisticat al unei tinere deosebit de frumoasa. 
Dopul sticlei are forma coroanelor regilor egipteni, ca semn de pretuire si omagiu pentru familia regala a Italiei care a investit in cercetarile arheologice egiptene. Donna Bianca este un parfum oriental de vara  care celebreaza eleganta si independenta femeii dintotdeauna.  
XerJoff prezinta 2 parfumuri din vechea colectie Casamoreti: 

Mefisto-pentru domni si 

Fiore D’Ulivo pentru doamne. 
JX 17/17 a  fost prima colectie a Casei XerJoff si a fost creata in laboratoarele Casei de parfumuri frantuzesti, Grasse. Ea este formata din 4 parfumuri: Elle, Homme, Iriss si XXY.
Parfumul XJ17/17 este pus intr-un flacon din cuart, decorat cu aur de 18K si diamante, iar pretul este de 15.000 de euro. El se livreaza doar pe baza de comanda.

A urmat colectia Shooting Stars care a fost inspirata de caderea meteoritului Sikhote-Alin din Siberia anului 1947, fiecare dintre cele 15 parfumuri purtand numele unui celebru meteorit cazut pe pamant: Esquel, Shingl, Dhajala, Dhofar, Uden, Modoc, Kobe, Ibitira, Lua, Dhofar, Oroville, Nio, Oesel, Cruz del sur, Red Hoba si Blue Hope, incercand sa captureze la nivel olfactiv intalnirea cerului cu pamantul. Parfumurile sunt prezentate in flacoane de cristal.


In colectia Amber & Musk sunt parfumuri bogate, condimentate, adevarate declaratii de arome scumpe si puternice. Ele combina note dulci de rasina orientala, ylang-ylang, mosc si condimente orientale. 
OUD Stars isi trage resursele din traditiile lumii arabe, colectia de 5 parfumuri integrandu-se intr-ul stil luxuriant, fiecare denumire a parfumurilor (Zafar, Mamluk, Gao, Al Khatt, Fars si Zanzibars) fiind inspirata de calatoria lui Abu Abdallah Ibn Battuta, cel care a parcurs 120.700km in 30 de ani, pornind din Tanger, actualul Maroc, si ajungand pana in China, India, Indonezia, Mali, Persia, Siria, Tanzania, Turcia si Rusia. La intoarcerea acasa, el si-a scris memoriile de calatorie, dezvaluind aspecte din viata si cultura tarilor pe care le-a vizitat in sec 14. Aceasta calatorie a fost consemnata in vechile manuscrise arabe deoarece nimeni nu a mai parcurs o distanta atat de mare pana la aparitia motorului cu aburi, motiv pentru care el a fost denumit “calatorul lumii islamice”.  
JX OUD  Collection a fost inspirata din arta parfumeriei antice arabe, motiv pentru care aceste 6 uleiuri traditionale poarta denumirea de “Attar Oil Collection”, prezentate toate in recipiente de cristal si cu un gramaj de 10ml fiecare. 
Stone Label este colectia care defineste eleganta naturala, strangand laolalta frumusetea pamantului si creativitatea umana. 
Parfumurile de 100ml sunt stocate in flacoane realizate din sticla de Murano, reprezentand preambulul colectiei Murano


Sticlele de Murano sunt opere de arta, produse in editie limitata si contin fiecare 15 ml de esenta de parfum. 

Quartz Collection are si ea o poveste surprinzatoare. Reipientele au fost realizate dintr-un singur bloc de quart adus din Africa, fiecare sticla fiind o bijuterie de sine statatoare. Ele au fost lucrate manual de catre bijutierii italieni si sunt produse intr-o editie limitata, fiecare sticla fiind numerotata, in relief, cu o aplicatie realizata din aur de 18K si incrustata cu rubine, asezata intr-o cutie din lemn de abanos sculptat manual, care poarta pe capac numarul de serie realizat din aur.
1861 resprezinta colectia inchinata Regatului Italiei, stat format in anul care da numele acestei game. Regatul a fost primul stat italian care a inclus intreaga Peninsula Italica de la caderea Imperiului Roman. Colectia care este formata din parfumurile Renaissance, Naxos si Zefiro este promovata printr-un superb motto:” As one shall be our native land, there shall be one italian art”.
Ultima colectie, dar nu si cea din urma, este JTC- Join the club.  Ea este formata din 10 parfumuri, fiecare oferind un stil de viata care evoca atmosfera dintr-un club, promovand atmosfera bine definita care capitalizeaza infinite momente de placere si bucurii, satisfactii si reusite. 



De fapt, cardul de membru al clubului este expediat impreuna cu un parfum, permitand accesul la un site exclusivist de parfumuri de lux.

In parfumurile de nisa XerJoff sunt stocate esente naturale, rare, exotice si cameleonice, care isi schimba mirosul in functie de PH-ul fiecaruia, aduse din India, Cambogia sau Laos, gazduite in flacoane bijuterie realizate handmade din cristal, cuart sau sticla de Murano.
Desigur, pentru multi dintre noi, parfumurile de nisa reprezinta doar o dorinta sau pur si simplu o poveste dintr-un lung sir de alte surse de inspiratie, dar ele merita sa fie cunoscute, daca nu datorita calitatilor lor deosebite, cat mai cu seama povestilor care le-au inspirat.

Bibliografie: http://www.xerjoff.com/

sâmbătă, 18 iulie 2015

Filmul "True Story" si drama lui Carlo Gesualdo

Aseara am vazut un film bun: "True Story", o drama psihologica americana. Actiunea se desfasoara in jurul a doua personaje care au reale probleme de credibilitate. Cei doi protagonisti sunt actorii James Franco in rolul sociopatului Cristian Longo si Jonah Hill in rolul reporterului Michael Finkel. 
Adevarul este invaluit in diferite situatii ciudate, atent construite in jurul lui Longo, secondat de personajul Michael Finkel, un fost reporter la ziarul New York Times care a publicat un excelent material construit in jurul unui personaj inventat pe baza unui cumul de situatii povestite de mai multi subiecti. Drama capata consistenta nu doar prin dialog, ci si prin sentimentele care transpar din cadre atent studiate, din mici detalii precum stari si emotii. Finkel, dat afara de la NYT, se retrage in casa iubitei lui din Oregon unde primeste un telefon de la un alt reporter care ii spune ca un criminal a fost arestat in timp ce se folosea de numele lui. Decide ca o intalnire cu acesta l-ar putea edifica: “poate poti sa-mi spui cum e sa fii eu”. Deducem ca incredea in sine se afla la cote foarte joase si nu intelege de ce ar dori cineva sa ii imprumute identitatea. Finkel isi doreste cu disperare ca Longo sa fie nevinovat din nevoia lui de a-si diminua vinovatia, de a se disculpa fata de sine. Dar in scurt timp toate probele si informatiile il conduc la concluzia ca Longo si-a ucis familia – sotia si cei 3 copii. Sentimentul de culpa cimenteaza o prietenie construita pe sentimente contradictorii, pe revolta, greata, dar care toate la un loc il obliga sa isi masoare, sa inteleaga si sa isi accepte propria greseala. Interpretarea celor doi actori este extraordinara, sentimentele sunt atent studiate si masurate, lasand lor misterului si interpretarii de situatii. Fiecare dintre ei joaca pe rand rolul duhovnicului si spoveditului, cautand sa isi rascumpere propriile greseli prin acceptarea si intelegerea celuilalt. Exista cumva un joc care smuleaza dansul dintre vanat si vanator: Longo prezinta crampeie de adevaruri care pot duce la orice concluzie, simuland aparenta unei nevinovatii vinovate, al tatalui care asista din intamplare la uciderea copiilor lui de catre o sotie bolnava pe care o omoara dintr-o disperare necontrolata, dupa care realizeaza ca , de fapt, mezina familiei, desi sufocata de mama ei, inca respira. Intr-un acces de nebunie o stranguleaza, o pune intr-un geamantan mic impreuna cu jucaria de plus si alte lucruri dragi ei, pe sotie intr-o geanta mai mare si le arunca intr-o apa nu departe de oras, in vreme ce, pe ceilalti copii, ii lasa in casa. Longo pare cuprins intr-o tristete calma si oarecum duioasa, in vreme ce Finkel se agita ca pestele pe uscat incercand sa inteleaga. Crimele sunt prezentate in flash-uri, ca un fel de memento-uri dureroase cu privire la viata de familie a cuplului Lango si a copiilor lor. Longo promite un deznodamant, iar Finkel pare sa il creada.
Longo insa se dovedeste un maestru in arta manipularii care incearca prin toate mijloacele sa isi joace cartea nevinovatiei aparente mergand pana acolo incat sa spioneze relatia lui Finkel cu iubita lui Jill Barker, interpretata de actrita Felicity Jones. Aceasta, intr-o stare de revolta, decide sa il viziteze pe Longo in inchisoare. Ea ii pune o melodie la iPhone, “Se la mia morte brami” (Daca tanjesti dupa moartea mea), compusa de catre Carlo Gesualdo, a carui poveste morbida i-o spune aproape pe nerasuflate inainte sa se ridice si sa plece.
De fapt, acesta este momentul care mie mi-a placut cel mai mult din film, reprezentand de fapt metafora de caz, povestea din poveste care dezleaga ecuatia si descalceste itele misterului. Iar povestea acestei piese, desi tragica, este extraordinar de frumoasa. 
Gesualdo da Venosa, cunoscut drept Carlo Gesualdo, a fost un compozitor italian din perioada renascentista. Acesta a apartinut unei familii nobiliare foarte bogate din Napoli care ar fi dobandit principatul Venosa in anul 1560. Mama lui, care a fost nepoata Papei Pius al IV-lea, a murit cand Carlo avea 7 ani. Copilul a trecut sub protectia unchiului lui, Carlo Borromeo, care l-a trimis la Roma sa se formeze in cariera ecleziastica. El si-a dovedit de foarte de mic talentul muzical, urmand studii aprofundate in muzica. In adolescenta canta foarte bine la lauta, clavecin si chitara, compunea cateva piese extrem de expresive  si de indraznete. El este autorul a sapte volume de madrigaluri (muzica laica) si 2 volume de Sacrae cantiones (muzica religioasa). 
In 1586 Gesualdo s-a casatorit cu verisoara lui primara, Donna Maria d’Avalos, fiica Marchizului de Pescara. Dar tanara sotie s-a indragostit 2 ani mai tarziu de Fabrizio Carafa, Duce de Andria, cu care a avut o relatie tainuita de sotul ei vreme de 2 ani, dar fara sa o poata ascunde de ochii tuturor. In toamna anului 1590, cei doi soti se aflau la Palatul San Sevaro din Napoli cand Gesualdo a pretins ca pleaca la vanatoare pentru cateva zile, suficient ca cei doi iubiti sa nu mai fie atat de precauti ca pana atunci. Gesualdo a beneficiat de ajutorul slujitorilor din casa care i-au descuiat usa in miez de noapte atunci cand s-a intors in palat. Cand a intrat in camera, sotia lui se afla in pat cu iubitul ei, moment in care, de gelozie, Gesualdo i-a ucis pe amandoi, dupa care le-a tarat corpurile in fata palatului ca orice trecator sa le poata vedea lesurile. Pe corpul Mariei ramasesera urmele a mai multor injunghieri, in vreme de Ducele de Andria avea multiple rani de sabie, iar capul ii fusese lovit cu brutalitate. Ca razbunarea sa fie si mai apriga, Gesualdo l-ar fi imbracat pe amantul sotiei lui in hainele de noapte ale acesteia, in vreme ce hainele lui au fost ingramadite in dulap. Se zice ca, suspicios cu privire la paternitatea sa, el l-ar fi ucis in aceeasi noapte pe fiul lor mai mic, dar informatia nu este confirmata prin documente. Raportul politiei care cuprinde detaliile acestei odioase crime multiple reprezinta un material care reprezinta o lectura socanta si astazi, desi au trecut de-atunci peste 400 de ani. Gesualdo nu a fost niciodata judecat sau condamnat deoarece statutul nobiliar il proteja de orice instanta. Insa ar fi putut cadea victima oricarei razbunari, motiv pentru care a fugit la castelul lui de la Valosa unde rudele fostei sale sotii sau ale iubitului ei nu ar fi putut ajunge niciodata la el.
Patru ani mai tarziu, el s-a insurat cu Leonora d’Este, nepoata Ducelui Alfonso al II-lea, pe care a cunoscut-o la Ferrara, unul dintre centrele muzicale progresiste ale Italiei. Cei doi s-au reintors la Palatul San Sevaro 3 ani mai tarziu. Gesualdo a parasit domeniul foarte rar si a compus multe piese exceptionale intr-o auto-izolare impusa. Cu toate astea, mariajul celor doi nu a fost unul fericit, ea acuzandu-l de multiple abuzuri fizice si psihice. Dupa eforturi disperate, familia Leonorei i-a obtinut intr-un final divortul, dar Gesualdo i-a scris numeroase scrisori de repros sotiei lui aflata la Modena. Macinat de regrete si remuscari, dupa doua relatii esuate, a intrat in depresie. Se zice ca isi platea un servitor special sa il bata dupa ce il lega de un scaun. Mintea  si sufletului lui cautau o forma de mantuire, astfel incat i-a scris Cardinalului Federico Borromeo sa ii trimita cateva resturi scheletice ale unchiului lui, Carlo Borromeo, recent canonizat, ca sa isi rascumpere iertarea pentru crimele infaptuite si sa ii aline boala.
Faptul ca a fost macinat de vina este dovedit prin creatiile sale muzicale si textele extrem de emotionante in care sunt folosite cuvinte cu mare incarcatura emotionala: dragoste, moarte, durere, extaz, agonie care apar foarte frecvent. Muzica sa este printre cele mai expresive din intreaga Renastere. A murit izolat la castelul Gesualdo din Avellino, dupa moartea fiului cel mare pe care l-a avut din casatoria cu Maria. A fost inmormantat in Capela Sf Ignatie, in biserica Gesu Nuovo, din Napoli, dar mormantul a fost distrus in 1688 cand biserica a fost reconstruita. desi mormantul lui se afla sub fundatia noii biserici, placa comemorativa inca poate fi vizitata.

Despre crima pasionala care a zguduit tinutul napoletan au scris poeti precum Tasso si multi scriitori s-au inspirat din drama acestui personaj precum Anatole France, Julio Cortazar sau Franz Hummel.. Sigismondo d’India, Michelangelo Rossi, Giovanni de Macque si Antonio Cifra au scris madrigaluri imitand stilul lui Gesualdo, dar niciunul nu s-a ridicat la nivelul lui. Cand renascentismul a intrat in declin, compozitiile sale au fost uitate vreme de cateva secole si redescoperite in sec 20. Viata lui amoroasa a fost sursa de inspiratie inclusiv pentru cinematografie, astfel incat Werner Herzog a produs filmul “Moartea celor 5 voci”, iar 2015 vine cu acest superb film, “True Story” avandu-i ca producatori executivi pe Brad Pitt si Arnon Miclchan, iar regia asigurata de catre Rupert Goold. 
Michael Finkel a existat cu adevarat deoarece filmul a fost o adaptare dupa romanul scris de el care poarta acelasi nume. Nu va spun cum se termina filmul din doua motive: pentru ca acest articol are doua obiective clare: sa va invite la film si sa va spun povestea trista a unui compozitor talentat peste care s-a asternut uitarea. Finalul mi-l spuneti voi. V-a placut povestea? Dar filmul?

joi, 16 iulie 2015

Cu ce pantofi calcam lumea in picioare?


Un imparat avea 12 fete, una mai frumoasa decat alta, dar pe cat de frumoasa erau, pe atat de misterioase pareau. In fiecare noapte se strecurau afara din palat, iar dimineata slujnicele gaseau aliniate in fata usii 12 perechi de pantofi cu pingelele rupte. Imparatul, exasperat, a dat sfoara-n tara ca cel care va afla unde isi rup papucii printesele va putea sa isi aleaga drept soata pe una dintre ele. Multe capete au cazut sub securea gadelui, caci frumusetea fetelor era neasemuita, iar regatul mare si manos. Petitorii se schimbau zilnic la usa iatacului, iar imparatul ii gasea dormind dusi a doua zi dis de dimineata, caci fetele sagalnicele isi imbiau petitorii sa bea dintr-o licoare care ii adormea pe loc. Pana intr-o zi, cand un flacau sarac s-a incumetat sa stea si el de paza in fata usii iatacului unde dormeau printesele. O baba il sfatuise sa nu bea din pocalul oferit de acestea, ci doar sa se prefaca, iar apoi sa ia urma fetelor strangand dovezi. Povestea spune ca tanarul s-ar fi insurat cu fiica cea mica si-a ajuns dupa niste ani un vestit si viteaz imparat.
Povestea zilelor noastre spune ca rar familiile fac mai mult de doi-trei copii, dar orice fata are in dulap mai multe perechi de pantofi pe care ii considera nepretuiti simtindu-se o mica printesa. Caci joaca asta cu pantoful si printesa, fie ea reala sau inchipuita, dateaza din vremuri stravechi. In Egiptul antic, persoanele instarite aveau privilegiul de a purta celebrele sandale cu bot ascutit, preluate mai apoi de catre curtezanele Imperiului Roman. Frumoasele curtezane venetiene considerau pantoful un element de seductie absolut esential in ritualul  
amoros, iar Regina  Maria Antoaneta detinea o colectie impresionanta de pantofi pe care si-i asorta cu tinutele vestimentare. Dar incaltamintea cu toc nu era apanajul sexului slab. Istoria consemneaza faptul ca Sahul Abbas al Persiei purta incaltaminte cu toc intr-o maniera cat se poate de naturala. De aici pana la moda care a cutremurat curtile regale ale Europei nu a mai fost decat un pas, tocul devenind un element care iti garanta rangul si pozitia sociala. Absurdul situatiei a mers pana acolo incat Regele Soare a decretat ca pantofii rosii sa fie purtati doar de nobilime, dar niciunul dintre ei sa nu-si comande incaltari cu tocurile mai inalte decat ale lui.
Prin anii 1500, designerul Paul Vivier avea sa ii confectioneze Ecaterinei de Medici primii pantofi cu toc pentru intalnirea cu Regele Henric de Valois, viitorul rege al Frantei. Regina era scunda, avea putin peste 1.50cm inaltime, si nu era deloc obisnuita sa poarte incaltari cu toc inalt. Designerul a introdus o tija de metal in toc, astfel incat, oricat de tare s-ar fi balansat pe tocuri, acestea sa nu se franga. Genialii pantofi semnati Vivier aveau sa devina atat de populari incat pana la sfarsitul sec 15 numerosi pantofari au inceput sa confectioneze manual pantofi cu toc. 
Tocul cu tija metalica a continuat sa fie popular pana in zilele noastre doar pentru simplul fapt ca i-a oferit stabilitate. In 1900 masinile aveau sa preia migalosul proces de confectionare de incaltari cu toc. 

In 1906, Andre Perugia  a fost primul designer care a produs pantoful cu toc cui. Pasiunea pentru pantofi avea sa atinga apogeul in perioada in care Coco Chanel scurta lungimea fustelor, oferind barbatilor posibilitatea sa admire gleznele delicate ale femeilor. Tendintele noii mode avangardiste reprezentata deopotriva de catre Coco Chanel si Paul Poiret aveau sa traverseze oceanul si sa se afirme in lumea vedetelor americane, toate innebunite sa detina cel putin o pereche de pantofi semnati de catre Salvatore Ferragamo cel care a botezat tocul "stiletto". Reteta succesului a fost preluata de catre alti designeri in tendinte precum Roger Vivier, unul dintre descendentii casei Vivier, Reme Manciani, Manolo Blahnik si multi altii. Totul se intampla prin anii 1930 cand a inceput perioada diversitatii de forme, culori si modele. Daca pentru Coco Chanel pantofii trebuiau sa fie minimalisti si comozi, pentru Christian Louboutin reprezenta un exercitiu de imaginatie cu surse inepuizabile de inspiratie. Tocul cui, aparent de forma unui stilet, varia de la 2.5 cm pana la 25 de cm si a avut mai multe perioade de succes. 
Anii 1950, colectia de pantofi creata de catre Roger Vivier pentru Casa Dior avea sa cucereasca definitiv publicul feminin cu acel pantof din satin brodat cu diamante si coral, el fiind si creatorul perechii de pantofi pe care Regina Elisabeta a II-a a purtat-o la ceremonia de inaugurare. In 1960 o data cu ascutirea varfului pantofului, stiletto a cucerit definitiv lumea actritelor de pretutindeni. Au trecut alti 10 ani pana cand pantoful cu toc cui si varf ascutit a ajuns sa fie purtat de catre femeile din lumea intreaga. De atunci, designeri priceputi si-au legat destinul de pantoful cu toc cui: Manolo Blahnik, raspunzator de curentul lansat de catre Sarah Jessica Parker, 



Cristian Louboutin,






Jimmy Choo, 

Alexander McQueen, 

Casadei, 
Chanel,

Gianmarco Lorenzi, 


Gucci,
Prada, 
Kandee Shoes,
Kate Spade, 
Oscar de la Renta, 
Doce Gabana,
Renee Caovilla,


Nicolas Kirkwood, 
Tom Ford, 

Valentino

 sau Yves Saint Laurent. 

Cand ma uit la toti acesti designeri si la modelele pantofilor semnati de ei imi dau seama ca fericirea poate imbraca atat de multe forme si culori! La preturi usturator de mari. Poate de aceea reprezinta o stare de gratie. 
Nu toti avem lumea la picioare si fiecare dintre noi o calca in picioare. Acum depinde, unii desculti, altii in pantofi. E drept ca putini isi permit un moft.  Noi sa fim sanatoase. Pana la urma, viata ne obliga sa ne multumim si cu mai putin.