Ploaia de cuvinte

Ploaia de cuvinte

duminică, 29 martie 2015

Povestea califului Harun si a frumoasei Zubayada

In luna februarie a anului 776, in palatul din orasul Rei din regiunea Khorasan, unul dintre mandriile islamului de odinioara, a vazut lumina ochilor Harun, cel care avea sa devina cel mai marinimos si maret print din vremea sa. Era fiul lui al-Mahdi, al 3-lea calif abbasid, si al al-Khayzuran, fosta sclava din Yemen a carei personalitate avea sa influenteze nu numai domnia barbatului ei, ci si pe-a fiului lor. Cand Harun a implinit 3 ani, tatal lui, Califul Mahdi, s-a mutat la Bagdad, in palatul ridicat pe malul Tigrului, pe a carui esplanada aveau loc defilarile si parazile militare in zilele de sarbatoare. Au fost adusi la curte oameni de stiinta, poeti si cantareti care au avut obligatia sa se ocupe de educatia tanarului print, insuflandu-i respect pentru creatia spirituala a Coranului si filosofiei. La 15 ani, acesta si-a preluat primele indatoriri. In anul 786, la doar 23 de ani, Harun a devenit calful Iranului si a mutat curtea si guvernul la Ar Raqqah in nordul Siriei, pe malul Eufratului, din dorinta de a fi mai aproape de granita cu Bizantul si la mijlocul distantei dintre marile orase. Piosenia religioasa i-a adus numele de al-Rashid, cel care urmeaza calea dreapta. Harun era un barbat frumos, cu pielea alba, gura mica, obraji bucalati si parul ondulat, bine facut si inalt, imbracat dupa moda timpului cu straie din brocart cu insertii cu fir de aur si qalansuwa cu turban de matase. Pe umeri purta burda, mantia Profetului, iar in maini tinea toiagul si sabia de lupta. In sala tronului, de-o parte si de alta lui, se aflau vistiernicul si calaul, astfel incat rasplata si pedeapsa erau impartite cu generozitate. In timpul domniei lui, Bagdadul a devenit cel mai frumos oras din lume. Acesta a fost un mare iubitor de arta si cultura, la curtea lui fiind gazduiti numerosi poeti si filosofi renumiti. El insusi era poet, constructor talentat, viteaz comandant de osti si justitiar corect. A cultivat puternice relatii diplomatice cu China si cu Carol cel Mare. Legenda spune ca, intr-un schimb de daruri, Carol cel Mare i-ar fi daruit un ceas care functiona cu apa, iar orele erau aratate prin caderea unor bile de bronz, care declansau mecanismul unor figurine care reprezentau niste cavaleri ce ieseau pe niste usi care se inchideau in urma lor. Harun cel iubitor de intelepciune a fost un priceput strateg militar, fiind in fruntea armatei cand a invadat Imperiul Bizantin sau conducandu-si ostirea pana in apropierea Constantinopolului. Califul a avut 3 sotii legitime: Aziza, fiica lui Ghitrif, fratele mamei sale, Ghadir, fosta concubina a fratelui lui, Hadi, si Zubayada (“bulgaras de unt”), verisoara lui, fiica uneia dintre surorile mamei lui. Zubayada nu numai ca era frumoasa, dar era si extrem de desteapta, iar aceste calitati au ajutat-o sa devina cea mai draga dintre nevestele califului. Ghadir fusese preferata fratele lui, Hadi, caruia Harun ii jurase ca nu o va lua de nevasta niciodata. Dar imediat dupa moartea acestuia, Harun s-a insurat cu Ghadir. Intr-o dimineata, aceasta s-a trezit ingrozita dupa ce il visase pe Hadi care ii reprosa faptul ca s-a maritat cu fratele lui si ca urma sa vina dupa el in lumea spiritelor. La nici o ora, a murit, spre marele regret al Zubayadei care o indragise foarte tare. Califul a avut multe femei care au zadarnicit somnul Zubayadei, pe unele le-a iubit cu pasiune si multe dintre ele i-au daruit copii. Daca e sa tinem seama de cronicile istorice, haremul adapostea peste 2000 de tinere, una mai frumoasa decat cealalta. Cu toate astea, Zubayada a stiut sa pastreze dragostea si respectul lui Harun chiar si dupa ce a imbatranit. Casa ei intotdeauna era cea mai primitoare, iar sclavele citeau zilnic versete din Coran. Zubayadei ii placea luxul si se spune ca n-ar fi acceptat pe masa ei decat cupe si tacamuri din aur, farfurii din faianta chinezeasca si cristal. Carafele erau batute in rubine si diamante, iar oaspetii care ii treceau pragul erau stropiti cu ajutorul unor stropitori de aur batute in nestemate cu apa de trandafir parfumata cu esenta de mosc. Ea insasi purta atatea nestemate la maini, la gat, la glezne si pe vesmintele impodobite cu rubine, perle, diamante si chihlimbar, incat in permanenta era sustinuta de 2 sclave. Zubayada a fost prima femeie care a cerut ca incaltarile sa ii fie bature in pietre pretioase. Lecticile ei erau facute din lemn de abanos si santal, cu intarsii din argint, tapisate cu matase fina si blanuri de zebelina. Straiele cu care era invesmantata erau facute din matase fina, brocart moale si  lana subtire, toate brodate cu perle si fir de aur. Trupul ei era uns cu pudra de mosc amestecata cu apa de trandafir si garoafe si extract de aloe. In saloanele ei, poetilor li se umpleau gurile cu perle in semn de pretuire. Intotdeauna gasea vreme sa isi arate generozitatea prin operele sale de binefacere. Ca orice femeie, nevasta califului avea si unele frustrari care, in cazul ei, aveau si nume: Ulayya, sora vitrega a califului, care o intrecea in frumusete. Dar Ulayya se nascuse cu o pata in frunte, motiv pentru care statea mai mult retrasa in odaile princiare si numai atunci cand iesea isi acoperea fruntea cu bentite batute in pietre scumpe sau cu marama impodobita pe poale cu nestemate. Zubayada a preluat aceste obiceiuri incercand sa isi egaleze rivala in frumusete, lansand un trend nu numai in lumea musulmana, ci la scara mondiala. Caci, desi Ulayya a lansat moda celebrelor bentite de cap, Zubayada a fost promotoarea lor, transformandu-le intr-o moda care se mentine si astazi la putere.



Bibliografie:
Civilizatia araba in vremea celor 1001 de nopti- Andre Clot


sâmbătă, 28 martie 2015

Miss Dior -“A perfume that smells like love”

Parisul era acoperit de nameti, iar temperatura coborase pana la -14 grade. Pe Avenue Montaigne la numarul 30, entuziasmul incalzise atmosfera. Scena era pregatita de sarbatoare, iar modistele faceau ultimile retusuri, stilistii aruncau priviri critice incaperii, asezand la milimetru scaunele sau netezind covorul alb care acoperea podiumul. Buchete imense de flori au fost aranjate in vaze superbe si asezate strategic in zone de impact vizual si olfactiv de-a lungul saloanelor. Domnea o armonie perfecta. In seara aceea de 12 februarie 1947, Chiristian Dior isi prezenta prima colectie haute couture. Era o oarecare tensiune in aer, dar si asta se estompa in nerabdarea si forfota creativa care umplea incaperile. Lumea trecuse prin experienta unui razboi, prin lipsuri, drame si moarte, iar oamenii incercau acum sa cladeasca sperante si sa isi reconstruiasca vieti. Christian intelesese rostul prezentului, ca speranta era in femei, femeia-iubita, femeia-sotie, femeia-mama, femeia-muza, imaginata, visata si sperata. Creatiile sale prezentau o noua viziune asupra feminitatii, iar el tremura de speranta asteptand sa i se confirme teoria ca femeia se afla in stare latenta, gata sa renasca din propriile sale renuntari si dureri. Realizase ca tinerele meritau nu numai sa fie imbracate frumos, ci si sa miroasa corespunzator. 
Isi dorise “un parfum care miroase a dragoste”, astfel incat a asezat flacoane de parfum langa vasele pline cu flori, dupa ce pulverizase cateva recipiente de-a lungul saloanelor. Inca nu-i daduse un nume.
Notele sale citrice erau pe cat de inovatoare, pe atat de surprinzatoare. Creatorii parfumului, Jean Carles si Paul Vacher, au folosit ca note de varf aldehide, gardenie, galbanum, salvie si bergamot, in vreme ce notele de mijloc erau reprezentate de garoafa, stanjenel, iasomie, neroli, lacramioare, trandafir si narcisa. 
Notele de baza cu extracte de labdanum, pielarie, lemn de santal, ambra, paciuli, licheni si vetiver ii dadeau o senzualitate aparte. 
Mitzah Bricard, muza creatorului si exemplul de eleganta perfecta, isi mangaie incheieturile mainii cu dopul sticlutei muiat in parfum si inspira mirosul. Inchise ochii si se gandi: divin! Profilul ei care aducea cu cel al lui Nefertiti se reflecta in oglinda de deasupra semineului de marmura unde ea se oprise pret de cateva secunde, aranjandu-si blana intr-o maniera studiata, aparent neglijenta. Atunci a dat cu ochii de o tanara de-o eleganta discreta careia i-a zambit. Era Catherine Dior, sora creatorului. Mitza isi intinse bratele parfumate si o cuprinse la piept, razand de bucuria revederii si strigand cu reala afectiune” Miss Dior”. 
Christian a fost inspirat de cuvintele ei si, astfel, primul lui parfum avea acum un nume. Un parfum care lansa o invitatie la eleganta si feminitate, stabilind un echilibru perfect intre lejeritate si indrazneala, intre timiditate si exuberanta. 
Dar si un omagiu adus surorii lui mai mici cu care avea o relatie foarte apropiata, in ciuda faptului ca ea era timida, dornica sa se ascunda, iar el visa sa ajunga in prim planul luminii reflectoarelor. Valetii au aprins luminile la intrare, au pregatit cupele de sampanie, in vreme ce lumea buna incepea sa coboare din masinile trase la scara. 
Cand tinerele manechine au inceput sa coboare scarile, facandu-si intrarea pe podium, in salon s-a asternut tacerea. 
Tinerele se rasuceau in fustele lor Corolle si aveai strania senzatie ca rochia, femeia si parfumul florilor au alcatuit o fratie a iubirii. 
Cand ultimul manechin s-a intors cu spatele la public, iar ropotele de aplauze au maturat sala, a stiut ca avusese dreptate. Valuri de entuziasm au zguduit minute in sir asistenta atunci cand invitatele au privit manechinele care defilau pe podium. Silueta senzuala, perfect definita, punea in valoare bustul, iar fustele lungi si ample necesitau materiale fluide si pretioase ca sa creeze acel efect de opulenta. 
Toate au inteles ca puteau sa isi permita sa fie femei din nou. Aceasta seara avea sa marcheze inceputul unei noi povesti in care personajul principal avea sa fie Christian Dior, cel care reusise sa le dea inapoi stralucirea si bucuria de altadata. Numeroase vedete de cinema aveau sa imbratiseze creatiile sale si ale succesorilor lui, de la Marilyn Monroe la Charlize Theron, Olivia de Havilland la Sophie Loren, Rita Hayworth si Isabelle Adjani la Sharon Stone, Ava Gardner si Grace de Monaco la Mariod Cotillard.

In 1929, familia Dior trecuse printr-o dubla tragedie: moartea mamei si marea criza economica , fapt care l-a determinat pe tatal lor sa paraseasca Normandia si sa se mute impreuna cu copiii in sudul Frantei, la Caillan, la 20 de km de Grasse. Au urmat anii negri ai razboiului, cand membrii familiei au luat-o pe drumuri separate. 
Catherine era cea mai mica dintre toti cei 5 frati, mai tanara decat Christian cu 12 ani. In 1941, pe cand se afla la Cannes, Catherine a intrat intr-un magazin sa isi cumpere un radio, iar destinul avea sa i-l scoata in cale pe Herve des Charbonneries de care s-a indragostit imediat.  Acesta era casatorit, dar asta nu l-a impiedicat sa traiasca tot restul vietii lui alaturi de Catherine. El era unul dintre liderii rezistentei Franceze si membru fondator, iar Catherine i-a impartasit ideile si idealurile, angajandu-se in lupta alaturi de el. 
 

Cei doi furnizau informatii despre strategia de lupta a trupelor germane generalului De Gaulle. Cand era trimisa in misiune in capitala franceza, innopta in casa fratelui ei, desi el nu avea nici cea mai vaga idee despre preocuparile ei. A facut parte din unitatea de informatii poloneza cu sediul in Franta care se ocupa de colectarea si transmiterea de informatii despre productia de armament si miscarile de trupe germane. Aceasta organizatie de elita avea peste 2000 de agenti care au fost in mare parte decimati de Gestapou.  
In toata acea perioada lumea o vedea imbracata in aceeasi fusta dreapta, cu pliu la spate astfel incat sa poata merge pe bicicleta, cu ciorapi de lana, sacou scurt din blana  mostenita de la mama ei si cu batic de tricot pe cap care ii ascundea parul inchis la culoare. Cine o privea cu atentie nu-i dadea mai mult de 18 ani, desi avea in realitate 25.
 In 1944, Catherine trebuia sa se vada cu una dintre membrele miscarii de rezistenta in Piata Trocadero, dar, in locul acesteia, au aparut agentii Gestapoului care au arestat-o. Atunci a aflat familia despre toata activitatea ei in randul Miscarii Rezistentei Franceze. Imediat in perioada urmatoare a fost  torturata, deportata si incarcerata in lagarul de femeie de la Ravensbruck din nordul Germaniei. Catherine a rezistat detentiei si s-a intors slabita dupa un an in Paris. Dupa incheierea razboiului a primit titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare si medaliile Croix de Guerre, Combatant Volunteer Cross of the Resistance, the Combatant Cross si the King’s Medal for Courage. Ea l-a poreclit pe fratele ei Tian, nume de care acesta nu a mai scapat toata viata. Dupa razboi a devenit o infocata iubitoare de flori pe care le-a cultivat si livrat impreuna cu Herve peste tot in lume. Desi au trecut 68 de ani de la lansarea lui, parfumul continua sa se mentina in topul celor mai indragite parfumuri din lume.





















Bibliografie:


http://www.dior.com/beauty/fr_fr/home.html

vineri, 20 martie 2015

Calator de lux intr-o viata pline de dorinte

Un vechi proverb spune ca in viata nu este atat de importanta destinatia cat de fascinanta poate fi calatoria. 
Una dintre campaniile de promovare Louis Vuitton evoca spiritul incitant al calatoriei, foamea de necunoscut, emotia explorarii, minunea descoperirii- toate intr-un album cu imagini uimitoare imortalizate in Africa de Sus de catre Peter Lindbergh si avandu-le ca modele pe Karen Elson si Edie Campbell. 
Superbele tinere sunt surprinse de camera intr-un décor atent studiat de catre stilista Carine Roitfeld, format dintr-o piramida de geamantane semnate, cum altfel, Louis Vuitton. 
De fapt, batranul Vuitton a fost parintele cufarului de calatorie, bunicul clasicului geamantan. Cele 3 produse promovate sunt geamantanele: Speedy, 
Keepall si Neverfull. 
Geanta Monogram este o alegere naturala pentru Karen Elson, in vreme ce poseta Marias, mult mai casual, i se potriveste perfect boemei Edie Campbell. 
Ambele modele cara cu multa nonsalanta si lejeritate bagajele, intr-un cadru in care tresalta deopotriva libertatea si spiritul de aventura. Fara sa le intereseze destinatia, doar bucurandu-se de locul in care se afla.
Louis Vuitton s-a nascut in 1821 in Anchay, un catun dintr-un tinut muntos din estul Frantei. Descendent dintr-o familie saraca, tatal, Xavier Vuitton, era fermier care isi castiga traiul din morarit, iar mama, Coronne Gaillard, modista. Aceasta a murit cand Louis avea 10 ani, iar tatal s-a recasatorit in scurt timp, dar mama vitrega s-a incadrat perfect in tipologia unei ticaloase veritabile, motiv pentru care copilul a decis sa fuga de acasa. Avea 13 ani cand a parasit casa natala si a mers pe jos vreme de mai bine de 2 ani pana sa ajunga in Paris, in 1837.  Louis avea 16 ani cand a ajuns in capitala aflata in plina revolutie industriala si a intrat ucenic in atelierul unui layetier, Monsieur Marechal, unde se faceau produse de marochinarie. Viata aici avea alta dinamica, iar lumea parea ca traieste din contraste. Viata in sine era traita in antiteze, grandoare ostentativa si saracie lucie, economie in plina expansiune si epidemii devastatoare. Pe vremea aceea tramvaiele trase de cai, vapoarele si trenurile trase de locomotive cu aburi erau principalele mijloace de transport, iar calatorii carau dupa ei cufere intesate cu toate cele trebuincioase. Calatorii chemau carausii sa le incarce in carucioare, asigurandu-se ca bagajele erau atent manipulate si protejate. In scurt timp, Louis a devenit un artizan apreciat in atelierul domnului Marechal. 
A lucrat vreme de 17 ani in acest atelier pana cand a decis sa isi deschida propria afacere pe Rue Neuve-des-Capucines, in apropiere de Place Vendome. In 1854, Louis era considerat un artist veritabil si a inlocuit cuferele de lemn cu geamantane clasice sale care insoteau exploratori si pionieri, vedete si sefi de stat in calatoriile pe intreg mapamondul. Ele erau elegante, suple, rezistente la apa si uzura. 
In 1886, Georges Vuitton, fiul lui Louis, a revolutionat incuietorile pentru bagaje cu un sistem de inchidere ingenios, garantand securitatea continutului pe perioada transportului. 
Tot el a creat monograma  emblematica LV in 1896 care avea sa fie recunoscuta de toata lumea, indiferent de continent si origine. Florile si modelul cu 4 petale alaturate monogramei erau de inspiratie victoriana.





















Luis Vuitton este un nume iconic in lumea modei. A avut talent, sansa si curajul de a construi un brand in care clientii sa creada timp de sute de ani. In 1851, Napoleon a organizat o lovitura de stat, iar, un an mai tarziu, a fost incoronat imparat, cu titlul de Napoleon al III-lea. Acest fapt s-a dovedit incredibil de avantajos pentru tanarul Louis Vuitton. Sotia lui, contesa spaniola, Eugenie de Montijo, l-a angajat pe Louis ca “personal box-maker and packer”  (confectioner si impachetator personal) care trebuia sa se ocupe de “packing the most beautiful things in an exquisite way” (ambalarea intr-o maniera rafinata a lucrurilor frumoase). Acest lucru i-a oferit sansa sa isi construiasca o clientela selecta chiar din randul aristocratiei de la curtea imperiala. Tocmai faptul ca soarta ii harazise un destin aparte, Louis avea sa isi perfectioneze tehnica si sa isi imbogateasca produsele folosind pielea de calitate, transformand banalele geamantane in articole de lux care se pretau unui anumit stil de vitata. Asa s-a nascut un brand care a ramas numarul 1 pana astazi. 
In 1854 a avut loc o transformare majora in viata lui. Louis a intalnit o superba domnisoara in varsta de 17 ani pe nume Clemence-Emilie Parriaux. Indragostit peste urechi, Louis si-a intors fata catre sine si si-a dorit sa arate cat mai bine, astfel incat sa cucereasca inima tinerei care ii cazuse draga. A renuntat la tinutele de lucru, si-a schimbat intreaga garderoba, transformandu-se peste noapte intr-un veritabil gentleman. Croitorul a trebuit sa croiasca tipare speciale pentru el, pentru ca Louis avea umerii prea lati fata de restul clientilor. Louis s-a insurat in aprilie 1854, iar la cateva luni a parasit atelierul lui Monsieur Marechal si si-a deschis propria afacere in care a inceput productia de geamantane. Afara, deasupra atelierului, se putea citi” “Securely packs the most fragile objects. Specializing in packing fashion” (impachetari sigure a celor mai fragile obiecte. Specialisti in moda de ambalare). 


In 1858, dupa 4 ani de la deschiderea atelierului, a lansat un produs nou, inlocuind pielea cu o panza gri Trianon, mult mai rezistenta, impermeabila la apa si mirosuri.


In acest moment a avut loc transformarea clasicului cufar in geamantan cand partea superioara a cuferelor, rotunjite pana atunci ca sa permita apei sa se scurga, au fost realizate plate. 



Cu toate ca varful comenzilor inregistrate l-au detinut tot vechile geamantane in forma de dom, noul geamantan in forma dreptunghiulara a surprins clinetii intr-un mod placut deoarece puteau fi stivuite mult mai usor in timpul transportului naval si feroviar. Vanzarile au crescut, astfel incat, in anul urmator, a mai deschis un atelier in Asnieres, un sat langa Paris. produsele sale au cucerit lumea, astfel incat insusi Ismail Pasa al Egiptului si-a comandat un set de geamantane Vuitton. In 1870 a inceput un razboi civil franco-prusac, soldat cu multe victime, care a dus la destramarea Imperiului Francez. Un an mai tarziu, cand asediul s-a incheiat, Vuitton si-a gasit atelierul din Asnieres devastat, echipamentul furat, iar magazinul distrus. Cu o vointa de neclintit, el si-a deschis un nou magazin  in Rue Scribe, iar in 1872 a lansat geamantanul in panza bej si dungi rosii ca produs de lux, care a fost preluat imediat de elita parisiana. Momentul a marcat inceputul produselor de lux marca Vuitton. In 1876, cufarul exploratorului Savorgnan de Brazza , cel care a descoperit originile fluviului Congo, a ajuns in Africa. Intre timp, renumele produselor sale era atat de mare, incat si alti fabricanti au inceput sa ii copieze modelele. 
In incercarea de a-si proteja produsele, Vuitton a folosit un material cu model in tabla de sah (imprimeul Damier), personalizat cu “marque L.Vuitton deposee”(marca inregistrata LV). Nu dupa mult timp, fiul lui, Georges, s-a insurat, iar in ziua nuntii, tatal i-a predat afacerea sa o duca mai departe. Trei ani mai tarziu a avut bucuria sa fie bunic, o data cu nasterea nepotului sau, Gaston-Louis Vuitton.  A murit in 1892, la varsta de 70 de ani, lasand mostenire fiului lui un brand stabil, cu cotatii excelente pe piata internationala. A prins insa momentul in care firma pe care o infiintase a inceput productia gentilor de mana. In 1896, fiul lui a mers in America unde a promovat produsele companiei in New York, Philadelphia si Chicago. In 1904, compania a lansat geanta pentru machiaj, lenjerie si bijuterii, atent compartimentata, care se distingea deopotriva prin design si functionalitate. 
Zece ani mai tarziu, in 1914, a fost inaugurat magazinul de pe Champs Elysee care exista si astazi, simultan cu alte reprezentante in New York, Bombay, Buenos Aires si Washington. Desi in perioada Primului Razboi Mondial lucrurile au stagnat, imediat in perioada urmatoare au urmat lansari de noi produse precum: geanta pentru cosmetice creata pentru cantareata de opera Marthe Chenal, in 1927 doua geamantane LV care apartineau pilotului Charles Lindberg au fost incarcate la bordul avionului care zbura a doua oara peste Oceanul Atlantic, in 1931 poseta din piele de crocodil si elefant, iar in 1932, geanta Noe pentru transportul sticlelor de sampanie. 
In 1936, Georges Vuitton a trecut si el in lumea celor drepti, incheiand astfel o perioada extrem de benefica. In timpul cat el a fost la conducerea firmei, au fost lansate peste 700 de modele noi de genti. La conducerea firmei a urmat nepotul, Gaston-Louis Vuitton care a avut de infruntat si el urmarile celui de-al Doilea Razboi Mondial. Populatia era saraca, iar el a avut curajul sa se orienteze catre produsele de lux, asigurandu-i presedintelui francez, Vincent Auriol, recuzita de calatorie in America. Pana in 1965, compania a lansat 175 de noi produse, iar in 1977 a fost transformata in companie pe actiuni. In prezent, Louis Vuitton face parte din LVMH, unul dintre cele mai mari si mai puternice holdinguri din lume care strange laolalta peste 60 de  branduri de lux. De-a lungul vremii, multe personalitati din lumea capetelor incoronate (Napoleon al III-lea si sotia lui, Regele Alonso al 12-lea al Spaniei, Tarul Nicolae al II-lea),  a cinematografiei 
(Uma Thurman, 
Catherine Deneuve, 
Laetitia Casta,
Michelle Williams,
Michelle Williams,
Angelina Jolie,
Francis Ford Coppola si fiica lui, Sophie, 
Sean Connery), 
a muzicii (Keith Richard de la Rolling Stones, 

Madona), a modei (Coco Chanel), a politicii 
(Mihail Gorbaciov), a sportului 

(Andre Agassi, Steffi Graf, Pele, Zinedine Zidane, 
Mohamed Ali) si afaceristi renumiti (membrii familiei Vanderbilt) si-au asociat numele cu brandul Louis Vuitton.

Posetele nu sunt astazi un accesoriu ravnit doar de femei, 





ci si de barbati, motiv pentru care campaniile lor de promovare au fost gandite astfel incat sa atraga inclusiv acest segment de piata.


Astazi lumea intreaga serbeaza ziua fericirii. Ati ghicit ce m-ar face fericita. Dar sunt trista. Rau!




Bibliografie: