ploaia de cuvinte

ploaia de cuvinte

marți, 22 aprilie 2014

Jiddu Krishnamurti - Don’t believe everything you think

Nu stiu cum au fost sarbatorile voastre, insa ale mele au fost perfecte. Nimic nu se compara cu o casa plina in ajun de sarbatoare: cu copii, familie, prieteni. Daca ar fi sa o regandesc in alte dimensiuni si culori, n-as  schimba nimic. Nici macar o pauza intre cuvinte. A fost un du-te-vino, intre tacute asteptari si frenetice imbratisari. Nu au curs rauri de bauturi si nici nu s-au devorat tone de mancare: s-au depanat amintiri, s-a ras, s-a povestit, ne-am bucurat impreuna de toate cele care ne-au legat in timp si vor continua sa ne tina pe mai departe impreuna. Am primit daruri, unele mai frumoase decat altele. Si, desi fiecare dintre ele avea menirea sa atinga o coarda anume a sensibilitatii (si recunosc ca toate si-au atins scopul si sentimentul), am sa povestesc doar despre unul: o carte care vorbeste despre viata, in general, apasand cu degetul pe ranile generate de vulnerabilitati personale. E greu sa nu te regasesti in situatii si ipostaze, in lucrurile simple care au generat confuzii sau revolte personale in trecut si prezent. 

Numele ei este  “Freedom from the Known”, in traducere  “Libertatea cunoasterii” si este scrisa de filozoful indian Jiddu Krishnamurti. Ca sa fiu sincera pana la capat, nu stiam mai nimic despre activitatea si opera lui, motiv pentru care surpriza descoperirii a fost si mai mare!  In tinerete m-am indragostit de India mea imaginara pe care o descoperisem prin gandurile si cuvintele lui Eliade. Ii cautam cartile si le citeam si reciteam pana le invatam pe de rost. India misterioasa se acoperea in voaluri si mai multe si ma infioram de teama si placerile noilor descoperiri in ritualuri si credinte neintelese. 

De la stanga la dreapta: Ramana Maharshi, Ramakrishna Paramahamsa, Sri Aurobindo Ghosh, Sri Bhagawan Rajneesh Osho, Jiddu Krishnamurti, Swami Vivekananda, Maharishi Mahesh Yogi

Si acum stau si ma gandesc oarecum cu repros cum vreme de atatia ani nu l-am descoperit, asa cum ii descoperisem de Rabindranath Tagore, pe Mahatma Gandhi, pe brahmanul Ramakrishna sau marele yoghin Swami Vivekananda. Despre Krishnamurti nu stiam mai nimic. Asa am patruns in universul vietii sale si am incercat sa inteleg de unde venea acel izvor de idei atat de simplu si profund exprimate. Autorul s-a nascut intr-un mic oras  din Madanapalle in 1895. Parintii lui erau inruditi, fiind veri de gradul doi, si au avut impreuna 11 copii din care doar 6 au supravietuit. Cand familia s-a mutat in Cudappah, el s-a imbolnavit de malarie, iar boala  l-a inchis in sine, corectandu-i copilaria cu tusuri de tristete si melancolii. Tocmai acest mod de a fi i-a adus multa amaraciune  si durere, fiind batut frecvent atat de colegii de scoala, cat si de tatal lui in incercarea de a-l face "barbat". S-a atasat foarte tare de mama, dar aceasta avea sa moara cand el implinise 9 ani. Intr-o zi de vara a anului 1909, pe cand hoinarea impreuna cu fratele lui, Nityananda, pe plaja, s-au intalnit cu bibliotecarul Societatii Teosofice, C. Leadbeater, un renumit clarvazator, care, vazandu-l, ar fi exclamat:”Acest copil are o aura extraordinara sustinuta de lipsa de egoism” si i-a prezis un viitor de mare orator. I - a cerut permisiunea tatalui de a se ocupa personal de educatia lui, intrand astfel sub protectia mai multor lideri spirituali care l-au initiat in arta meditatiei. El si-a dezvoltata abilitatile tehnice, a invatat engleza si italiana si s-a transformat fara sa vrea intr-un guru spiritual. 
Dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, acesta a tinut mai multe prelegeri despre importanta pacii pe pamant, iar in perioada urmatoare abordand subiecte de interes major despre viata si efemeritatea ei, moarte, suferinta, frica, violenta, gandire si sentimente, despre falsele valori, despre preconceptii si conditionari sociale sau interioare. El considera ca sursa raului sta in obiceiul omenirii de a elabora clasificari si a inregimenta oamenii in functie de ceea ce ii aseamana sau ii deosebeste. Omul inceteaza sa invete atunci cand se organizeaza in tipare sociale si sa se compare cu trecutul sau prezentul. “Intelegerea a ceea ce esti, oricum ai fi – frumos sau urat, pacatos sau rau – intelegerea a ceea ce esti, fara denaturari, este inceputul virtutii… Este o mare diferenta intre a fi virtuos si a deveni virtuos. A deveni virtuos este o amanare, acoperirea a ceea ce exista cu ceea ce ai vrea tu sa fie. Procesul acesta de evitare a ceea ce exista prin cultivarea idealului este considerat virtuos, dar daca il privesti indeaproape, vei vedea ca nu e decat o amanare a confruntarii tale cu ceea ce exista. Iar a fi virtuos nu inseamna a deveni ceea ce nu esti; virtutea este intelegerea a ceea ce esti de fapt. A te intelege in profunzime nu inseamna a te intelege prin cunoastere teoretica sau prin acumulare sterila de experiente, nu e o simpla cultivare a memoriei, ci este un proces care se petrece clipa de clipa”. Prezentul trebuie sa fie o provocare si experimentat cu mintea libera de orice canoane ale trecutului. Cariera l-a purtat pe toate continentele, a vorbit in fata milioanelor de oameni, si-a impartasit convingerile si opiniile cu liderii religiosi ai vremii, cu oamenii de stiinta si scriitori, cea mai mare parte din viata petrecand-o in India, Anglia si SUA. 
In 1925, cand fratele lui, Nityananda, a decedat, Krishnamurti a cazut intr-o depresie puternica in  urma careia s-a indoit de toate valorile spirituale in care crezuse si pe care le promovase pana atunci.  A fost momentul in care s-a scuturat de toate influentele exercitate de societatea teosofica, aceea care ii ghidase pana nu demult educatia si cariera. A ales sa spuna adevarul lui asa cum il simtea si il cuprindea in puterea gandului. Si-a decis sa vorbeasca despre temele mari care guvernau si conduceau lumea interioara a fiecaruia dintre noi, prin prisma laturilor sale antagonice: viata/moartea, pacea/furia, iubirea/ura. Si tocmai acel sentiment al desertaciunii l-a condus catre importanta si formele cameleonice pe care le imbraca iubirea. In 1946 i-a intalnit pe Aldous Huxley si pe Charles Morgan cu care a fondat scoala de la Ojai, din California. Ulterior el a continuat sa se intalneasca pe toate continentele lumii cu elita inteligentei: savantul Frithjoph Kapra – liderul centrului de studii nucleare de la Geneva, cu ilustrul profesor de fizica de la Universitatea din Londra – David Bohm, cu specialisti din toate domeniile de varf ale stiintei mondiale. Una dintre preocuparile sale majore a fost educatia tinerei generatii. Actiunile sale erau canalizate catre orientarea elevilor spre fructificarea facultatilor creative. “Ni s-a spus ca toate drumurile conduc  la adevar, doar ca fiecare isi are drumul lui (hindusi, musulmani, crestini etc) si cu totii se vor intalni la aceeasi poarta, desi este complet absurd. Adevarul n-are carare si tocmai in aceasta consta frumusetea lui: ca e viu.  Doar ceva mort are carare si atunci cum poate ceva mort sa conduca la adevar ? Noi, fiintele omenesti, suntem ceea ce am fost de milioane de ani: plini de lacomie invidie, agresivitate, gelozie , anxietate si disperare, cu licariri intamplatoare de bucurie si afectiune. Suntem un amestec ciudat de ura, frica si omenie; suntem deopotriva violenti si pasnici. (…) Maestrii au un efect distrugator asupra discipolilor, iar acestia il distrug pe maestru. Trebuie sa fiti propriul vostru maestru si sa puneti sub semnul intrebarii tot ceea ce ati acceptat orbeste. Va inspaimanta faptul ca, daca nu ati urma pe cineva, atunci v-ati simti singuri? Atunci fiti singuri! Deoarece aceasta e singura modalitate prin care aflati cine si ce sunteti: stupizi, vinovati si pustii in suflet. Dar in explorarea pe care o veti face sa nu va izolati de restul lumii, iar aceasta cercetare nu trebuie sa va transforme in niste nevrotici. Acceptati faptul ca nu exista nici o deosebire intre individual si colectiv, asa ca ati participat la crearea lumii cu tot ceea ce va reprezinta, prin urmare lumea oglindeste ceea ce sunteti. Dar sa va ganditi ca va veti putea cunoaste treptat, imbunatatind tot mai mult intelegerea voastra, atunci de fapt nu veti studia ceea ce sunteti acum, in prezent, ci veti studia o imagine bazata pe cunostintele intelectuale si rationale dobandite, care presupune existenta unor repere false precum trecut sau viitor” . 
In viziunea lui, scoala trebuia sa fie locul in care “elevii si profesorii pot sa infloreasca interior” impreuna, sa se ajute “sa se dezvolte ca fiinte umane integre, lipsite de teama si confuzie”. Scolile trebuiau sa fie “adevarate centre pentru intelegerea profunda a vietii”. “Educatia nu se termina niciodata. Ea nu se intampla doar cand citesti o carte, treci un examen si ai terminat. Intreaga viata, din momentul in care te nasti si pana cand mori, este un proces de invatare.” Mesajul sau se metamorfozeaza in forme clare de exemplificare a libertatii spirituale depline. “Libertatea fata de dorinta de a da un raspuns este esentiala pentru intelegerea unei probleme”. Liberarea de emotii devenea necesara in procesul de a intelege prezentul.  “Libertatea si dragostea merg impreuna. Dragosteea nu este o reactie.  Daca eu te iubesc pentru ca ma iubesti acesta e un fel de comert, un lucru care urmeaza sa fie cumparat din piata si deci nu este iubire. Iubirea nu este pentru a astepta ceva in schimb, si nici atunci cand simti ca esti generos. Iubirea inseamna libertate”.  “In momentul in care vei avea in inima ta acest lucru extraordinar numit dragoste si vei simti adancimea, incantarea si extazul ei, vei descoperi ca lumea s-a transformat pentru tine”. A promovat libertatea in forma sa ideala, eliberata de frici, dogme, canoane, constrangeri si conditionari, fapt care ar face ordine in propria constiinta si ar facilita afirmarea propriilor valori spirituale. A explicat faptul ca o lume aflata in conflicte permanente nu poate conduce catre un trai de calitate, catre o spiritualitate satisfacatoare, nu aduce compasiune si dragoste. “Viata este un extraordinar mister – nu misterul pe care il intalnim in carti, nu misterul despre care oamenii vorbesc, ci misterul pe care fiecare trebuie sa il descopere pentru sine; de aceea este important sa intelegi putinul pe care fiecare trebuie sa il descopere pentru sine; de aceea este important sa intelegi putinul si maruntul si pe urma sa intelegi si dincolo de acestea”. Ca puterea sta in indrazneala de a-ti asuma transformarea proprie, plecand de la observatia si analiza personala. A raspuns oricaror provocari si si-a afirmat opiniile cu privire la rolul, sensul si  importanta vietii pe care o traim.
 “A descrie ceva nu este obiectul descris. Poti descrie un munte, dar descrierea nu este muntele in sine si, daca prinzi muntele intr-o descriere asa cum multi oameni o fac, atunci nu vei vedea niciodata muntele.“ A incercat sa invete oamenii sa depaseasca angoasele fricii, intelegand-o, cuprinzand-o si acceptand-o. “ De ceea ce este nevoie, dincolo de orice fuga, control, suprimare sau orice alta forma de rezistenta, este de a intelege frica, ceea ce inseamna: sa o privesti, sa inveti despre ea, sa vii in contact direct cu ea. E nevoie sa invatam despre frica, nu cum sa scapam de ea” . “Cand spiritul e pe deplin treaz , atent la ceea ce se intampla in imediat, cand nu este distrat, inspaimantat, gata sa respinga mereu cate ceva din ceea ce aude, atunci constructia imaginilor devine imposibila si sfarsesc instantaneu atunci cand nu exista nici o preferinta pentru nici una dintre ele. Cand n-avem nici o preferinta , nu mai avem nici o prejudecata. Suntem atunci in stare sa privim si, prin aceasta pura privire a lucrurilor, ajungem nu numai la intelegerea procesului de formare a imaginilor, ci chiar la brusca lui istovire si ispravire. “ Ideile sale erau fluide, in exprimari simple, moralizatoare, deseori exemplificate prin pilde usor de patruns si asimilat. Iata cum explica modul in care omul percepe si intelege timpul:  “Sunt ispitit sa va spun povestea unui mare discipol care a mers la Dumnezeu pentru a-i cere sa-l invete adevarul. Sarmanul Dumnezeu i-a spus: “Prietene, este o zi atat de calduroasa, adu-mi, te rog, un pahar cu apa”. Asa ca discipolul a pleca si a batut la usa primei case la care a nimerit. O tanara fermecatoare s-a ivit in prag, el s-a indragostit pe data de ea, s-au casatorit si au avut multi copii. Discipolul a uitat cu desavarsire sarcina pe care o avea de indeplinit. Intr-o buna zi a inceput sa ploua, apa a cazut in torente zile de-a randul, strazile au fost inundate, iar casele maturate de apele vijelioase. Discipolul si-a luat sotia, a pus copiii de umeri si, in timp ce se strecura afara,a  strigat: “Doamne, te implor, indura-te de noi”, iar Domnul i-a raspuns: “Unde e paharul cu apa pe care ti l-am cerut?”. “ Si maestrul explica morala: “Omul traieste in sfera timpului. Nascocirea viitorului a fost jocul favorit al evadarilor sale. Noi gandim ca se pot ivi schimbari interioare in decursul timpului, ca ordinea din noi poate fi cladita putin cate putin, cu mici adaugiri in fiecare zi. Insa timpul nu aduce nici ordinea, nici pacea, asa ca trebuie sa incetam sa mai gandim in termeni de evolutie treptata. Asta inseamna ca pentru noi nu trebuie sa mai existe maine – ca trebuie sa punem ordine in noi imediat. Cand suntem amenintati de un pericol imediat timpul dispare, nu-i asa? Actiunea este imediata, insa noi nu vedem pericolul multora dintre problemele noastre si de aceea inventam timpul ca mijloc de a le invinge. Timpul este totusi inselator, caci nu ne ajuta cu nimic sa producem o schimbare in noi insine. Timpul este o miscare pe care omul a impartit-o in trecut, prezent si viitor. Cata vreme va imparti timpul in felul asta, omul va trai in permanenta stare de conflict” si continua: “Primul lucru pe care trebuie sa-l intelegem este ca noi nu putem patrunde natura timpului fara a avea acea prospetime, acea puritate a mintii despre care vorbeam. Noi suntem sufocati de multimea problemelor noastre si ne simtim pierduti in aceasta confuzie. Ei bine, daca cineva se rataceste intr-o padure, care este primul lucru pe care il face? Se opreste si priveste in jur, asa-i? Insa noi, cu cat suntem mai confuzi, cu atat suntem mai sufocati de viata, cu atat gonim mai mult de la un capat la altul, cautand , intreband, implorand, cersind. Primul lucru pe care trebuie sa il facem este sa punem capat cu desavarsire acestei cautari interioare. Si, daca ne oprim launtric, psihologic, mintea noastra devine foarte linistita si foarte clara(…) Problemele psihologice nu exista decat in timp; cu alte cuvinte, ele se manifesta numai cand contactul nostru cu evenimentele este incomplet. Tocmai aceasta abordare incompleta a problemei creeaza problema. Cand raspundem in mod partial, fragmentar, la o provocare, cand incercam sa o evitam sau cand nu o intampinam cu intreaga noastra atentie, noi cream o dificultate de ordin psihologic care va dura atata timp cat atentia noastra va fi incompleta: va dura atata timp cat vom spera sa o rezolvam “in zilele urmatoare”. ” Tot el vine cu o definitie geniala asupra timpului psihologic denumindu-l “intervalul dintre idee si actiune”, in care ideea reprezinta crearea unei stari de siguranta, iar actiunea este determinata si conditionata de gasirea imediata a unei solutii. Cand vorbeste despre timp, foloseste niste metafore si comparatii absolut uluitoare, fortandu-te sa intelegi chiar si atunci cand, din dorinta de a nu te considera prost, incerci sa gasesti o scuza propriilor tale actiuni: “Cand ne gandim la o fericire viitoare, ne imaginam asa cum vom fi, dupa ce vom fi obtinut un anumit rezultat. Gandirea, observand dorinta si continuitatea dorintei pe care ea insasi o sustine, sopteste: maine voi fi fericit, maine voi avea succes, maine voi fi frumoasa! In acest fel gandirea creeaza acest interval care este timpul (…) Atata vreme cat exista acest interval de timp care a fost creat de gandire, exista suferinta, exista continuitatea fricii”.  
Prin urmare, “timpul este suferinta”, este “intervalul dintre observator si lucrul observat”. Iata cum vede el omul: “Cel mai inalt dintre cele 7 principii ale omului este Sinele suprem, esenta Sinelui pe toate planurile. Este Sinele universal (Brahman) prezent in fiecare om, o entitate spirituala care este in afara timpului…” sau moartea: “Nu putem fi infricosati de necunoscut, pentru simplul motiv ca nu il cunoastem. Moartea nu este decat un cuvant. Cuvantul, imaginea, iata cine a creat frica. Puteti privi la moarte fara a avea imaginea mortii, dat fiind ca imaginea da nastere gandirii? Aceasta gandire creeaza frica; cand ne dam seama de acest lucru incercam sa cream o rezistenta impotriva inevitabilului sau sa inventam credinte care sa ne puna la adapost de frica de moarte”. “Gandirea care da nastere fricii de moarte spune: sa o aman, sa o evit, sa o tin cat mai departe cu putinta, sa nu ma gandesc la ea, dar in tot acest timp ea nu face decat sa se gandeasca la moarte. Cand ne propunem sa nu ne gandim la ea, deja ne-am gasit mijloacele prin care sa o evitam. Suntem infricosati de moarte tocmai pentru ca incercam sa o alungam”. “Omul a separat viata de moarte. Intervalul dintre a trai si a muri este frica; frica este cea care creeaza acest interval de timp. A trai inseamna chinul nostru zilnic, blestemul nostru zilnic, suferinta si confuzia zilnica si, uneoori, anumite deschideri catre zari fermecatoare. Asta numim noi a trai si ne este teama de moartea care pune capat acestor nenorociri.” In paranteza fie spus, mie , daca mi-e frica de ceva pe lumea asta, mi-e frica de moarte! Poate si tocmai de aceea, citatul care mie mi-a placut cel mai mult este referitor la aceasta tema: “ Noi am acceptat ca viata inseamna agonie si suferinta, ne-am obisnuit cu acest lucru si ne gandim ca moartea este ceva ce trebuie evitat cu grija. Si totusi, cand stim sa traim cu adevarat, moartea este extraordinar de asemanatoare cu viata. Nu se poate sa traim fara ca, in acelasi timp, sa nu murim. Nu putem sa traim daca nu murim psihologic in fiecare clipa. Acesta nu este un paradox intelectual. Ca sa traim complet, total, ca si cum fiecare zi ar fi o noua frumusete, trebuie sa murim pentru ziua de ieri, alminteri traim mecanic, iar o minte mecanica nu poate cunoaste niciodata ce este iubirea, nu poate cunoaste niciodata ce este libertatea. Pe noi, in general, ne infricoseaza moartea pentru ca nu stim ce inseamna cu adevarat viata. Nu stim sa traim si de aceea nu stim cum sa murim. Cata vreme ne va fi frica de viata, ne va fi frica de moarte. Omul pe care viata nu-l inspaimanta, nu se teme ca se va gasi intr-o nesiguranta totala, caci el stie launtric, psihologic, ca nu exista siguranta. A nu cauta siguranta inseamna sa participi la o miscare nesfarsita in care viata si moartea sunt unul si acelasi lucru. Omul care traieste fara conflicte, care traieste cu frumusete si iubire, nu se teme de moarte, fiindca a iubi inseamna a muri (…) A muri inseamna a ne goli mintea, a ne goli de aspiratiile, de chinurile si de placerile zilnice. Moartea este o reinnoire, o mutatie in care gandirea nu intervine deloc, fiindca gandirea inseamna vechiul. Cand exista moarte, ia fiinta ceva cu totul nou (…) Eliberarea de cunoscut inseamna sa murim pentru ceea ce este vechi si abia atunci incepem sa traim cu adevarat”. Cand vorbeste de iubire, iti vine sa dai cu cartea de pamant pentru ca modul in care pune problema este atat de diferit fata de maniera in care noi, muritorii de rand, incercam sa o intelegem si sa o interpretam! Total gresit! Din pacate sunt multe, foarte multe citate care ar trebui scrise aici, dar cum v-as mai tenta sa cititi cartea daca eu as copia-o integral in acest material? Dar nu ma pot abtine sa nu selectez cateva citate: “Cand stiti cu adevarat ce inseamna a iubi nu depindeti de nimeni. Iubirea nu se supune. Ea este dincolo de cuvintele de respect si intimitate”. “Nu exista frumusete decat atunci cand mintea si inima stiu ce este iubirea” caci “fara iubire si fara frumusete nu exista virtute”. “A intalni iubirea fara a o cauta este singura cale de a o gasi: a ajunge la ea pe neasteptate si nu ca rezultat al unor sfortari sau al unor experiente. O astfel de iubire nu se supune timpului; o astfel de iubire este in acelasi timp personala si impersonala, este atat pentru individ cat si pentru multime”. “Iubirea este asemenea unei flori care isi daruieste parfumul: o putem mirosi sau putem trece nepasatori pe langa ea. Floarea se afla acolo pentru toti, dar mai ales pentru cei care isi dau osteneala sa-o soarba parfumul si sa o priveasca cu incantare. Iubirea este intotdeauna vie, noua, proaspata. Pentru ea nu exista ieri sau maine. Ea se afla dincolo de tumultul gandirii. Numai mintea inocenta stie ce este iubirea si numai mintea inocenta o poate trai in aceasta lume lipsita de inocenta. Acest lucru extraordinar pe care omul l-a cautat vesnic prin sacrificiu, prin adorare, prin sexualitate, prin dureri de tot felul, va putea fi intalnit atunci cand gandirea, intelegandu-se pe sine, isi va gasi in mod firesc propriul sfarsit. Atunci iubirea nu mai are contrar, nu mai are conflict". Cred ca nu mai este nevoie de nici macar un cuvant la sfarsit! Cititi cartea!

vineri, 11 aprilie 2014

La Munchen cu bani mai multi sau mai putini

V-am spus ca m-am indragostit de Germania de cativa ani buni. Nu am vizitat toate land-urile, dar, din tot ce am vazut pana acum, Bavaria mi-a placut foarte mult. Multi spun ca Berlin-ul este cel mai frumos oras al tarii, dar eu nu pot nici sa confirm, nici sa infirm acest lucru, pentru ca nu am ajuns pana acolo. 
In schimb va pot povesti de Munchen, unde am mers de cateva ori in ultimii ani. Capitala regiunii este al treilea oras ca marime din tara dupa Berlin si Hamburg. Orasul pare un burg traditional, unde se spune ca oamenii au cel mai ridicat nivel de trai din intreaga Germanie. Dar cred ca este si cel mai scump! Fondat in sec 12 de catre calugarii benedictini, numele lui se traduce prin “calugari” si deriva din Monch – “calugar’. Localnicii ii spun “toytown” sau “milionendorf”. Munchen-ul a fost capitala regatului Bavariei care a rezistat pana in 1918, mai exact pana la terminarea Primului Razboi Mondial. Cel mai renumit rege al Bavariei a fost Regele Ludwig al II-lea, poreclit “regele lebada” sau “regele nebun” pentru ca a falimentat visteria regatului construind castele de basm in care, in unele dintre ele, a stat foarte putin sau chiar deloc. Cine crede ca viata este ieftina aici, chiar se inseala. Despre castelele lui am scris in alte doua postari, care au fost rezultatul rememorarii amintirilor altor doua vacante minunate in Germania: 
http://ploaiadecuvinte.blogspot.ro/2012/05/castelele-bavareze-un-weekend-de.html si 
http://ploaiadecuvinte.blogspot.ro/2013/07/the-romantic-road.html

Sunt foarte putine lucruri pe care le puteti face gratis aici. Sunt mai multe, insa, pe care le puteti face cu bani putini. Daca sunteti un turist pasionat, nu e nimic mai simplu decat sa va faceti rost de harta turistica, sa va incaltati cu ceva comod si sa plecati la drum! Daca nu sunteti un mare maestru in “cititul” hartii, atunci va recomand sa intrati pe situl celor de la Sandeman http://www.newmunichtours.com/daily-tours.html si sa va inscrieti la turul  turistic gratuit care dureaza 3 ore. Inima orasului vechi , de mai bine de 500 de ani, este Marienplatz.  
Initial I s-a zis Schrannen, dar autoritatile au redenumit-o cu numele Feciorei Maria ca sa protejeze orasul de holera. In centrul pietei se afla columna dedicata tot Sfintei Fecioare care are in varf statuia acesteia , realizata de
Hubert Gerhard, iar baza coloana este flancata de mai multi ingerasi. Cladirea cea mai impozanta din piata este indiscutabil Neues Rathaus, adica Primaria
Noua, care a fost ridicata intre 1867 si 1908, in stil neogotic, de catre Georg Joseph Hauberrisser. Ea este decorata cu foarte multe statui reprezentand fiinte alegorice. Deliciul turistilor il reprezinta spectacolul clopotelor si dansul statuilor din  “Rathaus Glockenspiel”, turnul inalt de 85m.
Spectacolul dateaza din anul 1517, cand a avut loc prima reprezentatie pentru a sarbatori sfarsitul epidemiei de ciuma, iar de atunci se tine de trei ori pe zi: la 11.00 , 12.00 si la 17.00. Rathaus Glockenspiel este format din 32 de figurine in marime naturala care se rotesc pe muzica generata de cele 40 de clopote. Spectacolul dureaza 15 minute si nu trebuie ratat. Langa Primaria Noua se afla o mica fantana, Fischbrunnen sau Fantana Pestilor, proiectata de Konrad Knoll in 1864. Centrul strange laolalta multe obiective turistice importante. In fata Primariei noi se afla Biserica St Pieterskirche. Desi in exterior pare destul de austera, interiorul este decorat intr-un baroc, as spune, luxuriant. 
Daca ati ajuns pana aici, mai faceti cativa pasi si vizitati si biserica cu doua turle care se termina cu doua cupole de arama in varf, Frauenkirche sau Biserica
Maicii Domnului. Ridicata din caramida rosie, aceasta a fost proiectata de Jorg von Halsbach si succedat de catre Lucas Rottaler. Catedrala are dimensiuni mari: 109 m lungime, 40 m latime, iar turnurile au o inaltime de 99m. Cladirea este protejata de catre Primarie, existand o lege care nu permite ca o alta cladire sa ii obstructioneze vederea.  Inauntru se afla mormantul lui Ludwig al IV-lea al Bavariei, inconjurat de statuile a 4 cavaleri asezati in genunchi. In interior se mai afla un punct de atractie maxima, cunoscut ca “urma diavolului”. 
Conform legendei, arhitectul ar fi facut un pact cu dracul ca acesta sa-l ajute sa ridice cel mai inalt lacas, cu conditia ca in biserica sa nu existe nici o fereastra. Cand a terminat-o, arhitectul l-a luat pe diavol de mana, l-a dus in mijlocul bisericii si l-a pus sa se uite in sus! Nu se vedea nici macar o singura fereastra, desi interiorul era tot luminat natural. Simtind ca arhitectul l-a pacalit, dracul s-a infuriat si a batut atat de tare din picior incat si-a lasat urma talpii in piatra podelei. Intrarea in biserica este gratuita, daca vreti si in muzeu – atunci platiti. In nici un caz sa nu o luati ca punct de reper. Turlele ei sunt atat de inalte incat se vad de la mare distanta. Dai roata centrului, ii vezi turnurile langa tine, si cand colo - ia-o de unde nu-i! 
Nu foarte departe de aici se afla Stadtmuseum, in galeriile caruia sunt expuse obiecte din perioada medievala, cu berari-papusari si veseli menestreli. 
Trebuie mntionat faptul ca piata este plina de tarabe cu inghetata sau cu hotdog in stil german. Nu mai vorbesc de terasele aproape neincapatoare pentru numarul mare de turisti. Iar tentatiile sunt fara numar!
Centrul este spectaculos pentru ca sunt atat de multe lucruri de vizitat! In dreapta primariei noi se afla Altes Rathaus, adica Primaria Veche, care dateaza din 1394. Cladirea ridicata in stil gotic tarziu a fost proiectata de catre Jorg von Halsbach. In fata ei se deschide piata Viktualienmarkt. Aceasta a fost construita din ordinul lui Maximilian I in 1807. 


Ea este organizata in mai multe pavilioane, dedicate produselor de carne si produselor din carne, peste, flori, brutarie, legume, branzeturi, miere si berarie.
Hofbrauhaus este cea mai celebra berarie din lume si a fost initial Beraria Regala din Munchen. Ea a fost infiintata in 1589 de catre Ducele Wilhelm al V-lea. Aici s-a produs bere fara hamei, iar mai apoi bere din grau. Din 1610, berea produsa aici a fost oferita spre consum tuturor locuitorilor orasului.
Astazi, localul reprezinta una dintre cele mai renumite obiective turistice ale orasului, nu numai datorita sortimentelor numeroase de bere si mancarii traditionale, ci si datorita frumoaselor chelnerite imbracate in costume bavareze traditionale care tin in fiecare mana cate 5 halbe mari cu bere.  Intrarea este gratuita, dar berea va costa aproape 7 euro/halba. 
In sala mare incap si 900 de oameni, in marea lor majoritate mari amatori de bere. Unii sunt doar curiosi ca mine! Berea este prilej de sarbatoare in Germania unde anual se organizeaza celebrul festival Octoberfest. Istoria acestui festival este interesanta. Se zice ca un ofiter bavarez ar fi sugerat organizarea unei curse de cai cu ocazia festivitatilor planificate pentru casatoria printului Ludovic I al Bavariei cu printesa Therese von Hildburghausen. Regele Maximilian I a fost incantat de sugestie si a organizat cursa de cai pe o pajiste nefolosita, aflata la marginea orasului, iar tanara mireasa ar fi numit festivitatea Oktoberfest. Pajistea este stiuta si azi sub denumirea Theresienwiese, adica Pajistea Theresiei, locul in care se afla cel mai important nod de cale ferata din capitala Bavariei, Hauptbahnhof, adica Gara Centrala. In anii urmatori, serbarile au fost organizate de catre edilii orasului, cu finantari private, permitand consumul de bere in acel perimetru. Ca si in zilele noastre, mesele si bancile lungi ocupau suprafata terenului facand loc bunei dispozitii. Petrecaretii dansau, jucau popice se luau la intreceri. Corturile au fost introduse o data cu inmultirea firmelor producatoare de bere, astfel incat fiecare dintre ele avea cortul ei personalizat. Si atunci, ca si acum, festivalul debuta cu parada carelor producatorilor de bere, impodobite cat mai frumos si trase de cate 4 cai fiecare si avea ca punct de plecare Marienplatz. Obiceiurile s-au pastrat pana astazi, doar motivele difera. Daca inainte defilarea era obligatorie pentru ca producatorii nu aveau cum sa isi care altfel butoaiele cu bere, astazi este clar un exercitiu de marketing care promoveaza in maniera cea mai spectaculoasa festivalul. Oktoberfest marcheaza puncte istorice importante: in 1881 s-a prajit la protap primul bou, in 1885 au aparut meniurile, in 1892 s-a folosit prima data halba - cel mai apreciat suvenir al festivalului de astazi, in 1935 s-a organizat parada costumelor populare care astazi insumeaza peste 9000 de participanti care prezinta costumele populare inclusiv ale altor popoare. In 1950 a fost implementat obiceiul ca primarul sa desfaca primul butoi de bere. Festivalul berii are loc in fiecare an in luna octombrie din anul 1810, dureaza 16 zile si este cel mai mare festival din toata lumea. Se zice ca in fiecare an, in timpul acestor serbari se consuma 7 milioane de litri de bere! Daca nu intelegeti cat de mare este cantitatea consumata, atunci merita spus ca Germania produce anual 30 de milioane de litri de bere! Cum vi se pare acum?
N-ar trebui sa parasim orasul vechi fara sa nu trecem in revista portile vechi care dateaza din Evul Mediu. Dintre cele 4 porti, astazi au ramas in picioare doar trei: 
Sendlinger Tor – cea mai veche poarta care a rezistat secolelor, a fost intrarea dinspre drumul comercial spre Italia, 
Isartor - amplasat nu departe de Marienplatz si 
Karlstor din piata semicirculara Karlplatz. In Evul Mediu, burgul era protejat de un zid de aparare cu 4 turnuri mari si 5 mai mici. Sistemul de fortificatii a fost ridicat incepand cu anul 1285 si finalizat in 1347. In 1791, Karl Theodor, electorul Bavariei, a decis daramarea lui, pentru ca orasul sa se poata dezvolta si in afara lui. 
Centrul este plin de magazine , mai cu seama spre Max Joseph Platz, locul in care sunt amplasate cele mai frumoase cladiri din oras: 
Teatrul National, Opera Bavareza, Posta, Palatul Rezidenz.  

Fosta resedinta a monarhilor bavarezi din 1385 pana in 1918, acesta s-a numit la inceput Neuveste si a fost locuit prima data de Ducele Stephan al III-lea. Toti monarhii care au locuit aici au extins palatul adaugandu-i noi aripi, gradini, fantani, contribuind la frumusetea lui desavarsita. Astazi el este deschis publicului si adaposteste colectii de arta, mobilier, portelanuri, tapiterii, bijuterii. In gradinile sale se afla grota artificiala decorata cu cristale. Daca vreti sa vedeti tot, pretul combinat al muzeelor se ridica la 13 euro/persoana. 
O  alta piata superba este Odeonsplatz, marginita de Feldherrnhalle, Theatinerkirche si Hofgarten. Inainte de daramarea zidurilor de aparare, aceasta zona se afla in afara burgului. Aici se afla Schwabienger Tor care marca iesirea spre Schwabing.  In 1816, Ludwig I a cerut arhitectului Leo von Klenze sa proiecteze o piata  care sa marcheze intrarea triumfala in oras.
Cladirea cea mai frumoasa este Feldherrnhalle, loggia germana construita intre 1841 si 1844, avand ca sursa de inspiratie Loggia dei Lanzi din Florenta. “Sala maresalilor”, spatiul delimitat de 3 arcade ale carei scari sunt flancate de doi lei din piatra, a fost ridicata in onoarea maresalilor bavarezi. 
Langa ea se afla Theatinerkirche, o superba biserica realizata de doi arhitecti italieni – Agostino Barelli si Enrico Zucalli, dupa modelul bisericii San Andrea del Valle din Roma.  
Hofgarten este gradina renascentista amenajata din ordinul Ducelui Maximilian I in 1613, unde a fost amenajat Templul DianeiDaca vreti sa mergeti in Muzeul de Stiinta si Tehnica, adica in Deutsches Museum, trebuie sa scoateti bani din portofel, dar cred ca ii merita, mai cu seama daca aveti copii.
Acesta se afla pe Insula raului Isar inca din 1925. Aici sunt dezvaluite tainele astrologiei, astronomiei, chimie, marinei, agriculturii, cailor ferate, telecomunicatiilor, aeronauticii - haideti ca m-am pierdut! In toate tainele stiintei si tehnologiei! Cum nu le am cu tehnica, va spun ca merita sa vedeti cu ochii vostri primul autoturism fabricat in 1886, fulgere adevarate infuriate si colorate, trenuri, avioane…un muzeu pentru baieti, ce sa mai lungim vorba! Dar va puteti sacrifica, doamnelor, de dragul baietilor mari si mici, topiti dupa exponate, ateliere si experimente. Intrarea costa 8.50 euro/adult, 17 euro / familie, 3 euro / copil. 
Cel mai mare parc din oras este Englischer Garten sau Gradina Engleza, in care sunt mai multe zone de interes generate de: pagoda chinezeasca, templul grecesc Monopteros, lacul Kleinhesseloher, casa japoneza a ceaiului, berariile si gradinile de vara. Parcul a fost amenajat din ordinul lui Carl Theodor in anul 1700 si se spune ca ar fi cel mai mare parc din lume. Intrarea e gratuita. 
In Rindermarkt se afla Biserica St Petru/ Peterskirche sau Alte Peter, dupa cum ii spun localnicii. Ea a fost ridicata in 1180 si este cea mai veche biserica din oras. In interior sunt adapostite sculpturi care dateaza din sec 15, moastele Sfintei Munditia al carei schelet e poleit cu aur si acoperit cu pietre pretioase. Cam kitchios as zice eu si prea macabru, dupa gustul meu! Intrarea este gratuita, daca urcati in turn, platiti 2.50 euro. 
La periferia orasului in partea de vest se afla Palatul Nymphenburg, fosta resedinta de vara a regilor bavarezi. Palatul a fost ridicat in 1664 de electorul Ferdinand Maria pentru a celebra nasterea fiului sau, Maximilian Emanuel. Palatul a fost proiectat de Agostino Barelli. Si acest palat a fost extins si modernizat de catre toti suveranii care au locuit aici.  Suprafata lui se intinde pe o lungime de 600m. Grajdurile palatului gazduiesc colectia de trasuri si sanii regale, reunite in Marstallmuseum. Tot aici se afla expusa si colectia de portelanuri. Palatul este inconjurat de un superb parc decorat cu statui, cascade, lacuri pe care se odihnesc lebede gratioase. Biletul combinat costa 11.50 euro/persoana.  Dar cum despre el am vorbit deja, nu am sa insist asupra lui. Munchen-ul nu este frumos doar pentru arhitectura sa veche, ci si pentru cea armonizata cu noile tendinte din arhitectura moderna. 
Sunt cladiri superbe care nu trebuiesc ratate: 

Olympia Park
Turnul Olimpic inalt de 290 m, 
Allianz Arena – unul dintre cele mai celebre stadioane europene, 
Muzeul BMW Welt si cladirea cu birourile BMW in forma de motor cu 4 cilindri de masina. Si mai trebuie sa va spun ceva: multe muzee pot fi vizitate gratis tot timpul, dar cele mai grozave, precum Glyptothek si Munchner Stadtmuseum se pot vizita gratis doar duminica! 
Sunt convinsa de faptul ca am omis foarte multe informatii pentru ca, intr-un oras superb in care sunt atat de multe obiective turistice care merita vizitate, este imposibil sa nu uiti cateva, chiar daca le-ai vazut. 
Pinakotek
Bavaria este renumita nu numai pentru halbele mari de bere, pentru sortimentele de wursti, pentru pantalonii scurti (Lederhosen) pe care ii poarta barbatii, dar si pentru arhitectura caselor, frumos pictate si decorate, pentru  cei mai renumiti sculptori din lume!
Gradina botanica
Muzeul de antichitati,
Muzeul de etnologie, 
Muzeul de capodopere stiintifice si tehnologice, 
un colt de oras
Universitatea tehnica,
Arcul de triumf, 
Asamkirche, 
Michaelskirche, 
Casa Lenbach, 
Palatul de Justitie, 
Statuia Bavariei. 
Mai tragic este atunci cand nu stii de ele, dar te poti consola cu gandul ca le vezi data viitoare. Prin urmare, e obligatoriu sa te intorci!