Ploaia de cuvinte

Ploaia de cuvinte

sâmbătă, 26 iulie 2014

Puterea din alcov

Ma gandeam deunazi ca poporul roman se afla sub un semn fatidic, de vreme ce la carma lui au stat deseori conducatori cu multiple personalitati. In cartile de istorie din copilaria mea invatam povestea lui Cuza in relatie directa cu taranii si asupritorii lor: cum merge el deghizat (!) prin targ si se-ntalneste cu negustorul care cantarea marfa cu ocaua mica. Inca nu m-am decis ce ma revolta mai tare: negustorul corupt sau domnitorul deghizat! Pentru ca dincolo de exemplul cu pricina, deghizarea a fost si ramane o problema in Romanica. Pentru ca nu poti decupa un personaj si sa il plantezi pur si simplu intr-o situatie si sa faci abstractie de context. Nici atunci si nici acum nu se vorbeste despre anturajul corupt in care traia domnitorul Cuza si nici despre slabiciunea acestuia pentru femei sau patima pentru jocul de carti!  
Cuza s-a nascut in 20 martie 1820 intr-o familie boiereasca de sorginte fanariota din Moldova sec  16. Tatal lui, ispravnicul Ioan isi avea radacinile in Moldova arhaica, in vreme ce mama, Sultana, provenea intr-o familie greco-italiana de sorginte fanariota de pe malul european al Bosforului. Cuza a absolvit studiile liceale la pensionul francez din Iasi avandu-i colegi pe Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu si si-a sustinut bacalaureatul in litere la Sorbona! Si-a dorit sa ajunga medic, dar, netrecand lectia primei disectii in morga unui spital, a fost obligat sa renunte si sa se indrepte spre partea juridica. Cu toate astea, nu si-a terminat niciodata studiile academice: nici cele de la medicina, nici cele juridice. Cazand in patina jocurilor de noroc si a femeilor usoare, parintii s-au vazut nevoiti sa il aduca fortat in tara.  Dar tanarul deja fusese contaminat cu microbul jocului de noroc si dezvoltase o slabiciune fata de nurii doamnelor frumoase.  Faptul ca nu avea pregatire academica i-a limitat accesul la o cariera satisfacatoare, inscriindu-se cu grad de cadet  in armata, iar mai apoi angajandu-se prezident  la judecatoria tinutului Covurlui. Datorita cinstei si corectitudinii sale, Cuza a ajuns director in Ministerul de Interne, iar mai apoi parcalab la Galati. In Cazinoul din Galati l-a intalnit pe belgianul Charles Liebrecht, cel care avea sa ii speculeze slabiciunile si sa il discrediteze, profitand din plin si pentru o lunga perioada de timp de pozitia lui sociala si politica. Ii prezenta femei usoare, il ajuta sa castige la carti din pozitia lui de sef de cazinou, ca mai apoi sa il imprumute cu bani cand pierdea totul la carti. 
Dupa ce si-a pierdut toata averea si s-a trezit sarac, Cuza s-a casatorit cu Elena Rosetti, descendenta unei familii boieresti cu prestanta si avere,  nepoata domnitorului Mihail Sturdza, fiica postelnicului Iordache Rosetti si a Ecaterinei Sturdza. Cuza avea 24 de ani si era magistrat, Elena avea 18 ani si era casnica.  Elena Rosetti era o tanara uratica, mica de statura si subtire tare, cu ochi negri si par saten inchis, pieptanat cu carare pe mijloc si prins cu camee albe, imbracata in rochii de dantela bogat brodata, cu fata inexpresiva, poate prea rotunda si un corp nu tocmai bine facut. 
Desi foarte bine educata, cu un simt acut al raspunderii si devotamentului, cuminte si ocrotitoare, lipsita de incredere in sine, dar dispusa sa ofere credit barbatului de care era profund indragostita, era lipsita de farmec si feminitate, mai mult tacuta si excesiv de timida. Stia care ii era menirea si-si acceptase resemnata locul in familia pe care se straduia sa o construiasca. Desi introvertita si plina de inhibitii generate de o societate burgheza bazata pe conventii sociale, in public se impunea prin seriozitatea si tactul cu care aborda fiecare situatie in parte. 
Cuza era un barbat prezentabil, de inaltime medie si fizic placut, cu parul blond si ochi caprui, cu mustata si barbison.  Fire de boem, usuratic si nestatornic, fire impulsiva si eatrovertita, galant cu damele si gentilom cu barbatii, era compet dezinteresat de starea materiala si lega prietenii de anturaj. Constantin Giurescu in caracteriza astfel: “ era un om  simpatic si inteligent, avand replica prompta si ascutita. Chiar si slabiciunile sale – nu dispretuia, mai ales nu dispretuise in tineretile sale, un pahar de vin bun si omagia frecvent sexul frumos- erau din acelea pe care contemporanii le priveau cu ingaduinta.” Bolintineanu il descria ca fiind ”un barbat de statura mijlocie, insa aratos, cu o infatisare placuta si ademenitoare. Manierele lui erau distinse, ceea ce nu putin ii ajuta in izbanzile sale diplomatice” si continua”era nelacom de bani, si cea mai buna dovada despre aceasta este ca el a fost unul din domnii ce a iesit din domnie fara sa fi facu avere mare”. Mariajul era sortit esecului inca din simpla lor alaturare, erau ca apa si uleiul.  Sansese ca acest mariaj sa treaca proba focului au fost diminuate si de faptul ca Elena nu a putut sa-i dea un urmas sotului. Ba mai mult, relatiile ei cu parintii au fost mult mai stranse decat cele pe care le avea cu propriul barbat.  Tinerii s-au mutat in casa parintilor lui Cuza, din Galati, dar el nu prea statea pe - acasa, ci mai mult in saloanele pline de dame de societate unde barbatii se se strangeau la partidele de carti. Elena se simtea izolata si parasita, gasind alinare in scrisorile pe care le trimitea parintilor si socrilor ei “nu am noutati sa va dau, caci ies foarte rar, negasind placere decat la mine acasa; incolo societatea din Galati este de o monotonie fara asemanare”, gasind de fiecare data scuze indiferentei sotului ei fata de familie “fiind foarte ocupat...m-a rugat sa-ti transmit respectuoase sarutari de maini”. In schimb Cuza pleca deseori la Iasi pentru mai multe saptamani fara sa dea cuiva socoteala.  Iar desele lui absente , numeroasele aventuri amoroase si pierderile inregistrate la jocul de carti aveau sa ridice multe bariere intre cei doi soti. Gurile rele spun ca si Elena si-ar fi gasit alinare in bratele colonelului Mavrichi, barbat oaches si frumos, sau in cele ale capitanului Mitica Pruncu, trimis in surghiun peste granita ca urmare a deconspirarii relatiei. In saloanele iesene se punea la cale revolutia de la 1848, cand Sturza a decis arestarea celor care unelteau impotriva stapanirii, iar Cuza a fost arestat si ridicat din casa lui Alexandru Mavrocotdat pe cand se afla la o partida de carti. Atunci Elena a dat dovada propriei sale masuri, dovedindu-si determinarea si tenacitatea. S-a intalnit cu consulul britanic Cuninghan si au pus impreuna la cale planul de evadare al lui Cuza in Occident. Elena, impreuna cu sora ei, Maria Rosetti, au platit cu bani grei eliberarea acestuia din inchisoare si trimiterea lui la Paris. Un an mai tarziu s-a intors in Moldova impreuna cu suita noului domn, Grigore Alexandru Ghica.  A fost reprimit in armata ca sublocotenent , avansat ca maior si loctiitor al caimacanului Vogoride, devenind al doilea om in stat.In 1858 a fost avansat la grad de colonel si numit adjunct ul Ministrului de Razboi, un an mai tarziu fiind ales Domn al Moldovei si Valahiei peste care a domnit vreme de 7 ani. Desi inceputa sub auspicii de bun augur, domnia acestuia a esuat in 1866 intr-o maniera lamentabila, coruptia din ultimii 2 ani de domnie atingand cote alarmante si pierzand orice sustinere interna si externa. Momentul este cunoscut drept “monstruoasa cualitie”  cand este inlaturat de la domnie si trimis in exil. Istoricii sustin ca atat cresterea , cat si decaderea sa publica se datoreaza femeilor din viata sa: Doamna Elena, Cocuta Vogoride si Maria Obrenovici. Pe vremea aceea infidelitatea era acceptata si tolerata si nu conducea neaparat catre un divort sau afectarea carierei politice. Desigur, se cerea un minim de tact si o anumita discretie doar pentru a proteja sentimentele ranite ale nevestei.  In cazul Elenei, aceasta s-a simtit mai mult decat tradata si umulita, considerand traiul lor comun imposibil de suportat. Cuza a fost de parere ca mutatul la Paris ar putea sa le salveze casnicia, motiv pentru care au parasit tara pentru o perioada. Iesita de sub influenta autoritara a mamei sale, Elena avea sa se ingrijeasca mai atent,sa-si schimbe toaletele, sa citeasca mai mult, conturandu-si o personalitate proprie. Din pacate, nici acest examen nu avea sa il treaca Alexandru tot din pricina unei amante. Cu toate astea, eu cred ca decaderea se datoreaza propriilor lui slabiciuni si carente, venite din interiorul, nu din afara lui.  Intotdeauna a fost un fustangiu, dar aceasta perioada a vietii sale a fost adusa in fata atentiei publice datorita functiilor pe care le ocupa si datorita notorietatii relatiilor sale amoroase cu nevestele unor importanti oameni politici. Cea mai rasunatoare a fost aceea cu nevasta caimacanului Nicolae Vogoride.  Desi stia de relatia dintre nevasta-sa si subalternul lui, caimacanul l-a sustinut in cariera politica avansandu-l pana la grad de colonel.  Vogoride era un antiunionist convins, iar dragostea pentru Cuza a determinat-o pe Cocuta sa isi tradeze barbatul, facand publice documentele prin care acesta falsificase alegerile din 1857. 
Dar cea mai celebra avea sa fie relatia cu Printesa Serbiei,  Maria Obrenovici, fiica lui Constantin Catargi si a Smarantiei Bals si vaduva lui Milos Obrenovici, femeie pasionala, o meridionala temperamentala cu mult sex-appeal.  Inca de mica avusese puzderie de adulatori  carora le-a raspuns pe masura invitatiilor. Datorita pozitiei sociale, prin patul ei au trecut doar barbati puternici si influenti, fiind casatorita de doua ori: cu un general sarb cu care a avut un fiu – Rudi Catargi, si cu Printul Milos Obrenovici cu care a avut un fiu, viitorul rege Milan al Serbiei. Aceasta era “foarte frumoasa, cu un bogat par negru si ochi albastri…”  si a aparut in viata sotilor  Cuza imediat dupa intoarcerea cuplului de la Paris, la Palatul de la Ruginoasa. Desi Maria nu avea sa calce niciodata in acel sanctuar, aceasta ocupase in schimb toata lumea din afara lui. Inceputa destul de timid ca o aventura de-o noapte, relatia avea sa se transforme intr-una extrem de pasionala si cu multe implicatii politice. Maria a bifat nenumarate alte aventuri in afara acestei relatii, dand chiar nastere altor copii din legaturi de ocazie. Cuza era deja domn si, desi Elena participa  la ceremoniile de la Palat la bratul sotului ei, organiza baluri, prezida dineuri si acte de caritate, Maria era aceea care ocupa in totalitate inima si patul lui. Mai tanara cu 10 ani decat rivala ei, Maria miza pe determinarea cu care era dispusa sa isi joace cartea, cu inteligenta si cochetarie. In vreme ce Maria marja pe ambitie si inteligenta , Elena s-a resemnat si s-a intors la Paris unde Cuza a refuzat sa ii trimita banii necesari asigurarii unui trai decent. S-a intors dupa 3 ani de autoexilare in incercarea de a-si salva sotul din inima coruptiei care se intindea in jurul lui ca o maladie. Cuza ii cumparase deja Mariei o casa cocheta, situata nu departe de Palat,  pe strada Biserica Amzei, platind fabuloasa suma de 7000 de galbeni imparatesti!  Casa fusese dotata corespunzator: cu covoare persane si mobila aduse special de la Paris, cu tablouri, icoane, carti rare si bibelouri pretioase potrivite statutului de metresa domneasca.  Maria ii nascuse domnitorului 2 fii, Alexandru si Dimitrie. Cuza a mers pana acolo incat a fortat-o pe Elena sa semneze actele de adoptie a lui Alexandru si a sfasit prin a-i adopta si iubi pe amandoi fiii acestuia. Tocmai acest curaj de a sfida o societate barfitoare, acea dragoste neconditionata fata de copiii rezultati dintr-o relatie extraconjugala a sotului ei l-a obligat pe Cuza sa o respecte recunoscand faptul ca nevasta lui era o mama mai buna decat amanta si mama de drept a fiilor lui. Maria era foarte apropiata de belgianul Liebrecht, fostul sef al cazinoului din Galati, ajuns directorul Postelor, confidentul si prietenul ei si al domnitorului. Dar Maria era de nestapanit si nu s-a lasat pana nu s-a mutat la palat si si-a adus toti prietenii in cercul lui Cuza cerand favoruri pentru ei.  Iar nemultumirea celorlalti crestea, doamnele de rang nobiliar refuzand sa participe la seratele organizate in palat, in vreme ce sotii lor declinau participarea la evenimentele oficiale. Cand complotistii au pus in aplicare lovitura de stat, ei au ocolit apartamentele Doamnei Elena si ale copiilor, dar au avut grija sa il prinda pe Cuza in patul Mariei. Din “monstruoasa coalitie” facea parte inclusiv amanta , care primise sarcina sa il retina pe Cuza in palat si sa deschida usa celor ce vroiau sa il vada plecat din palat. Cel care l-a obligat pe Cuza sa abdice a fost I.C.Bratianu. Domnitorul a decis sa plece in exil cu amanta, iar Elena a aflat de fuga lor abia dupa ce acestia ajunsesera la Viena. Cativa ani mai tarziu, bolnav si parasit, Cuza avea sa re reintoarca la sotia lui, stabilita la Heidelberg, unde domnitorul avea sa si moara. Cu toate astea, Cuza s-a intalnit pe ascuns cu Maria prin diferite hoteluri europene pana cand a cazut bolnav la pat! Desi n-a iubit-o niciodata, Elena i-a castigat respectul printr-un devotament la nivelul caruia el niciodata nu a reusit sa se ridice. Cuza si-a lasat prin testament averea, inclusiv Palatul de la Ruginoasa,  Doamnei Elena si fiilor lui. Domnitorul a murit in bratele ei, in vreme ce Maria dansa la balul vienez organizat in onoarea Imparatesei Augusta, sotia Kaiserului Wilhelm I, a carui doamna de onoare era.
Dupa moartea lui Cuza, Elena si-a dedicat restul vietii educatiei celor doi copii adoptati. Din pacate, bagajul lor genetic a fost mult mai puternic decat educatia sanatoasa primita. Dimitrie, dupa un trai vicios ca si tatal sau si bolnav de afectiuni pulmonare, a preferat sa isi traga un glont in cap dupa ce se indragostise la Paris de o femeie de moravuri usoare. Alexandru, desi si-a dorit sa isi construiasca o cariera politica, a fost obligat sa se rezume la un trai linistit alaturi de sotia lui Maria Moruzi, fiica lui Alecu Moruzi si al Adelei Strurdza. El a murit la 23 de ani in timpul voiajului de nunta la Madrid, din pricina unei miocardide severe, lasandu prin testament toata averea nevestei  cu care era casatorit de 6 luni. Deoarece nu s-a inteles cu nora ei si din proprietara devenise o tolerata, Elena a fost obligata sa paraseasca Palatul de la Ruginoasa si sa se mute la Iasi, iar mai apoi la Piatra Neamt unde a murit saraca. Desi femeie stearsa si timida, Elena reusise sa castige aprecierea Imparatului Napoleon III si al sotiei lui, Eugenia, dar si respectul lui Carol I, al lui Ferdinand si al sotiei lui, Maria. Tanara vaduva, Maria Moruzi, avea sa se indragosteasca si sa se casatoreasca cu Ionel Bratianu, inginerul proaspat intors de la Paris, fiul celui care il determinase pe Cuza sa abdice. Cei doi au divortat in aceeasi zi cand s-au casatorit, evenimentul fiind cunoscut drept "casatoria-divort de la Ruginoasa". Dupa decesul Mariei Moruzi, respectand dorinta Doamnei Elena, palatul a fost donat prin testament Spitalului de copii "Caritatea" infiintat de Elena Cuza. Maria Obrenovici n-a avut nici ea o soarta mai fericita deoarece s-a sinucis si ea la Dresda atunci cand a aflat ca e bolnava de cancer. 
Daca va ganditi putin si va-ntrebati cine a detinut cu adevarat puterea, raspunsul este greu de gasit. Dupa mine aceste destine au fost legate doar de puterea din alcov!  





                      

joi, 24 iulie 2014

Parfum de tuberoze

O veche legenda frantuzeasca spune ca fetelor nemaritate nu le este permis sa miroasa florile de tuberoze pana nu se lasa seara peste zi pentru a nu fi contaminate cu nebunia iubirii. Luise de la Valliere, amanta Regelui Ludovic al 14, si-ar fi umplut boudoir-ul cu flori de tuberoze ca sa isi dovedeasca inocenta in fata Reginei Maria Tereza care o banuia ca ar fi ramas gravida cu ilustrul ei barbat. Renumitele Gradini Bagatelle, create in doar 64 de zile, au fost rezultatul unui pariu facut de Maria Antoaneta si Carol al 10-lea, pe atunci conte de Artrois, avandu-le ca vedeta florala pe celebrele tuberoze intr-o mare de alte flori superbe menite sa transmita olfactiv explozia si bucuria vietii. Epoca victoriana a asimilat tuberoza ritualurilor de inmormantare. Avand inca din acea perioada reputatia unei flori senzuale, a fost privita uneori si cu ostilitate deoarece impodobea mormintele. Acest fapt a inspirat nasterea unor legende potrivit carora parfumul lor poate ucide persoana care sta intr-o camera neaerisita. In simbolistica actuala, floarea reprezinta mesajul unor voluptati interzise si al unei iubiri pe cat de pasionale pe atat de necontrolate.
Originara din Mexic unde aztecii o numeau “floarea de os”, a fost adusa in Europa in sec 16 si de atunci se cultiva cu predilectie in tari precum Spania si Italia. Indienii o folosesc atat in ritualurile de nunta , cat si in medicina ayuveda existand credinta ca mirosul ei puternic induce stari emotionale profunde, stimuland creativitatea si linistea interioara prin deschiderea chakrei (cel de-al treilea ochi). Tehnica traditionala “enfleurage”  de impregnare a grasimilor cu arome florale, urmata de tratarea celor din urma cu solventi pentru extragerea uleiurilor esentiale, dateaza din sec 17 si a fost practicata in regiunea franceza Grasse, extrasul de tuberoza fiind unul dintre cele mai pretioase materii prime  naturale. Tuberoza are mirosul atat de puternic incat poate parfuma aerul dintr-o camera pentru mai multe zile dupa ce a fost culeasa. Ea a fost folosita in industria parfumiera in epoca baroca, iar apogeul l-a atins in zilele noastre, in special in parfumeria orientala. Oare de aceea sa fie uleiul de tuberoza atat de scump?
Coco Chanel la Cannes in 1939
La Croisette 1947
Imaginati-va pentru o fractiune de secunda La Croisette-ul Cannes-ului anilor 1945, avandu-le ca protagoniste pe Josephine Baker, Arletty, Rita Hayworth, Greta Garbo, Lauren Bacall sau Marlene Dietrich. Pe vremea aceea, Germaine Cellier era creatoarea si  furnizoarea de parfumuri sofisticate divelor care purtau creatiile vestimentare semnate Pierre Balmain. 
Geramaine Cellier a fost primul parfumier de succes de sex feminin, cunoscuta pentru curajul cu care a folosit notele pregnante, aproape violente, dar impecabil armonizate, in parfumuri de succes. Ea si-a creat si promovat parfumurile sub auspiciile Casei Robert Piguet. 

“Fracas”, primul parfum realizat de Germaine, a fost lansat in 1948 si a ramas parfumul de referinta pentru gama celor in care tuberoza reprezinta nota dominanta si masura dupa care se masoara toate cele care au urmat si au influentat seria diversilor creatori: Karl Lagerfeld, Guerlaine sau Givenchy. Originalitatea lui “Fracas” consta in maniera in care efectul floral este unul cald si luxuriant, in forme curate si proaspete, pastrand un echilibru perfect intre notele sale florale de tuberoza si florile de portocal, pudrate cu arome usor ierboase si lemnoase. Este un parfum usor dramatic, generator de emotii si fantezii, care se cere a fi purtat cu personalitate.

Germaine a semnat inclusiv “Bandit” cu note amarui de chinolina si 


Jolie Madame”  cu buchet de viorele, asigurandu-i un loc de cinste in istoria de specialitate. Nascuta in 1909 in Bordeaux, Germaine Cellier a avut sansa de a profita de cele mai bune lucruri din viata si de a avea generozitatea de a le imparti si cu altii. 
A fost o femeie frumoasa: blonda, subtire, cu ochii mari si albastri, delicata in aparenta si impetuoasa in actiuni, demonstrand un spirit liber  de invidiat, plin de ardoare si o detasare intelectuala. In 1930, o data cu aprofundarea studiilor in chimie, ea s-a alaturat echipei de la Roure Bertrand Dupon, sub conducerea lui Jean Sfiras, care studia fractiunile de distilare a produselor sintetice si cu care avea sa se pozitioneze intr-un permanent conflict. S-a mutat in cartierul Montparnasse unde s-a imprietenit cu Chas Laborde si cu o stea in devenire in lumea parfumierilor de succes, Jean Carles. A imbratisat  stilul hauture semnat Pierre Balmain si impresionantele palarii ale lui Rose Valois, adoptand un stil personal de printesa rasfatata. Cu toate astea, era extrem de generoasa cu cei saraci care o poreclisera “ the great lady of the market of Neuilly”. Desi avea aparenta unei femei delicate, vorbea ca un birjar, fuma ca un turc si manca tone de usturoi la cina. A bifat un stagiu de 3 luni la divizia de sapunuri Colgate-Palmolive in 1943, dupa care s-a concentrat asupra parfumurilor. S-a asociat cu Balmain si impreuna au creat un parfum proaspat numit 

“Vent Vert”. Balmain, un fin observator al tendintelor si cerintelor timpului, a fost cel care a realizat ca “a fi eleganta inseamna sa consideri parfumul cel mai important accesoriu, mai important decat pantofii, manusile, poseta sau bijuteriile”. “Vent Vert” a fost creat in jurul mirosului narcotic de tuberoza, amplificat de notele proaspete de bergamota, neroli, iasomie, garoafa si iris, punctat de arome lemnoase de cedru, santal si licheni. Din colaborarea lor au rezultat si alte succese de raft precum “Monsieur Balmain” si “Elysees 63.84”. Mai putin cunoscute sunt “La Huites des Heures” realizat in 1949 pentru Balenciaga, “Agrestic Eau d’Herbes” pentru Hermes sau cele realizate pentru Elizabeth Arden in perioada 1950-1960. A murit in 1976, iar numele ei a ramas o marturie a devotamentului pentru parfumul de tuberoza si o dovada a indraznelii de a folosi aromele puternice in parfumuri extrem de elegante. Stilul ei inconfundabil nu s-a remarcat nicodata prin echilibru, ci prin forta si tupeu, luand forma unei arome inconfundabile, plina de caracter. Parfumurile ei sunt o marturie a unui temperament furtumos, plin de impetuozitate si fermitate in promovarea propriei libertati. Este greu de imaginat ceea ce ar fi astazi parfumeria mondiala fara aportul Germainei Cellier, cat de sfidatoare a fost maniera in care si-a croit drumul si construit cariera intr-o lume monopolizata de barbati,devenind unul dintre rebelii frumosi din istoria parfumierilor de succes.  A avut curajul de a sfida canoanele unei societati cantonate devenind un nume de referinta. Iar cea care a inspirat-o si a ajutat-o sa devina un nume a fost aroma florilor de tuberoza. Desi considerata o floare a carei mireasca le loveste la nivel olfactiv, ea continua sa inspire parfumieri renumiti pana in zilele noastre.


Karl Lagerfeld a lansat in 1974 un parfum somptuos, “Chloe”, realizat tot pe nota dominanta a extractului de tuberoza, impecabil sustinuta de aromele dulci ale florilor de iasomie, ylang-ylang, zambila si iris, dar si de notele calde ale aromelor de ambra, santal, patchuli si mosc, iar Givenchy a dat lovitura dupa acelasi principiu cu “Amarige”. 
Givenchy l-a angajat pe Dominique Ropion sa creeze acest parfum , iar acesta a fost atat de dedicat incat a realizat unul aproape la fel de dramatic precum cel care este cap de lista la aceasta categorie (Fracas), incat produsul final a fost catalogat drept parfumul cu cea mai inalta tonalitate de tuberoza care exista la ora actuala, potentata de notele subtile de cassis. 
Casa Shisheido, prin aportul indiscutabil al lui Serge Lutens, a realizat cel mai gotic parfum pe baza de tuberoza cu “Tubereuse Criminelle”  dedicandu-i o adevarata oda, evocandu-i latura voluptoasa, aproape erotica, ca sa nu–i spunem de-a dreptul vicioasa. Este un joc periculos de indiferenta rece si pasiune firbinte ca acea inclectare aproape dureroasa a doua corpuri contopite intr-o veneratie a iubirii dincolo de pudicitate si efemeritate. Parfumul este o provocare seducatoare si in 
“Carnal Flower” semnat de Frederic Malle, fiind parfumul cu cel mai mare procent de tuberoza care exista acum pe piata, dar atent puse in valoare de notele de eucalipt si nuca de cocos. 



“Nuit de Tubereuse” de la Casa d’Artisan este o glorioasa explorare a senzualitatii florale care a fost inspirat de “a perfume for a secret Parisian summer night”, o noapte romantica, compulsiva si neasteptata. Dincolo de notele de tuberoze, parfumul dezvaluie arome lemnoase impletite cu cele florale , inedit dozate intr-o noua abordare. Cand Bertrand Duchaufour a creat parfumul a tinut seama de aspectul placut, senzual, cremos, bogat si dens al tuberozei si a incercat sa o tempereze intr-o forma seducatoare de expresie prin amestecul cu gardenie, ylang-yland, iasomie.



Guerlain a realizat si el o puternica poezie olfactiva cu “Les Jardins des Bagatte”, o metafora a femeii sofisticate. Si miezul acestui parfum rafinat este asigurat de floarea de tuberoza, asortata cu notele delicate de trandafir, mosc si vanilie. Parfumul doreste sa recompuna o atmosfera, nicidecum sa recreeze o atitudine. 
Dar perfecta omagiere a lui “Fracas”, o comparatie in stilistica olfactiva,  a fost realizata de catre creatoarea Calice Becker cu “Beyond Love” pentru Casa Kilian. Parfumul este o dulce imbratisare dintre tuberoza indiana si iasomia egipteana, aducand laolalta doua lumi senzuale, rezultand un parfum de-o frumusete delicata, fascinanta si ciudata totodata!
Intr-un limbaj secret parfumurile se exprima si se definesc:
Francas: “I am a woman, hear me roar”,
Tubereuse Criminelle:”don’t you mess with me, baby”,
Carnal Flower: “I come in a satin –lined black lacquer box with a lock and key and I cost more than the rest of you”,
Nuit de Tubereuse: nu spune nimic, doar zambeste viclean si dispare in noapte, lasand in urma ei miresme involburate.
In vreme ce tuberoza, subjugata in apa proaspat pusa in vaza,  tipa cat o tin tijele frante sub hoarda florilor: fereste-te! Cine imi cade in mreje, pierdut este pe vecie! Pe raft, parfumurile aliniate sunt mute de uimire. Si tac asteptand dimineata sa le redescopere fiecare dintre noi frumusetea.


vineri, 18 iulie 2014

Floris

In 1700 si putin, Juan Famenias Floris a lasat in urma lui insula natala Menorca si s-a imbarcat pe un vas care avea sa il aduca in Anglia in incercarea de a-si gasi norocul pe alte meleaguri decat cele natale. 
Era tanar si avea impresia ca lumea astepta sa fie cucerita de catre cei curajosi si muncitori. Schimbase aromele mediteraneene cu diminetile cetoase londoneze, dar se bucura ca avea sansa unui nou inceput intr-o lume in care se straduia sa isi gaseasca locul. 
Aici a cunoscut-o pe Elisabeth Hodgkiss, fata cuminte care dorea sa isi intemeieze o familie, cu care s-a casatorit si au avut sapte copii.  In 1730 si-au deschis impreuna o frizerie intr-un cartier londonez elegant si celebru, St James, in care erau comasate mai toate afacerile importante din capitala regatului. 
Magazinul se afla in Jermyn Street la numarul 89, loc in care se afla si astazi. In acest luxos cartier londonez isi aveau atunci resedinta Ducele de Marlborough, Sir Thomas Lawrence si poetul John Gray. 
Cei care au ocazia sa-i treaca pragul au avut posibilitatea sa vada mobila cu vitrine din mahon spaniol, achizitionata direct de la Marea Expozitie organizata la Crystal Palace, in Hyde Park, in 1851 sau cea primita in dar de la onorabila clientela dornica sa isi arate pretuirea pentru nepretuitele produse. La loc de cinste se afla inclusiv tamponul de catifea, folosit pentru plata, gestul de atingere a clientului atunci cand acesta intindea banii fiind considerat lipsit de eleganta. 

Pe langa frizerie, improvizasera un soi de magazin in care vindeau produse de barbierit, piepteni lucrati manual din carapace de broasca testoasa pe care le importa din locul lui de bastina, insula Menorca, si articole de toaleta precum perii de barbierit, ace de par, periute de dinti, piepteni pentru par sau barba cu dinti fini sau rari. 

In 1820 el a primit autorizatia pentru fabricarea pieptenilor si periilor de barbierit semnata si parafata de insusi Regele George V, mandat care de atunci este reinnoit pentru urmasi de fiecare moharh urcan pe tronul Angliei. Mai mult dintr-o joaca menita sa ii intretina amintirile nealterate si sa-i potoleasca dorul de casa, a inceput sa combine uleiuri de plante din extracte de levantica si iasomie cu cele din flori de portocal si sa isi produca “in house” lotiunile folosite pe post de briantina, ulei de par sau lotiune dupa ras. Joaca aceasta cu esente avea sa bifeze aparitia celei de-a doua casa de parfumuri din lume dupa Cologne din Germania, dar avea sa ramana in zona parfumurilor de nisa pana in zilele noastre. Barbatii mureau de placerea esentelor folosite la tuns si barbierit incat au inceput sa le comande si pentru acasa. De aici pana la parfumurile destinate femeilor nu a mai fost decat un pas. Usor-usor se formase o  clientela extrem de fidela si de rafinata care nu ezita sa isi lanseze comenzile in scris si sa astepte sa fie onorate la adresa destinatarului.
Comanda divei Marilyn Monroe
Arhiva Casei Floris detine numeroase scrisori de la clientii care fie multumeau pentru serviciile prestate, fie isi exprimau preferinta pentru anumite comenzi de produse transmise spre a fi onorate.proaspat intoarsa de pe frontul de lupta din Crimeea,  Florence Nightingale ii multumea domnului Floris intr-o scrisoare trimisa in 1863, pentru parfumul floral “cu  miros dulceag”, adaugand informatii despre bolile cu care se confrunta Armata Regala in coloniile din India. Totodata il instiinta despre infiintarea Scolii de asistente din incinta spitalului St Thomas. Originalul scrisorii se afla expus astazi in interioul magazinului alaturi de primul mandat care poarta sigiliul Regelui George V.
Mary Shelley, aflata intr-o calatorie peste hotare, scrisese unei prietene, dandu-i indicatii precise cu privire la un pieptan Floris pe care trebuia sa il cumpere si sa i-l expedieze de urgenta. Lordul Nelson si Lady Emma Hamilton erau de asemenea clienti fideli, Nelson insusi adresand o scrisoare prin care solicita expediera unui parfum si a unor produse de toaleta pentru Lady Hamilton in vreme ce se lupta cu francezii peste ocean. In registrele pastrate cu sfintenie, printre numele de seama, se numara: Regele George V, Regina Elisabeta, Printul Charles, Sir Winston Churchill, Michael Caine, Sir Ranulgh Fiennes, Brian Ferry, Wallis Simpson, Errol Flynn, Vivien Leigh, Marilyn Monroe, Mick Jagger, David Bowie,  Lady Margaret Thatcher, Emma Thompson s.a. 
Celebrul carnet cu comenzi
Cand afacerea se pusese bine pe roate, si-a importat esentele direct din Montpellier, orasul asezat pe Coasta de Azur, concurentul declarat al regiunii Grasse. In 1820 Casa Floris devenise parfumierul Casei Regale Britanice, fapt care o recomanda inclusiv altor case regale europene. Veniturile erau mai mult decat suficiente pentru familia Floris, iar clientela avea sa o transforme in cea mai stilata si eleganta Casa de parfumuri din intreg regatul, statut pe care si l-a pastrat pana astazi. In spatele magazinului functioneaza din anul 1910 un muzeu al casei in care sunt conservate produse si recipiente care dateaza inca de la inceputurile lui Juan Floris si al sotiei acestuia. Pe vremea aceea produsele erau realizate manual in subsolul magazinului, impachetate frumos si aduse la etaj spre a fi asezate in raft. Inca de la inceput parfumurile au purtat nume de femei, denumite dupa floarea care reprezenta “inima” acestuia. 
Primul parfum a fost creat de catre Juan Floris in 1786 si se numea “Lily of the Valley”, ramanand unul dintre favorite pana in zilele noastre. Acesta este un parfum traditional care reuneste aproximativ 250 de uleiuri, organizate in jurul florii de crin. Are un miros delicat si de durata, generat de amestecul de flori de lamaie si crin, potentat de prezenta iasomiei, trandafirului si tuberosei.  
“Bouquet de la Reine” (Buchetul reginei) a fost parfumul creat si lansat special pentru nunta Reginei Victoria cu Printul Albert in 1840, reinventat in 1860 si mai apoi pentru sarbatoarea jubileului de diamant al Reginei Elisabeta. 
Este un parfum construit pe bughetul florilor de iasomie, lacramioare, tuberoza, ylang-ylang si trandafir, asortat cu bergamote si lemn de santal.
“Floris Malmaison” este unul dintre cele mai vechi parfumuri al Casei Floris, fiind creat in secolul 19, in plina epoca edwardiana, si inspirat de Josephina de Beauharnis, prima sotie a lui Napoleon Bonaparte. 
In gradina casei acesteia de la Malmaison, Josephina cultivase circa 250 de specii de trandafir. Ei ii placea sa poarte pe cap coroane din trandafiri atunci cand era pictata.
Parfumul are un miros oriental, unor dulce si lemnos, cu note suave de cuisoare, migdale amare, piper negru si carmadon, imbunatatit de aroma florilor de trandafir, santal, narcise si crin. Parfumul picant si distins, a devenit in scurt timp un semn de rafinament si eleganta. Mirosul extrem de senzual denota o personalitate retinuta si echilibrata, dar totodata distincta si inconfundabila.
“Night Scente Jasmine”, realizat tot de catre Juan Floris in 1806, a fost inspirat de noptile mediteraneene ale copilariei sale, dand nastere unui parfum cu un intens miros de iasomie, gardenie, ylang-ylang, mimoza si trandafir alb. Ideea s-a conturat abia cand s-a reintors in locul natal dupa o absenta indelungata si a realizat cat de dor i-a fost de acele locuri.
“White Rose” a fost unul dintre parfumurile de succes care s-a mentinut in topul vanzarilor pana astazi. Notele sale de varf sunt trandafirii albi, garoafele si violetele, insotite de iris si iasomie. Acesta a fost parfumul preferat al reginei Victoria si adoptat ulterior de nepoata ei, Imparateasa Alexandra a Rusiei.
Dupa moartea lui Juan, parfumurile Floris au fost create in colaborare cu doi parfumieri renumiti, Shelagh Foile si Shelagh Foyle, dar afacerea a fost preluata si manageriata mai departe de catre copiii lui. Dintre toti cei sapte frati, Robert Floris avea sa continue munca inceputa de parintii lui cu aceeasi daruire si inspiratie. Astazi afacerea este gestionata de catre urmasii stranepotilor lui Mary Ann Floris, la randul ei stranepoata lui Juan Floris. 
In 1901, Casa Floris lansa “Edwardian Bouquet” ca forma de celebrare a unei noi ere. Aromele de ceai verde erau combinate cu cele de bergamote, mandarin, iasomie, trandafir si ylang-ylang, condimentate cu accente de mosc, lemn de santal si Patchouli.
Anul 1926, a fost marcat de lansarea parfumului “Royal Arms” pentru a celebra nasterea Reginei Elisabeta, prima nepoata a Regelui George V. 
Acesta a fost reinventat o data cu sarbatoarea Jubileului de diamant al reginei si produs in editie limitata sub numele de “Royal Arms Diamont”, fiind scoase 
la vanzare doar 6 sticlute de cristal care dateaza de la inceputul sec. 19 si decorate fiecare cu un diamant alb Fairtrade de 50 de carate. 
De dop este prins un lantisor din aur de 18K cu un pandativ pe care este mentionat numele parfumului si marcajul de puritate. Un flacon costa 15.000 de lire!
Dservind Casa Regala inca de la inceputurile istoriei sale, Floris a sarbatorit inclusiv casatoria Printului William cu Catherine Middleton lansand “Wedding Bouquet”, parfumul delicat si dedicat tineretii si iubirii care imbina extractul de lacramioare cu mirosul proaspat de  flori de portocal, lamaie si iasomie.
Jermyn Street a fost epicentrul londonez pentru toti gentlemen-ii care faceau jocurile in capitala regatului. Iar Floris nu a uitat ca puterea a apartinut din totdeauna barbatilor care au avut o cota importanta atat in prezenta produselor pe raft, cat si in cele de vanzari. Celebrul Casanova in varianta londoneza, Beau Brummell, era mare consumator de parfumuri Floris. Oscar Wilde era fan “Malmaison Carnation”, inca prezent pe rafturile magazinelor.
“Special 127” a fost creat pentru Marele Duce Orloff al Rusiei in anul 1890.

Barbatii cu staif , provocatori si puternici, se dadeau in vant dupa “Elite”
Acesta a fost lansat in 1851 in catalogul de produse pentru barbati sub forma de after shave si reinventat ulterior ca parfum rezultat din combinatia de note lemnoase si amestec de bergamota, cedru, lavanda si brad.
La sfarsitul sec 18, Juan a fost inspirat de caldura apasatoare a orasului pe timp de vara si a lansat un alt produs destinat barbatilor,  
“Limes”, un parfum bazat pe aroma cojii de lamaie, sustinuta de notele racoritoare de flori de tei, lacramioare si mosc. 

Cam tot in aceeasi perioada a aparut in raft  “Santal” care, desi are in componenta aroma aceleasi coji de lamaie, mirosul este imbunatatit cu notele de piper negru, cuisoare, nucsoara si carmadon verde, dar si arome lemnoase de cedru, santal tamaie, mosc, in amestec cu patchouli si lavanda.
“Floris 89” este un fel de omagiu senzorial adus personajului inspirat din romanele lui Ian Fleming, spionul 0089, James Bond.

Astazi, aflata la a opta generatie de descendenti, afacerea a ramas de-a lungul timpului in familie, iar gama de parfumuri una de nisa. Fiecare dintre ei si-a inceput ucenicia in subsolul magazinului, amestecand esente, spampiland sapunuri. Pe masura ce acumulau cunostinte, fiecare dintre ei au iesit la lumina si au preluat o felie de afacere avand griga sa o duca mai departe. Niciodata Floris nu si-a promovat produsele altfel decat prin recomandarea venita din partea celor care il cumparau. Brand-ul s-a construit si consolidat prin atenta atentia acordata calitatii si satisfactiei consumatorilor. Preturile incep undeva cam de la 79 de lire si nu vreti sa stiti la ce scoruri se vand cele in editie limitata. In ciuda faptului ca astazi Casa detine o fabrica in care muncesc 150 de angajati, retetele si ingredientele au ramas neschimbate, doar tehnologia s-a schimbat. 
In prezent, pe langa linia de parfumuri se produc produse de toaleta: 
sapunuri, sampoane, geluri de dus, lotiuni, lumanari parfumate. 
Chiar daca nu va veti cumpara niciodata un parfum Floris, merita sa intrati si sa il mirositi macar, daca veti avea ocazia! Eventual sa mi-l faceti mie cadou, daca voua nu va place?