Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

miercuri, 16 octombrie 2019

Experienta elvetiana - Geneva

Stiam ca Elvetia este o tara scumpa inca dinainte sa plecam in concediu, in momentul in care cautasem sa facem rezervarile la hoteluri. Stiam ca mancarea, benzina, totul se prefigura sa fie mai scump decat fusese in Franta. Comparativ, preturile din tara vecina ni se pareau acum foarte OK. Pana ce si banala vigneta se cumpara pe un an, neexistand variante pentru perioade mai mici. Ne puseseram inclusiv telefoanele in cui si ne bazam pe wi-fi-ul de la hoteluri. Dupa cum probabil stiti, Elvetia nu face parte din UE, prin urmare costurile in roaming sunt si ele ridicate. Ne gandeam ca ne vor controla la granita, ca ne vor pune sa scoatem bagajele inghesuite in portbagaj. Masina noastra era captusita cu sticle de vin, bagajele fiecaruia se facusera din mari in si mai mari, eram inghesuiti pe banchete de genti, sacose si geci si ne gandeam cu groaza cum ar fi sa ne puna la granita sa le scoatem pe toate afara. Mai eram in stare sa le aranjam la loc? Am trecut granita fara sa ne intrebe nimeni de sanatate. S-au uitat la acte si ne-au facut semn sa plecam. Granicerii si politistii de frontiera erau toti tineti, cam pana in 40 de ani, inalti ca brazii, frumosi, supli, imbracati, cu tinute frumoase, incaltati in bocanci militari si echipati cu armament. N-am vazut un burtos caruia sa ii pice pantalonii sifonati sub burta care se revarsa peste curea, nici gusile acelea inestetice, nici camasile suflecate pana la coate, nici strop de aroganta sau dispret. Erau foarte amabili, dar, si autoritari, impuneau respect prin atitudine si prestanta. Am oprit masina la cateva sute de metri de punctul de trecere si ne-am dus sa intrebam de unde se cumpara vigneta. Doi dintre ei au insotit-o pe prietena mea si chiar ni se parea comic sa o vedem flancata de cei doi tineri in tinute militare si dotati cu armament ca sa cumpere o vigneta.





  

Am ajuns seara tarziu in Geneva, dupa ora 10.00, ne-am cazat rapid si am iesit sa vedem orasul noaptea. Nu stiu daca din pricina oboselii sau chiar orasul in sine nu m-a impresionat deloc. Imediat dupa miezul noptii ne-am intors in camerele de hotel si-am dormit neintorsi. 





Dimineata ne-am trezit cu noaptea-n cap ca sa apucam sa vedem cat mai mult pana in ora 16.00 cand planificaseram sa plecam spre Lucerna. Orasul vechi , cu strazi inguste, incep si se termina in pietele sale pitoresti pline de cafenele, galerii de arta si muzee.





Impresionant a fost la Temple Saint Pierre, catedrala construita in secolul 6, ridicata pe parcursul a mai multor secole in stilul vechi si cel gotic. 



Din varful turnului, Geneva isi dezvaluie frumusetea in panorame de vis. 






Am continuat cu plimbarea pe malul Lacului Leman ca sa putem admira de aproape Jet d'Eau si Jardin Anglais. Aceasta fantana este una dintre cele mai inalte din lume si reprezinta simbolul orasului. 




 



 Construita in 1886 cu scopul de a elibera presunea excesiva a instalatiei hidraulice de la La Coulouvreniere, a devenit in scurt timp un punct de atractie turistica, iar mai apoi s-a transformat in simbolul fortei si vitalitatii acestui oras. Motoarele pompeaza zilnic peste 500 de litri de apa pe secunda la o inaltime de 140 de metri. Jardin Anglais au fost amenajate in 1854 si insumeaza o suprafata de 25.000de metri patrati. Aici este amenajat cel mai mare ceas floral din lume, creat in 1955.






Ne-am dorit sa ajungem si la Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara unde se afla cel mai mare laborator din lume pentru studierea particulelor elementare, dar timpul a zburat atat de repede incat am fost nevoiti sa renuntam. N-as putea sa spun ca nu mi-a placut Geneva, dar asteptarile mele fusesera mult mai mari, Elvetia din imaginatia mea imi era oarecum intangibila si recunosteam in sinea mea o urma de dezamagire.




 




In drum spre Lucerna, peisajele se schimbau de la un km la altul si uneori ramaneam uimita de frumusetea care se desfasura in zare. Piesajele acestei tari sunt pur si simplu incredibil de frumoase. Am traversat spre seara Lucerna si toti patru nu conteneam sa strigam in mers: "Ia uitati-va in stanga! Repede, in dreapta! Wow, ati vazut???" Ne cazasem la 14 km de oras, urcand pe un versant dandu-i roata pana in varf. 


 

 


Cand sa parcam, in fata bordului am vazat raiul! Am sarit din masina inainte  ca aceasta sa se opreasca. Eram clar in Paradis, pe numele lui adevarat Schwendelberg.

 










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.