Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

joi, 28 noiembrie 2013

Happy Thanksgiving Day, my friends!

Happy Thanksgiving Day to all my friends all over the world!

Avatarurile lui Zola in materie de amor



Povestea asta este absolut uluitoare.  Emile Zola, probabil unul dintre cei mai renumiti scriitori francezi ai timpurilor sale, a murit la varsta de 62 de ani in circumstante cel putin bizarre. El primise in ultima vreme numeroase amenintari cu moartea, dar nimeni nu le daduse mare atentie.
Doar ce se intorsese de la vila de la tara impreuna cu sotia lui, Alexandrine, in casa din Paris de pe strada Rue de Bruxelles in 28 septembrie. Afara era o vreme umeda si rece, iar focul arsese mocnit in semineul din dormitor  toata noaptea. Inainte de culcare, Emile inchisese usa de la camera asa cum facea de fiecare data. Vremea de afara ii obligase indiect sa tina fereastra inchisa. S-au bagat in pat si s-au culcat. Au dormit pret de cateva ore, pentru ca in jurul orei 3 dimineata Emile a trezit-o pe Alexandrine din somn: se simtea rau, dar nu a lasat-o sa trezeasca servitoarea, gandindu-se ca facuse o indigestie la cina. Cateva ore mai tarziu se presupune ca Emile s-ar fi trezit din nou si-ar fi incercat sa se dea jos din pat si sa deschida geamul, dar a cazut pe podea si acolo a ramas. La 9 dimineata, dupa ce daduse roata usii de mai multe ori, tot mai convinsa de faptul ca ceva nu era tocmai cum trebuia, slujnica a fortat usa: Emile zacea mort pe podea, iar Alexandrina era inconstienta in pat. Desi doctorii s-au chinuit sa il resursciteze, efortul lor a fost inutil. In final a fost consemnat decesul, iar sotia lui a fost internata de urgenta in spital.

In aceeasi dupa amiaza, doamna Zola a trimis o scrisoare amantei sotului ei, Jeanne Rozerot, in care ii aducea la cunostinta faptul ca Emil trecuse in lumea celor drepti.
Emile avea impreuna cu Jeanne doi copii: Denise in varsta de 13 ani si Jacques de 11 ani. Aceasta a tras imediat conscluzia ca iubitul si tatal copiilor ei fusese asasinat! Si nu a fost singura care a tras aceasta concluzie, tinand seama ca Zola avea o multime de dusmani nationalisti in urma afacerii Dreyfus.
Cand a intalnit-o, Emile avea 47 de ani, iar Jeanne 21. Era tanara, inalta si frumoasa, cu parul lung, prins in coc, cu ochii mari si caprui, cu privirea visatoare si blajina, rumena in obraji, cu trup zvelt si picioare lungi. El incepuse sa imbatraneasca si sa cheleasca, cantarea in jur de 100 kg si se simtea prea gras si prea obosit.
Jeanne mai tanara cu 27 de ani decat Emile Zola, ii devenise amanta inca din 1888, cand aceasta fusese angajata chiar de catre sotia lui in casa lor din Medan pe post de lenjereasa. Alexandrine  o indragea pe tanara care ii aducea aminte de originile sale modeste, o adusese in familia ei si a primit-o in familia ei sa le tina companie in inclusiv pe perioada vacantelor.
Emile s-a indragostit de ea imediat si a fost absolut socat cand frumoasa lenjereasa i-a aratat pretuire si interes, la fel cum si ea a fost mirata de faptul ca un domn de conditia lui ar fi putut fi interesat de o tanara provenita dintr-un mediu modest. Alexandrine avea sa afle printr-o scrisoare anonima abia dupa 3 ani de infidelitatea sotului ei, cand acesta avea deja doi copii.
Desi atmosfera in familie s-a tensionat pana ce au ajuns la un pas de divort, cei doi  au reusit sa faca pace si sa stabileasca niste regulie care au fost acceptate de comun acord si respectate intocmai. Alexandrine era mai in varsta decat el si nu ii daruise nici un copil, fiind oarecum obligata sa se resemneze si sa accepte relatia celor doi amorezi. Emile i-a cumparat lui Jeanne un apartament si o casa de vacanta  la Verneuil, astfel incat sa poata ajunge cu usurinta de la oricare dintre domiciliile sale la cele ale amantei.
Cu timpul, Alexandrine s-a implicat inclusiv in cresterea copiilor, scotandu-i la plimbare, cumparandu-le cadouri si chiar daruindu-le dragostea materna care zacea in ea in stare latenta. Cu toate ca era indragostit pana peste urechi, el nu si-a parasit niciodata sotia. Ii facuse un juramant nevesti-si, promitandu-i sa nu o paraseasca atata vreme cat traieste si s-a tinut de cuvat. Dragostea aceasta interzisa avea sa il trezeasca la viata pe scriitor, a slabit vreo 25 de kg si pe zi ce trecea parca intinerea.  Isi mai scurtase barba, burta aproape disparuse. Se imbraca elegant, purta costume atent croite si asortate cu manusi. Dupa moartea lui, Alexandrine a recunoscut copiii rivalei, dandu-le astfel legitimitatea de a purta numele de familie al tatalui lor. Desi au fost nenumarate zvonuri care presupuneau ca scriitorul fusese ucis, cercetarile au demonstrat ca decesul survenise din cauze naturale. Nu s-a depistat nici cea mai mica urma de monoxid de carbon in incapere, s-au verificat cosurile, insinuandu-se faptul ca semineul nu fusese curatat corespunzator. Printre cei suspectati s-au numarat Alphonse Daudet, fratii Goncourt si adeptii lor care l-au atacat pe Zola din invidii si orgolii literare. La capataiul lui au venit toti prietenii si dusmanii sai, inclusiv Alfred Dreyfus, alaturi de Anatole France si alti literati de aseama, dar si Jeanne impreuna cu cei doi copii, ministri, frunctionari, francmasoni. Soldatii au dat onorul prin salve de arme de foc. 50.000 de oameni au umplut cmitirul Montmartre pentru a participa la funeraliile de inmormantare. In 1908, ramasitele sale au fost exhumate si ingropate in Pantheon.
Poate multi se gandesc ca Zola a fost fericit traind o viata duplicitara. Ei bine, chiar spusele lui contrazic aceasta presupunere: „Nu sunt fericit. Acest partaj, aceasta viata dubla pe care sunt fortat sa o traiesc ma va duce intr-un final la disperare. Am avut visul de a face pe toata lumea din jurul meu fericita, dar vad bine ca asa ceva este imposibil.”  Daca el se simtea nefericit, cantand la doua maini, ma-ntreb cat de fericite erau atunci femeile lui????

Biografie: Henri Troyat - Zola, Flammarion 2002;
               Evelyne Bloch-Dano - Madame Zola, Grasset 1997.