Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

vineri, 30 noiembrie 2018

23 de personalitati banatene in prag de Centenar

Maine vom sarbatori 100 de ani de la infiintarea statului roman prin unirea provinciilor istorice cu Romania. 

Trebuie sa ne reamintim faptul ca, inainte de razboi, Romania era formata din Oltenia, Muntenia, Dobrogea si Moldova si ca , la 1 Decembrie 1918, Transilvania a fost alipita Romaniei. Ceea ce nimeni nu spune in acest moment este ca Banatul a intrat in componenta Romaniei abia anul urmator, in 3 august 1919 pentru ca, in cadrul Congresului de Pace de la Paris si a Conferintei de Pace de la Paris, problema impartirii teritoriale a Banatului a fost intens negociata de marile puteri. Abia se destramase Imperiul Austro-Ungar si valul revolutionar ajunsese pana in Banat. In cadrul negocierilor de aderare a Romaniei la Atlanta in 1916, Bratianu a cerut ca granita vestica sa fie delimitata de cursul apelor Tisa si Dunarea, ceea ce ar fi inclus cele doua teritorii, Banatul sarbesc si Banatul unguresc. Desi initial Atlanta i-a dat lui Bratianu ce a cerut, acest gest nu a fost unul de bunavointa si recunostinta pentru rolul pe care il jucasera banatenii in Primul Razboi Mondial, ci pentru ca Atlanta avea nevoie disperata de un aliat care sa fie in zona de tampon cu pericolul bolsevic si , mai cu seama, sa-i determine pe nemti sa isi mute trupele de la vest spre estul continentului. Sa nu uitam ca razboiul incepuse in 28 iunie 1914 din cauza faptului ca arhiducele Austriei si mostenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, Franz Ferdinand, a fost asasinat la Sarajevo, capitala Bosniei-Hertegovinei, de catre un student sarb bosniac, Gavrilo Princip. Ceea ce marile puteri au pierdut din vedere in timpul negocierilor de inceput a fost faptul ca granita Romaniei avea sa treaca foarte aproape de Belgrad, iar sarbii  nu priveau deloc cu ochi buni noua reconfigurare teritoriala a Romaniei, cu toate ca sarbii faceau parte din Atlanta. Acesta a fost motivul pentru care Banatul nu s-a alipit Romaniei Mari in anul 1918, ci abia noua luni mai tarziu, in august 1919. In aceste luni au avut loc negocieri intense intre Romania, Serbia, Atlanta si sustinatorii fostului Imperiu Austro-Ungar, iar Banatul a pierdut aceste doua teritorii. 

Desigur, sunt multi romani geniali care au facut din Roamnia o tara mai buna si mai frumoasa, insa am decis sa vorbesc doar despre acei romani care au facut cinste Banatului in acesti 100 de ani. Desi multi dintre ei s-au nascut in timpul in care Banatul era parte a Imperiului Austro-Ungar, activitatea lor a influentat fara echivoc viata si cultura acestei regiuni, reprezentand , de fapt, harta personalitatilor banatene cu care noi ne mandrim.


Cel mai cunoscut geniu al Banatului ramane Traian Vuia, pionier al aviatiei la nivel mondial care a realizat primul zbor cu un aparat mai greu decat aerul. S-a nascut in judetul Timis, in satul Surducu Mic, comuna Bujoru (Bozsorfo in lb.maghiara) care astazi ii poarta numele. El a fost copilul geniu care a studiat zborul zmeielor ca sa poata sa inventeze ca adult propriul aparat de zbor. Este inhumat in Cimitiru Bellu din Bucuresti.


Nascut in Timisoara, Karoly Kerenyi este considerat a fi unul dintre cei mai eruditi filologi ai sec 20. S-a stabilit in Elvetia si a lucrat in mod constant cu celebrul psihiatru Carl Gustav Jung. A publicat zeci de volume dedicate studiului mitologiei Greciei antice si a religiilor, fiind considerat unul dintre pionierii antropologiei culturale. A studiat mitul ca modalitate de cunoastere, transformandu-l intr-o stiinta de sine statatoare. Este inhumat in cimitirul din Zurich, Elvetia.


Lugojeanul Georges Devereux (Gyorgy Dobo), mezinul familiei Jeno si Margit Dobo (tata maghiar si mama – nemtoaica), a fost un renumit psihoterapeut franco-american, fondatorul etnoanalizei, etnopsihanalizei si etnopsihiatriei, care a predat timp de 20 de ani la “Ecole pratique des hautes etudes”din Paris, s-a specializat ulterior in studiul traditiilor indienilor Mojave din America de Nord si populatiei Sedang Moi din Indochina. Este ingropat in cimitirul mohave din Parker, Colorado, USA.


Timisoreanul Francesco Illy, nascut intr-o familie mixta, tata-maghiar si mama – germanca, emigrat in Italia dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, este inventatorul expresorului de cafea Illetta care ii poarta numele si care este predecesorul aparatului espresso din zilele noastre. Inventia lui consta in inlocuirea apei fierbinti sub presiune cu aburul. Este inhumat in Trieste, Italia.


Timisoreanul Erwin Ringel, celebru psihiatru si neurolog, specialist in prevenirea sinuciderilor, a trait la Viena unde a pus bazele Asociatiei internationale pentru Prevenirea Sinuciderilor.

Fotbalistul Stefan (Pisti) Kovacs s-a nascut la Timisoara, dar s-a afirmat ca antrenor (la Ajax Amsterdam, la nationala Frantei) si a pus bazele centrului de pregatire a viitorilor fotbalisti de la Clairefontaine. A murit la Cluj.


Lugojeanul Bela Lugosi (Bela Ferenc Dezso Blasko) a fost actor, a jucat in 28 de filme  americane si a devenit celebru datorita interpretarii rolului lui Dracula in ecranizarea lui Bram Stoker.


Johnny Weissmuller s-a nascut in actualul cartier Freidorf din Timisoara, fiind sportiv si actor american de origine svabeasca. Parintii lui au emigrat in America atunci cand Johnny avea 7 luni. A fost campion la inot, detinator a 67 de titluri mondiale si 52 nationale. A devenit celebru prin rolul lui Tarzan , ecranizare inspirata de romanul lui E.R. Burroughs. Este inhumat in Acapulco, Mexic.


Fiul barbierului Franz din Jimbolia, Stefan Jager este “pictorul svab” care si-a gasit sursele de inspiratie in viata, istoria si obiceiurile din Banat.  In picturile sale se regasesc case si gradini din zona Banatului, scene din cadrul sarbatorii Kirchweih-ului si scene de munca.


Adam Muller-Guttenbrunn s-a nascut in Zabrani, jud Arad, a fost om politic, scriitor, romancier si critic de teatru care a avut o mare influenta asupra teatrului din Viena. A fost directorul Teatrului Orasenesc Jubiliar, astazi Vilksoper (Opera Populara din Viena). In operele sale literare descrie indeletnicirile, traditiile si obiceiurile satului banatean. A murit la Viena unde este si ingropat.


Sorin Titel, eseist, romancier si scriitor contemporan, s-a nascut in Margina, jud. Timis. A scris numeroase  povestiri, romane, schite si eseuri. Este inmormantat in Cimitirul Bellu.


Romulus Ladea, nascut in com. Jitin, jud Caras-Severin, a fost sculptor si profesor universitar la Scoala de Arte Frumoase din Cluj. Lucrarile sale sunt raspandite in multe din orasele tarii.


Emanuil Ungurianu a fost un avocat si filantrop banatean care a sponsorizat biserica si scoala. A infiintat numeroase asociatii al caror scop era finantarea studiilor unor tineri romani saraci, dar talentati. A publicat numeroase articole si studii dedicate istoriei Timisoarei. A lasat prin testament 500.000 de coroane de aur unor institutii publice care au folosit banii pentru ridicarea Bisericii Ortodoxe din Iosefin, Catedralei Mitropolitane si Casei de Educatie Nationala din Timisoara. Este ingropat in Timisoara.


Dionisie Lintia, nascut in Gradinari, jud. Caras-Severin, a fost un ornitolog roman care a infiintat prima Statiune Ornitologica din Romania in Jurilovca, Asociatia Banateana de Protectie a Naturei (prin intermediul careia a promovat evenimentul “Craciunul Pasarilor”, actiune menita sa hraneasca pasarile pe perioada iernilor), a realizat cea mai mare si diversa colectie de pasari impaiate din Romania gazduita in Muzeul Banatului, a fost primul cercetator care a scris despre importanta biotopului de la Mlastinile de la Satchinez, fapt care a contribuit la declararea zonei ca rezervatie naturala. Este inhumat in Timisoara.


Constantin Daicoviciu, nascut in Cavaran, jud. Caras –Severin, a fost renumit istoric, arheolog, profesor universitar la catedra de antichitati clasice si epigrafie si rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, membru al Academiei Romane si politician comunist in perioada lui Gheorgiu-Dej si apropiat al acestuia.


Nascut in Manerau, jud Arad, Ion Vidu a fost un renumit publicist, compozitor, dirijor roman si animator,  “maestru al muzicii corale romanesti” (Viorel Cosma). A compus muzica de teatru, vocal-simfonica si de pian, muzica corala religioasa (liturghii, cantari funebre, pricesne, imnuri, colindetropare, axioane). Este ingropat la Lugoj.


Corneliu Miklosi -  inginer, cercetator si profesor universitar timisorean, membru al Academiei Romane, nascut in comuna Covasint din jud. Arad, a fost cel care a introdus pentru prima data in tara, la Timisoara, troleibuzul. A realizat la nivel mondial masina de sudat capete de sina in situ cunoscuta sub numele de  “Taurus”.


Victor Vlad, arhitect si intemeietor al Facultatii de Constructii din Timisoara, decanul facultatii,  fost director al filialei Banat a Uniunii Arhitectilor din Romania, s-a nascut la Lugoj, jud. Timis. In urma sa au ramas peste 200 de proiecte, lucrari de arta si edificii construite pe tot cuprinsul tarii: Prefectura judetului Timis (in colaborare cu arh. Corneliu Liuba), Palatul Bancii de Stat Timisoara, Casa Comertului de Stat Resita, Caminul Studentesc IMF Timisoara, Caminul Cultural din Igris, blocuri de locuinte, scoli, crese, gradinite si fabrici in Timisoara si Resita, catedrale ortodoxe in Timisoara (Mehala, Iosefin si Piata Stefan Furtuna), Resita, Secul, Anina, Ghiroda s.a.


Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman), nascuta la Timisoara, este una dintre cele mai apreciate poete, a carei opera a fost publicata in reviste si antologii in peste 25 de tari de pe intreg mapamondul. Activitatea sa literara a fost recompensata cu multe premii in tara si peste hotare. In prezent, conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului.


Herta Muller, nascuta in Nitchidorf, jud Timis, este o scriitoare romanca, membra a Academiei Germane pentru Limba si Poezie, careia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatura in anul 2009, la propunerea Guvernului German, “pentru densitatea poeziei si sinceritatii prozei cu care a descris plastic universul dezradacinatilor”. O data cu decernarea acestui premiu, scriitoarea intra in galeria marilor scriitori de limba germana alaturi de Herman Hesse, Thomas Mann, Heinrich Boll, Gunter Grass si Elfriede Jelinek care au fost si ei castigatori ai acestui prestigios premiu.


Stefan Popa Popas, nascut in Caransebes, jud. Caras-Severin, renumit caricaturist care a stabilit de doua ori recordul mondial de rezistenta in cadrul Festivalului International de Caricatura de la Saint-Esteve, Franta, realizand in prima sesiune 1527 de portrete color in 10 zile si 10 nopti, iar a doua oara, 2772 de caricaturi color in aceeasi perioada de timp. 


Popas a realizat portretele a peste 200 de sefi de state si guverne. A creat Academia Popa’s, scoala romaneasca de caricatura. Andre Baur il descria ca fiind “o forta a naturii..., este singurul om care a fost cu patru secunde mai rapid decat calculatorul”.


Constantin Lucaci, nascut in Bocsa, jud. Caras-Severin, a fost un renumit sculptor si profesor universitar, cunoscut mai cu seama datorita fantanilor cinetice pe care le-a realizat din piatra si otel in Bucuresti, Resita, Constanta, Braila si Drubeta-Turnu Severin. In 2007 a fost inaugurat Muzeul Constantin Lucaci in Sanctuarul San Francesco di Paola in Cambria, Italia, muzeu aflat sub directa coordonare a Vaticanului. In Bocsa a fost deschis in 2012 un muzeu in care sunt expuse 17 sculpturi din otel care au fost donate orasului. Alte lucrari monumentale semnate de Lucaci se afla in Venetia, Anvers, Copenhaga, Ferrara, Milano si Roma. A decedat la Cluj unde a fost profesor universitar.


Ultima, dar nu cea din urma, Aura Twarowska, nascuta Aurora Eleonora Avram, este o renumita mezzosoprana de origine romana, solista a Operei Nationale din Timisoara si a Operei de Stat din Viena. Este nascuta la Lugoj unde, de mica, a studiat mandolina si pianul. Desi a absolvit Facultatea de Stiinte Economice, a reluat studiile in cadrul Facultatii de Muzica din Timisoara si si-a sustinut examentul de master la Universitatea de Muzica din Bucuresti. 


Probabil ca sunt unii care se vor intreba ce a adus bun Banatul Roamniei Mari. Si tot istoria spune ca Banatul si-a adus aportul in zona educatiei pentru ca atunci s-a infiintat Politehnica Timisoara si orasul nostru a fost marcat pe harta educationala a Regatului. Ca economia din jurul Timisoarei si a Resitei va reconfigura harta economica a tarii. In combinatul de la Resita s-au construit locomotive si armament greu in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Ca Timisoara a devenit unul dintre orasele mari ale tarii alaturi de Bucuresti, Cluj, Constanta, Iasi si Cernauti. Daca a fost sau nu benefica unirea Banatului cu Romania? Asta nu stiu eu sa va raspund. De un singur lucru sunt sigura: ca banatenii nu au uitat niciodata colectivizarea si deportarile in Baragan, ca, in vremea comunismului, s-au depus eforturi sa li se ia cu forta identitatea culturala, ca au fost adusi romani din alte regiuni aici special ca diferentele sa fie diminuate. Cu toate astea, spiritul si traditiile banatene au fost pastrate cu sfintenie si transmise mai departe de la o generatie la alta. Si este oarecum ciudat cum, la 100 de ani, banatenii accepta cu mai multa usurinta si in ziua de astazi strainii decat romanii din alte regiuni. Probabil ca unii dintre noi nu uita istoria.

Desigur, personalitatile banatene care ar merita sa fie amintite cu ocazia Centenarului, care au schimbat fata Romaniei si i-au cinstit numele peste hotare, sunt mult mai multe, dar eu atatea mi-am amintit in aceasta zi. M-as bucura sa completati si voi lista cu numele altor banateni cu care trebuie sa ne mandrim. La multi ani, Romania! 

Surse: wikipedia si 

vineri, 16 noiembrie 2018

O poveste cu fluturi



Bunicii spun că Dumnezeu a creat lumea în sase zile, iar în a șaptea s-a odihnit. La început a făcut cerul și pământul, dar, cum era atât de prins de focul creației, a acordat prea mult timp cerului și-a cam uitat de pământ. Prima dată s-a apucat și l-a colorat în albastru, dar la sfârșit i s-a părut prea monoton. A desenat nori albi și pufoși și s-a pus pe scărmănat și umflat până au devenit toți bucălați. Și cum era bătrân, ochii i-au cam obosit și-a zis” “Să fie lumină!” și luna îmbrăcată în voaluri s-a ivit în stânga, iar soarele cu coroana de raze în dreapta tatălui. A despărțit lumina de întuneric și a stabilit doi poli: spălând cu rouă  răsăritul și-mbujorând cerul la apus. A doua zi, fermecat de strălucirea de deasupra, s-a apucat să modelelze stele în trei și cinci colțuri. Și s-a pus pe aruncat până a umplut toată bolta cu sclipici. În cea de-a treia zi cerul era gata și, deși nu prea avea chef, și-a-ntors plictisit privirea spre pământ și-a săpat cu buricele degetelor albiile, și-a stors lacrimile și-a făcut apele  și le-a împins la vale ca să prindă curaj. Ba mai mult, le-a învățat să cânte de la izvoare până la vărsare și le-a-nvolburat puțin. Și cum le mâna la vale, numai iaca ce-a format în grabă mările și oceanele. A creponat apa în valuri înspumate și le-a dăruit măreție, le-a desenat orizonturi și a aruncat peste ele mândre poduri de lumină. Inspirat, s-a pus din nou pe inventat ploaia, neaua, bruma, chiciura și roua. Dar pământul i se părea banal în tonuri închise și-a-nmuiat degetele în curcubee și l-a umplut cu verdeață. A pus pomi încărcați de rod pe dealuri, viță de vie cu struguri cu boabe dolofane si dulci, a umplut grădinile cu legume. Când a isprăvit, se simțea cam obosit, așa că și-a tras norul sub cap, s-a acoperit c-un val și s-a culcat. În a patra dimineață a făcut florile, semințele, le-a învățat să încolțească, să-nflorească și să rodească. Dar sfioasele flori erau înfipte-n rădăcini și nu puteau decât să se uite cu jind la zenit: "Câtă vată albă și pufoasă aruncată pe cer și câte surate sclipicioase stau suspendate în eter!Dă-ne aripi ca să zburăm!" au cerut ele plângăcioase, iar Dumnezeu a zâmbit înduioșat și-n mare taină s-a pus pe meșterit fluturi albi care să mângâie azurul și să îl aducă florilor pe petale ca să le-aline dorul de zbor. Dar cum fluturii semănau prea tare cu fulgii de zăpadă și se crease confuzie în Rai încât nimeni nu mai știa în ce anotimp cernea Atotputernicul timpul, Sfântul Ilie s-a gândit să facă un potop de bine și s-a pus pe colorat. A adunat petale de flori și le-a pictat în mii de culori, le-a amestecat în puful norilor, le-a smotocit bine și a pus norii să plouă în culori. Îngerii s-au strâns roata, nu mai văzuseră atâta vată colorată care plângea în stropi de acuarele. Dumnezeu și-a mângâiat barba lungă și a închis ochii de fericire. Ce lume frumoasă! În ziua a cincea a făcut anotimpurile și-a-ngrămădit fiecare minune la locul ei. Apoi a născocit insectele, animalele, peștii, păsările și târâtoarele și-a populat pământul, cerul și apele. O nebunie! 'Asta da creație', își zise el uitându-se în jur cu ochii mari! În ziua a șasea, când nu prea-i mai rămăsese strop de inspirație, s-a pus pe treabă și-a făcut omul și femeia după chipul și asemănarea lui și i-a zis așa bărbatului: "S-o iubești cu patimă, să–i vânezi ziua animale ca s-o îmbraci în straie moi și călduroase, să culegi roadele pământului ca s-o hrănești. Să-i aduci păsările să-i cânte, apele s-o spele, să-i culegi flori ca să știe c-o iubești! Iar când o s-o vezi sfioasă , să–i aduci roiuri de fluturi s-o mângâie ca să știe că ți-e dragă. S-o iei de nevastă, să-i faci copii sănătoși și harnici și să vă-ngrijiți împreună de gradina ce v-am dăruit-o!" Și Dumnezeu iarăși s-a culcat. Terminase o lume de construit și povățuit. În cea de-a șaptea zi, când s-a trezit, lumea prinsese viață și forfotea pe întreg pământul. Toate regnurile învățaseră rostul iubirii și se-nmulțeau. Iar Dumnezeu s-a odihnit și s-a bucurat. 


Ei bine, asta s-a-ntâmplat în Rai! Cât despre cum râdea în barba spână dracul, asta nimeni n-o mai spune, căci vorba aceea: cele bune să se-adune, că relele oricum vin după tine! 


Nu știu dacă Dumnezeu a lăsat să planeze confuzia pe bieții fluturi, căci cârcotașii susțin în gura mare că sunt oameni care merg cu ei în cap! Alții și i-au pitit în stomac! Iar ce-i și mai ciudat, unele femei s-au transformat în fluturi de noapte! Dar toți au uitat de zbor și-au ramas cu nostalgii și emoții: unele de dor, altele de furie și-s unii care vorbesc chiar de iubire! Precis Dumnezeu a folosit o matrice greșită, căci speciile prea s-au amestecat, iar unele chiar s-au metamorfozat! Astăzi lumea s-a tocit, iar bătrânii sfătoși spun că fluturii sunt suflete călătoare. Cine știe ce-s fluturii cu-adevărat? Poate sunt stele căzătoare ale căror aripi s-au ars în razele de soare. Mama iși scoate grav ochelarii și îi pune încet pe cartea cu filele răzlețe așezată pe măsuță. Ce sunt fluturii-n stomac? Si mă privește cu mirare. "O să înveți atunci când o să crești mare. Dar iată ce-ți pot explica eu ție: până acum câteva decenii, expresia era total necunoscută în limba română. Prima dată a fost folosită în Anglia anului 1908, când expresia “ butterflies in the stomach” a apărut menționată în The Oxford English Dictionary cu explicația “a fancitful name, usually plural, used of the fluttering sensations felt before any formidable venture”. Expresia a fost folosită prima dată cu substantivul la singular în contextul” The three o’clock train going down the valley…gave him a sad feeling, as if he had a butterfly in his stomach” în care senzația genera o stare de nervozitate și anxietate, ca mai apoi, în 1944, să apară în forma de plural: “There was no electrical response to the movement of that firmly gentle hand, no butterflies on the backbone”. Abia în a doua jumătate a secolului 20, expresia a apărut și în limba noastră. Chiar și atunci când preiau ceva dintr-o altă limbă, românii simt nevoia de a-și însuși împrumutul dându-i o tenta "autentic" românească. Pentru că, în forma sa inițială, expresia nu se referea la o stare anume, cu atât mai puțin la o emoție obligatoriu pozitivă după cum lesne reiese din exemplele de mai sus, traducându-se mai degraba prin “ to feel very nervous, usually about something you are going to do” decât în tenta evident romantică și pozitivă folosită la noi de “ to be in love with someone”. Se pare că popoarele latine au preferat această reinterpretare în plan erotic, deoarece francezii explică “papillons a l’estomac” prin “une belle expression pour la sensation renversante d’etre amoureaux”, iar italienii prin “l’euforia dell’amore romantico”. Lasă, c-o să-nveți mai multe la școala. Prima dată trebuie să-nveți teoria, practica se exersează când o să crești mare!" Ciudați sunt oamenii mari. Cum se schimbă povestea în funcție de vârstă! Mie îmi plac fluturii! Le desenez aripile atât de mari pe cât de sus vreau eu să zbor! Și cum vorbește mama în amalgam de limbi străine special ca să n-o înțeleg. Ia să colorez eu aripile și să le învăț să zboare până când o să cresc mare.