Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

joi, 10 octombrie 2019

Haimana prin Franta - Drumul vinului alsacian - Colmar si Riquewihr



Alsacia este o poveste, fie ca vorbim de vinurile sale, fie ca vizitam satele si oraselele amplasate pe ruta vinului. Intregul traseu se intinde pe 170 de km care serpuieste printre dealurile incarcate cu vita de vie intre Marlenheim si Thann. Acest traseu a fost creat de catre Biroul de Turism Francez in data de 30 mai 1953 cu ocazia organizarii unui raliu in aceasta zona, prilej cu care statul a decis ca e un bun prilej de promovare atat a turismului zonal, cat si a calitatii vinurilor produse aici. Noi am luat trenul din Strasbourg catre Colmar dimineata la 9.00.




Orasul este relativ mic, dar centrul lui este extrem de pitoresc. Noi l-am batut la pas, dar n-am rezistat tentatiei de a-l vedea si din trenuletul turistic. Casele sunt pitoresti si perfect intretinute in ciuda vechimii lor.






Turistii umlpu la refuz restaurantele cu stele Michelin, terasele, cofetariile, gelateriile si se intrec in degustat atat vinurile excelente, cat si produsele lor dulci. In centrul orasului se afla Catedrala, intr-o parte a lui, este Mica Venetie alsaciana. Colmar-ul este reprezentativ pentru turismul zonal, fiind unul dintre cele mai cunoscute si reprezentative orase alsaciene.











Centrul vechi si Place de la Cathedrale sunt considerate inima centrului vechi si sunt inconjurate de un labirint de stradute pietruite, strajuite de-o parte si de alta de casele tipice in care a locuit burghezia odinioara. Stilul gotic medieval se regaseste pretutindeni in arhitectura orasului. Biserica Colegiata Sain Martin a fost reconstruita in mare parte in sec 18 si reprezinta punctul de plecare in tururile ghidate cu trenuletul.





In apropierea ei se afla cea mai veche casa din oras, Maison Adolph, ridicata in 1350 la comanda familiei cu acelasi nume. Langa ea se afla fantana cu cele doua capete de leu.









Nu departe de aici se afla Maison Pfister care combina  stilul medieval  cu cel renascentist, fiind considerata una dintre cele mai frumoase cladiri din Colmar, ridicata in 1537 de Ludwig Scherer.









Peste tot sunt prezente casele pitoresti cu fatade din lemn. Casa Busturilor (Maison des Tetes) este realizata in stil renascentist avand fatada decorata cu busturile unor personalitati.



Eglise des Dominicains a fost ridicata in 1283 si se remarca prin minunatele sale vitralii si prezenta picturii lui Martin Schongauer, "Fecioara in gradina cu trandafiri".





In Place du Marche-aux-Fruits se afla cladirea Koifusce care a reprezentat in trecut centrul economic si politic al orasului. In secolul 15, parterul era folosit ca depozit de marfuri, iar la primul etaj functiona Consiliul Decapole (Federatia Oraselor Imperiale). Aici se plateau taxele pentru actiunile de import-export. Pe  ferestrele cladirii inca se mai poate observa stema celor 10 orase imperiale.





















Cartierul Krutenau (Mica Venetie) este cea mai renumita zona a orasului care ofera privelisti incantatoare cu vedere la apa raului Lauch pe care barcile circula in voie, dar si spre Biserica Saint Martin sau podurile cochete care traverseaza canalele. Nu trebuie ratat nici Cartierul Tanners plin astazi de terase si restaurante deschise in casele construite in secolele 17-18 si in care functionau odinioara ateliere de pielarie.








 La intoarcere, spre gara, am descoperit cateva cladiri in stil Art Nouveau, semn ca timpul nu incremenise in Colmar.



Dupa pranz am vrut sa plecam spre Riquewihr, unul dintre cele mai renumite sate din zona si inclus pe lista celor mai frumoase locuri de vizitat din Franta. Am incercat sa aflam cu ce autobuz putem ajunge acolo, dar francezii nu sunt tocmai amabili cu turistii care nu li se adreseaza in limba lor. Prin urmare, ne-am intors din nou la gara unde am avut surpriza sa ne intalnim cu patrule de soldati inarmati care se plimbau pe strazile orasului.



Ne-am urcat intr-un microbuz care facea turul "drumul vinului" si am platit un bilet de 15 euro pentru cei 10 km/dus pana la urmatoarea destinatie. Nu exista bilet doar pentru Riquewihr, ci pentru intreg circuitul. Deja norii se agitau si vantul se infuria in rafale cand agresive, cand domoale atunci cand soarele nu ne batea in cap.






 








Cand am coborat din microbuz, am avut senzatia ca eram in satul de turta dulce. Sau in butoiul cu cea mai buna licoare a lui Bachus. Zidurile fortificate sunt sectionate de portile de intrare in vechea cetate.









Imediat ce pasesti interior pe labirintul de stradute pietruite, privirea iti alearga peste tot: la fantanile vechi daltuite in piatra, la casele viu colorate in albastru, galben, turcoaz, verde deschis di violet, cu usi masive din lemn sculptat si impodobite cu ornamente din metal.



 Turnul Dolder, situat la capatul strazii principale din cetate, face trecerea intre partea de jos si cea de sus a orasului, casa care reprezenta prin anul 1561 o adevarata minune arhitecturala, avand 5 etaje ridicate pe cadrul de lemn.



Langa ea se afla The Gourmet'house "A l'etiol", cu o fatada bogat decorata. Satul, ascuns intre podgorii si muntii Vosges, are forma patrata, ceea ce il face foarte usor de explorat. El este cunoscut pentru vinul Riesling care se produce aici. Evident ca l-am degustat si noi langa care am comandat si o prajitura grozava.  Cand sa plecam, s-a pornit ploaia. Ne-am urcat in microbuz si am pornit sa vedem Valea Vinului Alsacian pe patru roti.



Dealurile aflate la poalele muntilor Vosges erau incarcate de vita de vie, iar ici si colo cate un castel atarna pe un varf stancos la inaltime. Am trecut prin sate fermecatoare care si-au pastrat spiritul autentic demn de secolulele 15 si 16.



Am traversat Obernai - un orasel demn de o carte postala romantioasa,



Barr cu fantana ei minunata ,



Ribeauville cu fortificatiile ei minunate si ruinele a trei castele care au apartinut contilor de Ribeaupierre,

Eguisheim cu castelul in care s-a nascut Papa Sf Leon al IX-lea si superbul porumbar care uneste in V doua ulite,

Haut-Koenigsbourg cu superbul lui castel roz.











Fiecare casa, han sau fantana sunt dovezi de iubire si pretuire a locuitorilor acestei zone fata de traditiile si istoria Alsaciei.





















Pana ce si cimitirele au zidurile pline cu ghivece cu flori de parca ar canta si onora miracolul vietii si al bucuriei. Cu parere de rau, insa, pot spune ca am realizat ceva care m-a durut atunci: ca nu imi plac deloc francezii. In marea lor majoritate sunt obraznici si aroganti. Ca, daca nu vorbesti frantuzeste, trebuie sa inveti, daca nu stii de unde sa iei autobuzul, n-ai decat sa iei taxiul. Ca, daca nu iti iei bilet din gara pana in ora 18.00, poti sa cauti ca disperatul sa schimbi hartiile in modene ca sa iti cumperi bilet de la bancomat sau poti sa dormi in gara pana se deschide ghiseul a doua zi. Ca nimeni nu iti schimba banii decat daca vei cumpara ceva pana strangi suma de 23 de euro in monede. La orice 10 euro dati primesti rest 5 in hartie. :))) Stiu, pare funny, dar n-a fost! Daca m-as intoare? Si maine, dar as plecat in mod cert cu o plasa plina cu bani marunti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.