Haimana prin Franta - Strasbourg

O dată cu intrarea în Franța, am început maratonul pe traseul deja stabilit având ca punct terminus regiunea Bretania cu tot ce are ea mai frumos. 

Am petrecut doar două zile în Strasbourg. Vremea nu a fost tocmai prietenoasă, a ploua mult, picioarele ne-au scârțâit din toate balamalele, șalele ne-au durut până am crezut că ne rup în bucățele, anii strânși grămandă au urlat în disperare, condiția fizică de anul trecut când am urcat și coborât dealurile Portugaliei s-a dus dracului pe pustii. Telefoanele ne arătau cum depășeam lejer  20.000 de pași pe zi. Asta mi-a amintit de un circuit făcut acum vreo 10 ani prin Europa când, în grupul nostru de turiști, se afla o doamnă trecută binișor de 80 de ani care, atunci când trebuia să urce scările, le spunea autoritar celor aflați în jurul dumneaei "împinge-mă de cur în sus!" 

Inchiriasem un superb apartament în imediata apropiere a centrului istoric care ne permitea accesul la toate obiectivele turistice pe care ne propusesem să le vizităm. 

Imediat ce ne-am cazat, am plecat să descoperim orașul. Un bijutier priceput se jucase cu spațiul și volumele și crease o minunăție de oraș. Cerul plângea încă de dimineață, dar obiectivul aparatului meu râdea de bucurie, iar curca plouată de mine s-a simțit lebada! Mută de fericire. 

  

Am descoperit un oraș de basm, cu străduțe strâmte și pietruite, cu case vechi înghesuite și atât de frumos aranjate, cu ferestre încărcate de flori de toate felurile și culorile. Aici am văzut casele tradiționale alsaciene construite din piatră și lemn, canalele pitorești ale cartierelor vechi pe Grande-Ile ale vechii cetăți de odinioara. Ridicat la intersecția unor importante rute de trafic și comerț de pe râul Rin, Strasbourg-ul a prosperat pe tot parcursul a celor 2000 de ani. In secolul 13, era deja cel mai bogat oraș din Sfântul Imperiu Roman, locul in care arta și cultura au înflorit, devenind astăzi un important lăcaș de cultură care se mândrește cu multe muzee de artă, arheologie și meșteșuguri tradiționale alsaciene.

Cel mai impunator monument este Catedrala Notre-Dame, construită din gresie roșie de Vosges, care reprezintă chintesența mai multor stiluri arhitecturale care au marcat perioada dintre secolele 10 și 15. Exteriorul reprezintă o galerie de scene biblice. 

Până în secolul 19, turnul de 142 de metri  era cel mai înalt din lumea creștină. Impresionante sunt arhitectura catedralei, vitraliile cu trandafiri, tapițeria "Coronarea Fecioarei" și ceasul astronomic renascentist care, în fiecare zi la ora 12.30, prezintă parada apostolilor. 

Aproape de catedrala se afla una dintre clădirile reprezentative ale orașului, Maison Kammerzell, acum transformată într-un restaurant renumit care reprezintă una dintre cele mai bine conservate clădiri medievale din arhitectura gotică târzie. Cea mai veche casă burgheză din oraș are un parter construit din piatră și etaj din lemn, cu ferestre tradiționale bogat sculptate și ornamentate. 

O altă clădire interesantă situată în Place du Cathedrale este Pharmacie du Cerf,  ridicată în anul 1567.  

Mie personal mi-a placut cel mai mult Quartier des Tanneurs (La Petit France), o insulă înconjurată de râul Ile, un labirint de canale și străzi înguste, aliniate de casele tradiționale vechi cu schelet din lemn și pereți din lut. 

Cea mai renumită casă din cartier este Maison des Tanneurs care a fost transformată în restaurant. Râul și-a desfășurat cele patru brațe formând trei insule  legate între ele prin coupe-ul Pont, un pod care odată a fost acoperit și protejat, dar al cărui acoperiș a fost distrus.

Chiar în fața podului se află barajul Vauban deasupra căruia a fost ridicată o terasă panoramică de unde poate fi admirat întregul Petite France. In secolul 17, cartierul a fost locuit de către pescari și tanneri (lucrători în bronz). Plimbarea pe strada pietruită Rue -aux-Plantes oferă șansa de a admira arhitectura caselor vechi cu balcoane încarcate cu flori. 

  

  

Patru dintre turnurile medievale de apărare ale orașului se află pe podul care leagă insula de restul orașului, în imediata apropiere a Grande Ecluse. 

Inainte să părăsim Strasbourg-ul aveam să descoperim cartierul cu construcții moderne, dar timpul ne-a presat atât de tare încât nu am reușit decât să aruncăm scurt o privire și să mergem mai departe. Am ratat bogația de muzee si plimbarea cu barca pe canale. A doua zi aveam de ales să vizităm muzeele sau să mergem pe ruta vinurilor alsaciene și să vizităm două asezări de vis: Colmar și Riquewihr. Noi am ales a doua variantă și nu ne-a părut rău.