Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

miercuri, 11 iulie 2012

Castelele de pe Valea Loarei - partea a III-a

Intr-una din zile, in timp ce incepeam o noua zi de aventuri, in masina, sotul meu m-a intrebat care tara dintre cele vizitate in acest concediu mi-a placut mai mult. Am ramas blocata ca un barbat pus sa aleaga intre cele 3 gratii divine: blonda diafana, bruneta focoasa sau roscata senzuala. Ei bine, stiti cum am perceput eu aceste tari? Franta este ca o amanta jucausa, nebunatica, dar care are si farmecul, dar si puterea sa te lase-n piele goala dupa ce i-ai dat de buna voie si banii din portofel si hainele de pe tine! Iti ia tot si nu-ti da nimic. Doar stari si trairi. Senzatii si amintiri. Germania este ca o nevasta de-o frumusete cuminte, cumpatata si gospodina. Are de toate pentru ca munceste cat e ziua de lunga. E competitiva, corecta, circumspecta. Nu o cuceresti cu una - cu doua. Austria este aristocratica, are prestanta, sta cu nasul pe sus pt ca isi cunoaste si-si arata cu ostentatie valoarea. Este scumpa la vedere, dar si la buzunar pentru ca obrazul subtire cu cheltuiala se tine. Straluceste pentru ca este de vita imperiala. Ei bine, voi pe care ati alege-o? Pana va decideti, am sa povestesc despre alte castele minunate.
4. Castelul Usse este un castel romantic care isi inalta turnurile zvelte din padurea intunecata de la marginea Chinon-ului.

Castelul este cunoscut ca si Castelul Frumoasei Adormite, deoarece acest castel l-a inspirat pe Charles Perrault sa scrie basmul care care a devenit simbolul perioadei medievale.
Castelul a fost construit pe ruinele unei fortarete care data din secolul 11. Interioarele pun in scena chiar basmul care l-a facut atat de celebru in lumea intreaga.
Constructia castelului s-a intins pe parcursul secolelor 15 si 16. Gradinile castelului au fost realizate de Le Notre, faimosul arhitect peisagist al gradinilor Versailles. Ca si celelalte castele, interioarele sunt decorate cu mobila veche, tapiterii flamande de o valoare inestimabila, picturi care apartin unor artisti renumiti perioadei respective. 
Castelul este prezentat ca un joc interactiv pentru copiii mari. Motiv pentru care veti vedea printre turisti foarte multe familii cu copii.


Papusi in marime naturala, plasate in decoruri specifice perioadei medievale, au menirea de a transmite fiorul unor timpuri apuse si de a reprezenta imagini de poveste.
5. Castelul Montreuil Bellay  este unul dintre castelele private de pe Valea Loarei. Este situat intr-un oras mic riveran, aproape de Saumur. Este castelul care a avut asupra noastra un efect deosebit. A fost, probabil, primul castel vizitat de noi in care proprietarii erau locatarii acestuia. Motiv pentru care se simtea caldura caminului imediat ce paseai inauntru.
Castelul a apartinut primilor lorzi de Montreuil , iar mai apoi lorzilor de Bellay, si este format dintr- o fortareata care dateaza din secolul XI, un conac elegant, frumos mobilat, datand din secolul XV, o bucatarie medievala aflata in perfecta stare de functionare, pivnite pentru vinuri si capela. Pe domeniu se afla si o crama care comercializeaza vinul facut din strugurii de pe domeniu. Fabricarea si imbutelierea vinului se face in subsulurile castelului, ferit de privirile indiscrete ale turistilor, dar care pot degusta si cumpara vinurile. 
Castelul a fost supus in trecut unui asediu de 3 ani, timp in care acesta a adapostit inclusiv populatia orasului de dincolo de cetate. Cand noi am ajuns la portile castelului, in fata lui se desfasura o piata campeneasca in care cantareti ambulanti faceau deliciul cumparatorilor. Piata isi pastrase aerul medival de prezentare si se gaseau doar produse naturale, expuse de catre comerciantii rurali: branza de diferite tipuri, vinuri, miere de albine, pesti pescuiti din Loara, legume si fructe. Si cat de frumos erau expuse pe tarabele cu coviltir! Si ce frumos cantau menestrelii muzica medievala! Si ce bucurie pe mandrele precupete sa invarta, mai in joaca, mai in serios, si cate un dans langa tarabe in asteptarea si spre deliciul turistilor curiosi!
Camerele castelului adapostesc mobila de valoare, portelanuri pretioase, instrumente muzicale de valoare, tapiterii , tablouri si bibelouri pretioase. Dar nu ai voie sa pozezi! Oamenii isi apara frumusetea cu interes. Daca vrei sa o vezi si sa o povestesti, platesti!
Ceea ce m-a amuzat in prezentarea ghidului au fost doua momente: unul in care ne explica maniera in care era aranjata masa pentru cina. Si pentru asta folosea spre exemplificare o masa frumos aranjata cu cristaluri si portelanuri de valoare frumos aranjate si pregatite pentru un pranz imaginar intr-o incapere luxurianta. Printre toate portelanurile valoroase se aflau frumos aranjate pahare din cristal care aveau, de fapt, doua cupe, in loc de una, in care, pe rand, fiecare juca rolul de picior. Astfel, daca se schimba licoarea, se intorcea paharul si putea fi refolosit. Al doilea moment a avut loc intr-un salon elegant. Langa o sofa pretioasa se afla un mic vas de portelan frumos pictat, care semana cu o sosiera, putin mai mare.
Ei bine, nu era nimic altceva decat o olita de zi! Astfel, daca distinsa doamna, care avea invitati in salon si se afla in mijlocul unei conversatii de societate, era in imposibilitatea de a merge la toaleta, slujnica venea discret si ii punea olita sub fustele crete, iar distinsa doamna putea  sa faca fata simultan atat conversatiei de salon , cat si necesitatilor fiziologice obligatorii.
Ma-ntreb cum se descurca cu sunetul sau cu pozitia in care slujnica trebuia sa plaseze obiectul cu pricina. Ciudate sunt caile Domnului!
In castelele private nu este permis fotografiatul in interior, motiv pentru care nu va pot arata splendoarea care care am vazut-o.
6. Acest oras este superb. Nu il vizitati nici in cateva ore, nici intr-o zi. Rezervati-i macar doua. Din pacate, noi nu am stat decat cateva ore. Castelul Royal din Blois este o reala sinteza de arta si istorie. Castelul a fost resedinta a sapte regi si 10 regine de-a lungul timpului. La castel am ajuns seara la 18.00.
Desi se inchidea la ora 19.00, spre marea noastra dezamagire, nu ne-au mai vandut bilete si nu ne-au mai lasat sa intram. Trebuie sa stiti ca in Franta regula este regula. Nu pot fi induiosati si nici convinsi sa o incalce. Eram atat de dezamagita, incat imi venea sa plang de furie. Ma straduiam din rasputeri sa prind cate ceva din frumusetea acestui castel care imi era interzis, pozand din interiorul magazinului de cadouri cateva instantanee. Niciodata nu am avut timpul si rabdarea sa stau sa ma uit ce se vinde in aceste magazine, pentru ca intotdeauna ele sunt amplasate la intrarea sau la iesirea din obiectivele turistice,  momente in care eu sunt mereu in viteza maxima.
La un anumit moment dat, doua tinere stateau rabdatoare asteptand sa iasa din curtea interioara a castelului, pana ce am lasat aparatul de fotografiat jos. 
Una dintre ele, imi spune : intra cand ies eu si fa cateva poze in interior! Fara sa ma gandesc, am intrat imediat si am inceput sa fac poze.
 Nu a fost ceva premeditat, nici nu avusesem timp sa gandesc gestul pe care il facusem, realizand fapta abia dupa ce intrasem. Ma asteptam ca cineva sa vina dupa mine si sa ma scoata de urechi afara. Nu a venit nimeni, motiv pentru care am inceput sa fug prin curte incercand sa pozez cat mai mult. Dupa 15-20 de minute, m-am intors sa ies.
Barbata-miu, socat, imi striga de afara: fugi! Ce mai pierzi vremea? Du-te si viziteaza cat de mult poti macar tu! SI fa poze, sa vad si eu! Habar nu am cum am rupt-o la fuga, pe scari, printre etaje, printre saloane. Aproape ca urlam cand vedeam unul de la paza: unde sunt apartamentele regale? Si-mi aratau in timp ce eu fugeam ca nebuna. Unde sunt saloanele si cabinetele? Si iar fugeam. Unde sunt bucatariile?
De data asta altul mi-a zis zambind: este 7 fara zece, mergeti catre iesire! Inchidem imediat! Eram trista si totodata fericita. Nu-l pierdusem.
Vazusem tot ceea ce se putea vedea intr-un interval atat de scurt. Nu mai stiam atunci cat si ce vazusem. Eram prea obosita de atata alergat. Eram prea fericita ca reusisem sa intru si sa fac poze. In vreme ce al meu ma astepta cuminte si resemnat afara.
 Blois-ul este dominat de maretia acestui castel. Desi la inceput a fost o fortareata, de-a lungul timpului, aceasta a fost extinsa, intr-un amestec de stiluri arhitecturale, pana s-a transformat intr-un impunator castel renascentist.
Cabinetul Caterinei de Medici este renumit datorita dulapurilor sale secrete in care ea isi ascundea faimoasele otravurile. Castelul adaposteste o colectie impresionanta de mobila, tablouri, sculpturi, tapiterii de mare valoare.
Blois-ul este un oras superb, care ar fi meritat vizitat in tihna, dar goana vizitarii castelelor ne mana de la spate, motiv pentru care nu am vazut decat centrul istoric de o frumusete absolut covarsitoare.
Castelul este renumit pentru negocierile dintre Ioana d”Arc si Gilles de Rais din 22 aprilie 1429 in care au negociat libertatea orasului Orleans, dar si pentru faptul ca acest castel a fost locul in care capetele incoronate au sprijinit si incurajat arta: Charles d”Orleans si Francois Villon, Louis 17-lea si Claude de France, Francois I si Pierre de Ronsard , Machiaveli sau Leonardo Da Vinci.  Tot de numele acestui castel; este legat si asasinatul Ducelui de Guise, de catre Henri III si mama lui, Caterina de Medici.
7. Castelul Amboise reprezinta o alta provocare. El domina fluviul Loara si stradutele inguste din centrul istoric al orasului. 

In secolele 15 si 16, regii francezi considerau castelul de la Ambois resedinta lor favorita. Chiar exista o legenda care spune ca regele Ludovic al 14-lea nu se lasa convins prea usor sa se intoarca la Paris, motiv pentru care i se aduceau actele la semnat la Amboise. Dar a cunoscut si perioade de abandon, cand regii au preferat sa se mite la Ile - de - France.
Aici a aparut prima data arta renascentista franceza.
De numele lui Francisc I sunt legate balurile somptuase organizate aici, balurile mascate, focurile de artificii realizate de protejatul lui, Leonardo Da Vinci.
Acesta a sosit la Amboise in 1516 ca pictor, inginer si arhitect personal al regelui. Da Vinci a creat pentru rege arme cu care acesta si-a invins dusmanii. Iar regele l-a apreciat atat de mult incat i-a daruit un domeniu , nu departe de castelul sau de la Amboise, unde artistul putea sa creeze in voie.
8. Francisc I l-a instalat la Clos – Luce, un adevarat muzeu al creatiilor sale ingineresti care adaposteste peste 40 dintre lucrarile semnate Da Vinci. Acest loc se afla foarte aproape de palatul regal, motiv pentru care era vizitat deseori de rege.


Legenda spune ca, la moartea artistului, regele l-ar fi vegheat zile intregi, inconjurandu-l cu multa dragoste si consideratie.
Domeniul dat de rege este impresionant, o adevarata oaza de verdeata care adaposteste o parte din creatiile lui Da Vinci, de la machete pana la cele realizate in marime naturala si expuse in parcul de pe domeniu.

 La intrarea principala se afla un castel de mici dimensiuni in care locuia regele in zilele in care il vizita pe artist.
Casa lui se afla in parc, ceva mai jos de palat.
Dar, ca de fiecare data, dupa vizitarea unuia, ne pregateam sa descoperim un altul.
9. Pe soseaua care serpuieste de-a lungul fluviului Loara, la un viraj al masinii, brusc, se ridica vertical pe partea stanga a soselei un castel maret. Este Castelul Doamnei de Montsoreau, a carei poveste de dragoste a fost imortalizata spre deliciul cititorilor de catre Alexandre Dumas in romanul care ii poarta numele. 
Se zice ca sotul ei gelos l-ar fi omorat pe amantul sotiei sale, galantul Bussy, cateva leghe mai sus de castel. In curtea castelului stau marturie cateva ambarcatiuni de epoca ale unor timpuri pline de aventura. Suspanastelul a fost construit de Jean de Chamberss.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.