Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

miercuri, 11 iulie 2012

Castelele de pe Valea Loarei - partea a IV-a

Asa cum va spuneam, exista o diversitate de castele in Franta. Si acesta este un motiv pentru care este greu sa faci o ierarhie a lor, respectand aceleasi criterii. Ceea ce pot sa afirm acum este ca am sa incep povestirea de astazi cu castelul fortareata care ne-a impresionat cel mai mult la aceasta categorie. Care ne-a obligat sa povestim despre el o seara intreaga si sa ni-l amintim, prin comparatie, de fiecare data cand am vizitat o alta fortareata.
10. La 5 minute de Saumur se afla un castel de-a dreptul impresionant. Este castelul Brézé care  apare mentionat pentru prima data in 1063 ca fiind proprietatea lorzilor de Breze.

 In 1448, in timpul domniei lui Rene d'Anjou, castelul a fost locul de campare al unei garnizoane militare, motiv pentru care castelul a suportat  unele modificari la fortificarea zidurilor.
De fapt, sub castelul de la suprafata, construit in stil Renascentist, se afla un alt castel, sapat in grote de stanca, similare satelor de trogloditi despre care am sa va povestesc mai incolo.
Acest castel subteran este cel mai mare din Europa. In 1448 s-a inceput saparea santurilor de aparare care initial aveau circa 12m,  ca in 1525 acestea sa masoare aproximativ 18m.
Acest castel subteran reprezinta, de fapt, subsolul castelului, care are dimensiunea a  6-7 etaje normale.
Despre acest castel al trogloditilor nu se stia nimic pana cand nu a fost descoperit de catre contele si contesa de Colbert in urma unor excavatii.
Din ghidul de vizitare aflam ca aici au fost gazduiti 500 de oameni in timpul razboiului civil din Franta sub regimul lui Ludovic al 14 lea. Ceea ce este impresionant de-a dreptul sunt acele ziduri de aparare dincolo de care se casca haul. Eu cred ca dusmanii o luau la fuga numai cand vedeau santurile de aparare (umplute atunci cu apa), fara sa mai apuce sa se si bata. De fapt, la intrarea in castel exista o atentionare potrivit careia, turistii care sufera de claustrofobie sunt rugati politicos sa nu intre in castel.
Indiferent ce planuri v-ati facut pentru acest traseu, eu v-as sfatui sa nu ratati acest castel
  11. Castelul Langeais, situat la granita regiunilor Anjou si Touraine  a fost conceput ca si fortareata de aparare. Da, ca mai toate castelele frantuzesti! Astia s-au luptat pentru putere, nu gluma!


El a fost construit de contele Foulques Nerra de Anjou in secolul X, care a ramas in istoria locului prin faptul ca si-a osandit la moarte sotia pe care o considera necredincioasa.

 De- a lungul timpului, edificiul a fost reconstruit si reabilitat si a facut fata multor asedii si razboaie. Cetatea in forma sa actuala a fost ridicata de catre Ludovic al XI-lea.

Donjonul, construit sub forma de ecareu, a fost ridicat la sfarsitul secolului al X-lea, fiind cel mai vechi donjon din Franta.
De pe zidurile castelului poate fi admirat un superb pod care leaga cele doua maluri ale Loarei. Iar in parcul de pe domeniu este amenajat un loc de joaca pentru copii. Imaginati-va ca au construit nebunii o casuta in copac intre ramurile unui cedru secular superb! Cand ai asa de multi, mai conteaza daca sacrifici unul?
In anul 1886 castelul a fost renovat, fortareata devenind un exemplu de arhitectura medievala tarzie. Interioarele, luxuriant decorate cu mobila originala din secolul 15 toate specifice stilului gotic flamboaiant, cu seminee frumos sculpate te introduc intr-o atmosfera plina de pictoresc.
Podul mobil al castelului este ridicat si coborat in fiecare zi. Turnurile inalte ofera o panorama splendida asupra Vaii Loarei. Intrarea in castel se face din fata casei in care a trait Rabelais. De-o parte si de alta a intrarii in castel sunt case vechi care stau in picioare de sute de ani si se cer admirate.
 La fel ca mai toate parcurile frantuzesti, si cel care inconjoara castelul este un exemplu de maiestrie al excelentilor gradinari francezi.
12. Castelul Villandry , casa nobila inconjurata de renumitele gradini frantuzesti, a fost construit in preajma anului 1536, fiind ultimul si cel mai mare castel construit de-a lungul Vaii Loarei din perioada renascentista.

Castelul a apartinut Ministrului de finante, Jean le Breton, din timpul regelui Francois I. Nu am sa insist asupra detaliilor de interior din castel deoarece ele sunt specifice tuturor castelelor frantuzesti din aceeasi perioada.
Gradinile, in schimb, sunt desavarsite. Sotul meu, cand le-a vazut, a spus: daca exista raiul, asa trebuie sa fie.  Gradinile au fost proiectate de catre Androuet de Cerceau, un renumit maestru gradinar.
Imaginati-va perfectiunea intr-un amestec ireprosabil de forme geometrice, culori si mirosuri imbietoare, organizate pe trei nivele, in care natura completeaza constructiile din piatra intr-o imagine desavarsita.
Peste care adaugati susurul apelor din canalele ce inconjoara castelul, pe care plutesc lebede imaculate sau inoata pesti de toate culorile si marimile. Sau caderea apei ridicata la cer cu maretia formelor fluide in caderi curioase si indraznete in bazinele fantanilor arteziene. Sau zgomotul lin si constant al micilor cascade de apa, amplasate pe lateralele gradinilor.
 Gradinile au fost create in stil renascentist al secolului 16. Ele sunt departajate in gradinile cu flori, cu legume si tufisuri, toate in forme geometrice perfecte.
Cele trei nivele sunt legate intre ele prin pergole umbroase si fantani. Terasa de deasupra, Jardin d”Eau, are un bazin imens si aprovizioneaza cu apa santul si fantanile. Dedesubt se afla Jardin Potager, gradina cu legume, avand pomi fructiferi si verdeturi.
Sub ea este Jardin d”Ornemen, care are ca tema dragostea, reflectata prin straturi de flori in forma de flacari, fluturi, inimi, pumnale, ca simbol al starilor de manifestare a dragostei.
Este greu, daca nu imposibil, sa descrii perfectiunea. Mai bine va arat.
13. Castelul Montpoupon, aplasat pe un promontoriu de piatra si inconjurat de paduri, ofera o imagine impresionanta la exterior, lasandu-te sa descoperi singur un interior care adaposteste nenumarate valori.
Turistii pot admira doua colectii impresionante de mobila si haine. Totodata puteti descoperi istoria lumii guvernate de vanatoare, cai si arme
14. Cand am ajuns la acest castel, norii se transformasera in suvoaie interminabe de apa care se involburau in carede pe pamant. Pornisem la drum intr-o dimineata insorita, iar in cateva ore, vremea se schimbase radical. Parcasem masina cam la vreo 300m de intrarea pe domeniul castelului si nu apucasem sa vizitam decat gradina cu zarzavat si locul in care erau crescuti peste 100 de caini de vanatoare cand a inceput ploaia. Atunci toata lumea s-a refugiat in castel. Castelul Cheverny este situat in Soloqne, aproape de orasul Bloise si este unul dintre cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei.
A fost unul dintre primele castele deschise publicului, inca din anul 1922 si apartine aceleiasifamilii  Hurault  mai bine de 6 secole. Membrii familiei locuiesc in aripa dreapta a castelului, in care vizitatorii, evident, nu au acces. Domeniul castelului este folosit si pentru vanatoare.  

De-a lungul existentei sale, el a fost instrainat de cateva ori si rascumparat mai apoi. Prima data a fost cumparat de Diane de Poitieres in secolul 16, apoi de catre Caterina de Medicis, iar ulterior de fiica acesteia, dupa care a reintrat in posesia familiei, fiind rascumparat de catre Anne Victor Hurault, Marchiza de Vibraye in 1825.
In timpul Revolutiei Franceze, acesta a scapat  de actele de vandalism, aflandu-se in proprietatea lui Jean Nicolas Dufort de Cheverny. Dupa ce a fost deschis publicului, castelul a fost inchis pentru cateva ore de trei ori: in 1963 cand Regina Mama  a venit in vizita, la funeraliile Marchizei de Vibraye in 1976 si la nunta actualului proprietar in 1994.
In prezent, castelul este locuit de catre urmasii familiei Hurault, Marchizul si Marchiza de Vibraye, ale caror apartamente sunt situate in aripa dreapta a castelului.
Castelul a fost proiectat de acelasi arhitect care a construit castelele Blois si Chambord, Jacques Bougier (cunoscut sub numele de Boyer).
Interesante aici au fost paturile din castel care erau foarte scurte. Motivul era ca, la inceputul secolului 19, oamenii considerau ca pozitia culcat este specifica mortilor, motiv pentru care dormeau in pozitia sezand.
Totodata se temeau ca, din pozitia culcat, si-ar putea inghiti limba in somn.  Sunt multe lucruri interesante de spus despre acest castel: Louis XV nu suporta ca servantii sa stea in spatele invitatilor sai la masa, sa le schimbe acestora  paharele, deoarece nu dorea ca acestia sa aculte conversatia dintre invitatii sai. Acesta a fost motivul pentru care a introdus punerea tuturor tipurilor de pahare de la inceput pe masa. Sau marcarea produselor a devenit obligatorie in Franta anului 1741 ca sa isi protejeze proprii artizani de competitorii straini (asa s-a nascut brand-ul de tara!)
De asemenea, primul portocal plantat in Franta a fost cumparat de catre Anne de Bretagne din Spania si a fost plantat in gradina castelului din Blois. In castel exista o sala a trofeelor vanatoresti, unde marea majoritate a capetelor de cerb provin din Romania si Ungaria.
Pe domeniul castelului sunt organizate partide de vanatoare, motiv pentru care pot fi admirati ogarii care participa la aceste evenimente vanatoresti, alaturi de stapinii lor calareti. Nu e greu sa va imaginati sunetul goarnei, acompaniat de sutele de glasuri canine, in tropotul cailor care tin in sa distinsii vanatori de vita nobila. La asemenea domenii, imaginati-va masinile care sunt adapostite in garajele castelului. Ce viata si ce lume!

Inainte de a termina acest episod trebuie sa va spun ca, la iesirea din castel, norii inca se razbunau. Ploua cu incapatanare si nu avea nici o intentie sa se opreasca. Imbracati in tricouri, era relativ usor sa fim leoarca in cateva secunde. Sotul meu nu vroia nici batut sa plece prin ploaie. Masina se afla la cel putin 300 de metri de intrarea pe domeniu unde se afla si magazinul cu cadouri, si la alti 300 de metri de locul unde era parcata masina! Si aveam in portbagaj si umbrele, si pelerine de ploaie! Iar ceasul ticaia ametitor. Orice minut care se risipea aici degeaba se transforma in minute pierdute in explorarea urmatorului castel. Disperata, mi-am pus brosura pe cap, am rupt-o la fuga pana la magazin, am cumparat o umbrela si un tricou, de unde, victorioasa, mi-am luat consoarta si am plecat fericiti catre urmatorul castel. Ce viata, tipic frantuzeasca!

Un comentariu:

Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.