Fabrica de tutun Timisoara

Fabrica de tutun,  situată pe Splaiul Titulescu – Str. Pop de Băseşti 2, a fostcea mai veche si mai mare fabrica, după cea din Fiume din Budapesta, in perioada imperiului austro-ungar si primul obiectiv  industrial construit în Iosefin.  A fost fondata in 1846, cu capitalul unor persoane private, înainte de introducerea monopolului de stat al tutunului în Monarhia Habsburgică. La inceput  avea ca obiectiv principal fabricarea "praful" de tutun pentru prizat, prepararea tutunului pentru fumatul cu pipa si confectionarea de tigari de foi.  Apoi s-a demarat producţia de ţigări („havane”) si tigarete, care până în anii 80 ai sec. al XIX-lea se făcuse în Palatul Dicasterial din Cetarte. In anul 1880, productia de tutun locala implica un numar de 1.890 de muncitori,  iar produsele se diversificasera in  praf de prizat, tutun pentru pipa, tutun taiat pentru tigarete, tutun pentru tigarile de foi.  In aceasta industrie lucrau peste 20%din totalul muncitorilor din oras. Fabrica a fost  reconstruită în anii 80 ai sec. al XIX-lea şi  extinsă de mai multe ori. Înainte de inceperea Primului Război Mondial, 90% dintre muncitorii Fabricii de Ţigarete din Timişoara erau femei din cartierele învecinate, mai ales din Iosefin şi Mehala. Fabrica era alcatuita din parter şi două etaje , cu un turn–coş de fum care există şi astăzi si este un exemplu de arhitectură industrială în stilu anilor 1900. Pe faţada dinspre splai se mai poate vedea plăcuţa unui semn de înălţime hidrografică de dinaintea Primului Război Mondial. 

In lucrarea „Timişoara de altădată în ultima jumătate de secol 1870 – 1920” Josef Geml, primarul oraşului din acea vreme, mentiona:  "Fabrica de Tutun este incontestabil cel mai vechi şi cel mai important stabiliment industrial al Iosefinului, care a fost fondat în anul 1846 de persoane private, deci înainte de introducerea monopolurilor.

Clădirea se afla încă de atunci pe malul drept al Begheiului, dar a fost mărită în mai multe rânduri. La începuturile administraţiei orăşeneşti, trabucurile se confecţionau în Cetate, în clădirea dicasterialului, dar după ce această aripă a clădirii a ars în anii 80, a fost mutată şi fabricarea trabucurilor la Fabrica de Tutun. Producerea tutunului, ţigărilor şi trabucurilor a crescut continuu, şi astfel trebuia mărită clădirea şi numărul de personal în mod corespunzător. În anii 80 erau angajaţi 16 funcţionari şi 1.700 de muncitori; în ultima vreme, numărul funcţionarilor este de 22, iar al muncitorilor între 1.850 şi 2.000, fapt prin care din cele 21 fabrici de tutun, Fabrica Timişoreană ocupă locul 2 (cea mai mare este la Fiume). Printre muncitori, femeile sunt în proporţie de 90%; fondul de salarii total (referindu-ne la anii de pace) atinge 1.000.000 până la 1.200.000 coroane, astfel încât câştigul mediu al unui angajat este de 600 coroane pe an. Muncitoarele sunt angajate din cartierele apropiate, printre care şi Mehala."

La sfarsitul anului 1919 fabrica este inclusa in Regia Monopolurilor Statului si si s-a demarat actiunea de dotare a fabricii cu utilaje noi,  in special masini de taiat tutun, masini de ascutit cutite, masini pentru confectionarea de pachete, instalatii de absortie a prafului, masini destinate confectionarii de tigarete etc.

Fabrica de tutun Timisoara a produs in perioada 1920 - 1945 trei grupe de fabricate din tutun: tigarete, tigari de foi si tutun impachetat. Productia fabricii a crescut atat de mult, incat, dupa  Revolutie, produsele detineau o cota de piata tot mai mare  din piata de tutun romanesc. Carpatiul si Snagovul erau brand-urile cele mai cumparate.

Nu dupa mult timp dupa Revolutie, activitatea de prelucrare a tutunului şi producţia de ţigarete au fost sistate. Din vechea fabrica nu au ramas decat amintirile si ruinele cladirii care inca mai amintesc de faima pe care a cunoscut-o Banatul odinioara si datorita acestei institutii.

Pentru ca umorul inca ne mai da jos din pat dimineata, iata un mesaj al Asociatiei Nationale a Bautorilor de Bere absolut genial.