Castelele de pe Valea Loarei - partea a III-a

Intr-una din zile, in timp ce incepeam o noua zi de aventuri, in masina, sotul meu m-a intrebat care tara dintre cele vizitate in acest concediu mi-a placut mai mult. Am ramas blocata ca un barbat pus sa aleaga intre cele 3 gratii divine: blonda diafana, bruneta focoasa sau roscata senzuala. Ei bine, stiti cum am perceput eu aceste tari? Franta este ca o amanta jucausa, nebunatica, dar care are si farmecul, dar si puterea sa te lase-n piele goala dupa ce i-ai dat de buna voie si banii din portofel si hainele de pe tine! Iti ia tot si nu-ti da nimic. Doar stari si trairi. Senzatii si amintiri. Germania este ca o nevasta de-o frumusete cuminte, cumpatata si gospodina. Are de toate pentru ca munceste cat e ziua de lunga. E competitiva, corecta, circumspecta. Nu o cuceresti cu una - cu doua. Austria este aristocratica, are prestanta, sta cu nasul pe sus pt ca isi cunoaste si-si arata cu ostentatie valoarea. Este scumpa la vedere, dar si la buzunar pentru ca obrazul subtire cu cheltuiala se tine. Straluceste pentru ca este de vita imperiala. Ei bine, voi pe care ati alege-o? Pana va decideti, am sa povestesc despre alte castele minunate.

4. Castelul Usse este un castel romantic care isi inalta turnurile zvelte din padurea intunecata de la marginea Chinon-ului.

Castelul este cunoscut ca si Castelul Frumoasei Adormite, deoarece acest castel l-a inspirat pe Charles Perrault sa scrie basmul care care a devenit simbolul perioadei medievale.

Castelul a fost construit pe ruinele unei fortarete care data din secolul 11. Interioarele pun in scena chiar basmul care l-a facut atat de celebru in lumea intreaga.

Constructia castelului s-a intins pe parcursul secolelor 15 si 16. Gradinile castelului au fost realizate de Le Notre, faimosul arhitect peisagist al gradinilor Versailles. Ca si celelalte castele, interioarele sunt decorate cu mobila veche, tapiterii flamande de o valoare inestimabila, picturi care apartin unor artisti renumiti perioadei respective. 

Castelul este prezentat ca un joc interactiv pentru copiii mari. Motiv pentru care veti vedea printre turisti foarte multe familii cu copii.

Papusi in marime naturala, plasate in decoruri specifice perioadei medievale, au menirea de a transmite fiorul unor timpuri apuse si de a reprezenta imagini de poveste.

5. Castelul Montreuil Bellay  este unul dintre castelele private de pe Valea Loarei. Este situat intr-un oras mic riveran, aproape de Saumur. Este castelul care a avut asupra noastra un efect deosebit. A fost, probabil, primul castel vizitat de noi in care proprietarii erau locatarii acestuia. Motiv pentru care se simtea caldura caminului imediat ce paseai inauntru.

Castelul a apartinut primilor lorzi de Montreuil , iar mai apoi lorzilor de Bellay, si este format dintr- o fortareata care dateaza din secolul XI, un conac elegant, frumos mobilat, datand din secolul XV, o bucatarie medievala aflata in perfecta stare de functionare, pivnite pentru vinuri si capela. Pe domeniu se afla si o crama care comercializeaza vinul facut din strugurii de pe domeniu. Fabricarea si imbutelierea vinului se face in subsulurile castelului, ferit de privirile indiscrete ale turistilor, dar care pot degusta si cumpara vinurile. 

Castelul a fost supus in trecut unui asediu de 3 ani, timp in care acesta a adapostit inclusiv populatia orasului de dincolo de cetate. Cand noi am ajuns la portile castelului, in fata lui se desfasura o piata campeneasca in care cantareti ambulanti faceau deliciul cumparatorilor. Piata isi pastrase aerul medival de prezentare si se gaseau doar produse naturale, expuse de catre comerciantii rurali: branza de diferite tipuri, vinuri, miere de albine, pesti pescuiti din Loara, legume si fructe. Si cat de frumos erau expuse pe tarabele cu coviltir! Si ce frumos cantau menestrelii muzica medievala! Si ce bucurie pe mandrele precupete sa invarta, mai in joaca, mai in serios, si cate un dans langa tarabe in asteptarea si spre deliciul turistilor curiosi!

Camerele castelului adapostesc mobila de valoare, portelanuri pretioase, instrumente muzicale de valoare, tapiterii , tablouri si bibelouri pretioase. Dar nu ai voie sa pozezi! Oamenii isi apara frumusetea cu interes. Daca vrei sa o vezi si sa o povestesti, platesti!

Ceea ce m-a amuzat in prezentarea ghidului au fost doua momente: unul in care ne explica maniera in care era aranjata masa pentru cina. Si pentru asta folosea spre exemplificare o masa frumos aranjata cu cristaluri si portelanuri de valoare frumos aranjate si pregatite pentru un pranz imaginar intr-o incapere luxurianta. Printre toate portelanurile valoroase se aflau frumos aranjate pahare din cristal care aveau, de fapt, doua cupe, in loc de una, in care, pe rand, fiecare juca rolul de picior. Astfel, daca se schimba licoarea, se intorcea paharul si putea fi refolosit. Al doilea moment a avut loc intr-un salon elegant. Langa o sofa pretioasa se afla un mic vas de portelan frumos pictat, care semana cu o sosiera, putin mai mare.

Ei bine, nu era nimic altceva decat o olita de zi! Astfel, daca distinsa doamna, care avea invitati in salon si se afla in mijlocul unei conversatii de societate, era in imposibilitatea de a merge la toaleta, slujnica venea discret si ii punea olita sub fustele crete, iar distinsa doamna putea  sa faca fata simultan atat conversatiei de salon , cat si necesitatilor fiziologice obligatorii.

Ma-ntreb cum se descurca cu sunetul sau cu pozitia in care slujnica trebuia sa plaseze obiectul cu pricina. Ciudate sunt caile Domnului!

In castelele private nu este permis fotografiatul in interior, motiv pentru care nu va pot arata splendoarea care care am vazut-o.

6. Acest oras este superb. Nu il vizitati nici in cateva ore, nici intr-o zi. Rezervati-i macar doua. Din pacate, noi nu am stat decat cateva ore. Castelul Royal din Blois este o reala sinteza de arta si istorie. Castelul a fost resedinta a sapte regi si 10 regine de-a lungul timpului. La castel am ajuns seara la 18.00.

Desi se inchidea la ora 19.00, spre marea noastra dezamagire, nu ne-au mai vandut bilete si nu ne-au mai lasat sa intram. Trebuie sa stiti ca in Franta regula este regula. Nu pot fi induiosati si nici convinsi sa o incalce. Eram atat de dezamagita, incat imi venea sa plang de furie. Ma straduiam din rasputeri sa prind cate ceva din frumusetea acestui castel care imi era interzis, pozand din interiorul magazinului de cadouri cateva instantanee. Niciodata nu am avut timpul si rabdarea sa stau sa ma uit ce se vinde in aceste magazine, pentru ca intotdeauna ele sunt amplasate la intrarea sau la iesirea din obiectivele turistice,  momente in care eu sunt mereu in viteza maxima.

La un anumit moment dat, doua tinere stateau rabdatoare asteptand sa iasa din curtea interioara a castelului, pana ce am lasat aparatul de fotografiat jos. 

Una dintre ele, imi spune : intra cand ies eu si fa cateva poze in interior! Fara sa ma gandesc, am intrat imediat si am inceput sa fac poze.

 Nu a fost ceva premeditat, nici nu avusesem timp sa gandesc gestul pe care il facusem, realizand fapta abia dupa ce intrasem. Ma asteptam ca cineva sa vina dupa mine si sa ma scoata de urechi afara. Nu a venit nimeni, motiv pentru care am inceput sa fug prin curte incercand sa pozez cat mai mult. Dupa 15-20 de minute, m-am intors sa ies.

Barbata-miu, socat, imi striga de afara: fugi! Ce mai pierzi vremea? Du-te si viziteaza cat de mult poti macar tu! SI fa poze, sa vad si eu! Habar nu am cum am rupt-o la fuga, pe scari, printre etaje, printre saloane. Aproape ca urlam cand vedeam unul de la paza: unde sunt apartamentele regale? Si-mi aratau in timp ce eu fugeam ca nebuna. Unde sunt saloanele si cabinetele? Si iar fugeam. Unde sunt bucatariile?

De data asta altul mi-a zis zambind: este 7 fara zece, mergeti catre iesire! Inchidem imediat! Eram trista si totodata fericita. Nu-l pierdusem.

Vazusem tot ceea ce se putea vedea intr-un interval atat de scurt. Nu mai stiam atunci cat si ce vazusem. Eram prea obosita de atata alergat. Eram prea fericita ca reusisem sa intru si sa fac poze. In vreme ce al meu ma astepta cuminte si resemnat afara.

 Blois-ul este dominat de maretia acestui castel. Desi la inceput a fost o fortareata, de-a lungul timpului, aceasta a fost extinsa, intr-un amestec de stiluri arhitecturale, pana s-a transformat intr-un impunator castel renascentist.

Cabinetul Caterinei de Medici este renumit datorita dulapurilor sale secrete in care ea isi ascundea faimoasele otravurile. Castelul adaposteste o colectie impresionanta de mobila, tablouri, sculpturi, tapiterii de mare valoare.

Blois-ul este un oras superb, care ar fi meritat vizitat in tihna, dar goana vizitarii castelelor ne mana de la spate, motiv pentru care nu am vazut decat centrul istoric de o frumusete absolut covarsitoare.

Castelul este renumit pentru negocierile dintre Ioana d”Arc si Gilles de Rais din 22 aprilie 1429 in care au negociat libertatea orasului Orleans, dar si pentru faptul ca acest castel a fost locul in care capetele incoronate au sprijinit si incurajat arta: Charles d”Orleans si Francois Villon, Louis 17-lea si Claude de France, Francois I si Pierre de Ronsard , Machiaveli sau Leonardo Da Vinci.  Tot de numele acestui castel; este legat si asasinatul Ducelui de Guise, de catre Henri III si mama lui, Caterina de Medici.

7. Castelul Amboise reprezinta o alta provocare. El domina fluviul Loara si stradutele inguste din centrul istoric al orasului. 

In secolele 15 si 16, regii francezi considerau castelul de la Ambois resedinta lor favorita. Chiar exista o legenda care spune ca regele Ludovic al 14-lea nu se lasa convins prea usor sa se intoarca la Paris, motiv pentru care i se aduceau actele la semnat la Amboise. Dar a cunoscut si perioade de abandon, cand regii au preferat sa se mite la Ile - de - France.

Aici a aparut prima data arta renascentista franceza.

De numele lui Francisc I sunt legate balurile somptuase organizate aici, balurile mascate, focurile de artificii realizate de protejatul lui, Leonardo Da Vinci.

Acesta a sosit la Amboise in 1516 ca pictor, inginer si arhitect personal al regelui. Da Vinci a creat pentru rege arme cu care acesta si-a invins dusmanii. Iar regele l-a apreciat atat de mult incat i-a daruit un domeniu , nu departe de castelul sau de la Amboise, unde artistul putea sa creeze in voie.

8. Francisc I l-a instalat la Clos – Luce, un adevarat muzeu al creatiilor sale ingineresti care adaposteste peste 40 dintre lucrarile semnate Da Vinci. Acest loc se afla foarte aproape de palatul regal, motiv pentru care era vizitat deseori de rege.

Legenda spune ca, la moartea artistului, regele l-ar fi vegheat zile intregi, inconjurandu-l cu multa dragoste si consideratie.

Domeniul dat de rege este impresionant, o adevarata oaza de verdeata care adaposteste o parte din creatiile lui Da Vinci, de la machete pana la cele realizate in marime naturala si expuse in parcul de pe domeniu.

 La intrarea principala se afla un castel de mici dimensiuni in care locuia regele in zilele in care il vizita pe artist.

Casa lui se afla in parc, ceva mai jos de palat.
Dar, ca de fiecare data, dupa vizitarea unuia, ne pregateam sa descoperim un altul.

9. Pe soseaua care serpuieste de-a lungul fluviului Loara, la un viraj al masinii, brusc, se ridica vertical pe partea stanga a soselei un castel maret. Este Castelul Doamnei de Montsoreau, a carei poveste de dragoste a fost imortalizata spre deliciul cititorilor de catre Alexandre Dumas in romanul care ii poarta numele. 

Se zice ca sotul ei gelos l-ar fi omorat pe amantul sotiei sale, galantul Bussy, cateva leghe mai sus de castel. In curtea castelului stau marturie cateva ambarcatiuni de epoca ale unor timpuri pline de aventura. Suspanastelul a fost construit de Jean de Chamberss.

castelele de pe Valea Loarei - partea a II-a

Cand strabati drumurile Frantei rurale pe Valea Loarei, este imposibil sa parcurgi cu masina o distanta mai mare de 10 km fara sa vezi un castel sau un indicator care sa te orienteze catre unul. Imagini similare ca cea de sus sunt atat de dese, incat francezii nici nu le mai baga in seama. Motiv pentru care nu ar trebui sa fiti mirati de faptul ca, dezorientati, veti intreba vreun localnic unde este castelul cutare sa va raspunda ca nu stie. Sunt prea multe si sunt comasate pe o arie destul de restransa. Franta nu se sfieste sa isi etaleze maretia istoriei cu mandrie. Dar trebuie sa stiti ca nu veti regasi ostentatia de la noi in arhitectura actuala. Franta isi asuma bogatia altfel: prin preocupari, prin mod de trai, prin civilizatie.

2. Castelul Chaumont-sur-Loire nu ar trebui vizitat in graba, fiind amplasat pe un domeniu intins, cu gradini superbe, cu multe anexe care merita vazute. Este un loc special in care Valea Loarei isi dezvaluie frumusetea intr-un mod spectaculos. Castelul a fost ridicat de catre Eudes I, conte de Blois, care apoi a fost preluat de catre regele normand Gelduin, care a consolidat constructia, transformand-o in fortareata.  

Acest castel este unul dintre acelea care merita sa fie descoperit etapa cu etapa. De la intrarea sa medievala pe podul care odinioara se ridica in zori si se cobora in apusul serii, pana la toaletele ultramoderne in care veti fi socati de curatenia impecabila caracteristica hotelurilor de cinci stele.

Acesta este Castelul in care Caterina de Medici si-a exilat rivala (Diane de Poitieres), pe amanta sotului ei, regele Henri II, obligand-o sa paraseasca frumosul castel Chenonceau.

Castelul este inconjurat de gradini realizate, in stil englezesc. In parc pot fi admirati cedrii vechi de sute de ani. Portile de la intrare sunt decorate cu armele Frantei si initialele lui Louis XII si Anne de Bretagne. In curtea interioara, marturie a vechimii sale, troneaza o frumoasa fantana.

In anexele castelului poate fi descoperita istoria harnasamentelor frantuzesti. Puteti admira tipuri de calesti, hamirile, seile si bicele folosite odinioara, locurile in care erau crescuti si intretinuti caii de rasa nobila. Multe dintre aceste spatii sunt decorate acum intr-un mod absolut original, fiind transformate in spatii destinate promovarii artistilor plastici moderni.

In 1903, printesa de Broglie, una dintre multii proprietari ai domeniului de-a lungul timpului, a solicitat arhitectului Marcel Boille sa ii construiasca o ferma.

Ridicarea acesteia a durat peste 10 ani si nu a fost terminata nici in prezent.  Asta, probabil, datorita aspiratiei spre desavarsit a francezilor. Pentru ca, pana si gradina de zarzavat arat intr-un mod absolut spectaculos. Tot pe acest domeniu se afla o gradina in care sunt crescute plante exotice.

3. Castelul Chenonceau , considerat cel mai romantic castel din Franta, a fost construit de Thomas Bohler si sotia sa Katherine Briconnet pe vechiul loc in care se aflau cetatea si moara fortificata care au apartinut familiei de Marci, de la care au pastrat doar donjon-ul. 

Din categoria castelelor romantice, cred ca acest castel este cel mai frumos. Trebuie sa fiu sincera, nu sunt foarte sigura de acest lucru. Este foarte greu sa faci o ierarhie a frumusetii in tara in care frumusetea atinge absolutul.

Langa turn, se afla inca fantana ornamentata cu o himera si un vultur, emblema familiei de Marci.

Odata fiind folosite ca si santuri de aparare, acum barcile isi asteapta vizitatorii sa exploreze apele linistite ce inconjoara castelul pe o latura a sa. Castelul a fost construit  pe pilonii de piatra ai vechii morifortificate. La intrare se afla poarta monumentala, din lemn sculptat.

Deoarece in celelalte castele am prezentate interioarele somptuoase, aici am sa prezint bucataria excelent mobilata si dotata.

Bucatariile sunt formate din oficiu, sufrageria in care lua masa personalul, macelaria si camara. Bucataria era dotata cu echipament modern. Impresionanta este camera Dianei de Poitiers, favorita regelui Henri II, careia acesta ii daruise castelul Chenonceau. In toate pliantele in care apare mentionat numele ei, in toate este laudata frumusetea de neegalat a acesteia.

La moartea regelui, sotia acestuia i-a cerut sa plece din castel, dandu-i in schimb castelul Chaurmont-sur-Loire. Dupa decesul sotului ei, Caterina de Medici, devenita regenta, conducea regatul din aceasta camera. Unii dintre voi ar putea gandi: ce femeie rea si razbunatoare. Eu am gandit: bine ca nu i-a taiat capul! A fost generoasa dandu-i un alt castel. Cate femei inselate in ziua de astazi ar fi capabile de un asemenea gest altruist?

Camera celor cinci regine este denumita astfel in memoria fiicelor, fiilor si nurorilor Caterinei de Medicis: regina Margot (sotia regelui Henri IV), Elisabeta (sotia lui Filip II de Spania), Maria Stuart (sotia lui Francois II), Luiza de Lorraine (sotia lui Henri III), Elisabeta de Austria (sotia lui Charles IX).

In exterior pot fi admirate:

gradina Dianei de Poitieres, labirintul,

gradina Caterinei de Medicis, gradina de zarzavat si ferma.

De asemenea, tot in afara castelului pot fi vizitate cladirea des Domes, L’Orangerie,

salonul de ceai si ferma . Castelul transmite multa caldura si emotie. Este un loc romantic in care este bine sa veniti cu cei dragi voua si sa traiti si sa impartiti impreuna aceste emotii unice.

Castelele de pe Valea Loarei - partea I

Incepand de astazi am sa va vorbesc despre un concediu de vis, pe care l-am petrecut in Franta. In primul rand vreau sa va marturisesc un lucru: dupa parerea mea, ofertele turistice aruncate pe piata de catre agentiile de turism din Romania au acelasi efect ca si fast food-ul. Devin periculoase pentru sanatatea noastra. Ne indeamna la o sfanta stare de lene fizica si intelectuala, in care “all inclusive”  reprezinta forma moderna a expresiei” dar muieti-s posmagii?”  Ei bine, ca forma de protest, noi practicam o alta forma de turism: cel activ. Anul acesta ne-am propus sa vizitam castelele de pe Valea Loarei. Pentru inceput am sa va spun ca nu veti gasi aceasta oferta in agentiile romanesti, motiv pentru care noi le-am contractat din orasul Tours din Franta. Biletul a costat 600 euro de persoana, pret in care sunt incluse: cazarea, cina si intrarile la 10 castele, un muzeu, o crama in care participati la o degustare de vin. Transportul se face cu masina personala, deci combustibilul si taxele de autostrada le suportati din buzunarul propriu. Pe noi, autostrazile ne-au costat 200 de euro, iar combustibilul, alti 600 de euro. Pranzul a fost si el 150 de euro de persoana. Toate costurile sunt precizate pentru 10 zile de concediu. Mare atentie! Daca va luati vigneta din benzinariile Mol din Romania pentru Ungaria si de la OMV de la intrarea in Austria pentru Austria, veti economisi bani! Nu multi, ce-i drept, dar nu-i dati , ii pastrati! Deci nu le mai cumparati la pachet de la granita, la intrarea in Ungaria! Noi am cumparat pentru 20 de zile, pentru ca ne-am oprit cateva zile la Viena si la Munchen! Autostrada in Franta este scumpa!

Aveti mai multe Peage – uri cu taxe diferite. Legat de circulatie: politia din Ungaria si Franta sta pitita dupa boscheti ca si politia romaneasca! Deci nu va jucati, respectati regulile de circulatie si restrictiile de viteza! In Germania nu se plateste autostrada si, in general, daca nu sunt ambuteiaje (stau), nu aveti restrictii de viteza. Masina buna sa aveti!De asemenea trebuie mentionat faptul ca Franta este o tara scumpa, in general. In luna iulie au inceput reducerile la toate produsele. Reducerile incep de la 50% si merg pana la 70-80% pentru unele produse. DAR trebuie sa stiti ca produsele sunt scumpe! Adica, pentru o geanta de 1500 de euro, o reducere de 50%  inseamna un pret totusi mare pt Romania. Chiar daca este marca  Givenchy, de ex.

Trebuie spus ca Valea Loarei a fost loc de distractie si de etalare a avutiilor pentru regii si nobilii Evului Mediu. 

De-a lungul Vaii Loarei sunt 66 de castele somptuoase, unul mai frumos decat celalalt, toate amplasate intr-un cadru deosebit si inconjurate de gradini minutios realizate.

Satele pastreaza atmosfera medievala, fiind construite TOATE! din blocuri de calcar alb, pastrand aceleasi caracteristici arhitecturale. Drumurile, desi inguste (pe care poate trece o masina – si jumatate!), sunt asfaltate, chiar si intre lanurile de porumb, si plane ca hartia. In zonele deluroase, drumurile urca si coboara sau se rotesc in jurul caselor, imbratisandu-le. Vegetatia este luxurianta, chiar si dupa 2 saptamani de cutreierat tarile Europei si zona rurala din Valea Loarei, masina noastra neagra a ajuns la fel de curata inapoi.

Doamne, mancarea este un vis! Deosebit de gustoasa si frumos asezata in farfurii simple si cochete. Iar vinul, ce sa spun eu despre vin? Ca nu ma pricep! Mie imi plac vinurile dulci, francezii il prefera pe cel sec. Mie imi plac cele albe, ei le prefera pe cele rosii si rose. Cele renumite in zona respectiva sunt vinurile dulci Coteaux du layon (noi nu le-am gasit!). Dar sotul meu le-a considerat pe toate un regal olfactiv si gustativ. Cat despre branzeturi, o, Doamne! Ce nebunie! Ce examen dificil sa alegi. Iar dulciurile? NU MAI AM CUVINTE!!! Francezii adora ciocolata si se joaca cu ea transformand-o in forme diferite, menite sa genereze stari diferite! Ti-o servesc in combinatii de fierbinte si rece, solida si lichida, alba si neagra, asezonata si simpla. Acesta a fost momentul dupa care tanjeam toata ziua. Si ma gandeam: oare astazi or sa ma mai uimeasca? Si reuseau de fiecare data intr-un mod absolut spectaculos! Touraine este vechea denumire a zonei din jurul orasului Tours, care este inima Vaii Loarei. Noi am stat in Tours, intr-un hotel care apartinea unui cuplu trecut de 60 de ani. Niste batranei simpatici care nu stiau ce sa mai faca pentru noi, turistii, ca toata lumea sa fie fericita. Micul dejun il luam in hotel, pranzul pe una dintre terasele de langa castelul langa care se nimerea sa ne afla, iar cina, cand ne intorceam in Tours, in fiecare seara la alt restaurant (asa au fost contractate de catre oficiul de turism din Tours).

 Cina era formata din: aperitiv, felul doi, desert, vin. Motiv pentru care un sandwich pentru fiecare era absolut suficient la pranz, in goana dintre castele. Nu ai cum sa mananci bine si sa gonesti ca nebunul sa vizitezi castele in viteza luminii. O masa copioasa cere somn! Cat priveste parcarea, in Tours erau spatii in care parcarea era gratuita (dar era bataie pe locurile respective) si cu plata, iar intervalele in care se platea erau intre 9.00 -12.00 si 14.30 – 18.30. Restul era gratuit.Cum noi plecam dimineata la 8.00 si ne intorceam dupa ora 20.00, nu am platit deloc parcarea.

Tours este un oras minunat, care ascunde numeroase obiective turistice. Orasul a cunoscut o perioada infloritoare in perioada renascentista, devenind renumit datorita matasurilor, bijuteriilor si armelor fabricate aici. Exista si un muzeu al meseriilor pentru fiecare regiune din Franta care merita vazut.

Catedrala St Gatien , construita pe parcursul secolelor 13-16, este o opera gotica desavarsita. Si are o orga absolut fabuloasa! Nu cred ca am vazut vreodata o orga atat de frumoasa!

Orasul are si un castel episcopal de mici dimensiuni care adaposteste muzeul de arte frumoase. Foare frumoase sunt biblioteca, gara centrala,

Primaria,

podul Wilson,

dar cel mai mult mi-a placut orasul vechi,

care inca mai adaposteste case vechi din secolele 13 - 15 pana in prezent.

Sunt atat de multe lucruri care ar merita mentionate despre acest oras. De exemplu, seara, in Tours, daca treci pe langa parcuri sau gradinile private, mirosul florilor de ameteste. Cladirea Operei,

palatul justitiei sunt exemple de cladiri extraordinar de frumoase care merita vazute. Iar cafenelele si terasele din Tour, care isi aranjeaza scaunele si fotoliile cu fata catre trecatori, fac deliciul fiecarei seri, la un pahar de vin bun sau la un desert cu ciocolata la o ora tarzie. Doar Franta este tara in care dragostea patroneaza. Si credeti-ma, romantici sau nu, cand ajungeti acolo, va loveste peste ochi si romantismul, si iubirea atipita, amortita, impietrita sau cum o mai fi ea. Pentru ca e ceva cu tara asta, te trezeste la viata si te indeamna sa o traiesti in alt ritm.

Dumnezeu a fost foarte darnic cu acest popor. A aruncat seminte pe pamantul francez din care au rasarit castele. Unul mai frumos decat celalat. N-as putea spune care mi-a placut mai mult, desi am vazut peste 20 din 66 de castele. Cele mai impozante castele sunt amplasate aproape de malurile fluviului. Unele dintre ele sunt intretinute de stat, motiv pentru care intrarile sunt accesibile (intre 5 si 9 euro/persoana), dar multe dintre ele sunt in proprietatea unor familii, motiv pentru care biletul poate costa si 13 euro/persoana. Ei bine, daca la cele intretinute de stat, atmosfera este relativ impersonala, ca la muzeu, in cele private se simte caldura unui camin, amprenta familiilor care locuiesc in ele. Am vizitat castele de toate felurile: castele-muzeu, castele de locuit, fortarete, castele de vanatoare. Fiecare are ceva al lui care il face de neegalat.

1. Castelul Chambord este cel mai mare castel de pe Valea Loarei, o adevarata capodopera renascentista, care a fost construit la cererea Regelui Francisc I, in vremea in care in Europa de faceau si desfaceau aliantele politice intre Franta, Statele papale din Italia, Anglia, Imperiul Otoman si Imperiul lui Carol Quintus. Deoarece constructia sa a inceput in 1519, castelul trebuia sa fie si fortareata militara, si castel de vanatoare. Castelul are forme impresionante: 156 de metri lungime, 56 inaltime, 77 de scari, 365 de semineuri (cate unul pentru fiecare zi a anului), 440 de camere si 800 de cornise. Regele s-a inspirat din arhitectura italiana, motiv pentru care l-a invitat pe Leonardo Da Vinci sa stea la Amboise. Castelul a fost conceput sub forma unei cruci. Acoperisul este format dintr-o multime de turnuri, turnulete si frontoane triunghiulare care imprumuta din stilul oraselor orientale.  Scara , deosebit de frumoasa, a fost construita in spirala, astfel incat, doua persoane care urca si coboara sa se poata vedea, dar sa nu se poata intalni decat la cele doua capete. Regele a murit inainte de a fi terminat. Impresionante sunt: donjonul si scara care face legatura cu cele trei etaje, sala calestilor, apartamentele regelui Francisc I, apartamentul de parada, apartamentul reginei, muzeul contelui de Chambord si apartamentul de parada. Castelul are un parc inconjurat de un zid lung de 32 de km, cu 6 porti. Parcul este cel mai mare parc forestier ingradit din Europa. Parcul adaposteste numeroase animale aflate in libertate pe domeniul care se intinde pe o suprafata de 5440 hectare.

Desi auster mobilat, cu interioare cam intunecate, castelul te cucereste definitiv cand il parcurgi la exterior. Toate turnuletele sunt frumos decorate cu dantelarii arhitecturale, cu sculpturi deosebite, cu burlane care se termina cu cap de pesti. Nimic nu este lasat la intamplare.

Probabil ca odinioara castelul cunostea aceeasi stralucire si in interior. Din pacate, nu ne-o putem decat imagina. Chateaubriand scria despre castel ca , de departe, acest castel seamana cu un arabesc.

El sugereaza imaginea unei femei al carei par a fost ridicat in aer de rafalele de vant. Datorita cadrului absolut spectaculos, pe parcursul anului, aici sunt organizate importante evenimente artisitice care aduna laolalta un numar mare de turisti.