Castelul Cantacuzino din Busteni

Cand ne-am trezit in cea de-a treia zi ne intrebam ca fraierii: azi ce naiba mai facem? In doua zile vazusem tot ce se putea vedea in Sinaia, asa ca, imediat dupa micul dejun, am coborat in Gara Regala si am luat primul tren spre Busteni. Stand pe peron, am realizat ca garile acolo sunt frecventabile, prietenoase, normale, definite pentru scopul pentru care au fost construite, spre deosebire de gara noastra din Timisoara care s-a transformat in adapost pentru aurolaci. Cred ca turistii care vin si pleaca i-au redat aerul de normalitate sau au ajutat-o sa si-l pastreze. Ma gandeam cand am mers ultima data cu trenul si am realizat ca asta s-a intamplat acum vreo 3-4 ani cand am venit de la Viena la Timisoara. Pana la Budapesta a fost un lux, pana la Timisoara, un chin. Atunci, asteptand trenul de Brasov, numarand alte 3 trenuri care au stationat pe rand in gara mica, a fost o placere. Intotdeauna mi-am imaginat viata ca pe-o gara, iar trenurile , ca pe niste oportunitati. Urcatul si coboratul calatorilor avea ceva magic in imaginatia mea gandindu-ma la scopul calatoriilor, la tristetile si bucuriile ascunse in spatele chipurilor, amintiri dosite in bagaje, vieti stranse la repezeala si inghesuite in genti. Mica mea poseta agatata pe umar si aparatul Nikon ascuns in geanta lui speciala promiteau o aventura pentru care eram pregatita. Si a fost pentru ca am petrecut o superba dimineata la Busteni. Statiunea e frumoasa pentru muntii care o inconjoara, dar arhitectura de ansamblu a cladirilor nu este la fel de rafinata ca cea din Sinaia. Calatoria pana acolo a durat cateva minute si biletul dus-intors a costat 7 lei de persoana. Trenurile circula ireprosabil si sunt legaturi la maxim o jumatate de ora in orice sens. Inca nu oprise trenul in gara Busteni cand am zarit pe geam un conac superb ridicat pe-o coasta de munte. 

L-am intrebat pe-al meu: "Mergem?" "Mai, tu nu vezi ce departe e? Cum sa mergi pe jos pana acolo? Si cum, sari peste sinele de tren?" Asa am facut, iar el a ramas pe peron agatat de-o banca. Incepuse sa picure, dar asta m-a determinat sa grabesc pasul. Si cu cat ma apropiam mai mult, cu atat realizam ca asta era Castelul Cantacuzino, pentru asta venisem amandoi! Castelul a fost construit in anul 1911 la cererea Printului Gheorghe Grigore Ghica, fost ministru al Romaniei in doua mandate. 

Este proiectat si ridicat in stil neoromanesc si este fala statiunii. 

Castelul este inconjurat de un parc ale carui alei te plimba printre cascade, statui, fantani arteziene si grote sapate in piatra. 

Cel care a proiectat cladirea care se intinde pe o suprafata de 3148 mp este arhitectul roman Grigore Cerchez. 

Interioarele sunt decorate cu vitralii, stucaturi, marmura, console, plafoane alcatuite din grinzi aparente frumos pictate, balustrade de lemn, piatra sau fier forjat, feronerie turnata in bronz frumos ornamentata, seminee din piatra, mozaicuri policrome, toate impreuna realizand acea atmosfera specifica marilor conace boieresti. 

Pe pereti se afla blazoanele familiilor de boieri incuscriti prin casatorii  si o galerie de picturi cu membrii de seama ai familiei Cantacuzino.

Pentru decorarea interioarelor s-au folosit: ceramica italiana, plafoanele originale sculptate, casetate si pictate cu motive florale, balustrada din fier forjat, usile din lemn sculptat cu blazonul familiei, scarile din marmura de Carrera, semineele din piatra de Albesti, vitraliile pretioase si candelabrele sofisticate, coloane si arcade frumos sculptate in basorelief.
In multe dintre saloane apare deviza familiei "Quae nocent, saepe docent" (ceea ce raneste este deseori instructiv). Gh. Grigore Cantacuzino a fost descendent al unei vechi familii grecesti care poseda o avere uriasa mostenita din generatie in generatie si pe care a stiut sa o sporeasca intr-o asemenea maniera incat poporul l-a poreclit "Nababul". A fost un om scolit la Bucuresti  si mai apoi la Paris unde a obtinut , la numai 20 de ani, titlul de doctor in stiinte juridice. A fost judecator, primar al Bucurestiului (care a impresionat locuitorii capitalei atunci cand a renuntat la salariu si a finantat din banii personali construirea unei superbe fantani arteziene din Parcul Carol, realizata de Karl Storck), presedinte al Senatului si ministru al Lucrarilor Publice in guvernul lui Lascar Catargiu. A facut parte din comitetul care a elaborat Constitutia tarii. Om orgolios care isi iubea locul si rangul in societate, si-a construit trei palate: unul la Floresti, in jud Prahova, care este o ruina in prezent, cel din Busteni si cel din Bucuresti de pe Calea Victoriei. Intrarea la Castel costa 40 de lei/adult. Traseul complet a durat aproximativ o ora si jumatate.

Desi ne-am fi dorit sa urcam cu telecabina pe munte, vremea rece si predominant ploioasa ne-a obligat sa ramane in statiune. Peisajul este impresionant, dar atmosfera statiunii este una calma, cuminte, ii lipseste aerul aristocratic specific orasului Sinaia. Daca aveti timp, nu ezitati sa mergeti sa o vizitati. In Imaginea de mai jos este manastirea Caraiman.