Ion Barbu - oscilatia lirica intre droguri si amor.

Mi-amintesc ca, pe la 18 ani, facusem o pasiune pentru lirica lui Ion Barbu. Eram in ultimul an de liceu si nici unui profesor de limba romana nu-i trecea prin cap atunci sa povesteasca la clasa acele picanterii din viata poetilor si scriitorilor romani care te-ar fi putut apropia si mai mult de creatia lor literara. Dar cine ar fi avut curajul sa afirme in anii 1980 ca Ion Barbu fusese un narcoman, un mare amator de sex, cand manualele il prezentau drept unul dintre cei mai importanti poeti interbelici, omul care a restabilit echilibrul perfect intre matematica si poezie. In ceea ce priveste poezia „Riga Crypto si lapona Enigel“ era prezentata drept obalada cu accente romantice, o poezie initiatica, a carei arhitectura lirica se construia pedrama cunoasterii. Traiam intr-o lume „perfecta”, ajustata de moralitatea comunista in care se mintea prin omisiune. Manualele ii prezentau ca niste genii care nu faceau altceva decat sa scrie. Nu stiam daca aveau micile sau marile lor naravuri ca noi toti, oamenii de rand, daca si viata lor era presatata de ispite si greseli, de adevaruri nerostite si taine neimpartasite. Unele dintre apucaturile lor erau bine cunoscute in lumea artistica, dar atent ascunse de indiscretiile publicului cititor. Si numai Dumnezeu stie cata literatura s-a consumat in acea perioada. Despre viata si lirica lui Ion Barbu aveam sa invat in profunzime niste ani mai tarziu, in studentie. Atunci am aflat istoria privata a poetului, de bataliile pe care le-a dus, pe unele le-a castigat, pe altele le-a pierdut. Ion Barbu a avut trei mari pasiuni: poezia, cocaina si femeia.Ma intreb si acum ce s-ar fi intamplat daca un profesor neconventional si-ar fi inceput disertatia povestind episodul in care poetul a aruncat pur si simplu cu volumul „Istoria literaturii române” dupa Geroge Calinescu, care venise in vizita sa ii daruiasca un exemplar al proaspatului volum iesit de sub tipar. Iata cum povestea sotia lui acest moment:“Pe aleea din faţa casei parcă-l văd pe Dan aruncând cu Istoria literaturii române după Călinescu. Nu-i plăcuse deloc lui Dan cum l-a prezentat. Călinescu venise să-i aducă un exemplar. Nu i-a plăcut lui Dan nici că a scris că “avea ochi vegetali” şi semăna cu un nomad… kurd.” Ion Barbu a fost totodata cunoscut in caliatea sa de matematician sub numele de Dan Barbilian,dar a fost unul dintre cei mai importanti poeti romani interbelici. La 26 de ani, mai exact in anul1921, acesta a plecat in Germania pentru a-si da doctoratul in matematica, dar, odata ajuns acolo, avea sa renunte la acest plan: “Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experiențele spirituale am luat obiceiul anumitor stupefiante: eter și cocaină!” ii scria poetul prietenului sau Léo Delfoss. Acestei stari de delir i se datoreaza frumoasa poezie „Riga Crypto si lapona Enigel“ pe care a scris-o in Germania in1923. Poezia este de fapt o alegorie despre dependenta sa de droguri si depre povestea de amor cu Helga, pictorita norvegiana. Cand a scris aceasta poezie, poetul era intr-o perioada marcata nu numai de consumul de eter si cocaina, dar si de singuratatea apasatoare. Trecusera doar cateva luni de la despartirea de pictorita pe care o cunoscuse la unul dintre vernisajele ei in München. Helga, mai in varsta decat el, fusese, dupa cum insasi sotia poetului avea sa consemneze mai tarziu, "marea dragoste" a lui Ion Barbu, "singura femeie pe care a iubit-o sincer, la care s-a gandit cu duiosie pana la sfarsitul vietii", "singura pentru care a suferit cu desperare, pana in adancul sufletului". Despartirea de Helga "i-a zguduit viata", lasandu-l pe poet "descumpanit, adanc deprimat, desperat". Se zice ca inspiratia i-a venit in somn, dupa cum singur avea sa marturiseasca intr-o scrisoare adresata prietenului sau Léo Delfoss: "Originea baladei rigai Crypto este onirica, cu siguranta (…). Cel putin ca intentie si ca schema; caci compozitia s-a dezvoltat si desavarsit in momente de luciditate" si continua: "Eu credeam [ca] elementele: ciupearca, fragi, lapona, tari de ghiata, reni (sunt) pe deplin justificate de necesitatea, cu totul intima pentru mine, de a da un cadru scandinav poemului". Desi recunoastea ca Helga fusese marea lui iubire, Gerda era de parere intr-o maniera total gresita, ca poetul nu ii dedicase norvegiencei nici o poezie de dragoste. Dar Helga nu se regaseste doar in ipostaza lirica a Laponei Enigel, ci si in "neclatinatul idol El Gahel" din "tara lui norvega" (Isarlak), dar si in "rusalca unui iezer scandinav" (Portret), In aceasta perioada in care poetul se simtea singur si parasit intr-o lume imposibila, Ion Barbu a cerut-o in casatorie pe Gerda Hossenfelder. El singur se autodefinea ca un barbat "etero-hetero-sexual", care si-ar fi putut gasi echilibrul emotional in prezenta unei sotii iubitoare si tolerante. Ca si alti poeti si scriitori tineri din generatia sa, si el a simpatizat cu legionarii, dedicandu-i o poezie lui Corneliu Zelea Codreanu si una chiar lui Hitler":

„Mărire ţie, Führer, veşnic ţie!

Legiunea-aşterne verdele covor,

Să merg în pas de altă-Alixăndrie

Spre Indii şi spre împăratul Por!".

Dar nu impactul Miscarii Legionare avea sa marcheze viata poetului, ci consumul excesiv de cocaina. Viitoarea lui sotie, Gerda Hossenfelder, avea sa povesteasca ulterior cum a aflat in anul 1924, la Cottbus, despre consumul de droguri al lui Ion Barbu: "Tremurand de frig, am pus mana in buzunarul paltonului lui, ca sa mi-o incalzesc. Acolo am dat de o cutie rotunda si, fara sa ma gandesc la ceva rau, am scos-o afara. Insa tulburarea vadita a lui Dan m-a facut banuitoare. Am vrut să aflu ce era inauntru. El a spus un singur cuvant scurt: "Cocaina".(...)Printr-un prieten capatase intr-o zi drogul. Luase mai intai din curiozitate - nu trebuie sa uit ca era poet, iar eu stiam despre alti poeti ca incercasera senzatiile drogurilor! - i-a dat o stare de euforie, de eliberare. Mai pe urma si l-a procurat din cand in cand, ca sa uite mizeria sufleteasca in care se zbatea. Nu devenise sclavul drogului”. Desi Gerda refuza sa recunoasca adevarul, poetul devenise dependent de narcotice puternice. El insusi, jenat, avea sa incerce o explicatie stanjenitoare: "Printr-un prieten cautasem drogul. Mi-a dat o stare de euforie, de eliberare. Mai pe urma mi l-am procurat din cand in cand, ca sa uit de mizeria sufleteasca in care ma zbateam, dar nu am fost niciodata dependent de el". Poetul a inceput sa consume cocaina in 1921, la 26 de ani, pe cand se afla pentru teza de doctorat in Germania, la Göttingen, apoi la Berlin si Tübingen, perioada in care a abandonat studiile doctorale („uitasem docta muză”) si le-a inlocuit cu „un facil Eden“.Criticii literari aveau sa consemneze voalat acest episod barbian, in cuvinte masurate, intelese doar de catre stiutori.Serban Cioculescu o lauda pe sotia poetului, Gerda Barbilian, pentru atentia cu care “l-a adunat de pe drumuri” pe poetul “batut de vanturi, naucit de «paradisuri artificiale» si de aventuri erotice”, in vreme ce Ovid Crohmalniceanu n-a facut aluzii decat la “ viata boema, ale carei paradisuri rau famate le evoca nu putine «versuri de circumstanta» barbiene”, iar Eugen Lovinescu consemna “I. Barbu (...) imi povesteste aventurile amoroase din Germania ce l-au dus din desperare la... eter si cocaina” 

In 1924, deoarece poetul traversa o puternica depresie generata atat de consumul de droguri, dar si de despartirea de Helga, a fost internat intr-un spital de dezintoxicatie la Marcuta, nu departe de Bucuresti, unde avea sa stea spitalizat aproximativ jumatate de an, pana la inceputul anului 1925. Desi multi considera acest an sfarsitul perioadei narcomanice, criticul Serban Cioculescu rememoreaza un episod din anul 1930, in care acesta a fost rugat de Ion Barbu sa ii cumpere dintr-o farmacie eter, deoarece naravul poetului era cunoscut de catre toti farmacistii din capitala care refuzau sa ii mai vanda doza necesara. Criticul Marius Chivu nu l-a menajat nici el, descriindu-l: “Ion Barbu era un cocainoman si intra in sevraj cand scria. Consuma droguri in timp ce facea sex extraconjugal, iar toate lucrurile acestea isi gasesc o expresie in ce a scris. “Riga Crypto si lapona Enigel” este o poezie despre dependenta de cocaina a lui Barbu si despre o relatie amoroasa ratata, pe care acesta a avut-o cu o pictoritanorvegiana.” O data cu instalarea comunismului, regulile si exigentele s-au schimbat, iar poetul a fost obligat sa isi inlocuiasca excitantele cu cafeaua la filtru, iar acelasi Serban Cioculescu il descria intr-un mod absolut original: “Un cap rotund, lucios ca o bila, plesuv, cu parul lateral ravasit, cu o pereche de mustati, din care se prelingea cafeaua sorbita cu lacomie (...), cu niste enormi ochi verzi, de halucinat”. In 1947, Ion Barbu ii scria poetei Nina Cassiancu care avea o relatie amoroasa: “Voi putea distruge legenda ca am fost ori sunt modernist? E o eroare care s-a acreditat din vina indoitei mele specialitati: toxicomania si matematica, pe care n-am stiut sa le tin bine, sa nu [se] prelinga in scrisul meu”. De fapt, poetul marturisea ca lirica sa se afla “strivita” intre “veracitatea cartesiana”, adica in matematica, si “navigarea prin somnul controlat”, “catre faptele de somn”, adica in euforia narcoticelor. “Credeam insa pe atunci in Poesie si aduceam, in adancirea ei, o veracitate cartesiana si o ardoare de navigator. Natura ei imi aparea identica somnului controlat” , recunoscand inca o data, daca mai era nevoie, influenta perioadei narcomaniei asupra liricii sale:

“Deci versul meu legat in largi turbane,

De lanci zbarlit, ca teasta unei cegi,

Cu albele-i prapastii si capcane

De munti opiomani, nu-l intelegi” (Portret).

“Castelul tau de gheata l-am cunoscut, Gandire!”, scria Ion Barbu.

Dar Ion Barbu a mai avut un viciu, a iubit femeia prin prisma tentatiei, aventurii, experientei de o seara. Nu se sfia niciodata sa afirme faptul ca a cunoscut dragostea sub forma a cinci mii de muze. Si, desi pare greu de crezut, o parte dintre aceste aventuri aveau sa fie confirmate chiar de sotia poetului in volumul „Ion Barbu: amintiri”: “Sigur c-am fost si geloasa, dar nu sa-i fac scene. Uneori nu a fost usor să lupt cu sentimentul asta. Cu timpul insa, ramane doar ce-a fost frumos. Dar era intr-adevar un barbat curtat oriunde isi facea aparitia. Normal ca atragand atentia, nu putea ramane in umbra. Era vivace, ochii lui sclipitori, ah, tempi pasati. Nu era un molau, stiam ca trebuie sa rezist. Am fost mandra de el.” 

Si algebrista Emmy, sordida şi divina
Al cărei steag şi preot abia încerc să fiu
Se mută-n nefireasca - nespus de albă!- Nina." (Ion Barbu)

Cea mai renumita relatie extraconjugala in ochii cititorilor a ramas aceea cu tanarea poeta de atunci, Nina Cassian. Ion Barbu a cunoscut-o in 1946, iar acesta era mai mare cu 30 de ani decat ea (ea implinise 22 de ani, iar el numara 52 de ani). Nina Cassian a considerat ca “relatia noastra a fost afectatadin cauza tineretii mele nesabuite“. Tanara poeta promitea, dar era uratica, dupa cum singura avea sa marturiseasca intr-un interviu: “ pana la 17 ani nu se uita la mine nici macar un caine”. Intr-un interviu luat de Rodica Binder, Nina Cassian declara: “ ...pe Ion Barbu l-am cunoscut abia in 1946. Nu vă spun, era poetul meu preferat, era idolul meu. Eram incremenita cu micile mele "randulete" in fata lui. Dar el mi-a citit cartea de debut in manuscris si mi-a facut adnotari, unele elogioase, dar nu toate. De exemplu despre poemele in "limba sparga" pe care am inventat-o - nu stiu daca ati auzit despre acea dracovenie pe care am facut-o - a scris: "Nina Cassian, daca pui in volum nazdravaniile astea, te ucid, cu dreptul pe care mi-l da marele, fara de seama talent ce-l ai." Am aceste manuscrise in fotocopii si le-am predat si la Academie. Da, a fost o intalnire providentiala în viata mea, cea cu Ion Barbu. I-am descifrat nopti intregi cu alti prieteni poemele. Ermetismul lor este foarte dominator, dar nu in toate textele. Cand l-am cunoscut l-am intrebat despre o anume poezie. Asta poate sa te amuze pe matale, d-na Binder, care te-ai ocupat indeaproape de poezia lui Ion Barbu. Este vorba de poezia care se termina cusapte semne puse ciclic "El Gahel". Ei, ne-am batut capul o noapte intreaga ce-o fi si asta? Suna destul de arabeste. Cand l-am intrebat a spus: " Da de unde, asta a fost o femeie pe care am iubit-o, sau aaa ceva, HELGA, si i-am pus numele pur si simplu...in roata". Am fost putin dezamagita, dar se amuza si el”.Cat de tare a iubit-o Ion Barbu pe Nina Cassian este greu de spus, dar si mai greu de crezut dupa numarul mare de amoruri bifate. Evident, e bine sa judecam cartea nu dupa coperta, ci dupa continut. Dar cine nu zaboveste cu privirea pe coperta atent construita, inainte de a se cufunda in lectura?