Am citit de curand o carte interesanta, o monografie a unui sat banatean care odinioara a cunoscut alta viata. Flacaii si fetele umpleau ulitele, iar larma copiilor rasuna in tot satul. Acum au ramas doar batranii. Si mortii din cimitir. Batranii care inca mai stau in vechile case prefera sa vorbeasca despre trecut, in loc sa vorbeasca despre prezent. Am avut chiar marea bucurie de a o mai prinde in viata pe una dintre bunicele sotului meu, care se incapatana sa poarte straiul banatean la cativa ani buni dupa Revolutie. NU avea alte haine si nu s-ar fi-mbracat cu cele moderne, feri-te-ar Dumnezeu. I se pareau urate. Iarna inca isi scotea razboiul de tesut si mai tesea una-alta. Ba o ponea, ba o camasa.
Despre mandrul strai banatean am sa vorbesc astazi, in speranta ca voi folosi corect toate cuvintele specifice acestei zone. Desi locuiesc aici de peste 20 de ani, inca nu am lejeritatea exprimarii in dulcele grai banatean. Regionalismele sunt multe si, daca nu ai crescut cu ele de mic, e greu sa le pronunti corect, chiar daca in gand iti suna bine. Prin anii 1900, pe timp de iarna, baietii pana in 16 ani purtau camasi tesute din bumbac, cioareci de suba, boc (cojocel din piele de oaie tabacita, lung pana-n talie, croit rotund la gat, fara maneci, cu nasturi si cheutori din piele), spent (veston) tesut si invaiegat de suba. In cap purtau caciula de piele, iar in picioare opinci si obiele.
Cand afara era cald, purtau camasi din bumbac lungi pana la genunchi, incinsi la brau cu braciri tesute, cu izmene din bumbac. In picioare aveau strimfi din lana si si slaiche (incalfari cu talpa si fata din piele, dupa model sarbesc).
Pe cap purtau palarie. Fetele purtau tot timpul anului poale din bumbac, ciupag (bluza) din bumbac, brodate cu matase colorata in modele complicate, iar pe cap purtau marame (baticuri). Iarna purtau si ele boc si spente din panza , captusite cu pamuca.
In picioare aveau slaiche trase peste ciorapi de lana, cusuti cu fir de aor (snur bronzat). De sarbatori, camasile si izmenele baietilor , dar si poalele si ciupagele fetelor erau din cele cusute in modele complicate si culori diferite. Fetele purtau de cap carpe cu gaitane (franjuri). Iarna, de colind, baietii purtau cioareci impodobiti cu modele confectionate din snururi colorate si-mpletite.
Si unii, si altii mergeau la scoala cu cartile in traista, tesuta si cusuta in casa, purtata dupa cap. Tinerii pana in 20 de ani (adica junii), purtau vara camasi din bumbac, incinsi cu praschie (brau) din piele sau catifea neagra lucrata cu fir de aor, spent din stofa, , iar in picioare opinci si obiele. De sarbatoare, purtau camasi albe cusute cu matase, chintus cu lucratura, izmene, iar in picioare aveau ghete sai cisme din piele. Pe cap purtau palarie , iar iarna, caciula. Fetele mari, nemaritate, dar si tinerele sotii, puratu poale din bumbac, cusute in matase, cotrante, danaice, si in fata si danapoi, tesute in modele dferite, ciupag cusut cu matase. Peste ciupag purtau laibar de matase, spent, iar pe cap aveau carpa, subtire vara si groasa iarna. Fetele nemaritate purtau oprege.
In zilele de lucru , purtau ciorapi de lana si slaiche. Iarna, si unii, si altii purtau boc, iar baietii caput din suba, lucrat cu snioare negre, galbene si rosii. La sarbatori, fetele mergeu la hora satului imbracate in pale frumos cusute , cu cotrante , danaince, tesute in aramiz si si drod (fire argintii si aurii) si ciupag. Nevestele tinere purtau plecinicul cu un rand de bani, impodobit cu doua sarme late, de-o parte si de alta. Sarmele erau de matase, impodobite in culori rosii, galbene, albe si albastre. pe cap purtau palarie de la pravalie, air in picioare, ghete negre trase peste strimfi tricotati cu modele. Fetele mari purtau bani la grumazcu un singur rand de bani. La maritis, purtau bani de argint sau galbeni cu efigia imparatesei Maria Terezia si a imparatului Franz Iosif I, in 2 sau 3 randuri. Cei trecuti de 40 de ani, dar si batranii, purtau vara camasi scurte, cu praschie lata din piele, cu spent si palarie. Erau incaltati cu slaiche si strimfi din lana , dar si opinci cu obiele mai mici si mai subtiri pentru lucrul de peste zi. Iarna purtau cioareci de suba, praschie, boc, spent, cojoc din piele, iar in picioare aveau opinci cu obiele. Femeile peste 40 de ani, purtau poale din panza alba, ciupag din panza simpla, spent crosetat tesut sau crosetat din lana. Femeile avute aveau bunda cu blana pe interior, captusita pe exterior cu cu postav negru. La tiv, maneci si guler era brodata cu tiveala crosetata cu laieti.
Bordura era lata de cca 20 cm. In picoare purtau opinci cu obiele, iar pe cap aveau carpe cu gaitane. Cele batrane purtau pe crestetul capului, sub carpa, un colac de panza neagra, numit conci. La inceput de secol 20, , izmenele sunt suflecate in ciorapi de lana inalti pana la genunchi, iar cioarecii din lana au fost inlocuiti de pantalonii din stofa. Tinerii poarta de sarbatori camasi albe tesute cu pumnase (mansete). Incaltamintea in zi de sarbatoare este gheata cu tureac sau cisma de piele. Fetele mari pastreaza la sarbatoare poale si ciupag de matase, grenadin, sada, lainar si batist cusute cu modele. Fetele mari purtau parul in chica pe spate, impletit in cozi, prins cu funde la capat, in vreme ce nevestele aveau saluri si baticuri din matase, legate la ceafa.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, portul satenilor adopta costumul de stofa si cravata, cumparate de la oras. Capul copiilor e acoperit cu basca, iar al tinerilor, cu palarie sau cu capul descoperit. Incet, incet, portul traditional de la sate se schimba, lasand loc noilor influente citadine.
Aceasta a fost perioada in care barbatii purtau parul lung, in chica pe spate, retezat cu foarfeca. Unul dintre obiceiurile de nunta cerea ca la miezul noptii, mireasa sa schimbe rochia de nunta cu cea de nevasta si sa fie invalita in tulbent. Acesta era un carton, lat de 20 de cm si inalt de 35cm, rotunjit in partea superioara, latit in interior, in forma de trapez, cusut cu bani de argint, astfel ca un rand de bani sa acopere tortitele randului de dedesubt. Partea superioara avea cusuta o betelie din carton pe care erau montati bani de argint. Parta si plecinicile erau panglicile pe care erau de asemenea cusuti bani, intr-un singur rand pe parta si in doua randuri pe plecinice.
Ele aveau o lungime de 45 cm. Parul fetelor se despartea cu carare la doua degete deasupra fruntiisi cu o alta pe mijlocul capului, de la ceafa catre frunte. Parul din spate era se impletea in doua cozi, prinse-n coc la ceafa. Cel de deasupra fruntii, se impletea si el in doua cozidinspre frunte spre tample, cu vucle in arc, care se prindeau cu agrafe in spatele urechilor. Tulbentul se punea pe cap, cu betelia sprijinita pe crestet si se prindea in cozile de la ceafa, cu patru ace de argint, lungi de 15 cm, perminate cu un cap lucrat in filigramde marimea unui ou de porumbel.
Plecinicele se prindeau si ele in cozile de la ceafa, sprijinandu-se pe piept. Lungimea lor ajungea pana la talie. Parta se aseza la baza fruntii, astfel incat arcele sa ramana la vedere. Greutatea totala a acestei constructii ajungea la 16-18 kg. Nu vreau sa ma gandesc ce dureri suporta biata mireasa si cu cat par ramanea in cap a doua zi dupa nunta.
In urmatoarele trei duminici, proaspata nevasta mergea la joc invalita, tinerii fiind primiti cu mare cinste: se oprea jocul, muzica intona marsul de nunta, iar urmatorul jos era inceput de tanara pereche. Dar tanarul sot trebuia sa cinsteasca muzicantii, platindu-le de primire si joc.
Imaginile sunt preluate de pe http://www.facebook.com/#!/ionicagherga , careia ii multumesc pentru aceste poze incredibil de frumoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.