Nunta banateana traditionala de acum 100 de ani

Am publicat mai demult un material pe blogul “Umbrela patrata” despre nunta traditionala din Banat, fapt care mi-a deschis curiozitatea. Am vrut sa stiu mai in detaliu cum erau obiceirile care astazi nu se mai respecta intocmai. Motiv pentru care am organizat o “sezatoare” cu batranii mei si i-am pus sa povesteasca. Multe dintre disputele noastre verbale actuale isi au originea aici. Ca fetele nu se mai marita cand trebuie, ca baietii nu mai cer fetele si cate altele. Si iata de ce! Acum vreo 80 – 100 de ani, baietii se casatoreau pe la 18-20 de ani, iar fetele pe la 16-18 ani. Sub aceasta varsta, era nevoie de aprobarea Preturii plasesti. Atunci, casatoria dupa varstele mentionate era un lucru rusinos.

Pe vremuri, in familiile cu mai multi flacai, cuplurile traiau impreuna , in aceeasi casa cu parintii. Gospodaria era condusa de parintii baietilor. Nurorile faceau curatenie in casa, spalau, faceau de mancare, se-ngrijeau de animale, teseau, framantau painea sau lucrau la camp. Nurorile trebuiau sa isi respecte socrii, motiv pentru care, cat traiau parintii sotului, aveau obligatia sa manance in picioare, seara isi descaltau socrii, ii spalau pe picioare si le curatau opincile si obielele.

Flacaii necasatoriti, cand isi alegeau viitoarea nevasta, trebuiau sa isi ia rudele apropiate si sa mearga sa ceara fata. daca parintii fetei acceptau cererea, la a doua vizita, parintii baiatului intrebau ce zestre are fata. Zestrea consta in pamant, casa, animale s.a. Parintii fetei cereau in schimb pentru viitoarea nevasta haine: burdic, bunda de vidra (parca asa mai merge!), carpa de lana cu gaitane, tulbent si plecinice, pantofi si alte cele. Incredintarea se facea la casa fetei si participau rudele baiatului. Aveau cu ei pogacea, unde se puneau 5-10 florinti, dupa cum se stabilise la intelegere. Logodna se oficia de preot, in prezenta a doi martori, apoi se intorceau la praznicul organizat de catre parintii fetei.

Nunta se facea la trei saptamani de la data logodnei. In cele trei duminici dintre incredintare si nunta, soacra mare ducea miresei mancare, paine, o gaina si prajitura, cat sa-i ajunga fetei mancarea pentru o saptamana. Fata trebuia sa se obisnuiasca astfel cu mancarea din casa unde avea sa locuiasca. Viitoarea mireasa trebuia sa aiba grija de mancarea adusa de soacra mare si sa nu o tina pe polita, sa nu ploua la nunta. In joia de dinaintea nuntii, rudele baiatului iar mergeau la casa fetei cu ormanul, altfel sus, cu dulapul de haine, cumparate de viitorii socri, unde mireasa trebuia sa isi aranjeze hainele ce urmau sa fie duse in casa mirelui.

Printre cei ce insoteau mirele era si o fata care aducea floarea ce avea sa fie prinsa in parul miresei, in tulbent, cand fata avea sa fie invalita, dupa cununie. Cand rudele baiatului ajungeau la casa fetei anuntau: “Am venit cu pana!” In ziua premergatoare nuntii, givarul , un soi de cavaler de onoare al fetei, facea invitatiile la nunta. El incaleca pe cel mai frumos cal, impodobit cu stergare si flori, si purtand in mana ciutura. Aceasta era o plosca din lemn, invelita intr-un batic rosu, , prins in ramuri de iedera.

El invita  satenii sa bea tuica. La casa mirelui, era forfota mare. Se taiau animalele, se pregatea mancarea (supa, popricas, sarme, friptura, iar ca desert, cugluf umplut cu strugureisi sovaica). Radusele, adica bucataresele, pregateau mancarea pe vatra, in oale de pamant. Popricasul se gatea in cazane de bagic (tuci), din care erau servici si invitatii care soseau la nunta cu o seara inainte. Duminica dimineata, traditia cerea sa fie servit borandaul de mate, si de burta de vaca. Dupa ospat, neamurile si muzicantii se urcau in carute si plecau dupa nasi.  Dupa ce luau nasii, alaiul pleca dupa mireasa. Givarul si 5-6 rude apropiate mirelui, erau deja cu doua sau trei ore inainte sositi la casa miresei spre a anunta sosirea nuntii. Carutele erau si ele frumos impodobite cu cilimuri, masaie si flori, iar caii purtau mandre stergaresi zvoane prinse-n coamasi pe greaban. Fiecare nuntas avea in mana plosca cu vin sau cu tuica. La sosirea nasilor, parintii le dadeau acestora un purcel, caruia ii taiau o bucatica din ureche si o aruncau peste casa.  In drum spre biserica, mireasa era condusa de giuvar, iar mirele, de nasi.  Nasii erau insotiti de un tarisfat, care purta o traista cu cei 2-3 metri de panza cumparata de parintii mirelui, numita sovon.  Panza urma sa fie prinsa de umerii mirilor in timpul slujbei. Tot langa nasi statea staghisul, adica stegarul, care purta steagul facut din cotrante, si carpe, impodobite cu panglici colorate si flori inmiresmate.

Nasa si nasul cununa mirii care se intrec in a se calca unul pe celalalt pe picioare.In timpul ceremoniei, muzicantii canta de zor, iar nuntasii ridica praful in cer. La iesirea din biserica, mireasa arunca peste cap un mar in care sunt infipti bani. Chiar ma intrebam care e rostul marului! L-am aruncat si eu acum vreo 26 de ani, dar habar nu aveam de ce. Asta e semn de prosperitate si noroc. De la biserica, alaiul merge la soacra mare acasa, care intindea panza alba la intrare pe care sa calce mirii. In usa casei se pune o paine mare, o cana cu apa, sare si o lumanare aprinsa.  Painea, apa si sarea se dadeau miresei, iar lumanarea, mirelui.

Apoi soacra mare lua o bracira de 2 metri si o arunca peste capul mirilor, astfel incat sa ii cuprinda pe amandoi. dar cu grija mare, sa nu cumva sa faca vreo rasucitura ca sa nu fie cearta in casa. Mireasa era daruita pe bani. Lanfa intrare se punea o albie cu apa, pazita de givar cu o bata-n mana si de alti doi cavaleri cu bice, ca sa aiba grija ca nici un nuntas sa nu intre fara sa arunce bani.  Jocul incepea cu hora, condusa de mireasa, iar seara se juca “dansul miresei”  pentru care toti trebuiau sa plateasca. Noaptea, pe la 11-12, nuntasii se puneau la masa, fara mirii care stateau in podul casei pana ce nasul se-ndura sa-i cheme. Erau adusi cu muzicantii si trebuiau sa manance amandoi din farfurie.

Dupa ospat curgeau darurile: haine, panzeturi, albituri, incaltaminte, prajituri. La cei avuti, nunta putea dura si 3 zile. Luni dimineata, nasul era condus de muzicanti acasa si adus inapoi seara. Nasul venea cu darul special, Craciunul, un brad frumos impodobit, si cu pancove, o oglinda mare, un trandafir pt mireasa si o gaina grasa. Noaptea de luni era petrecerea nasului.

In aceasta noapte mireasa era invalita, biata de ea. Mireasa era pieptanata cu pieptenele mare de lana si i se punea tulbenul pe cap si plecinicile.  In timp ce era pieptanata, incinsa si invalita, muzicantii cantau de dor si jale, iar mireasa trebuia sa planga. Marti dimineata, mirii si muzicantii duceau nasii acasa. Ce a mai ramas din aceste obiceiuri? Putine, cred eu, de vreme ce din tot ce v-am povestit eu aici eu nu am mai prins decat aruncatul marului cu bani. Poate in zonele rurale sa se pastreze mai mult din datina straveche. 

Multumesc www.babaterra.ro pentru imagini