Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

duminică, 2 septembrie 2012

Al treilea ochi - autobiografia unui lama tibetan

Tibetul , un loc incarcat de legenda, aflat la cea mai mare altitudine. de 4 900 m deasupra marii. Inainte de 1950 era o entitate statala cu o cultura si o religie buddhista proprie, care nu dorea decat sa-si duca mai departe traditia, izolata de restul lumii. 
Tibetul s-a dezvoltat ca un regat budist puternic in sec. VII-VIII e.n. Dupa Revolutia Chineza din 1911-1912, Tibetul a devenit regiune independenta aflata sub influenta britanica. In 1950, chinezii au invadat si ocupat regiunea, iar in 1965 a devenit oficial regiune autonomă in cadrul Chinei. Regiunea este inconjurată de muntii Kunlun si Himalaya. La granita cu Nepalul se aflaEverestul.
Astazi am sa vorbesc putin despre cartea „Al treilea ochi”,  scrisa de calugarul tibetan Lobsang Rampa si tradusa de catre Mariana Buruiana. Cartea este relatarea experientelor esoterice ale civilizatiei tibetane. Autorul ne ofera sansa de a fi spectatorii confruntarii dintre doua lumi: a libertatii spirituale cu puterea materiala, a trecutului cu viitorul, a credintei cu stiinta, a  traditiei cu progresul, a diferentelor dintre est si vest. Autorul nu face nimic altceva decat sa prezinte Tibetul prin traditiile si credintele sale, perpetuand cultura spirituala a acestei tari. Cartea isi incepe cursul narativ prin relatarile micului Lobsang, caruia, la aniversarea celor 7 ani, i se citesc previziunile astrologice. Autorul povesteste modul de organizare a familiei, descrie trasaturile fizice generale ale populatiei („cei mai multi tibetani au parul negru si ochii caprui inchis”), precizeaza statutul politic al lui Dalai Lama din momentul inceperii actului narativ, facand referire la reintoarcerea sa in Lhasa dupa anii de exil, despre invazia chineza in Tibet, despre geografia austera a tarii, economie, traditiile si administratia tinutului.
Povesteste despre modul in care sunt tratati copiii, care sunt activitatile care preced o buna educatie, care sunt valorile morale si regulile ce trebuie respectate, despre ritualul nasterii si cel al mortii. Se opreste cu delicatete asupra aspectului ludic, specific copilariei, si descrie cu nostalgie activitati ca trasul cu arcul, saritura cu prajina, calaria, mersul pe catalige, inaltarea zmeelor. Fiind o zona muntoasa, cu temperaturi foarte scazute, lipsa pamantului  influenteaza puternic viata tibetanilor. De aceea parintii testau pruncii la nastere, incercad sa curme o suferinta tarzie, datorata lipsei de rezistenta la aceste conditii vitrege. Din acest motiv, la nastere, copiii erau bagati „in apa inghetata pentru a le testa puterea de a trai”(...) „Daca traia, zeii hotarasera asa. Daca murea, era doar pentru a fi crutat de multa suferinta pe pamant”. De sarbatori, femeile se gateau in maniera specifica: ” femeile tibetane purtau un cadru de lemn pe capul lor, peste care parul se infasura cat mai spectaculos posibil, facandu-l sa arate ca o podoaba. Aceste schelete din lemn erau foarte elaborate, deseori se lacuiau in rosu aprins, se impodobeau cu pietre semipretioase si de incrustau cu jad si coral”. Invitatiile sunt transmise prin mesageri calare, care le poarta in varf de bat, dar care” dau si o versiune orala ce poate fi destul de diferita” fata de cea scrisa. Trebuie spus faptul ca „buddhistii nu ucid animale, asa ca singura carne disponibila este cea de la animalele cazute de pe stanci”, iar camarile sunt pline cu carne. ”Tibetul este un frigider natural, hrana poate fi preparata si pastrata un timp aproape nelimitat”. Ni se specifica faptul ca femeile se ocupa de camine si de copii, bucataria intrand in sarcina barbatilor care sunt priceputi atat in arta ceaiului cu unt, cat si a prepararii tsampei.Imediat dupa ce ne familiarizeaza cu o parte dintre regulile si obiceiurile tarii sale, autorul incepe descrierea parcursului sau spiritual: imediat dupa citirea astrogramei, copilul este obligat sa paraseasca locul natal si sa isi implineasca destinul. Ajunge intr-o lamaserie socotita Templul Medicinei Tibetane. Inainte de a fi primit ca ucenic, este aspru testat si apoi acceptat. Suntem familiarizati cu modul de organizare, cu regulile si obiceiurile din lamaserie. Astfel aflam ca lemnul este un material mai pretios decat aurul, motiv pentru care focul se face cu balegar uscat de iac, ca din pricina faptului ca pamantul se afla intr-un strat atat de subtire, mortii nu sunt ingropati (si nici incinerati!), ci sunt taiati bucati si dati ca mancare vulturilor sacrii, iar maestrii sunt mumificati in pozitie de lotus si poleiti in foite de aur.
Dupa un an, chiar cand Lobsang a implinit 8 ani, calugarii au urmat prezicerile astrologice si i-au deschis al treilea ochi. Astfel, cititorul este introdus mai adans in tainele si traditiile spirituale orientale.
Cel de-al Treilea Ochi este chakra a sasea, situat in frunte, deasupra sprancenelor. Este vorba , de fapt, despre glanda epifiza (o formatiune mica, de marimea unui bob de mazare, care se prezinta sub forma de para, de culoare rosu-maroniu, amplasata in fata creierului mic), centru care, atunci cand este deschis, ii da persoanei respective posibilitatea de a vedea aura care inconjoara corpul uman, dezvoltand  abilitati mentale superioare. Cu alte cuvinte, in functie de culoarea aurei, de continuitatea ei, posesorul unei astfel de capacitati poate identifica atat starea de sanatate, cat si caracterul omului: “uita-te la cel care vine acum, Lobsang, vezi acel manunchi de culori care vibreaza deasupra inimii lui? Aceasta umbra si vibratie indica faptul ca are o boala de plamani”

Ochiului atot-vazator este de fapt glanda epifiza sau pineala. Se numeste astfel pentru ca are forma unui con de pin. Desi stiinta clasica, care studiaza si aprofundeaza corpul uman,  nu poate explica importanta si rolul exact al acestei glande,  traditia veche orientala atribuie chakrelor capacitatea de a obtine si radia imagini in gand, specifice centrilor energetici ai organismului uman – chakrele. Pe acest tip de activitate este specializata ajna-chakra – centrul energetic care este numit al treilea ochi. Punctul din fruntea femeilor indiene sugereaza amintirea ochiului divin.

Potrivit legendelor, cel de-al treilea ochi deschide calea unor capacitati surprinzatoare: hipnoza,  clarviziune, telepatie, telekinezie , capacitatea de a obtine cunostinte din trecut si viitor. Astfel, se zice ca darul vederii spirituale este dat oamenilor de al treilea ochi – ochiul lui Shiva.  Lama –istii tibetani sau  yoghinii care isi deschid ochiul spiritual pot observa evenimente care au loc la distante uriase de timp, in trecut, prezent sau viitor. Traditia orientala vorbeste despre patru trepte in dezvoltarea celui de-al treilea ochi. Treapta inferioara ii permite omului sa observe obiectele si oamenii inconjurati de o aura, care isi schimba forma si culoarea in functie de starea fizica si emotionala a stapanului ei. Pe treapta urmatoare devin adesea vizibile niste forme de gandire deosebit de puternice cu privire la concentrare, sentimente, dorinte.
Urmeaza a treia treapta de dezvoltare a vederii spirituale, care se apropie de perceptia normala. Treapta Maestrului este accesibila pentru foarte putine persoane, devenit adept, adica vederea sa spirituala ii permite sa cunoasca absolut tot ceea ce doreste, indiferent de timp si spatiu. Desigur, acestei glande i se atribuie rolul ochiului care candva a fost la ceafa sau pe frunte. Glanda epifiza este strans legata de functiile sexuale. Magii din antichitate chemau copiii si fecioarele la sedintele lor de previziuni, stiindu-se faptul ca abstinenta sexuala actioneaza aceasta glanda destul de puternica. Oare de aceea inaltii preoti devin abstinenti?
Autorul , pe masura ce harta sa spirituala se contureaza, este supus altor probe, sub supravegherea directa a lui Lama Mingyar Dondup si a marelui Dalai Lama.
Ceea ce m-a impresionat pe mine intr-un mod absolut a fost capitolul “Credinte tibetane” unde autorul compara credintele vestice cu cele estice si spune” Imaginati-va ca un buddhist sau un hindus rasfoieste paginile bibliei o ora sau doua, si apoi incearca sa explice subtilitatile crestinismului. Nici unul dintre autorii care au scris despre lamaism nu a trait ca un calugar intr-o lamaserie, pentru a studia vreme indelungata Cartile Sacre. Aceste carti sunt secrete – secrete deoarece nu sunt disponibile celor care vor o salvare rapida, fara efort si ieftina. Cei care doresc consolarea unui anumit ritual, sub o forma de auto-hipnoza, sunt liberi sa o faca daca socotesc ca le este de folos. dar ei nu au parte de Realitatea Launtrica, ci de o copilareasca auto-inselare.Unora li se poate parea foarte confortabil gandul ca poate savarsi pacat dupa pacat si apoi, cand constiinta apasa prea mult, un dar oferit la templul cel mai apropiat ii va umple pe zei de recunostinta, astfel ca iertarea va fi imediata, va cuprinde tot si, desigur, ii va permite omului sa faptuiasca un nou sir de pacate. Exista Dumnezeu, Fiinta Suprema – ce conteaza ce nume ii dam? Dumnezeu este un fapt. Tibetanii care au studiat adevaratele invataturi ale lui Buddha nu se roaga niciodata pentru mila sau favoruri, ci numai sa poata primi dreptate de la OM. O Fiinta Suprema, ca esenta a justitiei, nu poate arata unuia mila si altuia nu, fiindca astfel s-ar denigra ideea de dreptate. A te ruga pentru mila sau favoruri – fagaduind aur sau esente parfumate daca rugaciunea este ascultata -, inseamna a accepta ca salvarea e data celui mai darnic, ca Dumnezeu e sarac si ca poate fi “cumparat”. Omul poate arata mila Omului, dar o face foarte rar: Fiinta Suprema poate arata numai dreptate”. Acest capitol este plin de afirmatii care starnesc valuri de intrebari in mintea celui care il citeste. Ne descrie cum corpul uman nu este altceva decat un invelis, o gazda materiala a unui spirit menit sa isi indeplineasca menirea pe pamant, legat prin coarda de argint de carcasa sa materiala. Cand corpul moare, coarda se rupe asemenea unui cordon ombilicat si se pregateste de o noua reincarnare, de o noua etapa de dezvoltare spirituala. Vorbeste despre levitatie, calatorii si proiectii astrale, starea de somn, despre sarbatorile sfinte, calendarul tibetan,  profetiile astrale, horoscop, despre reconstituirea vietilor anterioare, chorteniile tibetane, exercitiile de relaxare. Potrivit previziunilor astrale, un capitol este dedicat medicinei homeopate.
Se mentioneaza plante si efectele lor terapeutice, locurile de unde trebuiesc culese, greutatile ce trebuiesc infruntate si sacrificiile umane facute pentru a le putea aduce in lamaserie,  se vorbeste despre existenta triburilor de Yeti care traiesc intr-un peisaj luxuriant, unde cresc copaci care rodesc fructe necunoscute noua. Aceasta lume minunata este separata de Tibet printr-o zona deosebit de rece, cu ghetari si terenuri accidentate. 
Desigur acesta este un sumar. cartea este deosebit de interesanta si scopul meu a fost doar sa va trezesc curiozitatea. Sper ca am si reusit. Deoarece autorul se opreste intr-o prima faza a initierii sale spirituale. Predictiile astrologice ii mana pasii catre China, dar aceasta experienta face obiectul altei carti. Pe care, poate, o voi prezenta altadata.pasionati de subiect, le ofer material de studiu suplimentar. Ce e primit de dar, de dar merge mai departe.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.