Piata Unirii - adevarat muzeu in aer liber

Piata Unirii este cea mai veche piata din Timisoara. Initial se numea Piata Losonczy, dupa numele comitelui Stefan Losonczy, ucis la 1552, cand cetatea a fost cucerita de turci. Numele actual i-a fost dat in 1919, dupa ce, pe 3 august, trupele romane au intrat in Timisoara si s-au oprit aici. Aceasta piata are cea mai mare densitate de localuri publice din oras si este locul preferat de intalnire al tinerilor timisoreni. Piata gazduieste Domul Romano-Catolic, Palatul Baroc, Catedrala episcopala ortodoxa sarba, Monumentul Sfintei Treimi, Fantana cu apa mineala. Piata Unirii este situata in cartierul Cetate si cunoscuta de-a lungul istoriei sale cu denumirile: Hauptplatz, Domplatz, Losonczy tér, Piaţa Unirii. Până în anul 1716 suprafaţa actuală a pieţei era străbătută în diagonală, din coltul de sud-est până în cel de nord-vest, de valul de apărare al oraşului interior. Fortificaţia era executată din pământ, protejată spre exterior de o palisadă din trunchiuri masive din temn, tencuite cu var.In fata valului spre exterior se afla santul principal al cetatii, Avariat in timpul asediului din 1716, valul este ulterior reparat.Dupa 1733 s-au facut multe proiecte de reamenajare a acestei piete, dar abia dupa 1740, cand valul de aparare incepe sa fie demolat, se trece la pavarea pietei cu piatra naturala. Ultimile semne ale fortificatiilor au rezistat in piata pana prin 1745-46. Prima casa atestata in Piata Unirii dateaza din anul 1758. Dupa 1786, frontul pietei a fost complet construit si piata a devenit un spatiu inchis.

Piata a devenit astfel teatrul manifestarilor religioase, al paradelor militare si al altor evenimente politice si culturale pe parcursul a trei secole. Fronturile pietei au fost ocupate de cele mai importante institutii  ale vremii: Domul sauDomul sau Catedrala Episcopală Romano-Catolică, Palatul Baroc, Episcopia Ortodoxă Sârbă, Catedrala Episcopală Ortodoxă Sârbă, Liceul Teoretic N. Lenau, Monumentul Sfintei Treimi, fântâna cu apă minerală şi alte clădiri din sec. 18-19.catedrala Episcopala Romano-Catolica, Palatul Baroc, Episcopia Ortodoxa Sarba, Liceul Lenau, Monumentul Sfintei Treimi, fantana cu apa minerala si alte cladiri specifice secolelor18-19. Stil arhitectural al acestei piete se defineste prin suma stilurilor baroc, clasicist, stilul anilor 1900 - curentul szeceszió, eclectic istoricist.
Astăzi piaţa reprezintă cel mai elocvent exemplu de arhitectură barocă din oras, demonstrat prin prezenta celor doua catedrale, cea romano-catolica si cea ortodoxa (sarbeasca), precum şi de Palatul Baroc, Monumentul Sfintei Treimi, toate incadrandu- se in stilul baroc, exceptandu-se unele elemente ale Bisericii Ortodoxe Sarbe care apartin stilului clasicist. Ulterior au aparut cladiri care apartin si altor stiluri arhitecturale. In forma actuala, piata a fost amenajata intre anii 1988-1989, gratie proiectului realizat de arhitectul Serban Sturdza, care a dat valente noi acestui loc, fructificand elementele arhitecturale urbane existente, imbinand exuberanta baroca a fatadelor cu severitatea cartesiana a planului cartierului cetate. El este autorul unui veritabil muzeu in aer liber care face din aceasta piata locul cel mai vizitat din oras de catre turisti.

Biserica Ortodoxa Sarba:  Nici un alt ansamblu de arhitectură nu reflectă mai bine spiritul tolerant al Timisoarei, ca această piaţă. Inca de la început aici au fost construite două catedrale aparţinând celor două confesiuni predominante în oraş. In partea de vest a pietei, a fost amenajata reşedinta episcopului ortodox, iniţial în stil baroc austriac, remodelată ulterior la solicitarea proprietarului ei, de către arhitectul Laszlo Szekely in stilul “national sarbesc”. Deasupra casei Comunitatii Ortodoxe Sarbe de pe acelasi front al pietei, arhitectul Sturdza a construit un fronton in stilul baroc austriac.

Daca Szekely a construit in stil “sarbesc”, Sturdza a completat in stil äustriac”. ironia istoriei facea ca, la vremea cand s-au construit cele doua frontoane, atat guversnul de  la Bucuresti, cat si cel de la Budapesta excelau in manifestari agresive, sovinist-nationaliste, fapt care a accentual si mai mult spiritul Timisoarei.

Laszlo Szekel a adus o contribuţie majoră la remodelarea zonei centrale şi la introducerea stilurilor Art Nouveau, secession şi eclectic în peisajul urbanistic al oraşului. In acest sens, stau mărturie palatele din Piaţa Victoriei, Baia Publică Neptun sau Casa Brück din Piaţa Unirii. Pentru a afla istoria acestui edificiu arhitectural, parcurgeti informatiile atasate fiecarei imagini. Prima casa atestata in Piata Unirii dateaza din anul 1758.

DOMUL CATOLIC reprezintă cel mai important monument baroc din Piata Unirii din Timisoara, dar si din Banat. Este important pentru ca este biserica episcopală romano-catolică, în care se ţin slujbe în limbile română, germană şi maghiară. Datorită acusticii deosebite aici pot fi audiate concerte de orgă remarcabile. Orga a fost construită în atelierele Wegenstein din Timişoara. Din cauza terenului mlăştinos pe care a fost proiectat, catedrala a fost construită pe piloni de lemn. El are o lungime de 55 m, lăţimea este de 22 m, înălţimea navei 16,90 m, iar a turnurilor 35,5 m. Primele clopote au fost turnate în 1763, orologiul a fost montat în 1764. Lucrările au fost terminate în 1774. Piatra de temelie a fost asezata la 6 august 1754 cu prilejul sarbatorii „Schimbaeai la Fata a Mantuitorului” de catre episcopul de Cenad Adalbert von Falkenstein. Prin decretul împărătesei Maria Tereza, domul a fost ridicat la rangul de primă biserică a Timişoarei, în 1756. În perioada 1788-1790, pe timpul luptelor între otomani şi austrieci, a devenit depozit de sare. În asediul din 1849 edificiul a fost grav avariat. Între pereţii lui se păstrează o lucrare a pictorului Michelangelo Unterberger, Sf. Gheorghe călare, luptând cu balaurul (1754). El a pictat şi altarele Stephansdomului din Viena. Domul are 6 altare laterale realizate de pictorului german Johann Adam Schöpf. În semn de recunoştinţă, pentru sprijinul acordat, cele 2 statui mari de la altarul principal îi reprezintă pe sfinţii patroni de nume Carol al VI-lea şi Maria Tereza.Domul a fost construit cu scopul de a deveni catedrala episcopilor de Cenad, locul de unde acestia isi vor exercita autoritatea episcopala pana in 1930 cand vechea dieceza a fost desfiintata si s-a intemeiat Dieceza de Timisoara. Prima slujba religioasa (Sfanta Liturghie) a fost celebrata in 8 septembrie 1754 de catre episcopul de Cenad, de atunci, Franz Anton - conte Engl de Wagrain.  

In acel moment Domul, inca neterminat, a fost binecuvantat si si-a deschis portile pentru serviciile religioase si pentru credinciosi. Inaugurarea oficiala a Catedralei episcopilor de Cenad a avut loc abia la 24 aprilie 1803, la o zi dupa sarbatoarea Sfantului Gheorghe, patronul spiritual al Domului. Cel care a oficiat slujba a fost episcopul Ladislaus Kıszeghy de Remete, cel care va deschide primul seminar teologic romano-catolic in anul 1804, la Timisoara. Sfintele Liturghii celebrate de episcop in fiecare duminica si sarbatoare importanta se tin si astazi in Dom in trei limbi: romana, germana si maghiara. Adeseori, unele parti din slujba sunt tinute in limbile: latina, bulgara, croata, ceha si slovaca. Domul nu a fost niciodata constituit ca parohie. Este biserica in care predica se tine pentru toti credinciosii romano-catolici de catre Episcopul de Timisoara, dar si din Ungaria şi Serbia.

Domul Romano-Catolic sau Catedrala Sfantul Gheorghe este lacasul de cult al Episcopiei Romano-Catolice de Timisoara. Domul a fost construit in perioada 1736-1774. Exteriorul a fost realizat in stil baroc cu turle de inaltime redusa, pentru ca domul se afla in perioada constructiei sale amplasat aproape de zidurile cetatii. Interiorul are 9 altare, realizate in stil baroc si rococo. Orga aflata in dotare este realizata in stil Ludovic al XVI-lea si este copia fidela a celebrei orgi din Biserica Sf Suplice din Paris. Usile din stejar sunt decorate cu ornamente cu grilaje realizate din nichel pur. La constructie au participat arhitecti, pictori si sculptori vienezi, ceea ce explica puternica influenta vieneza a edificiului. Este una dintre cele mai importante constructii in stil baroc din Timisoara.

Casa Bruck este una dintre cladirile care dau personalitate acestei piete centrale a orasului si care a fost ridicata in anul 1910. Inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea, pe locul actual al casei exista o farmacie, “La Crucea de Aur”, care a fost reconditionata si care functioneaza si in ziua de azi. Farmacia aflata la parterul cladirii inca mai pastreaza o mare parte a mobilierului sau initial. Ea se remarca prin vitraliile vitrinelor care o pun in valoare.. Cuvantul farmacie este scrisatati in ungureste, cat si in nemteste si romana. Se pare ca denumirile scrise sunt vechi de aproximativ 100 de ani.ladirii inca mai pastreaza o parte din mobilierul initial.Ea se remarca prin vitraliile vitrinelor .Cuvantul farmacie este scris atat in romana, cat si in ungureste si nemteste, iar denumirile dateaza de acum 100 de ani. Szekely a proiectat aceasta cladire pentru Salamon Bruck, proprietarul cladirii. Colturile casei se remarca prin frontoanele inalte, gravate cu initialele proprietarului. Inaltimea mare a cladirii inseamna despartirea de stilul baroc, care era destul de costisitor. Casa Bruck este decorata cu un numar foarte mare de placi ceramice, inspirate din motivele folclorice unguresti. Tendinta arhitecturala a vremii era impunea folosirea jocului de culori dat de varietatea placilor ceramice.

 

Desi casa a fost construita in stilui Secession, colturile cladirii nu au fost taiate, la fel ca toate celelalte monumente reprezentative pentru acest curent. Expertii sunt de parere ca arhitectul a dorit ca opera lui sa iasa in evidenta in peisajul arhitectural al pietei, nedorind sa. exagereze cu folosirea tuturor elementelor Secession. Arhitectul Szekely este cel care a perpetuat si a promovat curentul Secession in vestul tarii. El a vrut ca opera lui sa fie diferita de celelalte cladiri din oras, precum Palatul Baroc, foarte modest in aspect si in decoratiuni. Casa a fost ridicata la inceputul secolului trecut, la doar cativa ani distanta de izbucnirea primului razboi mondial, din ambitia unui om foarte potent financiar si foarte inteligent. Cum proiectul a fost unul de succes, in care stilul Secession si Art Nouveau s-au imbinat perfect, Laszlo Szekely si-a marit notorietatea si a fost din ce in ce mai apreciat pana la data mortii sale. Curentul Art Nouveau este evident in cazul constructiei casei Brock, datorita prezentei peretilor care au cortina si sunt vitrati. Bovindoul si formele foarte detaliate si structurate ale cladirii sunt specifice curentului Secession. Multitudinea detaliilor si formelor inedite care se impletesc pentru a pune in valoare liniile generale ale constructiei poarta fara indoiala semnul stilului arhitectural personal al arhitectului, care a hotarat sa creeze o opera de arta care sa contrasteze puternic cu celelalte cladiri din zona. Numarul tot mai mare de turisti care vin aici in fiecare an demonstreaza succesul si gradul de popularizare al casei Bruck, lucru ce influenteaza in mod pozitiv turismul din orasul nostru.

Stilurile Art Nouveau si Secession se imbina perfect intr-un tot unitar, care da un aspect particular cladirii. Acesta este motivul pentru care arhitectul Laszlo Szekely ramane unul dintre cei mai importanti oameni din Timisoara secolului al XX-lea, este unul dintre cei care au conferit grandoarea orasului pe care o apreciem si o respectam in prezent. Tot mai multi turisti vin in fiecare an sa viziteze acest obiectiv arhitectural, care este situat in prelungirea casei Emmer, alta atractie turistica a orasului nostru. Piata Unirii in sine poarta pecetea combinatiilor de stiluri arhitecturale care apropie acest ansamblu de unele constructii din Capitala Ungariei, Budapesta. La ridicarea acestei cladiri au fost folosite urmatoarele materiale: caramida, lemnul, metalul, piatra si tigla. Tehnicile utilizate sunt planseul din lemn, decoratiile din stuf, fatadele tencuite, parapetii din metal, amplasati la balcoane si sarpantele de lemn. Art Nouveau in Timisoara - Piata Unirii, un loc reprezentativ pentru Timişoara , locul in care fiecare turist ajuns in oras se opreste si de care , ulterior, povesteste. Deruland imaginile, veti parcurge istoria in rezumat a edificiilor amplasate aici.

Palatul Vechii Prefecturi, cum mai este cunoscut, este unul dintre cele mai valoroase monumente istorice ale Timisoarei, poate si cea mai frumoasa cladire din oras. Aceasta cladire a fost ridicata pentru a servi drept resedinta a guvernatorului si a familiei sale. In momentul avansarii lucrarilor la Dom  si conturarii formei Pietei Principale, s-a ales si pozitia locuintei guvernatorului civil. Palatul Vechii Prefecturi, denumit si „Palatul Baroc", reprezinta unul dintre cele mai valoroase monumente istorice ale Timisoarei .

Cladirea era cunoscuta in anul 1752 drept Casa Camerala Veche, iar in 1954 este amenajata ca resedinta pentru presedintele administratiei civile, contele de Vilana Perlas, devenind Palatul Presedintelui. Motivele decorative sunt de inspiratie vieneza, dupa modelul „Palatului Kinsky" din Viena. La sfarsitul secolului al XIX-lea, arhitectul Jacques Klein transforma Palatul Presedintelui – devenita ulterior Casa Comitatului, eliminand elementele decorative baroce de la nivelul fatadelor. Astazi, aici functioneaza muzeul de arta. Ceea ce este foarte important de stiut este faptul ca in dreptul farmaciei de lângă Palatul Baroc, printre dalele ce formează pavajul pieţei, se poate vedea pe o piatră veche planul fostei Cetăţi a Timişoarei din sec. 19. Palatului Baroc sau Palatul Vechii Prefecturi, cum era denumit odinioara. L-am lasat la sfarsit pentru ca acest edificiu este una dintre cele mai frumoase si mai importante cladiri istorice din patrimoniul orasului. Cladirea a fost construita in preajma anului 1751 pentru familia guvernatorulului Banatului, iar in 1752 palatul era numit Casa Camerala Veche. In anul 1954 palatul este amenajat ca resedinta pentru presedintele administratiei civile, contele de Vilana Perlas, cand i se schimba din nou denumirea in Palatul Presedintelui. Motivele decorative sunt de inspiratie vieneza, cu influente preluate dupa modelul „Palatului Kinsky" din Viena. La vremea aceea, Palatul Presedintelui este una dintre cele mai importante si impunatoare cladiri din Timisoara secolului al XVIII-lea, fapt care confirma preocuparea administratiei vremii pentru estetica orasului. Cladirea este descrisa in detaliu si laudativ in lucrarea lui Francisc Griselini, Istoria Banatului Timisean, aparuta la Bucuresti in 1926. La sfarsitul secolului al XIX-lea, arhitectul Jacques Klein transforma Palatul Presedintelui – devenit intre timp Casa Comitatului – si elimina elementele de decoratie baroca, mai cu seama la nivelul fatadelor. Cladirea isi pastreaza, in mare, aceasta forma si in ziua de astazi. Pozitia sa in arhitectura urbanistica a orasului, cat si caracteristicile constructiei au determinat alegerea sa pentru amenajarea muzeului de arta. Piata Unirii a fost construita la mijlocul sec XVIII pe zidurile vechii cetati otomane. In trecut, ea a fost cunoscuta ca si Piata Domului sau Piata Administrativa si Religioasa. Santurile de apa si zona mlastinoasa s-au nivelat, iar deasupra lor s-au ridicat cladirile declarate astazi monumente istorice. In planurile initiale, piata a fost proiectata sa fie mai mica, pastrandu-se insa actuala forma dreptunghiulara. Aici in 1733 se afla Oficiul Juridic Minier. In 1735 aici functiona casieria Garnizoanei Militare. Numele actual al pietei dateaza din 1919, cand trupele romane participante la primul razboi mondial s-au oprit aici la intrarea in oras. De-a lungul istoriei sale, a avut mai multe denumiri: Piata Losonczy, dupa numele comitelul Stefan Losonczy, ucis in 1552, cand cetatea a fost cucerita de turci; Piata Domului - dupa construirea Domului Romano- Catolic; Piata Administrativa si Religioasa - datorita faptului ca aici era centrul administrativ al orasului. Proprietarul acestei cladiri in ziua de astazi este Consiliul Judetean Timis. In prezent, cladirea functioneaza ca Muzeul de Arta al orasului. Succesiv, aici a fost Casa Comitatului, Sediul Voivodinei si apoi al Prefecturii. In anii socialismului, aici si-a avut sediul Facultatea de Medicina veterinara si Rectoratul Institutului Agronomic Dupa revolutie, ani indelungati s-a lucrat la renovarea sa, inainte ca sectia de arta a Muzeului Banatului sa se mute aici. In prezent gazduieste Muzeul de Arta Timisoara, care a luat fiinta prin desprinderea sectiunii de arta a Muzeului Banatului, pe 1 ianuarie 2006. O sectiune a muzeului prezinta o colectie unica de lucrari si obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba, toate insumand 90 de piese, in mare majoritate tablouri. Acest lucru a fost posibil prin donatia facuta de sotia artistului, iar o parte dintre tablouri au fost imprumutate de la Muzeul National de Arta si Muzeul de Arta al Municipiului Bucuresti . Alte 3 sectiuni includ colectiile de arta contemporana, decorativa si europeana.  Parterul este dedicat expozitiilor temporare.

Statuia Sfintei Treimi aste amplasata in mijlocul Pietei Unirii, amintind de incetarea epidemiei de ciuma care devastase intreg Banatul. Piatra de temelie a fost pusa in 1740. Monumentul este realizat din gresie si a fost creat la Viena, in stil baroc si adus ulterior la Timisoara pe Dunare, Tisa si pe canalul Bega. Monumentul este compus dintr-o coloana triunghiulara, pe care troneaza Sfanta Treime: Tatal si Fiul tin coroana cereasca desupra capului Sfintei Fecioare Maria.La baza se afla statului Sfantului Ioan de Nemopuk, iar sub el, se afla Sfanta Rozalia.La aceeasi inaltime cu Sfantului Ioan de Nemopuk se gasesc statuile regelui david si Sfanta Barbara, patroana minerilor.Soclul triunghiular este strajuit de statuile unor puteri legendare ocrotitoare: Sfantul Rochus, Sfantul Sebastian, Sfantul Carol Boromeus. Pe cele trei laturi se mai pot vedea sculpturi in relief ale celor trei calamitati care au lovit orasul in vremea ocupatiei turcesti (1737 – 1739) : razboi, foame si ciuma.

Piaţa Unirii e impunătoare prin dimensiunile ei, prin stil şi prin clădirile ce o mărginesc. Ele ne vorbesc despre istoria Timişoarei şi totodată acesta e şi locul unde prezentul se imbratiseaza cu trecutul, unde cultura isi da mana cu istoria.

Clădirea a adăpostit Banca de Scont sau Palatul Max Steiner ( denumirea oficială până la 1919: "Kereskedelmi Bank Rt.") este situata pe strada Gheorghe Lazar nr. 1 si a fost construita in perioada 1906-1908 de catre arhitecti Marcell KOMOR si Deszo JAKAB. In anul 1908, cand cladirea a fost terminata, aici se afla sediul bancii de Scont, dar si locuinte la etaj. Din punct de vedere arhitectural, ea se incadreaza in stilul anilor 1900, curentul szeceszió. De remarcat decoratiile de exceptie care constau in ornamentele din ceramică smălţuită colorată de Zsolnay inspirate din folclorul maghiar. Motivul stupului de albine (tipic bancilor in perioada Szeceszio) apare evident pe frontonul de deasupra intrarii principale. Constructia este asimetrica cu parter si doua etaje. Pe inaltimea celor doua etaje, pe ambele fatade apar bowindouri, cel mai lung dintre ele intoarce coltul intr-un volum ce sugereaza un turn de colt; o decoratie din ceramica smaltuita de forma serpuitoare marcheza partea de jos a acestuia, in timp ce un elegant parapet din arama inchide balconul etajului 1 pe fatada scurta intarind asimetria compozitiei. Elevi ai lui Lechner, Komor si Jakab folosesc „spatiul perceput ca o unitate organica, decorul floral de influenta populara, ceramica smaltuita,  de obicei in culori stralucitoare”. La parter se afla sediul unui partid politic, iar la etaje sunt spatii destinate birourilor, precum şi apartamente de închiriat.
Deşi nu este un edificiu de dimensiuni mari, Banca de Scont  este una dintre apariţiile cele mai "exotice" în peisajul timişorean al arhitecturii anilor 1900. Spectaculozitatea sa este sporită de plasarea într-un ansamblu istoric mult mai vechi, dominat de regulile rigide ale barocului şi neoclasicismului.

Hanul La Elefant: Clădirea este situată în Piaţa Unirii colţ cu strada Vasile Alecsandri. Faţadă, în stil baroc, a fost realizată de arhitectul Scarban Sturdza în anii 1980-1981. Cladirea a fost datata din anul 1785, an in care il avea proprietar pe maistrul sticlar Mathias Simon. Din punct de vedere arhitectural se incadreaza in stilul eclectic, istoricist, cu elemente ce apartin barocului. Pilastrii pe doua niveluri decoreaza fatada etajelor doi si trei ale cladirii. Poarta si portalul de intrare sunt decorate si construite tot in stilul baroc. In anul1828, era in proprietatea Elisabethei Dadany (Gadanyi), iar in prima jumatate a secolului al XIX-lea a adapostit renumita ospatarie si hanul "La Elefant". In perioada 1980 - 1981 cladirea a fost modificata dupa planurile arhitectului Serban Sturza, atribuindu-i-se fatada in stil eclectic, istoricist.

Casa EMMER este situata pe strada Mercy nr. 7 si dateaza din anul 1908. Ea a fost proiectata de arhitectul László SZEKELY si a fost conceputa ca si casa de raport cu parter si trei etaje. Fatada este impartita pe verticala in trei parti, unde cele laterale sunt usor decrosate fata de partea centrala , care se termina cu frontoane ajurate suprainaltate.Trei ferestre lumineaza podul. Aticul volumului central este mai coborat si este pus in valoare de o fereastra de forma unei lentile sectionate. Intreaga constructie etse marcata de influenta lui Lechner. Influentele arhitecturale apartin stilurilor eclectice si art nouveau maghiar (Lechner). Tot in Piata se afla Liceul Lenau, o cladire cu traditie.

Cazarma Transilvaniei sau Cazarma U (denumirea actuala) sau Cazarma Franz Joseph (1859) este amplasata in Piaţa Mărăşti nr.2. In anul 1752 s-a construit Cazarma Vienei, cu parter şi un etaj, cu contur inchis pe toate cele patru laturi. Fatada in stil baroc austriac era indreptata spre Piata Marasti .Poarta principală avea un turn de strajă, înalt, frumos şi falnic, care se folosea ca observator.

Clădirea a fost grav deteriorată în urma asediului din anul 1849. După 1849 s-a reconstruit o nouă cazarmă cu trei niveluri (parter şi două etaje), cu plan în forma de U deschis spre nord, cu aceeasi deschidere spre Piata Mărăşti. În 1923 aici functiona Scoala Militara de Artilerie, iar la mijlocul sec. al XX-lea adapostea depozite. Stil arhitectural este specific cazărmilor austriece, clădiri masive cu parter şi două niveluri, construite în perioda 1850 – 1860.  Cea mai mare parte a decoratiilor de fatada au fost distruse. Cazarma era poziţionată la marginea cetăţii. De fapt, chiar în faţa ei se afla Poarta Vienei – de aici şi numele primei cazarme construite aici. Poarta Vienei asigura accesul spre nord-vest, spre drumul Szeged – Budapesta – Viena.

Imaginile sunt preluate de pe http://www.banaterra.ro/

.